13,415 matches
-
persoana, - asta aduce cu un fel de botez literar. Și mă bucur că rândurile fidelilor speciei noastre, cresc. * Acum, citind articolul lui Lavric, știu de ce șiiții nu se au bine cu suniții. Nu fiindcă între dânșii ar fi un conflict ideologic. Cum sunt la noi catolicii cu protestanții. Inchiziție, ... arderi pe rug... Nema. Sau ceva în genul Dogmei Filioque... E mai simplu. O chestiune de genealogie. De familie, la propriu, cu încuscriri, neveste, neamuri și moștenitori. Un fel de... patriotism și
Șiit sau sunit?... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9275_a_10600]
-
religie nu este o chestiune de opțiune teoretică, ci una de preluare a modelului predecesorilor. în cazul de față, a fi musulman înseamnă a-l imita pe Ali, îndrăgitul discipol al lui Mahomed." * Dacă dăm la o parte orice diferență ideologică, atunci ce înseamnă a fi șiit și ce înseamnă a fi sunit?... - se întreabă autorul. Aflăm: "La originea schismei stă conflictul dintre două personaje apropiate profetului Mahomed: de o parte Ali, venerat de șiiți, și tot de cealaltă parte, Aișa
Șiit sau sunit?... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9275_a_10600]
-
ne amintește întrucâtva de voința imaginativă și de stăruința iconarului de a împodobi până în margine, feeric și naiv, îngusta suprafață de sticlă, exploatată ca un răzor de om sărac". Fie că reprezintă o contrapondere la proza realist-socialistă, cu schematismul ei ideologic și limbajul pe cât de înflăcărat, pe atât de conformist, fie că se subsumează unei anumite concepții a autorului, care ridică barierele și șterge granițele dintre proză și poezie, cert este că formula lui Fănuș Neagu a devenit, în timp, susceptibilă
Istorie și metaforă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9251_a_10576]
-
știe foarte bine capcanele proletcultismului și încearcă să le evite. Dacă s-ar fi orientat spre clasele sociale tradiționale (țărănimea, muncitorimea), eșecul era asigurat, pentru că aici funcționau clișeele luptei de clasă. De aceea, scriitorul încearcă să iasă din această ecuație ideologică, evitând categoriile sociale puternice, prinse în reprezentări definitorii pentru regimul comunist. Lumea din Groapa, periferia neașezată și neideologică a orașului, e un fel de caricatură a proletariatului. Criticii proletcultiști observă devierea sau refugiul și vor denunța romanul, recomandând prozatorului să
Viața ca o panoramă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9253_a_10578]
-
pumn din senin, ca o operație fără anestezie, nu vrea să demonstreze nimic și nu vrea nici măcar să placă, ba chiar pare construit în răspăr cu un spectator fin, pedant, obișnuit cu trufandale. Refuzul regizorului de a deschide o problematică ideologică poate fi mai bine înțeles în acest context al ratărilor anterioare, a unui anumit curent dominant cu privire la abordarea evenimentelor de dinainte de '89 sau chiar a celor postdecembriste. Stau mărturie filme precum Patul conjugal (1993) al lui Mircea Danieliuc sau Hotel
O lume minunată în care veți găsi...: 4,3,2 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9279_a_10604]
-
menită să readucă în actualitate opera lui Raymond Aron, unul din reperele de neocolit ale gândirii liberale de la mijlocul secolului XX. Culegerea de eseuri Opiul intelectualilor este o chintesență a ideilor politice și de filosofia istoriei ale gânditorului francez. Rival ideologic în spațiul intelectual francez, vreme de mai multe decenii, al fostului său coleg de la École Normale Supérieure, Jean-Paul Sartre, Raymond Aron a impus în volume precum Le grand débat, Dix huit leçons sur la société industrielle, La lutte de classe
A, de la Aron by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9274_a_10599]
-
partea scriitorilor în fața agresiunilor de partid și, mai mult, va detesta partida național-comuniștilor, în frunte cu Eugen Barbu. Va avea de înfruntat rivalitatea lui Dumitru Popescu, instrument servil, tenace și nefast al politicii lui Ceaușescu față de scriitori, impunând o presiune ideologică insuportabilă și o drastică limitare a libertății de creație. George Macovescu va contracara cât va putea o astfel de politică și de aceea el merită astăzi o amintire recunoscătoare. Scriitor firav și publicist modest, diplomat ascultător, supus disciplinei de partid
Un comunist onest by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9273_a_10598]
-
va contracara cât va putea o astfel de politică și de aceea el merită astăzi o amintire recunoscătoare. Scriitor firav și publicist modest, diplomat ascultător, supus disciplinei de partid, George Macovescu s-a salvat ca un președinte inconformist față de presiunile ideologice asupra breslei scriitorilor. Ar merita citate pe larg însemnările despre bătălia pe care a purtat-o în 1981 "pentru soarta scriitorului român, pentru demnitatea lui, pentru viitorul lui" (p. 221). S-a comportat mult peste atitudinea unui activist obișnuit al
Un comunist onest by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9273_a_10598]
-
încercînd să se convingă că boala care plutește în aer, chiar dacă este una foarte periculoasă, s-ar putea să-și piardă virulența dacă încep să discute despre ea. Altfel spus, orice pericol social trece dacă e prins într-un verdict ideologic. În realitate, aplecarea apăsată spre analiză abstractă are mai curînd rostul de a-i liniști pe cei care o practică, și asta fiindcă marele dar al nuanțelor analitice este acela de a întreține o iluzie liniștitoare: că o primejdie poate
Perdantul învingător by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9303_a_10628]
-
-i pedepsi pe vinovați pînă la ultimul lor reprezentant, căci unul dacă rămîne în viață, el va putea da naștere din nou insuportabilului handicap. Dar ca pedepsirea să fie dusă pînă la capăt e nevoie, spune autorul, de un "fitil ideologic" menit a întreține irascibilitatea perdantului. Fitilul acesta e pus la îndemînă chiar de religia islamică. "Islamismul nu se interesează de soluții pentru dilema lumii arabe; el se epuizează în actul negării. În sensul strict al cuvîntului, este vorba de o
Perdantul învingător by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9303_a_10628]
-
de contradicție sau pur și simplu mînat de un elan polemic nestăpînit. Și, deși nu-i poți reproșa în literă nimic, trăiești mereu cu senzația iritantă că, peste tot în cărțile lui, francezul se află la limita suportabilă a ereziei ideologice. Tot timpul îți dă impresia că acum, chiar acum pe pagina asta, va scoate păsărica din gură și va călca în străchini, dar se oprește în ultima secundă, pe marginea prăpastiei, într-o înfrînare retorică atît de reușită încît efectul
Memoria selectivă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9325_a_10650]
-
perfect stăpîn pe ceea ce spune, și dacă nu ar fi ghidat de un impecabil simț al măsurii, simț grație căruia Besançon știe să-și amestece perfect adevărurile incomode cu un număr egal de poncife care, convenționale fiind, adorm vigilența supraveghetorilor ideologici ai sănătății noastre mentale, dacă așadar nu ar fi atît de abil în arta cu care știe să spună pe un ton politicos lucruri de o impertinență ideologică crasă, pesemne că de mult ar fi fost scos din circuitul cultural
Memoria selectivă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9325_a_10650]
-
cu un număr egal de poncife care, convenționale fiind, adorm vigilența supraveghetorilor ideologici ai sănătății noastre mentale, dacă așadar nu ar fi atît de abil în arta cu care știe să spună pe un ton politicos lucruri de o impertinență ideologică crasă, pesemne că de mult ar fi fost scos din circuitul cultural al Franței și trecut pe linia moartă a păduchioșilor suferind de tifosul gîndirii libere. Să luăm, de pildă, cartea Nenorocirea secolului. Logica întreprinderii teoretice pe care Alain Besançon
Memoria selectivă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9325_a_10650]
-
teoretice se ascund uriașe și nedomolite orgolii naționale, etnice și religioase. Aici e pragul delicat dincolo de care apele încep să se despice și tot de aici încolo tonul dezbaterilor, unul pînă acum seren și destins, capătă stridența crispată a învinuirilor ideologice. Din acest moment, logica dezbaterii lasă locul logicii hărțuirii psihologice: nu se mai dau explicații, ci se fac aluzii. Nu se mai oferă argumente, ci se proferează insinuări. Se iscă astfel un război al nervilor în cursul căruia fiecare tabără
Memoria selectivă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9325_a_10650]
-
și italieni, dar și la Sir Oswald Mosley, principalul reprezentant al curentului fascist în Marea Britanie. Pare - dar nu este - o afirmație hazardată și pernicioasă că părinții fondatori ai Europei Unite, Robert Schuman și Jean Monnet, nu erau străini de bagajul ideologic amintit. Spre deosebire de ei, Generalul de Gaulle și Churchill au fost apărătorii intereselor naționale respective și au intrat în istorie pe o poartă glorioasă (pp. 105-106). Se poate naște, cu adevărat, întrebarea de ce cei mai însemnați oameni de stat ai Franței
O carte explozivă by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/9315_a_10640]
-
de la cel de-al doilea război mondial la perioada postbelică" (p. 107). Această continuitate mi se pare cu adevărat cheia problemei, pusă în umbră foarte puternic de propagandă și de fapt, din păcate, puțin conștientizată de marele public, din cauza confruntării ideologice din perioada Războiului rece. Cum a fost, de pildă, posibil ca în fruntea Germaniei să stea mulți ani fiul ministrului-adjunct de Externe al lui Hitler, l-am amintit pe d-l Richard von Weizsäcker, președintele R.F.G.? în ceea ce privește biografia lui François
O carte explozivă by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/9315_a_10640]
-
că o nouă lectură ar putea să fie premisa unei reevaluări estetice (strict estetice!) pozitive? Poți ignora speța morală a cazului? N-aș fi vrut să merg mai departe cu rechizitoriul biografic, pentru că sunt cunoscute culpele ce decurg din oportunismul ideologic al lui Eugen Barbu și din serviciile făcute nu doar regimului comunist, în general, sprijinindu-l ca opțiune exclusivistă, ci direct Securității în revista "Săptămîna". A reușit să divizeze breasla, constituind polul național-comuniștilor, inspirat direct de politica lui Ceaușescu. M-
O relectură suspicioasă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9332_a_10657]
-
aflat, bineînțeles. Așa că am intrat în vizorul ŤSăptămîniiť" (p. 268-269). Rolul nociv al lui Eugen Barbu s-a amplificat pe măsura acumulării anilor de apariție a revistei "Săptămîna". Octavian Paler își amintește foarte exact această contribuție dezastruoasă la o intrigă ideologică, acutizată în detrimentul literaturii. Citez, din nou pe larg, explicația dată de Octavian Paler: "Mărturisesc, îmi pare rău că un scriitor de talia lui Eugen Barbu, care a dat cărți precum Groapa sau Princepele, s-a lăsat târât de resentimente și
O relectură suspicioasă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9332_a_10657]
-
Ironia lui Ruud Vrugt este la fel de subtilă și de crudă ca și cea a lui Ami Lindholm sau Christoph Steger cu Mother (Mama, UK, 2006), unde personajul principal își dedică întreaga viață morților. Filme care țintesc mai aproape de rizibilele pasiunile ideologice și politice sunt Infinite Justice (Justiție infinită, Germania, 2006) al lui Karl Tebe și Colorful EU (UE viu colorată, Ungaria, 2006) de Peter Vadocz. Karl Tebe transformă într-o comedie macabră sportul mediatic al transmisunilor din zonele de conflict, în
Anonimul român între Dunăre și Mare (II) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9316_a_10641]
-
dat și ultima pagină. Dintre toți scriitorii sfârșitului de secol al XIX-lea, grupați sub titulatura didactică de mari clasici, unul singur rămăsese parcă nepermis de mult prizonierul epocii sale. Dacă Eminescu cel oficializat din ce în ce, sub presiuni ideologice de inspirație naționalistă, s-a salvat o dată cu faimosul număr al Dilemei; dacă pe Caragiale cel menținut de memoria colectivă mai cu seamă prin micile scenete kitsch ale perioadei comuniste îl mai recuperăm de unii singuri la relectură; dacă - în sfârșit
Slavici, managerul nostru by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9351_a_10676]
-
despuiate de acele zorzoane retorice la care un autor obișnuiește să recurgă atunci cînd, pus în fața unor teme delicate, preferă să-și ascundă gîndurile sau să-și atenueze afirmațiile. Dar lui Besançon nu pare să-i fie teamă de supraveghetorii ideologici ai sănătății noastre mentale și, de aceea, nu se încurcă în pudori teoretice sau în piruete discursive. El spune mai întotdeauna lucrurilor pe nume, iar impetuozitatea incomodă ce-i caracterizează scrisul îi împrumută aerul unui rebel indisciplinat, a cărui lectură
Lumi paralele by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9381_a_10706]
-
singurul pe care nu-l poate lua în derâdere sau murdări prin minciună. [...] Nu poți crede un lucru și scrie contrariul său. Sau poți, dar atunci se răzbună cerneala: nu se mai fixează pe hârtie". Din această cauză, apariția cenzurii ideologice coincide cu sfârșitul cărții, altfel spus cu moartea literaturii. Stilul Monicăi Lovinescu este alb, curat, fără adjective, învecinat cu replicile din teatrul absurd. E loc și de umor, și de un lirism care nu cade niciodată în sentimental, ci este
Povești pentru adulți by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9404_a_10729]
-
Nu intrăm acum în amănunte, de ce ai scris dumneata caietul ăsta, cine l-a mai citit, sau dacă te-ai gândit vreodată să-l încredințezi cuiva, cumva; întâi și întâi, eu, cel puțin, vreau să mă ocup de poziția dumitale ideologică foarte... foarte încurcată, după cum reiese din asta - și puse palma peste caiet. De ce... de ce ai scris dumneata caietul ăsta? Ce-ți veni?... Te rog să-mi spui și mie, sunt foarte curios să știu, ce te-a îndemnat pe dumneata
Infamiile schimbării by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9400_a_10725]
-
curiozitatea pentru o etapă istoricizată. În jurnalul lui Chiril Merișor, romanul Galeria cu viță sălbatică se confruntă cu propriul proiect ideatic. Prin rechizitoriul de la Securitate al caietului lui Chiril, supus investigației, autorul anticipă, nu fără un amuzament secret, posibila critică ideologică a romanului venită de pe o poziție oficială, depășită însă în 1976, când apare cartea. Rezultatul e un efect de distanțare față de propriul sistem de idei vehiculat, distanțare care face bine cărții, printr-o relativizare care place sau poate plăcea și
Infamiile schimbării by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9400_a_10725]
-
o relativizare care place sau poate plăcea și astăzi. Nicăieri în proza noastră publicată înainte de 1990 nu se arată cu atâta abilitate, desfășurat pe zeci de pagini, modul de a gândi și de a induce frica al urmăritorului, al Supraveghetorului ideologic al societății comuniste. Chiril Merișor trăia cu iluzia că va regăsi, împotriva adversităților, ceea ce e plăcut și profitabil în schimbarea pe care a dorit-o, însă ceea ce e infam în schimbare îl ucide prea devreme. În desfășurarea lui politică și
Infamiile schimbării by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9400_a_10725]