1,541 matches
-
poruncă! Cine nu o împlinește... Turcii așteaptă o Moldovă-grădină, cu plaiuri verzi de păscut, cu ape limpezi de băut... Și ce găsesc?! Înaintea lor se cască un pustiu înfricoșător de scrum și cenușă! Un deșert lipsit de viață! Un marș halucinant într-o țară a morții, în care totul arde, totul fumegă! Și aerul să ardă! Și pământul să ardă sub tălpile cotropitorilor! Moldova să fie Iadul! Tăciunarii mei au și aprins feștila! strigă Mihail. Ștefan se aprinde, cu patimă, văzând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
la el se agită pe niște clape imaginare, căutând un ultim acord. Tot în Arsenal e de remarcat secvența execuției, de un tragism concentrat; niciodată, până atunci, și de atunci, o astfel de scenă nu ne-a comunicat un mai halucinant sentiment al realității, nu ne-a implicat mai adânc în clipa de suspans (în fața plutonului de execuție nimeni nu crede până la capăt că execuția va avea loc cu adevărat, că execuția poate să aibă loc cu adevărat) și groază, dilatată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de exemplu, aceea a trenului de propagandă improvizat ce azvârle parcă, în câmpiile vaste pline de țărani de-a lungul cărora trece, sămânța revoltei și a luptei pentru o viață mai bună), scene ce conferă filmului caracterul de asprime și halucinantă veridicitate al unui documentar (promptitudinea în raport cu evenimentele filmului, realizat în 1947, vine să întărească acest caracter), evoluează câteva destine umane bine individualizate. De personajele sale, Giuseppe de Santis se apropie, atunci când este cazul (căci o brută rămâne totuși o brută
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
fizionomii de o uluitoare precizie a trăsăturilor, care ar putea face gelos pe orice pictor portretist: capete, fețe, măști se substituie, se succed, de parcă ar vrea să-și râdă de noi, până ce, tot modificându-și liniile, mereu de o claritate halucinantă, fizionomiile devin, ca într-un coșmar, monstruoase. * Ce ciudat! Glasul, vocea unui om pe care nu-l cunoști și pe care nu-l vezi nu „redau” niciodată adevăratul lui chip, sugerează întotdeauna o altă fizionomie, ce nu are nimic comun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
filozofia indiană (Bhagavad-Gita, Samkhya-Karika, Tarka-Sangraha), în traducerea, bogată în note, a excepționalului Sergiu Al-George, carte apărută la Editura Științifică în 1971. Când nu citeam, desenam pe foi mari de ambalaje tot ce mi se dădea din subconștient. După exemplul desenelor halucinante ale lui Victor Brauner, văzute la traducătorul A.I. Deleanu, când îi luam un interviu despre arta traducerii sonetelor lui Shakespeare. Soția lui, Măriuca, mi-a dat în mână acele desene, să le văd de aproape și să văd interiorul substanței
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
în fiecare zi, să-l acoperim cu flori, să-i vorbim. Unchiul Umberto a rămas pentru mine sinonim cu Italia. A călători în țara lui echivala cu o înviere, în toate sensurile obscure ale cuvântului. Călătoria în Italia a fost halucinantă. Și plină de durere și dezamăgire - înțelesesem că mi se dăduse un prilej să fug, vroiau să scape de mine, încărcându-mă cu vinovăția de a fugi în timpul unei călătorii împreună cu colegii mei. Tot de la unchiul Umberto știam că numele
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Andrei m-a introdus peste tot, și lumea lui a devenit acum „lumea noastră”. Avem acces la documente speciale, și Ministerul de Externe ne asigură localul confortabil și elegant. Ne îmbuibăm până la bulimie în documente despre catastrofa Estonia. Cele mai halucinante teorii intrau până și în visele mele: sabotaje, intrigi între membrii echipajului etc., dar nimic de luat în serios decât angoase venind parcă de la sufletele celor care și-au pierdut viața. Familiile înecaților fac demonstrații violente în fața Parlamentului, pentru recuperarea
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
în final, tonalitățile tragice din poemul simfonic al lui Saint Saens "Dans macabru"! Despre "teatrul absurdului" cu eșecul plecării la Roma, cu socrul care-mi era unchi și unchiul care-mi era socru, cu "na, aprobarea, ia, aprobarea", cu dialogurile halucinante între Salcia, Midia, Remetea, Zorleni, Bușteni, Ceahlău..., la încheierea misiunii în Chile, cu Notele UM-urilor referitoare la Alin Săvescu și soția care "o ține pe-a lui și nu vrea să excursioneze de-al dracu' ce e, să ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
un evazionism al lipsei de proiecte proprii în favoarea dezvăluirilor care învăluie. Confuzia este și totală și deliberată. Nu are nici o importanță de ce ai avut dosar la securitate, ce conține acesta. Important este că ai avut unul. Cazul Alin Teodorescu este halucinant. Omul dovedește că era urmărit și trebuia să dea declarații în cadrul unui interogatoriu. Presa preia: Alin Teodorescu a dat cu „subsemnatul” la securitate. Numele de pe dosare sunt afișate în devălmășie: vânatul și vânătorul se confundă perfect. Apar dosare care spală
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
un plan politic. Producția, salariile, consumul erau planificate, nu lăsate la voia pieței. În consecință, nu avea importanță nici cât de bine lucrai, nici dacă ceea ce făceai se vindea. Puteai lucra prost sau puteai lenevi cât vrei de unde și expresia halucinantă într-un sistem concurențial: „Cât mai stai la serviciu?”. Lozincile anecdotice ale acelor vremuri reflectau foarte limpede starea de fapt: „Noi cu brațul ca oțelul, vom culege mușețelul”; „Decât să muncim cu rost, mai bine puțin și prost!”, „Munca l-
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
vaste probleme. Lirica de război a lui Camil Petrescu cultivă cu virtuozitate apocalipticul. Ea e vizionară și teroristă. Războiul apare monstruos, universal, hotărât de trâmbiți divine. Coloana e o turmă de vite, bordeiul o mare bestie strivită, priveliștile sunt crispate, halucinante. Starea de spirit e pânda, așteptarea dementă. Poetul a aplicat această plastică și în vederea unei poezii de idei, cu interesante sugestii. IONEL TEODOREANU Deși înrîurită în chip vădit de Jules Renard, Anghel, Delavrancea (poate și de Meredith), literatura lirică și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
înalt și frumos al haiducului cu suflet de sfânt al lui Corneliu Zelea Codreanu! Codreanu îi scrisese că „și din adâncul mormântului îți voi striga că ești necinstit sufletește” și iată acum profesorul Nicolae Iorga era dus la această întâlnire halucinantă. Ca să nu dea ochi cu Codreanu, ca să nu se împlinească profeția lui Codreanu că „și de dincolo de mormânt îți voi striga”, Nicolae Iorga a recurs la provocarea desnodăntului penibil pe care îl regretă, în primul rând, Mișcarea Legionară. Prin felul
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
La prezentarea acestuia, unul din preoții de mir rostește: „ce caută legionarul acesta printre noi?” Această nălucă de preot, pierdut, cu nările și gura înspumate de legionarofobie, deșartă cuvinte ca un bețiv ce reazimă taverne, scuipând necuviințe dintr-un suflet halucinant într-un moment când el a fost chemat să aducă cântări unui fost rugător întru odihnă veșnică. Trăim într-o lume năucă! Prea Cucernice Părinte, pentru ce ai depus legământ? Vrednic este! În cămara sufletului sfinției voastre trebuie să ardă
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
valurilor. Subtitlul Icoane din Siberia focalizează atenția asupra suitei de tablouri, unele de un exotism original, „întors” - tărâmul explorat neavând nimic din farmecul obișnuit al „primitivității” -, altele de un adânc umanitarism, dezvăluind un infern concentraționar, dar toate de un realism halucinant. În profunzime, însă, proza posedă robusta armătură a unui subiect unitar. Coborârea pe fluviul siberian este un itinerar de inițiere, străbătut de personajul central, basarabeanul Ion Răutu, surghiunit la ieșirea din adolescență, o călătorie la capătul căreia se produce revelația
STERE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]
-
du Jeu Royal). În intervalul 1995-1997 a fost director al Centrului Cultural din capitală Franței. Nu numai simpatia pentru vreun curent sau teorie a determinat afilierea lui Ț. la gruparea onirismului estetic, ci tocmai coincidență viziunii sale despre realitate (percepută halucinant, fâșiile verosimilului fiind mereu întrerupte de haltele onirice), precum și o anumita înțelegere a fantasticului. „Era vorba de a obține sensuri noi prin aranjarea, după o logică proprie, a unor bucăți de real (adică de verosimil), fiecare, cum se întâmplă în
TANASE-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290052_a_291381]
-
propensiune metaforică, asupra lucrurilor care trebuie păstrate: „Pe-o frunză de nuc să dansăm, lunecând spre rădăcini” (Invitație la dans). „Personajele” cărții, statuile, apar deseori în ipostaza lor clasică, solemnă, ca martori ai singurătății oamenilor, dar și umanizate, dansând oniric, halucinant. Următoarele volume, Nucul dintre două veacuri (1993), Cerul meu de hârtie - My Paper Sky (2001) ș.a., se vor axa pe aceleași motive, vor relua chiar unele poeme, înregistrând, pe alocuri, un patetism exagerat și platitudini grandilocvente (Eminescu, cetatea Limbii Române
ŢENE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290135_a_291464]
-
reluate și în Cântece de galeră (1996), au, cum spune autorul, „semnificație individuală și documentară”. Ele dau seamă de fragilitatea omului confruntat cu un destin potrivnic; supus recluziunii, insul se simte strivit de puterea vremelnică și invocă în ajutor divinitatea (Halucinantă). Unele poezii sunt evocări ale vieții de lagăr (O nouă zi, Sunt numărul 890, Hai, temnicer), altele - reflecții asupra trecerii implacabile a timpului (Labuntur anni, Contabilitate, Nautae, Oriunde mă caut) sau erotice (Necunoscuta, Chemare, Sù, Departe). Adesea alegoria și parabola
ŢEPELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290150_a_291479]
-
am părăsit primul casa. M-am îndreptat spre Muzeul de Istorie fără să privesc prea mult claia de dărîmături deasupra căreia lucrau echipe de militari. Sub lumina unui soare anemic, acoperită de praf gri-albicios, Piața Universității avea un aspect selenar, halucinant. Frămîntați de griji, derutați și extenuați, oamenii se mișcau fantomatic, aidoma unor spectre dintr-un film uzat. Printre ei, cu fața lividă, cu umerii aplecați, Corneliu Dima-Drăgan. Ne-am salutat, dar altceva nu prea am mai știut ce să ne
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
al instituției pe care o conduce, păstrează, la modul ipocrit, o figură convențională, preocupată, rigidă. Prin grotescul ei, întîmplarea e antologică, bună de știut de către un prozator ca Fănuș Neagu sau de către un regizor cu apetit pentru sarcasm. E copioasă, halucinantă! Cică, după o „activitate complexă” la Podu Turcului, eroul acestei povestiri à tiroirs i-a făcut semn să-l urmeze „pe șestache” și l-a dus într-o poiană. Acolo, pe iarbă, masă lungă, cu de toate, plus un taraf
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
celelalte./ Te umilește cu dragoste,/ Îți susură lapte și miere/ dintr-o țară ce n-a fost să fie a ta./ Te Îmbracă În giulgiul purpuriu de rodie,/ și-apoi Îți mai suge puțin sânge,/ Îți mai cârpește o palmă”. Halucinantă concretețe: „Când tocmai am Împlinit treizeci de ani/ aveam În spate o zestre frumușică de morți/ și Între patru pereți mă Împiedicam zilnic/ de un geamantan cu prieteni plecați”. Iluziile au acea specifică diafanitate otrăvită a macabrului inevitabil: „Apoi Îți
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
amețitoarea senzație de a le fi În preajmă. Scrisorile lui Kafka adresate Milenei, ca și cele către Felice și Grete Bloch, dar și către alți intimi ai solitudinii sale, sunt un experiment torid și glacial deopotrivă, Într-un soi de halucinantă imersie În rătăcire, ca formă extremă a autenticității. Am fost frapat, acum peste un deceniu, când, discutând despre un scriitor care făcea din epistolarul său calofil, curtenitor și aerian o ferventă formă de evaziune În literatură, un vechi și apropiat
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
șefi, nici subalterni. Nici măcar obișnuitele conflicte Între părinți și copii, Între datorie și liberul arbitru, Între tradiție și Înnoire, mai nimic din ceea ce structurează dinamica unei cărți. Doar adierea delicată și tăioasă a unei trestii care gândește. Care simte, Înregistrează halucinant și pendulează fără răgaz, lent sau frenetic, În ritmul neregulat al vieții Înseși. Se Înțelege de ce micul volum de 100 de pagini nu se poate povesti. O epopee, În durata unei clipe. Imediată, urgentă, acaparatoare. Dilatând, concentrând, fără a pierde
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
existențe umane. „Irealitatea și ilogismul vieții cotidiene nu mai sunt demult pentru mine vagi probleme de speculație intelectuală: eu trăiesc această irealitate și evenimentele ei fantastice... am căutat să ridic la egal de lucidă și voluntară valoare orice tentație a halucinantului... știu doar că voi juca până la ultimele jetoane.” * Cum a operat infuzia acestei „suprarealități” asupra spiritului mereu lucid al lui Blecher se va vedea În Întâmplări În irealitatea imediată. Merită să reamintim opinia exprimată Încă la apariție de Eugen Ionescu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
colaje, vitalitatea și voioșia și violența ei, creativitatea și surogatele, parăzile și pustiul, inocența și mobilitatea și singurătatea ei. Fastuosul naivității și al spectacolului, travestiul și brutalitatea, optimismul și simplitatea și caritatea, bigotismul și confreria, exercițiul ludic și exercițiul fizic, halucinanta, perpetua antropomorfizare Își află, În opera „naturalizatului” artist, ecoul specific, inconfundabil. Nu este Întâmplător că imigrantul a ajuns dincoace de Atlantic cu un pașaport falsificat de el Însuși, nici că imaginile din repertoriul artistului sunt ale unei geografii cerebrale și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ști dacă el a scris manifestele... N.n. Manifestele erau făcute prin presare, cu o literă oarecum standardizată . Ce rost mai aveau probele grafologice ? Să o luăm băbește : In data de 14 decembrie 1989 ora 16 , cum - necum “pe un ecran halucinant s-a ținut fictiv, marea revoluție anticeaușistă , anticomunistă , antisocialistă din Piața Unirii Iași”, încununată de un eșec lamentabil și ridicol , mai precis nu s-a mișcat nimic , dar ABSOLUT NIMIC! Data de 14 decembrie, în municipiul Iași, a trecut ca
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]