1,864 matches
-
pot împărtăși experiența, informațiile și pe care acesta le va absorbi rapid. în mod absolut firesc, zilnic avem de ales între libertate și constrângere. Cu toții ne dorim libertate de exprimare, acceptăm cu greu ideea de a fi constrânși la nivel ideatic sau acțional, reacționăm când se întâmplă acest fapt. Copilului nostru trebuie să-i oferim un echilibru între cele două; având în vedere faptul că libertatea de acțiune, de la cea mai fragedă vârstă, însemnă cunoaștere, explorare, achiziții noi pe toate planurile-
ARTA DE A FI PĂRINTE by Diana Cârcu () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93083]
-
românești (1987). Față de colegii clujeni ai începuturilor literare, V. a debutat editorial mai târziu. Între analiză și sinteză și Descoperirea operei, complementare în obiectivele lor, afirmă interesul precumpănitor pentru aspectul metodologic, teoretic al cercetării literare. Calitatea informației, rigoarea expunerii, fervoarea ideatică și eleganța expresiei indică o personalitate deplin edificată, pregătită pentru elaborări sistematice și totodată deschisă căutărilor înnoitoare. V. examinează opinii românești și străine operând o evaluare și o sistematizare elocvente pentru opțiunile sale: „Critica literară se înfățișează azi îndeosebi ca
VLAD-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290599_a_291928]
-
XX-lea, W. a publicat în „Rumänische Rundschau” numeroase traduceri din Tudor Arghezi, Victor Eftimiu, Ștefan Aug. Doinaș, Leonid Dimov, G. Călinescu, Ion Caraion și Ion Gheorghe, dispus mereu de a se apropia de poeme dificile ca rimă, prozodie și ideatică. Măsura talentului său de traducător, slujitor devotat și discret al originalului, a dat-o odată cu transpunerea ciclului Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare în traducere imaginară de V. Voiculescu, despre care Zoe Dumitrescu-Bușulenga scrie: „Încercarea lui Immanuel Weissglas ni se
WEISSGLAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290677_a_292006]
-
limbaj care abundă în imagini și reprezentări constituie un bun prag pentru trecerea la formularea unor idei și interpretări mai generale și mai abstracte. Demonstrația sprijină procesul cunoașterii atât pe traiectul deductiv, prin materializarea și concretizarea unor idei în construcții ideatice de ordin inferior (sub aspectul abstractizării), dar și pe traiectul inductiv, prin conceptualizarea și "desprinderea" de realitate, prin decantarea unor cadre idealizate de operare, ce garantează pătrunderea și explicare mai nuanțată și mai adâncă a realității. În funcție de materialul intuitiv avut
?ABILIT??I PRACTICE by Laura Savin () [Corola-publishinghouse/Science/83166_a_84491]
-
succesul sau eșecul lor în războiul ideologic. Factorul decisiv a fost evidenta lipsă de relevanță a propagandei democratice în fața experiențelor omului obișnuit. Politicile pe care Statele Unite le-au susținut sau au părut că le susțin au făcut imposibilă câștigarea războiului ideatic. 3. Practica politică trebuie să îndeplinească trei funcții ale războiului psihologic. În primul rând, trebuie să aibă definite în mod explicit obiectivele, precum și modalitățile prin care își propune să atingă aceste obiective. În al doilea rând, trebuie să determine aspirațiile
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
a oamenilor răi. Dezvoltând concepția sa despre natura activității politice, Morgenthau susținea că trăsăturile sale diabolice își au originea în două aspirații umane. Pe de o parte, este derivată dintr-un egoism elementar, produs al competiției pentru resursele materiale și ideatice limitate, care le permit indivizilor să supraviețuiască. Bunuri ca „bani, slujbe, familie etc. se află într-o legătură obiectivă cu necesitățile vitale ale indivizilor” și, în consecință, egoismul oamenilor poate fi interpretat aici ca având „limite”8. În contrast cu necesitățile supraviețuirii
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
prietenii mei am fost la wen-kend. Ceea ce au realizat a fost o înșiruire de propoziții pe care unii dintre ei le-au și numerotat, ceea ce înseamnă că ele au fost concepute ca enunțuri diferite, fără legătura logică și fără coerența ideatică necesare într-o compunere. Se observă topica defectuoasă, folosirea unor cuvinte într-o formă aproximativă wen-kend, Vatra Dorne, ignorarea semnelor de punctuație sau folosirea incorectă a lor, ceea ce duce la înțelegerea trunchiată a mesajului, repetarea supărătoare a unor cuvinte, prezența
Ora de limba rom?n? la clasa cu elevi deficien?i de auz by Adina Cr?escu [Corola-publishinghouse/Science/84016_a_85341]
-
sapiențiale poate fi element suficient de structurare discursivă. De aceea, a n a l i z a d i s c u r s u l u i are în vedere frecvența și statutul aserțiunii, fiindcă ea reprezintă și bază ideatică și formă de organizare a expresiei în foarte multe situații. V. demonstrație, creativitate, logos. MOESCHLER - REBOUL 1994; DUCROT - SCHAEFFER 1995. IO ASPECT. Categoria gramaticală a aspectului vizează caracteristicile proprii desfășurării timpului implicat într-un proces și reflectă articularea lor în timpul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
acuză Jacques Derrida, este o "apocalipsă fără viziune", adică o versiune a Apocalipsei care se ocupă obsesiv de sfârșit, fără niciun fel de așteptări legate de un proaspăt început.17 În locul ideologiilor moderne sau al "Marilor Narațiuni" rămâne un vid ideatic pe care frânturile postmoderniste viciate de relativism și scepticism nu-l pot umple. Chiar și istoricitatea existenței umane este relativizată, truism explicat de Derrida, pe urmele lui Jan Patocka, prin refuzul acceptării responsabilității, aceasta fiind acceptată numai de "acela care
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
de procese tind să se deruleze, care dintre indivizi sînt sau nu sînt agenți, cine sau ce pare a servi drept mijloc, ș.a.m.d. Întregul demers de reprezentare a proceselor și participanților este ceea ce ce Halliday a intitulat "funcția ideatică” a limbii. În legătură cu aceasta, propoziția este vehiculul de bază pentru reprezentarea tiparelor practicii. În cele ce urmează prezint încă cîteva date explicative legate de cele mai semnificative tipuri de procese și participanți din propoziție. 4.9.1. Procese materiale: procesele
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
autorul să convingă de existența limbii moldovenești? footnote> ), este scrisă în general cu respectarea normelor limbii române literare. Adică sînt selectate, de regulă, cuvinte aparținînd acestui registru al limbii române. Construcția enunțurilor este însă deficitară adesea din cauza confuziei din planul ideatic. Iată: „Limba moldovenească dispune de aceleași caracteristici pe care le au multe idiomuri vorbite de diferite popoare: originea, structura gramaticală, fondul lexical de bază comune, iar, în temeiul acestor realități-înrudire pînă la gradul de «reciproc inteligibile». Deosebirea esențială, principală și
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
asemenea „sens” există?! Ha, ha, e interesant; mie, personal, pentru a fi o clipă mai mult decât confesiv, mie, recunosc, uneori mi se pare că nu există acest „sens al vieții”! Dar alteori, ca Într-o ciudată și persistentă halucinație ideatică, mi se pare că totuși există! Și... e atât de aproape acest „sens” de Înțelegerea mea și de mijloacele mele de expresie, Încât sunt pur și simplu tentat să „mă apropiu” de „el”, de acest „loc” atrăgător și magic, așa cum
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
nu „În jos”, ci spre comunitatea În mijlocul căreia nașterea și secolul m-au „parașutat” și, nu o dată, propriu-mi sarcasm se ridica Împotriva „eului” meu „fabricat, puberal”, incapabil de a se dezlipi, la o vârstă matură, de fantasmele și reflexele ideatice ale primei tinereți. Și atunci, când pe la „mijlocul vieții” totul părea că „se aranjase”, Încă o dată, „cineva” „a stricat jocul” și totul a trebuit luat iarăși de la Început. Sigur, aproape două decenii, Într-un fel, comunitatea În mijlocul căreia mă formasem
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
În situații oricum dificile, un simț extraordinar al „practicului social”. Și atunci, nereușind s-o „Înțeleagă”, după o perioadă de ezitare, au trivializat-o, au redus-o la parametrii „bunului-simț cotidian, uzual”, cel care se potrivea cu comandamentele și reflexele ideatice ale micii lor lumi, ale mirco-cosmosului lor, ale ghetoului lor etnic și politic, depășit riguros de tragedia românească și m-au „Împachetat” În postura unui ins „dubios, agent de influență” etc., făcând eforturi, reușite, de altfel, de a-i ridica
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
la orice fenomen de ingratitudine, de dispreț sau nemulțumire cât de vagă la orice ține de ordinea lucrurilor din „noua patrie”. Dar, spre surpriza mea tot mai iritată, mai neliniștită, eu - Împreună cu cohorta „cârjelor” mele sentimentale și raționale, reflexele mele ideatice, ideea mea despre libertate și artă, despre istorie și suferință, despre demnitate și zei! - continuam, la modul aproape „imbecil”, să viețuiesc ca și Înainte, deși „eul meu” - sau, mă rog, unul dintre ele! - luase hotărârile cele mai ferme și de
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
două decenii Înainte, sosit În București, metropola orgolioasă, mai ales față de noi, ardelenii: să Învăț bine limba, limba literară, se’nțelege, să-mi găsesc afinități cu un grup de pretendenți la glorie cu care să am cât de cât afinități ideatice și estetice sau, dacă nu, să mă „fofilez” Într-un grup literar constituit, unde, câțiva ani, să joc rolul celui dispus să-și asume muncile și posturile cele mai umile sau ingrate. Sau, dacă nu, să pătrund În „curtea” unei
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
am putea numi un act de „pocăință activă”, adică trebuie să Încerce nu numai să repare, pe cât posibil, răul săvârșit, dar și să indice o schimbare radicală a comportamentului, a modului său de a gândi, a reflexelor sale sociale și ideatice. Americanii, ca armată Învingătoare și de ocupație, au Întreprins, bineînțeles, ceea ce s-a numit „denazificarea”, care a inclus, printre altele, interdicția cetățenilor de origine „etnică” germană de a conduce ziare, posturi de radio și alte organe ideologice de masă, acordând
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Aurora de atunci, mi-era teamă și pentru propriul meu timp; știam că o femeie foarte frumoasă, foarte personală, cere tributul unui timp enorm; or, eu intuiam că propriul debut Într-o lume dușmănoasă mie și criteriilor mele estetice și ideatice va fi extrem de anevoios, dacă nu imposibil. Și atunci, așa cum după ce urmărindu-l vreo oră pe micul om care purta, pentru mine - dar și pentru mulți alții, deja - un nume rar, l-am părăsit undeva, la o intersecție, așa am
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ca o formă simplă și directă de ateism - Nietzsche, care În repetate rânduri s-a apărat de Învinuirea de a fi ca atare! Și, prin această frază, ca și prin altele care sunt În consonanță, În profundă armonie muzicală și ideatică cu ea, Nietzsche nu ne Împacă oare cu această hidră, cu acest monstru antic, cum apare el uneori și multora, monstru hibrid ce ne așteaptă la intrarea În cetatea Tebei, adică a vieții lucide și demne - cu Destinul... cu Soarta
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
valorii! Eroarea - credinței În ideal! - nu este prostia, eroarea este lașitatea!” De altfel, Încă din tinerețile mele, le „comunicam” prietenilor mei - noi, În tinerețe, ne „comunicam adevăruri”, gravi și prețioși, bineînțeles, dar fericiți de a intra În ritualul acelor Întâlniri ideatice, care te formează și te susțin În anii grei, vitregi și lungi ai debutului În artă! - că fenomenul, actul creației se compune, grosso modo, din cel puțin două segmente și elemente: cât „Îndrăznești” - adică ceea ce se cheamă popular „inspirație”, „talent
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Aș fi putut de-o mie de ori să-i răstorn „argumentul” - așa cum am făcut cu Nichita, În câteva rânduri, indispunându-l, Întrucât marile personalități suportă greu să le clatini unele concluzii pe care se reazămă, probabil, nu puține plafoane ideatice! -, amintindu-i că el, Emil Cioran, fiul popii din Rășinari, el și pulsiunile sale genialoide, reflexele și energia formidabilă a ideației și a originalității sale, care nu rareori i-a uimit pe contemporani de pe nu importă ce latitudine, nu putea
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
El Întinerea prin gesturi mai ales și, bineînțeles, prin modul său de a gândi. (Acum, când mă traversează spaimele vârstei pe care o am, spaima de a „părea bătrân”, spaima, pe dos, de a-mi trăda tinerețea spiritului, refelexele mele ideatice, neconforme cu o „judecată gravă, așezată”, Îmi amintesc de el, de Cioran, de mersul lui sprinten și de firescul cu care se așeza În „scaunul propriei sale personalități”. O singură dată, parcă, la o replică a mea a strigat Înnăbușit
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
această altitudine, după ce ne „fac cunoștință” cu infernul și absurdul social și uman, au puterea, geniul și umanitatea de a ne arăta o cale de ieșire, o cale a speranței, fără de care nici o clădire umană, nici o construcție fizică, morală sau ideatică nu ar mai fi posibilă. (Ca moto al amplului meu poem epic Drumul la zid, o traversare greoaie și insistentă a „absurdului individual și ideatic”, am așezat, nu Întâmplător, ultimul vers al Infernului dantesc: Quindi uscimo a rivedere le stelle
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ieșire, o cale a speranței, fără de care nici o clădire umană, nici o construcție fizică, morală sau ideatică nu ar mai fi posibilă. (Ca moto al amplului meu poem epic Drumul la zid, o traversare greoaie și insistentă a „absurdului individual și ideatic”, am așezat, nu Întâmplător, ultimul vers al Infernului dantesc: Quindi uscimo a rivedere le stelle! Și aceasta a fost pentru mine, de-a lungul Întregii mele perioade formative, puberale, adolescentine și postadolescentine - vreo două decenii, cele mai lungi și mai
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Sigur, și sub ceaușism am fost, Împreună cu alți prieteni, Împotriva acelei improvizate doctrine a „protocronismului”, o nefericită aventură a stimatului și luminatului Edgar Papu. (O, În alte vremuri, de libertate spirituală, acest „excurs” cultural, această proclamare a Întâietății motivelor noastre ideatice și culturale În istoria Europei ar fi putut fi cu adevărat interesantă, exotică, Întâlnindu-se și cu alți promotori ai aceluiași punct de vedere - un Pârvan, de exemplu. Dar nu Într-un stat polițienesc, care confisca iute asemenea teorii În
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]