10,331 matches
-
dezordinea aceasta de fișe și fragmente, cu anecdote și replici avîndu-l ca protagonist pe Nae, reușește să-ți sugereze mai bine latura vie a personajului decît ar fi făcut-o un studiu legat, cu pretenții docte. În genere, în lipsa unui har menit a-și da putința strecurării în psihologia lui Nae, o exegeză în marginea operei sale aduce cu o aliniere la șablonul epocii în curs. Îl mutilezi sub cuvînt că îl așezi în tiparele prezentului, trăind cu satisfacția de a
Condotierul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4855_a_6180]
-
inteligențelor din generația interbelică. În genere, filosofii nu au coeficient atracțios: sînt mofluzi, dizgrațioși, stînd cu mintea spînzurată de abstracții sterile. În schimb, Nae a avut magnetism: a gîndit în mijlocul vieții și de dragul ei, ba chiar a făcut-o cu har dialectic, și de aici verdictul lui Călinescu cum că avea „sofistica subțire”. Sofistul acesta a adus o boare de duh într-un mausoleu de concepte moarte, scutind filosofia de un deces prematur, provocat de monotonia silogismelor. În fine, iată un
Condotierul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4855_a_6180]
-
vertical pe care o săpaseră, lui Bruno i-a făcut plăcere să redevină actor pentru cîteva minute, reconstruind dialoguri învățate cîndva, rostindu-le curajos, sperînd ca vocea să-i fie acoperită de răpăială, de tunetele de-afară. Vatapi, al cărui har, permis de zeii din înalturi sau de demonii pădurilor, era acela de a reînvia întotdeauna, indiferent în cîte bucăți îi era tăiat trupul, a luat în acea după-amiază chipul lui Bruno, s-a îmbrăcat în hainele lui zdrențăluite, a lăsat
Matei Brunul by Lucian Dan Teodorovici () [Corola-journal/Journalistic/5257_a_6582]
-
și înclinații copilărești pe lîngă tendințele mai ciudățele. Iubea bomboanele Pop Rocks și, cu o devoțiune neliniștitoare, culoarea albastru. Era fascinat de Abraham Lincoln, despre care în- țelegea că fusese președinte, dar insista și că avusese o forță supraomenească, precum și harul de-a face să apară copaci gata crescuți din pămîntul sterp. În noaptea aceea, în pat (familia Taylor, pare-se, pur și simplu presupusese că dormeau împreună), Peter i-a spus Rebeccăi : - E atît de incredibil de minunat. - Ce? - Totul
Michael Cunningham Pînă la căderea nopții () [Corola-journal/Journalistic/5276_a_6601]
-
cred că destinul său postum a început să fie simțit încă în timpul vieții, iar dispariția sa fizică, tragicul accident în urma căruia poetul și-a găsit sfîrșitul, precum și ideile ce s-au vehiculat în legătură cu un posibil asasinat comandat politic, au avut harul de a sensibiliza opinia publică și de-a accentua impresia că poetul a fost un simbol al dezrobirii naționale. Eternitatea lui Grigore Vieru a început pe patul de spital și s-a accentuat pe parcursul anilor ce au trecut. La înmormîntarea
Cîteva considerații pe marginea postumității lui Grigore Vieru by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/5430_a_6755]
-
nostru măsoară sforțarea, mistică în fond, a furnicii printrun ochean întors: „Templul furnicii - un mușuroi la capătul lumii”. Sau într-un context brâncușian: „Pe Masa Tăcerii furnicile țin un concert”. Nu doar furnica se arată a fi un mesager al harului deopotrivă dumnezeiesc și poeticesc. „Contimporan cu fluturii, cu Dumnezeu”, pe urmele genialului precursor, George Drăghescu contemplă palpitul fragilelor zburătoare, grația lor stîngace: „Doi fluturi se întînesc - stîngaci se salută”. Ori raportează zbenguiala lor la eternitate: „Fluturii în grădină se joacă
Vîrsta edenică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5469_a_6794]
-
de asemenea sensuri, aș spune chiar că este prea încărcat de ele. Povestea - călătoria sălbaticei Amanda spre întâlnirea cu elefantul visat, apoi povestea fiului ei diform, Roro, care va semăna atât de bine cu un elefant și care va avea harul de a coace prăjituri nemaivăzute, vrăjite, călătorind buimac pe urmele mamei și apoi ale elefantului-tată, în căutarea împlinirii destinului său - este povestea unor călătorii, dinspre real spre imaginar, dinspre centru spre margine și invers, lumea fiind ea însăși, în viziunea
Călătoriile pe hârtie ale elefanților by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/5395_a_6720]
-
destinului său - este povestea unor călătorii, dinspre real spre imaginar, dinspre centru spre margine și invers, lumea fiind ea însăși, în viziunea barocă a autoarei, mai mult o „buclă” decât o linie închisă, un amestec de frumusețe și diformitate, de har și fatalitate, de viață și moarte, fără a-și stabiliza sensurile. Ceea ce obosește în acest roman este tocmai excesul de simbolism și de sens cultural, excesul stilizării, dar acesta este pericolul oricărui roman metaforic, poetic și al stilului pe care
Călătoriile pe hârtie ale elefanților by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/5395_a_6720]
-
revoltei lui Istrati: aceasta este „expresia libertății lui în fața lumii, a acestei lumi, etern divizată în învingători și învinși, unde răul se află pretutindeni, în oameni ca și în afara lor”. Revolta lui Istrati provine din conștiința libertății (vieții și scrisului), „harul dumnezeiesc” cu care a fost înzestrat acest „Charlot balcanic” pentru care lectura reprezintă, în anii formării sale, o formă de libertate și un cult al adevărului; nimic din neglijența și improvizațiile „omului revoltat” (așa cum l-au văzut alți critici), dimpotrivă
Cele două ipostaze ale criticului by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/5399_a_6724]
-
era aceea de a demonstra că Iisus Hristos este Mesia, cel prezis de prooroci în Vechiul Testament. Datorită râvnei și credinței sale, Dumnezeu l-a învrednicit cu puterea de a săvârși minuni și de a arăta semne mari în popor. Având harul divin al minunilor, care-i însoțeau adesea propovăduirile, Sfanțul Ștefan a stârnit mânia autorităților iudaice, care l-au chemat la judecata în fața Sinedriului, un tribunal la vechii evrei, acuzându-l de blasfemie, care la acea vreme se pedepsea cu moartea
Sfântul Ștefan. Tradiții, obiceiuri și superstiții by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/53421_a_54746]
-
și constituie cel mai la îndemână apostolat pe care Isus ni-l cere, fiindcă i-L putem oferi". "Dinspre limitele ființei noastre, de la acele momente unde nu mai suntem stăpâni pe situații și, prin urmare, mai puțin egoiști, începe cursul harului care poate schimba și tămădui în Cristos viața noastră. Nu e ușor a păstra speranța — spune Papa Francisc. Dar oare ne poate fi ea furată? Înaintașii noștri erau pe deplin convinși că nimeni nu le putea confisca credința și că
Cardinalul Lucian: Trăim vremuri în care viclenia răului se arată adevăr by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/53521_a_54846]
-
o preschimbe în așa ceva. 3) Existența unor actori anume pregătiți pentru a da viață sensurilor ficțiunii, ceea ce înseamnă că nu oricine pășește pe o scenă are înzestrarea unei prezențe cu ținută artistică; actorul e un ghem de energie care are harul de a da viață unor noduri de sens. Fără actori, nodurile ar rămîne latente, neatingînd pragul unor flagranțe vitale cu miez dramatic. 4) În aceeași logică, e nevoie de un public pregătit să deguste ficțiunea jucată de actori, asta însemnînd
Teatrul din afara teatrului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5349_a_6674]
-
cu ceea ce meriți: cu gustul pelin al celui care a săvîrșit o dezvrăjire. Căci nimic din aura de altădată a artisului nu mai poate supraviețui sub un asemenea elan de denudare analitică. Victima încetează să mai fie o persoană cu har și devine un spectru alcătuit din vicii scîrboase și defecte reprobabile, iar morala ce se desprinde culminează într-o platitudine seacă: chiar și marii artiști au fost oameni, caz în care discuția se poate încheia. Christopher Gibbs, profesor de muzicologie
Compozitorul fără biografie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5200_a_6525]
-
prieteni puțini și cu un ritm cenușiu de viață, autorul își răzbună platitudinea destinului prin notițe scurte și pătrunzătoare, care plac spontan la lectură. Sunt două trăsături care izbesc la autor. Prima vine din cumplita neîncredere cu care își privește harul lexical, Rosei considerîndu-se un scriitor ratat, a cărui lipsă de orgoliu face casă bună cu lipsa talentului. Se privește pe sine ca pe un scrib mîzgălind anapoda o sumedenie de observații inepte care nu pot interesa pe nimeni, și de
Scribendi cacoethes by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5212_a_6537]
-
cei mai originali scriitori români postbelici. Ar fi fost fericit M. H. S., ca să mă întorc de unde plecasem, să fi putut citi cartea pe care i-a consacrat-o această eminentă cercetătoare din noua generație. Și studioasă, și dăruită cu harul de a povesti.
O carte despre M. H. S. by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5224_a_6549]
-
mare șansă: brusc, în fața acestui viitor nu mai eram singură. Până atunci, bărbații la care ținusem - Jacques și, într-o măsură mai mică, Herbaud - erau dintr-un alt aluat decât mine; dezinvolți, evazivi, puțin incoerenți, marcați de un soi de har funest; era imposibil să comunici cu ei fără rezerve. Sartre corespundea exact cu năzuința mea de la 15 ani: era jumătatea mea, în care îmi regăseam, aduse la incandescență, toate pasiunile. Cu el puteam împărtăși totul, mereu. Când m-am despărțit
Simone de Beauvoir - Memoriile unei fete cuminți () [Corola-journal/Journalistic/5232_a_6557]
-
continentul negru și după venirea pe lume a fetiței sale, ea a scris o poveste pentru copii inspirată de miturile și ritualurile străvechi din Camerun. Iși dorește acum ca o editură să publice această poveste într-o carte ilustrată cu har. Secția de cardiologie infantilă a Spitalului “Marie Curie” din București s-a construit cu eforturi mari și este dotată cu aparatură care ar putea salva multe vieți de copii. Nu poate funcționa, însă, pentru că nu are cadre medicale specializate. Câțiva
Cum e să-ţi pierzi identitatea şi dreptul la o viaţă normală () [Corola-journal/Journalistic/66929_a_68254]
-
păstrîndu-și amintirile, scapă degetelor, ci și declararea sădirii unui dar în altul. Acela eteric, primit per se, se face făină de pîine, promisiunea celui mai hrănitor concret. Binecuvîntarea ușoară a unor lumi necunoscute devine blagoslovenia dulce a împărtășaniei. Mult comentată, Har e ambiția smerită, dacă se poate spune așa, a unei lumi mici și urîte, mustind, însă, de nevoia rînduirii sfinte. Nu există granițe între ea, germinînd sub pămînt, aproape de brazdă, și lumea mult mai adîncă a zăcămintelor de pietre prețioase
Praf de stele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6726_a_8051]
-
personaj, la lumea pe care un spectacol ar trebui să o aducă pe scenă și în gîndurile spectatorului. Liviu Ciulei a adus metodă, stil, profunzimi, noțiuni, ideea majoră a ceea ce înseamnă creatorul și creația. Inteligența lui a susținut toate celelalte haruri și a pus ștacheta sus, foarte sus. El s-a prețuit pe sine și, în același timp, a prețuit teatrul ca pe ceva fundamental. Și-a respectat datul, vocația, muncind enorm.Privesc fotografiile, detaliile din fel și fel de decoruri
Un ctitor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6600_a_7925]
-
pluteau ușor ca cele ale Maiei Plisețkaia. Simțeam aerul cum se înfioară la fiecare mișcare, la fiecare sunet. M-am gîndit la Ion Voicu, la cei care au mai cîntat pe această vioară, la vibrațiile și poveștile lor. La modestie, har și smerenie. La Paradis. Afară, la suprafață, Infernul. (M.C.) Prețul fericirii Numărul 7-12 pe 2009 al revistei Secolul 21 cuprinde un capitol dedicat celui care a devenit, spre sfîrșitul vieții, "smeritul monah Nicolae de la Rohia", îmbogățind profilul cărturarului prin texte
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6635_a_7960]
-
al lui Gheorghe Pârja", afirma Nicolae Breban. Cu adevărat, autorul Laudei somnului e deferent confirmat, difuzat în discursul iubitor de mister ancestral al bardului contemporan: Dacă din lacrimă răsare lumină / Dacă în piatră se limpezește ceața / Dacă furnica duce povara harului / E semn că între brațele reci / Un trup al iluziei a înviat. // Numele tău nu se rostește / Ci se mistuie / În arderea fără cenușă" (Ardere fără cenușă). Gravitatea inteligentă, melancolia salubră a lirismului semnat de Gheorghe Pârja îi girează nota
Poeți maramureșeni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6643_a_7968]
-
duce la alungarea lui Eufrosin Poteca din învățămînt, care va fi trimis ca egumen la Mînăstirea Gura Motrului din Mehedinți. Aici, chiar dacă nu a excelat în evlavii menite a-i oglindi chemarea monahală, Poteca a fost un harnic administrator, la harul gospodăresc adăugîndu-se migala cu care a tradus Discours de l 'histoire universelle al lui Bossuet. Și, în ciuda strădaniilor de a reveni în București, egumenul avea să rămînă pînă la sfîrșit ostracizat în chinovia oltenească, murind la Gura Motrului în 1845
Un duios iremediabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6480_a_7805]
-
inteligibilă, stația terminus fiind ființa divină. Dar în timp ce lumea de aici poate fi cunoscută prin simțuri, esențele de dincolo cer iluminare divină. Altfel spus, oricît de mult te-ai strădui să cunoști, dacă n-ai parte de o coborîre a harului, nu vei ajunge să surprinzi esențele celeste. Potrivit eruditei postfețe a Anei Irimescu, în gîndirea lui Mathaeus se încrucișează motive aristotelice, augustiniene și avicenniene, cu formularea unei analogii avînd rostul de explica autocunoașterea. Conform acestei analogii, cunoașterea de sine a
Vetustele și desuetele by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6370_a_7695]
-
libertatea de a merge pe picioarele lor, eu fiind un simplu scrib sau copist care aude glasurile lor. Nu am fost contagiat de realismul socialist, noul roman, onirismul sau romanul autoficțional. Nu am nici un merit! Refuzul a fost dăruit de har sau grație care mi-au rezervat plăcerea și bucuria de a fi eu însumi. Am fost preocupat de lumea magică a ficțiunii care se deschide în fața personajelor cu o psihologie complexă, uneori contradictorie, de o intrigă semi-polițistă și un final
BUJOR NEDELCOVICI: „Nu am scris niciodată un roman vădit autobiografic“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6078_a_7403]
-
de atunci, constant pe Marin Cazacu. Nu doar ca violoncelist. M-a emoționat că nu-și uită Maestrul, pe Serafim Antropov, că îi duce mai departe sensul. M-a fascinat cum știe să construiască relația profesor-student sau elev. Are un har fantastic! Chiar dacă mă doare din perspectiva profesiunii mele, observ că în muzică, artiștii valoroși își articulează armonios, încă, comunicarea cu cei pe care îi formează. Mai multă disciplină, instalată de la vîrste fragede, responsabilitate și, parcă, dorință, pasiune. Disciplina este un
Plînsul violoncelului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6113_a_7438]