1,611 matches
-
de interesul de clasă, ci de tristețea unui suflet care compară adevărul, binele și frumosul din Apus cu înjosirea și mizeria din patria sa - comparație din care se naște dorința dezinteresată de bine, ce dă naștere sacrificiului pentru o cauză: idealismul. Și - lucrurile omenești sunt foarte complicate - desigur că și la cei din clasele interesate a avut rol și idealismul, căci sufletul omenesc, spre onoarea lui, se revarsă întotdeauna peste marginile interesului individual, dovadă chiar îmbrățișarea sinceră, de către clasa care luptă
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
și mizeria din patria sa - comparație din care se naște dorința dezinteresată de bine, ce dă naștere sacrificiului pentru o cauză: idealismul. Și - lucrurile omenești sunt foarte complicate - desigur că și la cei din clasele interesate a avut rol și idealismul, căci sufletul omenesc, spre onoarea lui, se revarsă întotdeauna peste marginile interesului individual, dovadă chiar îmbrățișarea sinceră, de către clasa care luptă pentru schimbare, a intereselor celorlalte clase apăsate. La Alecsandri mai surprindem o cauză de nemulțumire, deci încă o cauză
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
pe lângă, desigur, o sinceră nemulțumire de mizeriile țării, și ceva din ceea ce se cheamă dandysm ori snobism. Dar vom vorbi pe larg despre Alecsandri aiurea. Așadar, umilirea națională, interesele de clasă ale boierinașilor - și ale negustorilor în Muntenia -, presiunea europeană, idealismul, snobismul sunt cauzele mișcării liberale de la jumătatea veacului al XIX-lea. Criticii de la mijlocul veacului al XIX-lea nu au putut fi, prin urmare, decât constituționaliști liberali. După 18664 dorințele cele mari se îndepliniseră și ferici 1 Opere complete, Proză
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
știut să se folosească de legiuirile noi. Așadar, mai toate cauzele, care făcuse pe A. Russo și pe ceilalți să fie constituționaliști liberali, acum nu mai erau. Nu mai era nici umilirea națională de altădată, nici interesul de clasă, nici idealismul. Nu mai era nici snobismul, căci acum orașele noastre deveniseră mai "civilizate" și tinerii nu mai au cuvânt să se simtă ca în pădure. Ba, încă, cei care încep să devină mai reacționari, deși la 1840 nu puteau suferi "semibarbaria
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
era silit să trăiască - "parizianismul". Alecsandri apoi a trăit în vremea Regulamentului, când țara era într-o stare de adâncă umilire 2 - naționalismul. Și Alecsandri a fost și un om care a vibrat, măcar cât de puțin, de mizeriile mulțimii - idealismul. Așadar, din interes de clasă și personal, din "parizianism", din naționalism și din idealism rezultă tendința sa patruzecioptistă. Dar același Alecsandri a fost o fire conservatoare, un patriarhalist - am arătat suspinul său după vremea veche și aș mai putea da
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
era într-o stare de adâncă umilire 2 - naționalismul. Și Alecsandri a fost și un om care a vibrat, măcar cât de puțin, de mizeriile mulțimii - idealismul. Așadar, din interes de clasă și personal, din "parizianism", din naționalism și din idealism rezultă tendința sa patruzecioptistă. Dar același Alecsandri a fost o fire conservatoare, un patriarhalist - am arătat suspinul său după vremea veche și aș mai putea da dovezi 3 -, a fost un boier epicureu, un disprețuitor al ideilor născute din frământările
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
nevoile, năzuințele populare și îndrăznețe. A fost un junimist. Aceasta este tendința cealaltă. Când, mai târziu, fiind și apreciat, împăcîndu-se apoi și cu "semiorientalismul", care nu mai era bătător la ochi, încetînd și umilirea țării, și temperîndu-i-se cu vârsta și idealismul, când toate motivele "liberalismului" său dispar, atunci rămâne aproape 1 "Sărmanii înstrăinați! Câte deziluzii îi așteptau la marginea țării! Câte lupte, ce lovituri în frumoasele lor sperări! Unii, carii câștigaseră diplome de doctorat în jurisprudență, rămâneau părăsiți de guvern, sau
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
străin", cultura străină însă nu e rea2 . Această primă fază se caracterizează, deci, prin poziția independentă a lui Eminescu față de partidele politice, pe care le acuză laolaltă, precum și prin oarecare juvenilitate, dacă se poate spune astfel, a sentimentelor, prin oarecare "idealism" și concesii făcute "revoluționarismu-lui"3. Dacă la acestea adăugăm și atitudinea lui Eminescu, tot din această fază, față de dl Maiorescu, despre care am vorbit mai sus, atunci ni se va lămuri și mai bine fizionomia morală a lui Eminescu dinainte de
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
acea filozofie care convenea perfect naturii sale. Acest pesimist trebuia să trăiască pe socoteala sa filozofia lui Schopenhauer. Acest idealist solitar, pentru care realitatea cea mai reală era lumea lui subiectivă (vezi Sărmanul Dionis, autobiografia lui morală), trebuia să trăiască idealismul lui Kant, Fichte și Schopenhauer (care e filozofia din opera mai sus-citată). Acest pesimist și idealist trebuia să trăiască pe socoteala sa pesimismul și idealismul budist. (Dealtfel, romantism, pesimism, idealism filozofic sunt, în cazul acesta, tot atâtea fețe ale uneia
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
mai reală era lumea lui subiectivă (vezi Sărmanul Dionis, autobiografia lui morală), trebuia să trăiască idealismul lui Kant, Fichte și Schopenhauer (care e filozofia din opera mai sus-citată). Acest pesimist și idealist trebuia să trăiască pe socoteala sa pesimismul și idealismul budist. (Dealtfel, romantism, pesimism, idealism filozofic sunt, în cazul acesta, tot atâtea fețe ale uneia și aceleiași stări sufletești.) Iar starea sufletească a lui Eminescu nu era numai a unui om, a sa, ci a unei întregi pături românești, a
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
subiectivă (vezi Sărmanul Dionis, autobiografia lui morală), trebuia să trăiască idealismul lui Kant, Fichte și Schopenhauer (care e filozofia din opera mai sus-citată). Acest pesimist și idealist trebuia să trăiască pe socoteala sa pesimismul și idealismul budist. (Dealtfel, romantism, pesimism, idealism filozofic sunt, în cazul acesta, tot atâtea fețe ale uneia și aceleiași stări sufletești.) Iar starea sufletească a lui Eminescu nu era numai a unui om, a sa, ci a unei întregi pături românești, a intelectualilor de la sfârșitul veacului trecut
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
într-o formă impecabilă, a pătruns în taina universalității, așezându-ne cu vrednicie în rândul omenirii civilizate. Avem datoria sacră să-i eternizăm memoria, prin ridicarea de monumente. Generațiile viitoare trebuie să găsească în doctrina lui sâmburele celui mai curat idealism. Atât guvernul cât și societatea trebuie să contribuie la ridicarea a cât mai multe monumente, pentru ca imaginea poetului să fie răspândită în toate unghiurile țării. CUVÂNTAREA D-LUI PROF. A. C. CUZA. D. prof. A. C. Cuza a vorbit în numele celor cari
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
la Kiev, unde participă la luptele studenților. Rănită, e salvată de un ofițer, căruia îi va refuza cererea în căsătorie și, fidelă promisiunii făcute, reia legătura cu tânărul bucureștean, pentru ca, după o scurtă efuziune, acesta să o abandoneze, plictisit de idealismul ei. Oprită brutal din calea ei, fata moare, după ce îi lasă un fiu, care va fi crescut de tată într-o ambianță banală, lipsită de frumusețe. În pofida prea lungilor discuții și expuneri de idei, epica e densă, cu unele secvențe
TAFRALI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290036_a_291365]
-
și a societății. Deși tehnica acestei analogii este comună tuturor adepților primului nivel de analiză, interpretarea naturii umane și, de aici, a istoriei și a vieții internaționale diferă fundamental între cele două școli de gândire care stau la baza disciplinei: idealismul (de factură optimistă) versus realismul (clasic, dar numit inițial biologic tocmai datorită accentului pus în explicație pe natura umană), de factură pesimistă. Pentru optimiști (în speță idealiștii, adepții liberalismului în relațiile internaționale), oamenii au o structură psihică rațională, fiind capabili
PROBLEMA NIVELURILOR DE ANALIZĂ ÎN RELAŢIILE INTERNAŢIONALE. In: RELATII INTERNATIONALE by IONUŢ APAHIDEANU () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1508]
-
În general, diversele teorii și modele explicative din Relațiile Internaționale recurg în explicațiile lor la unul sau două dintre cele trei niveluri de analiză, ceea ce explică în bună măsură și diferențele specifice între descrierile, explicațiile, judecățile normative și predicțiile lor. Idealismul, de pildă, oferă explicații atât la nivel individual (vezi rolul potențial sau faptic acordat indivizilor în formularea politicii externe), cât și la cel statal, la care se formulează, de exemplu, teza păcii democratice. Realismul clasic consideră statele ca principale unități
PROBLEMA NIVELURILOR DE ANALIZĂ ÎN RELAŢIILE INTERNAŢIONALE. In: RELATII INTERNATIONALE by IONUŢ APAHIDEANU () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1508]
-
din viața Maestrului precum Marea Renunțare, Iluminarea, asaltul lui Măra și ispitirea încercată prin cele trei fiice ale acestuia. Între școlile de artă buddhistă de la Mathură și Gandhăra a existat o influență reciprocă. Arta iconică a fost caracterizată printr-un idealism realist, combinând reprezentările umane realiste, în ceea ce privește proporțiile și atitudinile, cu o idee de perfecțiune și de serenitate ce conduce spre divin. Expresia lui Buddha, în același timp om deplin și zeu, devine canonul iconografic pentru majoritatea reprezentărilor artei buddhiste. Trăsăturile
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
nici o cheltuială, nu suferă nici o zi lipsurile „muritorilor de rînd”. Să-i reamintesc, oare, că mă trag din niște țărani săraci, cărora însă nu le-am cerut niciodată socoteală de ce erau astfel? Să-i repet preceptele după care mă conduc? „Idealismul”, „romantismul” meu îi displac, le consideră o naivitate. Problema nu-i ce-mi place mie („treaba ta!”, zice), ci că vrea să trăiască la fel cu colegii săi. Cînd îi ascult revendicările sînt dezolat: îmi dau seama că „lumea” (zisă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
stăteau tăvăliți pe un rotocol de iarbă și rîdeau unul la altul, ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat. Am încercat mai multe chei de interpretare, dar nici una nu mi se pare a fi cea bună. *„Unde a încăput atîta idealism în mine, de am putut să-ți dau și ție!”, s-a mirat într-o zi Ioan Grigoriu („Jean”, pentru ai săi) în fața fiicei, profesoara Monica, necăjit că manifestă aceeași lipsă de „realism” ca și dînsul. O lipsă care merge
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
că se gîndește la altceva, iar cînd vorbește e precisă în detalii și vagă în ansamblu, căci, din prea mare politețe, evită punerea punctelor pe i și volatilizează conturul formulărilor. Tatăl său are dreptate să fie îngrijorat: în societatea actuală, „idealismul” (chiar înțeles ca bună-creștere, ca evitare a brutalității și vulgarității, și ca aplecare exclusivă spre „lucrurile frumoase”) îl izolează pe acela care îl are, îl face „suspect” celorlalți, îi devine povară. Cine vrea să se păstreze curat trebuie să aibă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
acelora, care s-ar fi aflat în opoziție cu concepțiile și metodele noastre de viață și de luptă, cât și din partea acelora care nu s-au preocupat niciodată să ne cunoască adevărata structură intimă și gândul de curățenie și de idealism, care a animat permanent elitele sufletului legionar. Același egoism și aceeași neînțelegere, care, ne-a urmărit în vremea de pace dintre cele două războaie, ne-a aruncat și în ultima și cea mai prelungită prigoană. Ea a fost opera conducătorilor
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Profitabila condiție”, T, 1983, 8; Mircea Muthu, Literatură și viziune memorială, ST, 1983, 12; Nicolae Manolescu, Anii de ucenicie, RL, 1985, 18; Ion Vlad, Interviul, dialogul, confesiunea, TR, 1985, 19, 20; Dan Stanca, Supralicitarea fanteziei, RL, 1991, 38; Gheorghe Grigurcu, Idealismul istoriei literare, F, 1992, 2; Dan Petrașincu, În preajma unor „itinerarii mirabile”, RL, 1993, 3; Pavel Chihaia, Receptarea textelor medievale, RL, 1996, 26; Gheorghe Grigurcu, Despre literatura veche, RL, 1998, 21; Dicț. scriit. rom., II, 284-285; Titu Popescu, Două interpretări ale
FLORESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287031_a_288360]
-
atât de articole cu caracter doctrinar-ideologic, cât și de literatura promovată. Din prima categorie se remarcă paginile semnate de Mihail Gușiță (Poezia noastră nouă), Cezar Petrescu (Despre o nouă boală a veacului), C. Rădulescu-Motru (Țăranul și revoluția, Spre un nou idealism, Valoarea tradiției, Școala satului), Ion Petrovici (Ideal și tradiție), Const. C. Giurescu (Un nou ideal). În esență, acestea exaltă virtuțile „datinei” și ale autohtonismului, delimitându-se de arta novatoare a noilor generații, văzută ca produs mimetic de import. Printre principalii
DATINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286699_a_288028]
-
Înzestrat cu bun gust, D. e un intuitiv care își valorifică în speculații pertinente o experiență trecută prin lecturi. Din cronicile lui dramatice, ca și din tratatul în formă epistolară Scrisori către actorul X, se desprinde o viziune marcată de idealism estetic: teatrul, ca manifestare a frumosului, trebuie să provoace o înălțare sufletească. Realismul pe care îl profesează, formulat convențional („imaginea vieții”), se nuanțează („iluzia realității”). E de înțeles că se arată reticent față de devierile în irațional sau în „absurd” ale
DAVILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286707_a_288036]
-
domină (cum credeau, în mod greșit, utopiștii), ci cei ce domină planifică” (Herrschaft und Plannung, zwei Grundbegriffe der politischen Ethik, 1933, p. 22, apud Golopenția, 2002, 13). Distingând sociologia, ca ștință a realității, de geisteswissenschaften, Freyer declanșează o critică a idealismului german, ce ar susține o înțelegere a istoriei ce uită foarte ușor importanța agentului uman. Istoria desfășurându-se dedesubtul și în spatele acțiunilor umane, cultura devine un domeniu autonom, foarte puțin legat de productivitatea specifică a voinței umane și de radicala
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
și a deducției ce își are originea în contemplare, datorită faptului că noțiunile și conceptele reprezintă realitatea. Asemenea greșeli nu mai pot fi urmate, crede Golopenția, într-un mod inocent fără a trebui să plătim un preț exagerat pentru acest idealism ce nu-și găsește locul în lumea de azi. Lumea este dinamică și nu poate fi niciodată cunoscută în totalitatea ei. Experiența este singura cale prin care putem cunoaște și înțelege această lume, toate conceptele fiind situate istoric și funcționând
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]