3,426 matches
-
rigid cu cât erau priviți în diferite moduri pe o scară între dispreț și mare cinstire; filosoful este un altfel de om, un "străin" în societate, un individ care va inspira sentimente diferite, un ins suspect (A. Cornea). Socrate combătea ignoranța, singura cauză a nefericirii și răutății oamenilor. Între Platon și cetatea sa a existat un conflict ilustrat între altele de soarta filosofului, mai presus de sfârșitul tragic al lui Socrate. Filosoful este un om căzut printre fiare, un om periculos
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
nimic mai (prea) mult; "pheiden te chronoio" cruță-ți timpul), ca sentimente ce cuprindeau întreaga doctrină moral - religioasă de la Delfi. Fără Delfi, societatea greacă n-ar fi putut îndura tensiunile la care era supusă în perioada arhaică; sentimentul zdrobitor al ignoranței și nesiguranței omenești, teama de divin, ar fi fost de nesuportat fără sentimentul de siguranță pe care un astfel de sfetnic divin și omniscient îl putea da, siguranța că în spatele acestui haos aparent există cunoaștere și finalitate. Societatea din timpul
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
binelui și a răului, din care rezultă virtutea. Virtutea se învață, dar nu o poate învăța oricine. Virtutea se identifică cu înțelepciunea, virtutea nu este binele propriuzis; ea este doar mijlocul prin care binele se înfăptuiește. Platon socotea înțelepciunea = binele, ignoranța = răul. Trei precepte delfice erau cu totul necesare celor ce au pășit în prea sfântul și mărețul templu al adevărului (Apollon), care luminează orice suflet ce vine pe lumea aceasta: * nimic prea mult = norma și măsura tuturor virtuților din perspectiva
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
Principiilor și a numerelor sacre (Ed. Schure). Aceasta era trecerea pe care o făcea Pitagora de la cosmogonia fizică la cea spirituală, doctrină cunoscută sub numele de transmigrația sufletelor. Doctrina evoluției sufletului este învățătura comună a tuturor tradițiilor esoterice, cununa teosofiei. Ignoranța omenească cât și amploarea cunoștințelor sale sunt cuprinse între cele două limite fatale, nașterea și moartea. Flacăra vieții se aprinde intrând pe o poartă și se stinge ieșind pe cealaltă. Cu sufletul se petrece același lucru? Răspunsul dat la această
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
abandonat studiul naturii, pentru a se dedica aproape exclusiv realităților umane (D. Boucher și P. Kelly): virtutea însemnă cunoaștere, dacă am ști ce este bine, am acționa drept; acțiunile bune sunt bazate pe cunoaștere, acțiunile nedrepte își au rădăcinile în ignoranță; dacă numeroasele virtuți reprezintă cunoaștere, atunci orice virtute este echivalentă cu oricare alta, cunoașterea meșteșugarului este neutră din punct de vedere moral. Pentru Socrate adevărul era esența conceptului. Primul lucru pe care trebuie să-l facă un filosof este să
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
Cunoașterea dialectică constă într-o unificare a cunoștințelor adevărate. Dialectica este o știință sintetică prin aceea că leagă toate cunoștințele de una și în aceeași idee a binelui. Oamenii obișnuiți se opresc, la un gen de cunoaștere între știință și ignoranță, care este opinia (cine cunoaște lucrurile frumoase, nu cunoaște frumosul în sine, acela posedă opinia). Caracteristici: * știința și opinia sunt distincte; * opinia nu este nici știință, nici ignoranță; * opinia se referă la cunoașterea a ceea ce este intermediar între ființă și
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
Oamenii obișnuiți se opresc, la un gen de cunoaștere între știință și ignoranță, care este opinia (cine cunoaște lucrurile frumoase, nu cunoaște frumosul în sine, acela posedă opinia). Caracteristici: * știința și opinia sunt distincte; * opinia nu este nici știință, nici ignoranță; * opinia se referă la cunoașterea a ceea ce este intermediar între ființă și neființă (aspectele multiple ale experienței); * toată lumea dispune de opinii, după care se conduce; * formarea opiniilor nu trebuie lăsată la voia întâmplării, ea trebuie controlată de cei care-și
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
echivalente. În general, cel mai ușor mod de a crește validitatea unui instrument este să nu ne îndepărtăm de date și să evităm interpunerea unor concepte imposibil de observat sau de măsurat. Dacă un subiect răspunde la o întrebare indicând ignoranță, în acest caz știm că a spus că este ignorant în ceea ce privește respectiva problemă. În această privință avem o măsură validă. Totuși, daca ne referim la înțelesul răspunsului său, avem un concept cu totul diferit unul ce nu poate fi măsurat
Statistică aplicată în științele sociale by Claudiu Coman () [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
această privință avem o măsură validă. Totuși, daca ne referim la înțelesul răspunsului său, avem un concept cu totul diferit unul ce nu poate fi măsurat cu o precizie ridicată. De exemplu, într-o țară cu un guvern represiv, exprimarea ignoranței poate reprezenta pentru unii o declarație politică, în timp ce pentru alții poate fi pur și simplu un mod de a spune nu știu". (G. King, R. O. Keohane, S. Verba)10. Considerațiile autorilor citați ne arată că problema validității se pune
Statistică aplicată în științele sociale by Claudiu Coman () [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
loc omul, În contextul unui mediu Înconjurător curat și cu perspectiva dezvoltării armonioase. Efortul de a lupta Împotriva crizei cu instrumente convenționale reprezintă o abordare Îngustă a rezolvării problemei. Trebuie să lărgim această abordare și să configurăm Întreaga imagine: poluare, ignoranță, disparități. În contextul ecoknowledgence (ecognosgenței) la nivel individual, accentul va cădea pe șansele egale ale factorului uman pentru un mediu mai curat, În vederea realizării Professional Health Environment (climatului profesional sănătos) pentru a atinge o Înaltă performanță echilibrată și durabilă. Tocmai
Managementul Cunoașterii. In: Managementul Cunoașterii by Octavian ȘERBAN () [Corola-publishinghouse/Science/233_a_168]
-
unul singur nu acționează nici după legi, nici după datini și simulează că astfel el este obligat să facă lucrul cel mai bun, acționând chiar împotriva legilor, așa cum face adevăratul posesor al științei conducerii, pe când, de fapt, dorința proprie și ignoranța sunt inițiatoarele acestei imitații, oare unul de acest fel nu trebuie numit întotdeauna tiran? Desigur! (...) Numește-o deci pe aceea dintre cele trei forme de guvernământ existente, care este și cel mai greu, și cel mai ușor de suportat! În
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
din lumea sensibilă înconjurătoare, înțeleasă ca realitate decăzută metafizic, de gradul al II-lea. Noi înșine, oamenii, facem parte din această lume în care trăim fără să ne dăm seama că ne aflăm în mijlocul unor aparențe înșelătoare pe care, în ignoranța care ne caracterizează, le luăm drept niște realități adevărate. 5) Și, în sfârșit, focul din peșteră simbolizează chiar Soarele, principiul luminii datorită căruia este posibilă vederea însăși; prizonierii din peșteră au în fața lor umbrele, singurele pe care le pot vedea
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
au în fața lor umbrele, singurele pe care le pot vedea, ale lucrurilor care defilează între ei și focul din spatele lor. „Morala” ce se impune din această fabulă este aceea că trăim în mijlocul unei lumi de aparențe înșelătoare pe care, din ignoranță, le luăm drept niște realități adevărate. Suntem, ca atare, sclavii ignoranței în care ne aflăm. Se impune, iarăși, o constatare fundamentală: suprimarea neștiinței la care este condamnat omul prin alcătuirea metafizică a realității contează ca o condiție fundamentală a eliberării
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
lucrurilor care defilează între ei și focul din spatele lor. „Morala” ce se impune din această fabulă este aceea că trăim în mijlocul unei lumi de aparențe înșelătoare pe care, din ignoranță, le luăm drept niște realități adevărate. Suntem, ca atare, sclavii ignoranței în care ne aflăm. Se impune, iarăși, o constatare fundamentală: suprimarea neștiinței la care este condamnat omul prin alcătuirea metafizică a realității contează ca o condiție fundamentală a eliberării sale din peștera în care îl închid simțurile sale, întrucât doar
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
va ști ce înseamnă plăcerea adevărată. Această etapă a demonstrației este cea mai importantă, având în vedere că de fapt nu este decât o reluare a teoriei cunoașterii. Astfel, plăcerea adevărată și pură va fi analoagă adevărului și științei, durerea - ignoranței, iar plăcerea obișnuită - opiniei ce oscilează în spațiul intermediarității dintre știință și ignoranță. Importantă este practicarea adevăratelor plăceri, cele care se depărtează cel mai mult de trup și se apropie de cele eterne; la fel este mereu și adevărata cale
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
importantă, având în vedere că de fapt nu este decât o reluare a teoriei cunoașterii. Astfel, plăcerea adevărată și pură va fi analoagă adevărului și științei, durerea - ignoranței, iar plăcerea obișnuită - opiniei ce oscilează în spațiul intermediarității dintre știință și ignoranță. Importantă este practicarea adevăratelor plăceri, cele care se depărtează cel mai mult de trup și se apropie de cele eterne; la fel este mereu și adevărata cale. Rămânerea la satisfacerea plăcerilor corporale va lipsi pe oricine de cunoașterea adevărului și
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
urmare a expansiunii trupului antrenează schimbarea constituției; tocmai că strict asupra alterării omului dreptății se referă explicația „numerologică” a lui Platon, și oricâtă ironie s-ar aduna în acest adjectiv și comentariu, nu va fi poate destulă pentru a egala ignoranța cu care autoarea trece peste faptul că, de pildă, Aristotel pare a lua destul de în serios argumentul „numerologic” atunci când îi face o critică. Însă nu este vorba doar despre construcția genetică a individului în calitatea sa corporală care duce la
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
obiecții de la cei mulți în legătură cu Formele (de altfel atitudinea aceasta e clasică în ceea ce-l privește pe Socrate din perspectiva metodei). Pe de altă parte, Socrate din Banchetul pune întrebări, are nedumeriri, mai mult de unul singur, pentru că știe că ignoranța celor mulți în privința Formelor invalidează în bloc și convingerile lor morale; atenienii sunt de o moralitate servilă și curajoși din lașitate. Socrate, spun, nu ignora relația, și nici intermediaritatea entității iubirii, e mai lax fără să fie și mai imprecis
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
1900, semnala (în prefața monografiei sale despre Platon) faptul că, printr-o seamă de trăsături ale sale, Platon păstrează caracteristicile Sfinxului. Asta din pricina unei duble motivații: fie datorită formei pe care o îmbracă scrierile sale (formula imago-mitică - n.n.), fie datorită ignoranței relative în care ne aflăm noi, cei de azi, cu privire la mediul intelectual și social în care au fost elaborate dialogurile sale. Din nefericire, (sub influența lui Aristotel) lumea modernă s-a arătat ezitantă când ar fi trebuit să ofere platonismului
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
sens originar eidolon însemna „fantomă a mortului din Hades”) Pictorul, la fel ca și sofistul se blochează într-o retorică a imaginii lipsită de consistență gnoseologică. Scopul lor este manipularea. Seducția exercitată în numele plăcerii îi amăgește pe oameni, profitând de ignoranța lor. Totuși la un examen mai atent orice om își poate da seama că pictorul sau sofistul nu posedă vreun fel anume de cunoaștere. Iar pentru Platon binele nu poate fi niciodată desprins de cunoaștere și adevăr. Tocmai de aceea
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
o seamă de autori contemporani au fost dispuși să identifice ceea ce s-ar putea numi „tendința totalitară din filosofia politică a lui Platon”. Binele cetății poate uneori să însemne ignorarea interesului imediat al individului. Platon încearcă să legitimeze autocrația invocând ignoranța maselor. Este vorba aici nu doar de plebe, ci și de mulțimea celor bogați, care nu dețin această știință politică. (Conducerea celor bogați este fie guvernare aristocratică - dacă ține seama de legi, fie oligarhie - atunci când le ignoră.) Omul regal, filosoful
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
în permanență justificări ideologice care să treacă testul rațiunii în orice condiții și pentru orice tip de exercițiu al puterii. Miticul recurge la figurativ. Figurativul poate ocoli cu mijloacele simbolismului exigențele rațiunii. Platon justifică recursul la mit având în vedere ignoranța în care stăruie omul atunci când se referă la evenimente din vechime”. Puterea își poate redefini în acest fel fundamentele oricând, și după propriile nevoi, fără a avea probleme de coerență ideologică. Prin conotație și plurisignație discursul imago-mitic scapă de neajunsurile
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
este între 9-14 ani, iar pentru fete între 10 și 15 ani. De reținut este faptul că cei mai mulți copii reușesc să depășească acest fel de probleme. Evident, momentul este dificil și pentru copil, și pentru adult. Cel din urmă, din ignoranță, stângăcie sau rigiditate poate fi chiar un factor declanșator sau agravant al situației. 3.1.2.d. Caracteristici cognitive. În cadrul acestei etape de viață încep să se contureze diferențele în baza variabilei sex la nivelul unor abilități speciale și al
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
un rol important În elaborarea acestor reforme. În final, eugeniștii au susținut două tendințe distincte În Încercarea de a moderniza educația, piatra de temelie a viziunii eugeniste despre progres În România. Prima era reprezentată de efortul de a elibera din ignoranță Întreaga populație de etnie română și de a-i mobiliza În acest fel energiile fizice și intelectuale. Cea de-a doua tendință a fost de a direcționa energiile astfel descătușate către scopurile eugenice. Dubla dorință a eugeniștilor - de a mobiliza
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
are cauză, renunți cu totul la Cauzalitate. Și dacă faci aceasta, poți la fel de bine susține că totul se creează singur. Dar aceasta se poate realiza numai dacă este «viuă. Astfel ajungi Înapoi la mister și poți la fel de bine mărturisi, În ignoranța și capacitatea ta limitată, că universul este inexplicabil”. * „Ca să Îndrepți lemnul strîmb, Îl strîmbi invers.” (Michel Montaigne) Așa se Întîmplă și În actul educativ: recurgem la o măsură educativă, pentru ca să Îndreptăm un defect sufletesc. Numai că cel care o suportă
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]