3,613 matches
-
apogeul prin noul stat. Ea servea întru câtva drept fundal pentru a pune în evidență izbăvirea sionistă. Retorica sionistă, inspirată înainte de război din cea a iudaismului tradițional care invoca trecerea "de la distrugere la izbăvire", insistă de acum pe trecerea "de la Holocaust la Izbăvire". În perioada post-genocid, văzută ca oferind posibilitatea unei renașteri naționale în tragedie, literatura israeliană, de la Ka-Tzetnik, un supraviețuitor, la Abba Kovner, trecând prin Yoram Kaniuk și poezia lui Uri Zvi Greenberg, tinde spre reconstrucție și izbăvire. Pentru Shmuel
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
urmă ratificată în 1952, și se stabilesc relații diplomatice cu Germania. Knesset-ul a votat încă din 1950 o lege privind procesele care trebuiau intentate naziștilor și colaboratorilor lor și a instituit în anul următor o zi de comemorare a Holocaustului. Urmează procese ale evreilor acuzați de colaborare cu naziștii, care duc la o criză politică și la schimbarea guvernului. Naționalizarea Canalului Suez de către Nasser în 1956, campania din Suez, precum și plecarea forțată a evreilor egipteni contribuie la consolidarea locului ocupat
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
ale evreilor acuzați de colaborare cu naziștii, care duc la o criză politică și la schimbarea guvernului. Naționalizarea Canalului Suez de către Nasser în 1956, campania din Suez, precum și plecarea forțată a evreilor egipteni contribuie la consolidarea locului ocupat de amintirea Holocaustului în presă și în discursul politic. Egiptul este descris ca "putere nazistă în ascensiune", naționalizarea canalului este comparată cu Anschluss-ul, iar Nasser cu Hitler. Genocidul era atunci pe cale să modeleze concepțiile despre securitate ale Israelului. Procesul lui Eichmann, care începe
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
ca "putere nazistă în ascensiune", naționalizarea canalului este comparată cu Anschluss-ul, iar Nasser cu Hitler. Genocidul era atunci pe cale să modeleze concepțiile despre securitate ale Israelului. Procesul lui Eichmann, care începe în 1961 cu mărturiile supraviețuitorilor solicitate de el, introduce Holocaustul în conștiința israeliană și, apoi, în cea evreiască din diasporă. Evreii se identifică de acum cu victimele și supraviețuitorii genocidului, care rupseseră tăcerea pentru a spune cu propriile cuvinte ce li se întâmplase. Este o revanșă împotriva persecutorilor, prin discursul
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
genocid și statul Israel pe plan atât moral cât și politic apasă cu toată puterea asupra a ceea ce s-a numit datoria memoriei, care se confundă cu apărarea Israelului cu orice preț și în orice împrejurare. Într-adevăr, reactivarea temei Holocaustului este o constantă de fiecare dată când Israelul se află în dificultate sau în război. În 1963 începe practica călătoriilor în Polonia pentru a urma itinerarul lagărelor, iar asta cu puțin înaintea Războiului de Șase Zile, când israelienii se simt
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
viața sau exterminarea lor, pentru a-și înțelege mai bine situația și temerile. De aceea reînnoadă legătura cu aceștia, care proveneau din diasporă, și în același timp cu diaspora. Acestea sunt primele simptome ale identificării care începe să dea sens Holocaustului, în contextul unei stări permanente de război și în fața unei situații de instabilitate și anxietate pe care aceasta o provoacă generației născute pe pământul tânărului stat. Pe de altă parte, foarte devreme, în Israel se observă printre supraviețuitori reapariția unor
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
de dimensiuni neobișnuite și cu o arhitectură bogată pe aleile cimitirelor din centrul țării, în memoria comunităților nimicite și a "sfinților martiri" ai acestora. "Cenușă sacră" este adusă din lagărele morții pentru a fi îngropată în majoritatea cimitirelor. Corelația între Holocaust și Israel permite o supradramatizare a conflictelor existente, provocând puternice reacții emoționale care arată că doliul celui dintâi nu se încheiase încă. Această neîncheiere face posibilă reactivarea permanentă a amintirii Holocaustului în scopuri politice care, de fapt, sunt străine de
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
pentru a fi îngropată în majoritatea cimitirelor. Corelația între Holocaust și Israel permite o supradramatizare a conflictelor existente, provocând puternice reacții emoționale care arată că doliul celui dintâi nu se încheiase încă. Această neîncheiere face posibilă reactivarea permanentă a amintirii Holocaustului în scopuri politice care, de fapt, sunt străine de el. Luarea în considerare a suferințelor popoarelor cu care Israelul se afla în conflict nu se putea face, fără îndoială, decât cu prețul încheierii acestui doliu, condiție necesară pentru ca poporul evreu
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
considerate în mod tradițional ca autentic israeliene. Acest război din interiorul frontierelor țării readucea în conștiințe, inevitabil și constant, "păcatul originar" al războiului de independență. Ca regulă generală, din 1967, când justificările legate de securitate nu mai erau suficiente, spectrul Holocaustului le ia locul. Astfel, după victoria fulgerătoare a Israelului în Războiul de Șase Zile, Abba Eban, un laburist, vorbind despre noile frontiere ale țării, desemna limitele ei anterioare ca "granițele Auschwitz-ului", asociind astfel conflictul israeliano-palestinian cu moștenirea genocidului. Venit la
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
de la semnificația inițială și împiedicat să pătrundă în conștiințe ca un apel lansat tuturor celor care-i purtau amintirea. Apel pentru ca alți oameni, alte popoare, în alte zone, să nu se plece sub greutatea unei opresiuni majore. Lecția trasă din Holocaust de liderii israelieni este, de fapt, o lecție pesimistă: dată fiind amploarea tragediei trăite de evrei, aceștia nu mai pot conta decât pe arme. Israelul, devenit puternic, având, în ochii lumii, una dintre cele mai sofisticate armate din Orientul Mijlociu (cel
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
interpretează ca o tentativă a dreptei de a avea propriul proces, în speranța de a culege o parte din "succesul" pe care cel al lui Eichmann îl adusese la vremea lui stângii. Până la mijlocul anilor 1970, când se apleacă asupra Holocaustului, manualele școlare evocă mai degrabă, cum era de așteptat, eroismul partizanilor și al luptătorilor din ghetou. Abia la sfârșitul anilor 1970 apar mai multe informații despre suferința și exterminarea evreilor. Aceeași evoluție se observă în cercetarea universitară, care mult timp
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Din acest moment, ea abordează rolul comunității evreiești din Palestina în salvarea și absorbția supraviețuitorilor, rol care n-a fost dintre cele mai glorioase 5. În 1980, Knesset-ul adaugă un amendament la legea educației publice, impunând predarea obligatorie a Holocaustului în licee. 20% din cursurile de istorie îi vor fi de acum alocate 6. Dacă adăugăm la asta spațiul acordat predării sionismului, nu mai rămâne mult pentru cea a lungii istorii a evreilor, care în mare parte s-a derulat
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
campaniei din Liban din 1982, Israelul se arată incapabil să separe conjunctura politică a anilor 1980 de cea a anilor 1940. Oricât de diferite ar fi fost cele două perioade, trebuia găsită cu orice preț o legătură. Israelul reia istoria Holocaustului pentru a-și modela și consolida saga națională. Se prelungește lectura teologică impusă la începuturile întemeierii statale. Viața în diaspora condusese inevitabil la genocid, iar crearea statului avea să împiedice repetarea acestuia. Această teologizare în definitiv clasică se îmbogățește cu
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
tocmai atunci lucrările care-i sunt consacrate devin din ce în ce mai numeroase. Prevalează o memorie în mare parte iudaizată a genocidului. În acest context se instaurează religia Shoah-ului, care este și o religie a identității. Statul Israel, drept consecință și răspuns la Holocaust, stimulează sentimentul de culpabilitate al lumii, copleșită de empatie față de el7. Faptul că acest sentiment constituie o barieră pentru dezvoltarea antisemitismului ține de justiție, dar mai degrabă utilizarea care i s-a dat în deturnează de la orizontul lui natural. Conștientizarea
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
țară alimentează din nou angoasa existențială națională și privată. Teama de anihilare este trăită intens de populațiile născute în țară. Ea se traduce prin referiri la Saddam Hussein, Yasser Arafat și la arabi în general în termeni preluați din perioada Holocaustului și a celui de-al Doilea Război Mondial. Arafat capătă, o dată în plus, rolul unui nou Hitler, iar palestinienii pe cel al naziștilor; solicitarea acestora de a avea un stat independent este considerată drept încă un pas spre exterminare, iar
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
fi un stat solid, dotat cu o armată puternică și înzestrat cu un patriotism rezistent la orice. Comparându-l încă o dată pe Arafat cu Hitler, ministrul israelian al Justiției și Turismului, Avraham Sharir, spunea că un popor care a trăit Holocaustul nu-și poate asuma riscuri. Se poate trăi fără pace, dar fără securitate existența nu este posibilă 9. Au israelienii dreptul de a vorbi în numele acestor morți? Le-au dat vreodată acești morți un mandat pentru asta întemeietorilor statului? Și-
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
acolo că nu există sarcină pedagogică mai importantă pentru liderii israelieni decât aceea de a uita și a trece de partea vieții, de a se dedica viitorului și de a nu se mai agăța mereu de simbolurile, ceremoniile și lecțiile Holocaustului. După el, raportul societății israeliene cu palestinienii trece printr-o teamă existențială profundă care se hrănește dintr-o interpretare particulară a genocidului, potrivit căreia lumea întreagă este împotriva evreilor, iar evreii sunt victime eterne. El vede aici victoria tragică și
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
oare Israelul și-a amintit cu adevărat de genocid și de amploarea lui universală? De fapt, răspunde intelectualul și universitarul israelian Moshe Zuckermann, încă de la început, și în toate etapele istoriei sale, inclusiv după ocupația din 1967, Israelul a refulat Holocaustul și i-a folosit imaginea ca pe o ilustrare istorică cvasi-concretă a dreptului la existență și la dezvoltare al unui stat sionist 12. Exterminarea sau, mai degrabă, imaginea ei a devenit un factor esențial în percepția pe care tinerii israelieni
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
emigreze în Israel, nu există securitate în diasporă, Israel este locul cel mai sigur unde pot trăi evreii. Ceea ce conduce la axioma decisivă, cea a nevoii imperative a unui stat puternic, sigur și suveran pentru toți evreii. În paralel, din Holocaust se trag și lecții care nu sunt legate direct de Israel, dar denotă omniprezența fricii întâlnite atât de frecvent în ultimii ani printre evreii din diasporă. Printre acestea se numără necesitatea solidarității evreiești, a autoapărării, obligația de a conta numai
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
minorităților în lumea întreagă, combaterea, pretutindeni, a oricărei forme de rasism (și de antisemitism), precum și a oricărei tendințe antidemocratice. Și mai ales ideea că natura umană este în esență rea, nu este astfel doar față de evrei 13. În definitiv, prin intermediul Holocaustului, evreii își proclamă inocența și rectitudinea, ceea ce-i face insensibili la nedreptatea făcută palestinienilor sau, mai recent, libanezilor prinși în clește între israelieni și Hezbollah. Suferința îi închide astfel pe evrei într-un turn de fildeș moral. În discursul ținut
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
la nedreptatea făcută palestinienilor sau, mai recent, libanezilor prinși în clește între israelieni și Hezbollah. Suferința îi închide astfel pe evrei într-un turn de fildeș moral. În discursul ținut la ceremonia spaniolă în onoarea zilei internaționale de amintire a Holocaustului, pe 27 ianuarie 2007, fostul ministru israelian de Externe Shlomo Ben-Ami îi îndemna pe israelieni să abandoneze mentalitatea de victimă și ghetoul și să nu-i mai compare pe Arafat, Saddam Hussein ori chiar Ahmadinejad cu Hitler. El adăuga: Dacă
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Judenrat (aluzie la consiliile evreiești, de tristă celebritate, create de naziști în ghetouri), a căzut în capcana retoricii de care propriul său partid abuza în trecut atunci când, la manifestații, membrii lui numeau Judenrat guvernul lui Y. Rabin. Recuperarea politică a Holocaustului și a arsenalului său simbolic, odată realizată, se banalizează și schimbă ușor tabăra. Ce s-a întâmplat cu ocazia evacuării din Gaza este numai un exemplu printre altele, subliniind decalajul dintre realitatea exterminării și a consecințelor ei și utilizările ei
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
1982. Iar acest tip de manipulare continuă să impregneze o anumită retorică antiisraeliană, mai ales în ultimii ani în Iran, o țară care s-a remarcat în chip sinistru în 2006, când a organizat un concurs de caricaturi pe tema Holocaustului, apoi un "colocviu" negaționist. Victimizarea în expresia ei politică și colectivă compensează înfrângerea universalului. Acest cult nu este numai apanajul Israelului și al evreilor. El este în mod regulat celebrat de presa arabă, printre care postul de televiziune Al-Jazeera, lucru
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
doctorat a lui Mahmud Abbas (pe numele său de război Abu Mazen), publicată în 1984, care tinde să cauționeze această teză și care, citându-l pe negaționistul Robert Faurisson și, foarte ciudat, Exterminarea evreilor din Europa a marelui istoric al Holocaustului Raul Hilberg, emite îndoieli în privința cifrei de șase milioane de victime, considerată o invenție sionistă. În plus, după propagatorii acestei teze, nu doar din simplu pragmatism s-ar fi impus o colaborare între cei doi parteneri, ci și în virtutea afinităților
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
german în 1933 pentru a facilita emigrația evreiască în Palestina. Această acuzație urmărește, bineînțeles, să contrabalanseze accentul pus de sioniști pe colaborarea între muftiul Ierusalimului Hajj Amin al-Husayni și naziști 17. În fapt, această contra-imagine anunță paralelismul construirii reprezentărilor despre Holocaust și tragedia palestiniană Nakba. Cuvântul însuși, care evocă traumatismul major al fondării statului Israel, al exproprierii și expulzării masive a palestinienilor, înseamnă pur și simplu "catastrofă", coincizând cu una dintre primele denumiri ale genocidului evreiesc. Desigur, diferențele dintre cele două
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]