1,472 matches
-
jurnale și memorii istoria vieții și și‐a operelor lor. Mamele n‐au ținut jurnale și n‐au redactat memorii, dar au încrustat pe chipul lor întreaga existență a celor cărora le‐ au dat viață. Obrajii mamei sunt acum un hrisov nobiliar în care e‐ ncrustată, în alfabet unic, viața mea și a fraților mei, cu toate urcușurile și căderile, cu toate bucuriile și durerile. Buzele‐i, odinioară rumene și calde, acum tremură ușor murmurându‐ mi numele mic cu sfială, iar
OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
Problema evreiască”, p.192. footnote>, iar pe de alta, prezența masivă a populației evreiești mai ales în sate, agrava starea social- economică, precară, deja, a lăcuitorilor săteni, care erau lipsiți de pământ. Drept urmare, având condiția juridică de străni, atât „ Sobornicescul hrisov” din 9 aprilie 1827, cât și Regulamentul organic, impuneau restricții severe asupra evreilor, care nu aveau dreptul de a se stabili în sate și nici să dețină proprietăți imobiliare<footnote Ibidem;Coordonator: Dan Berindei, op.cit., VII, I, p.141. footnote
Evolu?ii demografice ?n zona ?n zona Belce?ti ?n prima jum?tate a secolului al XIX-lea by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83574_a_84899]
-
după-masă, Victor Predeleanu a ținut să arate oaspelui său și prietenului lui Grigore tot ce avea mai de preț în bibliotecă, socotind că pe un poet trebuie să-l intereseze edițiile rare, cărțile românești cu însemnări de demult sau feluritele hrisoave și documente vechi. Se bucura văzând emoția lui Titu și ar fi vrut să-l dea de exemplu lui Grigore, care nu se prăpădea deloc după comorile lui. Deși mare proprietar care-și iubea și cultiva cu pasiune pământurile, Predeleanu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
catolici, și păstrează în mare parte forme arhaice, ca limbă moartă de cultură. Aceasta este limba în care s-a citit și cântat liturghia și la români, timp de secole, până în secolul XVII inclusiv, și în care s-au scris hrisoavele domnești, letopisețele, actele particulare și toată literatura medievală românească. Pentru scrierea în noua limbă s-a alcătuit și un alfabet propriu, chirilic, de la numele apostolului slavilor, Chiril, numit popular "buchii", folosit și de români, până la mijlocul secolului al XIX-lea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
vorba de așezări colonizate la întâmplare, ci de o reglementare a hotarelor stabilite de o autoritate superioară, recunoscută de toți. Întemeierea statelor medievale românești, în secolul al XIV-lea, a găsit satele cu hotarele lor stabilite din "veci", cum spun hrisoavele. Așezarea hotarelor satului se datorește vremii în care obștile (satele) erau reunite sub o conducere militară, a unui voievod sau județ. Voievodatele anterioare întemeierii statelor românești au reprezentat prima organizare politică a satelor libere din regiuni diferite, în Muntenia, Moldova
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
al X-lea, căci în aromână nu se găsesc concordanțele lingvistice existente între albaneză și daco-română. Această constatare indică faptul că viitorii români se despărțiseră de viitorii "morlahi" (aromâni) la epoca aceea. Pe de altă parte, adăuga el, din mărturia hrisoavelor regilor Ungariei și din cronica rusească a lui Nestor rezultă cu claritate că "românii se aflau în Transilvania încă din secolul al X-lea și al XI-lea, ba chiar al IX-lea".8 În concluzie, F. Lot, istoricul francez
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
nepotul răposatului Negru Radul voievod", care "iaste pristăvit și îngropat trupul lui întru această sfântă biserică". Djuvara comentează astfel: Avem aici, pentru prima oară, cea mai prețioasă indicație a filiației dintre primii Basarabi: Negru Vodă (Thocomerius)-Basarab-Nicolae Alexandru." Într-un hrisov din 20 mai 1656, de la Constantin Șerban Basarab se vorbește despre Doamna Marghita, catolică, a "Negrului Voievod". La mijlocul secolului al XVII-lea, Paul de Alep consemnează o tradiție locală conform căreia "pe întemeietorul țării îl numeau Negru Voievod, adică Domnul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și Bogdan, fundatorii principatului moldovenesc, în Scrieri istorice, vol. I -II, București, 1968 (ed. A. Sacerdoțeanu). Idem, Papa Formosus în tradiția noastră istorică, în Opere alese, vol. II, București, 1968, p. 5-18. Panaitescu P. P., Diploma bârlădeană din 1134 și hrisovul lui Iurii Koriatovici din 1374, în RI 2, 1932, p. 46-54. Idem, Mircea cel Bătrân, București, 1944. Idem, Interpretări românești. Studii de istorie economică și socială, București, 1947 (ed. Șt. S. Gorovei, 1994). Idem, Obștea țărănească în Țara Românească și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
răpeau” pe țăran de la îndatoririle sale față de proprietar. Era, deci, o contradicție de interese pe care boierii au încercat s-o rezolve în favoarea lor. În anaforaua din 2 ianuarie 1805, sancționată de către domnitor și care prelua, în această privință, dispozițiile hrisovului din 1766, se prevedeau la art. 17 următoarele: „cel care va fi dus cu chirie pentru alișverișul său, sau cu vreo altă trebuință a neguțitoriei sale și nu va putea să lucreze la vreme, să fie datoriu a plăti altui
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Din dreptul de proprietate asupra vadurilor izvorăște dreptul de proprietate asupra podurilor și deci putința de a încasa o anumită taxă la trecerea lor, fixată de către Vistierie și numită brudină. Ea era un monopol feudal. Alexandru Constantin Moruzi, într-un hrisov din 4 ianuarie 1805 „hotărâtoriu de oareșcari drepturi a boierilor”, stabilea că „vadurile de peste ape unde se află poduri trecătoare și plătesc brudină trecătorii după condica ci este în Visterie, acea brudină precum din învechime și până în veci să fie
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
francezi, după care au urmat încercări, unele reușite, de înființare a unor mori cu vapori de către autohtoni. Ca și în alte ramuri ale industriei, și în domeniul morăritului înființarea morilor cu vapori era permisă după obținerea de către întreprinzători a unui hrisov domnesc. Prin acest hrisov, dat fiind că moara sistematică era o noutate tehnică, întreprinzătorului i se acorda inițial monopolul măcinării pe întreg cuprinsul țării. Excepție făceau, firește, târgurile, proprietate particulară. Această stare de lucruri a durat până în martie 1856, când
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
urmat încercări, unele reușite, de înființare a unor mori cu vapori de către autohtoni. Ca și în alte ramuri ale industriei, și în domeniul morăritului înființarea morilor cu vapori era permisă după obținerea de către întreprinzători a unui hrisov domnesc. Prin acest hrisov, dat fiind că moara sistematică era o noutate tehnică, întreprinzătorului i se acorda inițial monopolul măcinării pe întreg cuprinsul țării. Excepție făceau, firește, târgurile, proprietate particulară. Această stare de lucruri a durat până în martie 1856, când, datorită numeroaselor cereri pentru
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
comercial și cămătăresc în Moldova, devin proprietarii celei mai mari mori cu aburi din țară. La 14 mai 1853, domnitorul Grigore Ghica i-a acordat lui Panaite Frangopolo un privilegiu exclusiv în vederea înființării unei „mori mehanice” în Galați. Odată cu acel hrisov, Frangopolo a obținut și monopolul măcinării făinii prin mijloace mecanice în Galați pe timp de 20 ani, cu condiția ca moara să intre în funcțiune într-un an și jumătate de la emiterea privilegiului. Acel act domnesc a provocat proteste din partea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
târguri și orașe în care el ar fi înființat mori, ceea ce nu era cazul orașului Galați unde Gueldry nu poseda nici un fel de mori. Din cauza împrejurărilor create de războiul Crimeii, moara n-a putut fi înființată în termenii prevăzuți de hrisov. De altfel Frangopolo a și renunțat la proiectele sale. În 1855, Prosper Durand, prin intermediul lui Antonin Lotreille, a luat asupra sa hrisovul pe care-l obținuse Frangopolo. Prosper Durand era un negustor francez, care avea și în București o moară
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de mori. Din cauza împrejurărilor create de războiul Crimeii, moara n-a putut fi înființată în termenii prevăzuți de hrisov. De altfel Frangopolo a și renunțat la proiectele sale. În 1855, Prosper Durand, prin intermediul lui Antonin Lotreille, a luat asupra sa hrisovul pe care-l obținuse Frangopolo. Prosper Durand era un negustor francez, care avea și în București o moară mecanică și se pare că mai era și un bancher cunoscut. La 20 martie 1856 însă, exceptându-se moara lui Gueldry, a
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
obținut un privilegiu pe timp de opt ani pentru „a fabrica și a rafina oloi cu mașini hidraulice din deosăbite săminți oloioase”. El n-a reușit însă să fondeze acea fabrică în termenul de 18 luni, cât fusese prevăzut în hrisovul domnesc. În aprilie 1855, invocând expirarea termenului acordat lui Ilie Gherghel, spătarul Gusti a cerut să i se acorde lui un privilegiu exclusiv „de zăci ani măcar ca să înființăzu acea fabrică, acum deodată cu mașini hidraulice simple și mai pe
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de mai sus. În afara încercării izbutite a lui Goldner, întâlnim în acea epocă și alte inițiative de fondare a unor fabrici de prelucrare a cărnii de vită. Una aparține hamburghezului Johan Krodop, care, în septembrie 1847, a cerut domnitorului un hrisov pentru deschiderea unui stabiliment de preparare „a cărnii sărate” prin metode asupra cărora privilegiul exclusiv al lui Goldner nu se extindea. Deasemenea, în anul 1852, A. Pavel a solicitat un privilegiu „pentru a face o fabrică de tăiat vite la
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
pagube de șase luni”. Aceasta înseamnă că noua întreprindere mecanică a intrat în funcțiune în luna iunie 1855. M. Kogălniceanu a cerut imediata închidere a întreprinderii lui Bühl, invocând dreptul de exclusivă fabricare a postavului, drept care-i fusese acordat prin hrisovul de întemeiere a fabricii sale. Ca urmare a intervenției energice a lui Kogălniceanu, s-a instituit o comisie, care a primit însărcinarea să arbitreze acest diferend. Din procesul verbal întocmit de către membrii comisiei rezultă că Ed. Bühl a înființat o
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
continuat să joace un rol preponderent. Producția mecanică de lumânări. O altă ramură economică în care se constată începuturile mașinismului este producția de lumânări de stearină. Inițiatorul introducerii mașinilor în acest domeniu este Torenburg, care a obținut în 1840 un hrisov de întemeiere a unei fabrici de lumânări de stearină cu următoarele condiții: exclusivitatea fabricării luminărilor de stearină pe timp de 10 ani, prețul de vânzare a lumânărilor să fie mai redus decât cel al lumânărilor importate și în nici un caz
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
și în nici un caz să nu depășească 572 sorcoveți ocaua; exportul lor era scutit de vamă, iar importul rămânea mai departe liber. Torenburg își lua obligația să învețe doi mecanici „secretul” fabricării. La 15 ianuarie 1841, Torenburg a cedat acel hrisov, cu încuviințarea organelor de resort ale statului, lui Theodor Ghica, unul dintre cei mai activi și mai „industrioși” boieri Moldoveni. Acesta din urmă a înființat fabrica de lumânări pe un loc din apropierea „grajdurilor domnești” din Iași. Autorii unui articol despre
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Moldova a fost reluată de data aceasta însă într-o formă de producție superioară - de fabrică. În acea vreme a luat ființă pe moșia Grozești (Bacău) a cneazului D. Cantacuzino o instalație mecanică și nu o manufactură după cum se crede. Hrisovul de întemeiere a acelei mici fabrici a fost dat lui D. Cantacuzino la 4 februarie 1845. La 18 ianuarie 1848, D. Cantacuzino anunța că a clădit o fabrică de sticlă pe moșia Grozești, care producea geamuri și tot felul de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
pentru fiecare „stabiliment” în parte aparținând aceluiași proprietar. Pe lângă patente, meșteșugarii mai plăteau taxe pentru construcția șoselelor și a podurilor. Regimul de breaslă a fost conservat. Breslele continuau să se conducă și să se administreze în afacerile lor interne conform hrisoavelor lor. Într-o adresă a Secretariatului de stat către Departamentul de finanțe, din 1 octombrie 1847, se spune limpede că „hrisoavele breslei de mai înainte pot sluji de regulă numai încât privește datoriile și îndatoririle mădularilor ei”. Breslele continuă să
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de breaslă a fost conservat. Breslele continuau să se conducă și să se administreze în afacerile lor interne conform hrisoavelor lor. Într-o adresă a Secretariatului de stat către Departamentul de finanțe, din 1 octombrie 1847, se spune limpede că „hrisoavele breslei de mai înainte pot sluji de regulă numai încât privește datoriile și îndatoririle mădularilor ei”. Breslele continuă să fie organizate pe confesiuni și, cum bine s-a spus, breasla „continuă să existe, cu starostele ei, cu fruntașii ei, cu
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
fi obligat să treacă prin toate treptele ierarhiei, numai că practicarea meșteșugului rămânea condiționată de atestarea calificării sale de către breaslă. În adresa Secretariatului de stat mai sus amintită, subliniindu-se că breslele se pot conduce în treburile lor interne după hrisoavele lor, se adăuga că acele hrisoave nu pot „să aibă întindere de oprire a celor ce-ar voi a intra în breaslă cu știința de meșteșug care este slobodă de Reglement, apoi oricâți au fost înscriși la facerea catagrafiei la
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
treptele ierarhiei, numai că practicarea meșteșugului rămânea condiționată de atestarea calificării sale de către breaslă. În adresa Secretariatului de stat mai sus amintită, subliniindu-se că breslele se pot conduce în treburile lor interne după hrisoavele lor, se adăuga că acele hrisoave nu pot „să aibă întindere de oprire a celor ce-ar voi a intra în breaslă cu știința de meșteșug care este slobodă de Reglement, apoi oricâți au fost înscriși la facerea catagrafiei la breasla blănarilor din Botoșani - despre a
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]