1,501 matches
-
antologie întocmită de Vintilă Horia (1956), Vintilă Horia, Viitor petrecut (1976), Horia Stamatu, Jurnal (1979), Al. Gregorian, Pete de lumină (1980), Coasta soarelui (1982), În creștetul luminii (1984). Împreună cu L.M. Arcade și în colaborare cu Basarab Nicolescu, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Theodor Cazaban, Matei Cazacu ș.a., fondează în 1981 cercul Hyperion din Paris - „centru de promovare a cărții românești”. Din sediul de la Madrid al centrului, R. difuzează cărțile a șapte edituri și câteva dintre cele mai importante reviste literare ale exilului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289148_a_290477]
-
cu Dan Cernovodeanu, Vladimir Tismăneanu, George Astaloș, Dan Petrescu, Octavian Paler, Nicolae Manolescu, Al. Paleologu, Adrian Marino, Ion Mihai Pacepa ș.a. Eseuri și comentarii critice dau Gelu Ionescu (Premiul Nobel și literatura română, Eminescu și o anume politică editorială), Virgil Ierunca (La moartea lui N. Steinhardt), Monica Lovinescu (D.R. Popescu și scriitorii), George Ciorănescu (O polemică în jurul lui Eminescu), I. Negoițescu, Octavian Paler, Mirela Roznoveanu, Vintilă Horia, Virgil Nemoianu, M. N. Rusu. Asiduă este colaborarea lui Ioan Petru Culianu, cu peste
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287883_a_289212]
-
apropiere. Crimă cu premeditare într-un spital de alienați mintali unde este foarte problematic dacă Eminescu avea ce să caute. Aceste concordanțe cu mărturia lui Dumitru Cosmănescu ne vor interesa în demersurile noastre următoare. Amintim că, după 1944, singur Virgil Ierunca susține, în Franța, că Eminescu a murit asasinat. România trecea prin alt infern, cel comunist, în care mica chestiune Eminescu devenise o oază forțată de liniște aproape paradisiacă. 6. Și totuși, trebuie să mai spunem câteva cuvinte despre acest „alt
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
III, 88-94; Eugen Simion, „Ecran”, RL, 1985, 24; Margareta Sterian, introd. Marin Sorescu, București, 1985; Radu, Pagini, 65-66; Ov. S. Crohmălniceanu, O artistă distinsă, RL, 1989, 12; Virgil Mocanu, Margareta Sterian, București, 1990; Eugen Simion, Margareta Sterian, L, 1992, 41; Ierunca, Semnul, 155-159; Milea, Sub semnul, 28-30; Dicț. scriit. rom., IV, 381-383; Margareta Sterian, îngr. și introd. Mariana Vida, București, 2002. R.D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289925_a_291254]
-
a „patru literaturi paralele”, fiecare exemplificată prin studii de caz: literatura oportunistă (Francisc Munteanu, Corneliu Leu, Paul Anghel, Dumitru Popescu, Adrian Păunescu), subversivă (Marin Preda, Ion Caraion, D. R. Popescu, Augustin Buzura, Mihai Sin ș.a..), disidentă ( Victor Valeriu Martinescu, Virgil Ierunca, Monica Lovinescu, Paul Goma, Ioan Petru Culianu) și evazionistă (V. Voiculescu, autorii Cercului Literar de la Sibiu și ai Școlii de la Târgoviște, Edgar Papu, Ștefan Bănulescu, George Bălăiță, Nicolae Manolescu, Eugen Simion, Valeriu Cristea ș.a.). Revizuiri (I, 1995) e un exercițiu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289692_a_291021]
-
spre sine, LCF, 1992, 26; Eugen Simion, Un poet incomod, L, 1992, 28; Convorbiri: Eugen Simion - Dorin Tudoran, CC, 1992, 7-9; Dorin Tudoran, VTRA, 1993, 2 (semnează Mircea Martin, Monica Lovinescu, Al. Cistelecan, Nicolae Oprea, Cornel Moraru, Iulian Boldea, Virgil Ierunca); Liviu Antonesei, Poezia, ca estetică a prăbușirii și speranței, VR, 1993, 4-5; Ierunca, Subiect, 109-115; Munteanu, Jurnal, V, 142-145; Negoițescu, Scriitori contemporani, 439-444; Mircea Mihăieș, Dorin nu mai locuiește aici, O, 1995, 7; Cornel Ungureanu, Dorin Tudoran al poeziei, O
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
Convorbiri: Eugen Simion - Dorin Tudoran, CC, 1992, 7-9; Dorin Tudoran, VTRA, 1993, 2 (semnează Mircea Martin, Monica Lovinescu, Al. Cistelecan, Nicolae Oprea, Cornel Moraru, Iulian Boldea, Virgil Ierunca); Liviu Antonesei, Poezia, ca estetică a prăbușirii și speranței, VR, 1993, 4-5; Ierunca, Subiect, 109-115; Munteanu, Jurnal, V, 142-145; Negoițescu, Scriitori contemporani, 439-444; Mircea Mihăieș, Dorin nu mai locuiește aici, O, 1995, 7; Cornel Ungureanu, Dorin Tudoran al poeziei, O, 1995, 7; Cristian Tudor Popescu, Goma - disidentul ca personaj, Tudoran - disidentul ca om
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
O, 1995, 7; Cornel Ungureanu, Dorin Tudoran al poeziei, O, 1995, 7; Cristian Tudor Popescu, Goma - disidentul ca personaj, Tudoran - disidentul ca om, ADV, 30 septembrie-1 octombrie 1995; Nicolae Manolescu, Tânărul cinquantenar, RL, 1995, 34; Ulici, Lit. rom., I, 116-118; Ierunca, Semnul, 192-197; Lovinescu, Unde scurte, IV, 60-64, 189-193; C. Stănescu, Autobiografia lui Dorin Tudoran, ALA, 1996, 339; Ioana Pârvulescu, Semne de întrebare, RL, 1996, 43; Cristian Tudor Popescu, Dorin Tudoran la „Adevărul literar și artistic”, ALA, 1997, 366; Al. Cistelecan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
nemulțumită, București, 1972; Nevena Stefanova, Mulajul de ghips, București, 1980. Repere bibliografice: Perpessicius, Opere, III, 288-289, IV, 248; Camil Baltazar, „Poeme în aer liber”, „Tiparnița literară”, 1929, 6-7; P.C. [Petru Comarnescu], „Poeme în aer liber”, „Ultima oră”, 1929, 100; Virgil Ierunca, „Manifestație”, RMB, 1945, 379; Mihu Dragomir, „Manifestație”, „Înainte”, 1945, 332; Iosifescu, Drumuri, 93-96; Philippide, Considerații, I, 275-283; Piru, Panorama, 69; Eugen Luca, Ștefan Roll sau Despre structura poemului, CNT, 1969, 11; Ion Pop, Avangardismul poetic românesc, București, 1969, 192-205; Nicolae
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289297_a_290626]
-
Vintilă Horia, trecând prin Eminescu, Coșbuc, Goga sau Bacovia. Storia della letteratura romena, încadrată în colecția „Storia della letterature del Sud-Est Europeo” (coordonată de Luigi Santucci la Editura Fratelli Fabri din Milano), apare în 1970, demersul fiind considerat de Virgil Ierunca „foarte important pentru situarea obiectivă a literaturii noastre în Italia”. Autorul aplică în mod constant, după exemplul călinescian, căruia îi rămâne fidel, un anume exclusivism estetic în detrimentul culturalului, nu negat, dar sistematic trecut în planul secund. În cadrul Școlii Ardelene, bunăoară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288937_a_290266]
-
tr. Michaela Șchiopu, pref. Nicolae Florescu, București, 2001. Traduceri: Antologia della letteretura romena, Milano, 1969. Repere bibliografice: Mircea Eliade, Roma nu va mai fi aceeași, „Limite” (Paris), 1975, 20; Monica Lovinescu, La început a fost ... exilul, „Limite” (Paris), 1975, 20; Ierunca, Subiect, 57-61; Nicolae Florescu, Menirea pribegilor, București, 2003, 152-164; Manolescu, Enciclopedia, 572-574. N.Fl.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288937_a_290266]
-
răsuna aceeaș sfîntă treime de atribute caracteristice unui adevărat și trainic progres: etnicul - eticul - esteticul, acestea două din urmă numai în funcție de cel dintîiu". Preocupările etice și estetice vor fi, în perioada postbelică, cadrul în care își vor susține afirmațiile Virgil Ierunca și Monica Lovinescu, ultima cu esteticele consacrate la Europa liberă. Istoricul literar crede că, astăzi - și sînt convins că este un astăzi mereu valabil - mai mult ca oricînd se impun atitudini nete, cu evitarea oricărei tranzacții de conștiință. Într-o
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
acestea, cândva, în considerație, fără nici o supralicitare. A fost repus recent în circulație și un text al lui N. Steinhardt, publicat tot clandestin, sub pseudonimul Nicolae Niculescu: Secretul Scrisorii Pierdute, în revista Ethos de la Paris, în 1985, condusă de V. Ierunca 15. Avem motive să credem că astfel de dezvăluiri vor continua. 5. Și mai neobișnuite evocate în acest cadru exclusiv sub emblema unor (cum să le spunem?) efectiv riscate, periculoase chiar, escapade radiofonice sunt și unele colaborări, sub pseudonim, bineînțeles
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
literare”, iar în anul 1942, i-a apărut volumul de eseuri Mama, generatoare de viață românească. Până în 1989, a colaborat, sub pseudonimul Maria Walewska, la postul de radio Europa Liberă, purtând și corespondență cu Noel Bernard, Monica Lovinescu și Virgil Ierunca, Ștefan Baciu, Eugen Ionescu, Rodica și Marie-France Ionescu, Vlad Georgescu. Între 1941 și 1945, a fost redactor la „Gazeta Transilvaniei”. A mai colaborat la „Brașovul literar” și la „Noua gazetă transilvană”. C. a avut o familie greu încercată: tatăl său
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286034_a_287363]
-
a desfășurat o intensă activitate jurnalistică și literară în presa politică și culturală românească din exil, colaborând cu consecvență la publicații ca „Anotimpuri”, „Înșir-te mărgărite”, „Ființa românească”, „România” și, îndeosebi, la „Revista scriitorilor români”. În 1951 inițiază, împreună cu Virgil Ierunca, periodicul de „metafizică și poezie” „Caete de dor”, iar din 1959 susține cronica literară în „La Nation roumaine”, preluând mai apoi conducerea efectivă a gazetei, până în 1973, când aceasta își încetează apariția. Tot în 1951 îl vizitează la Freiburg pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285314_a_286643]
-
1983; Eminescu sau Lumea ca substanță poetică, București, 2000. Repere bibliografice: Ov. S. Crohmălniceanu, Dl. Amăriuței, Kafka și Rivarol, CNT, 1955, 19; Nicu Caranica, Requiem pentru un „filosof”, „Destin” (Madrid), 1971, 21-23; Nicolae Florescu, Întoarcerea proscrișilor, București, 1998, 188-192; Virgil Ierunca, Trecut-au anii..., București, 2000, passim; Theodor Cazaban, Eseuri și cronici literare, București, 2002, 105-109; Ileana Corbea, Nicolae Florescu, Resemnarea Cavalerilor, București, 2002, 9-32; Manolescu, Enciclopedia, 42-43. N.Fl.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285314_a_286643]
-
Raicu, Contemporani, 160-161; Ion Maxim, Poezia lui Mihai Ursachi, CRC, 1990, 3; Laurențiu Ulici, Călătoria „povestitorului”, RL, 1990, 14, 15; Nicolae Crețu, „Ieșirea” din cercul vrăjit, RL, 1990, 20; Traian T. Coșovei, Tigrul de aur al melancoliei, CNT, 1991, 7; Ierunca, Subiect, 126-131; Negoițescu, Scriitori contemporani, 451-454; Lucian Alexiu, Lirism și ironie, O, 1995, 12; Ulici, Lit. rom., I, 121-126; Nicolae Busuioc, Oglinzile cetății, III, Iași-Chișinău, 1996, 167-174; Adrian Popescu, Mihai Ursachi în antologie, ST, 1997, 4-6; Dumitru Chioaru, Mihai Ursachi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290386_a_291715]
-
LUCEAFĂRUL, publicație apărută la Paris în noiembrie 1948 și în mai 1949. Caseta redacțională lipsește, dar animatorii revistei sunt, conform mai multor mărturii, N. I. Herescu, Mircea Eliade și Virgil Ierunca (secretar de redacție). Editată pe fondul unei grave crize care vizează „răstălmăcirea tradiției noastre istorice, ponegrirea graiului, credințelor și culturii, nimicirea spiritualității noastre autentice”, într-un moment de „sincopă a literaturii și culturii românești”, revista se adresează românilor de peste granițe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287874_a_289203]
-
forma unei mari bucurii a oricărei vietăți comestibile de a participa la prefacerile materiei, de a mânca și a se lăsa mâncată. Se vorbește cu voluptate de bogăția în vânat a țării (urși, mistreți, cerbi, capre negre, cocoși de munte, ierunci, dropii, spîrcaciu, potârnichi, prepelițe, sitari, begaține, puhoieri, nagâți, rațe, lișițe, gâște, gîliți, lebede), de raci și chișcari, de crapi prinși iarna prin copci în cantități așa mari încît "foșgăiau viermuind", de pești gătiți în felurite chipuri. Rafinamentul gastronomic se bizuie
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
1947 și 1952, la Aiud, apoi cu domiciliu forțat lângă București, ispășește vina de a fi fost găsit pe o listă de persoane ce intenționau să părăsească țara clandestin. Douăsprezece poeme denunțând teroarea bolșevică trimise, sub pseudonimul Haiduc, lui Virgil Ierunca, publicate la Paris în ,,Caete de dor”, au fost socotite ,,uneltire contra ordinei sociale” și, în 1958, M. primea pedeapsa capitală. După patru săptămâni de suferință în celula condamnaților la moarte din penitenciarul Jilava, pedeapsa îi este comutată în muncă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288046_a_289375]
-
rom. Cluj, Dacia, 1994). II. prezentarea și integrarea literaturii române 1. Basil Munteanu, La litterature roumaine et l'Europe (1941), in: permanențe românești. Discursuri și portrete. Ediție îngrijită de Eugen Lozovan și Ruxandra Shelden (Cleveland, 1994), pp. 228-288. 2. Virgil Ierunca, Litterature Roumaine (în secțiunea Litteratures balcaniques, situată editorial între cea bulgară și albaneză) in: Histoire des Litteratures. Litteratures occidentales. Sous la direction de Raymond Queneau (paris, Gallimard, 1957), II, pp. 1389 1403. 3. D. Micu-N. Manolescu, Rumänische Literatur der Gegenwart
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
Miracole raționale, ST, 1983, 9; Manea, Contur, 118-127; Cristea, Modestie, 229-232; Martin, Singura critică, 148-179; Cristea, A scrie, 102-107; Florin Manolescu, Ora jurnalului, LCF, 1993, 12; Daniel Ilea, „Avec Gogol”... și Lucian Raicu, O, 1993, 17; Grigurcu, Peisaj, I, 290-305; Ierunca, Subiect, 209-212; Papahagi, Fragmente, 193-199; Lucian Raicu văzut de Livius Ciocârlie, Gheorghe Grigurcu, Cornel Moraru, Leon Volovici, Al. Cistelecan, Virgil Podoabă, Mihai Dragolea, Iulian Boldea și Daniel Ilea, VTRA, 1994, 2; Mircea Iorgulescu, „Bătrânul Raicu” și noi, ceilalți, RL, 1994
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289117_a_290446]
-
acești inși, așadar, mai degrabă sau mai târziu, se retrag la sânul „putredei și retrogradei” orânduiri capitaliste; sunt mulți danpetrașinci care prin zelul lor propagandistic au deformat și deturnat spre tipare monstruoase, inadecvate, inefabilul creator și specificul românesc; Între Virgil Ierunca și Petru Dumitriu, Între aceste extreme, deci, și Dan Petrașincu. Căci după această dată, i-am Întâlnit doar de două trei ori semnătura În presă, deși am parcurs-o până În 1954; va fi rămas definitiv În acea Italie „a dezorientării
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Heine, Heinrich 299, 300, 305 Hera-Bucur, Gh. 95, 96 Horeajon 192, 214, 215, 221 Horvathlmre 191 Horvath Istvan 139, 191 Hudici, Vera 93, 146, 188, 324 I Iacoveanu, Cornel 217 Iancu, Virgil 212, 215 Ieașko, N. 279 Ienciu, Liviu 222 Ierunca, Virgil 18 Ignat, Nestor 29, 92, 141, 142 Ignătescu, Constantin 320 Ion, Al. 137 Ionașcu, Gheorghe 93, 95, 96 Ionescu, Crișan 93 Ionescu, Toma 290 Ionescu-Rion, Raicu 234 Ioniță, Dumitru 217 Iordan, Iorgu 9, 240 Iordan, Santa 50 Iosif, Mira
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
și mutațiile poeziei românești, Cluj-Napoca, 1989, passim; Marin Mincu, Opera literară a lui Ion Barbu, București, 1990; Lovinescu, Unde scurte, I, 346-348; Negoițescu, Ist. lit., I, 283-284; Cezar Baltag, Eseuri, București, 1992, 65-76; Alex. Ștefănescu, Ion Barbu, RL, 1993, 28; Ierunca, Subiect, 54-56; Ioana Em. Petrescu, Ion Barbu și poetica postmodernismului, București, 1993; Geo Șerban, Ion Barbu - ecuația anului 1940, RL, 1994, 38; Ovid S. Crohmălniceanu, Amintiri deghizate, București, 1994, 32-43; Caraion, Tristețe, 73-81; Cezar Baltag, Ion Barbu între dinamica alternativei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]