1,391 matches
-
p.1. CHENDI 1905: Ilarie Chendi, "Fragmente - Informațiuni literare" - "(Moartea lui Ștefan Petică)", Institutul de Arte grafice și Editură Minerva, 1905, pp. 89-94. CHENDI 1909: Ilarie Chendi, "Doi dispăruți", în „Calendarul literar și artistic”, Socec, 1909, p. 272. CHENDI 1912: Ilarie Chendi, "Ștefan Petică", în „Freamătul”, Bârlad, II, nr. 1-3, 1912 (reproducere a articolului publicat în Voința națională, 1904). CHENDI 1969: Ilarie Chendi, "Moartea lui Ștefan Petică", în "Pagini de critică, "Editura pentru Literatură, București, 1969, pp. 209-212. CHENDI 2004: Ilarie
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
pp. 89-94. CHENDI 1909: Ilarie Chendi, "Doi dispăruți", în „Calendarul literar și artistic”, Socec, 1909, p. 272. CHENDI 1912: Ilarie Chendi, "Ștefan Petică", în „Freamătul”, Bârlad, II, nr. 1-3, 1912 (reproducere a articolului publicat în Voința națională, 1904). CHENDI 1969: Ilarie Chendi, "Moartea lui Ștefan Petică", în "Pagini de critică, "Editura pentru Literatură, București, 1969, pp. 209-212. CHENDI 2004: Ilarie Chendi, documentarul "La moartea lui Ștefan Petică", în „Bucovina”Cernăuți, apud. Ion N. Oprea", Bucovina în presa vremii, Cernăuți 1811-2004", Editura
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
Ilarie Chendi, "Ștefan Petică", în „Freamătul”, Bârlad, II, nr. 1-3, 1912 (reproducere a articolului publicat în Voința națională, 1904). CHENDI 1969: Ilarie Chendi, "Moartea lui Ștefan Petică", în "Pagini de critică, "Editura pentru Literatură, București, 1969, pp. 209-212. CHENDI 2004: Ilarie Chendi, documentarul "La moartea lui Ștefan Petică", în „Bucovina”Cernăuți, apud. Ion N. Oprea", Bucovina în presa vremii, Cernăuți 1811-2004", Editura Edict, Iași, 2004. CHIȚIMIA 1979: Ioan C. Chițimia / Alexandru Dima / Mircea Anghelescu, in "Dicționar cronologic. Literatura română", București, Editura
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
orașelor de provincie. Aproape nimic din tonalitatea și sistemul imagistic al acestor poezii, în afara tentației asociațiilor insolite, nu anunță viitoarea evoluție a poetului, caracterizată prin extrema receptivitate față de doctrinele avangardiste. Astfel, la numai un an de la apariția volumului de debut, Ilarie Voronca aderă la atitudinea pragmatic inovatoare cuprinsă în "Manifestul activist către tinerime" al revistei Contimporanul, publică el însuși în 1924, împreună cu Victor Brauner și Stephan Roll, publicația de avangardă constructivistă 75 HP (din care apare un singur număr), colaborează la
Ilarie Voronca () [Corola-website/Science/297718_a_299047]
-
în localul Casinei Române a avut loc adunarea electivă a cercului electoral Beiuș-Vașcău, în care din ordinul Consiliului Național Român Central au fost aleși 5 delegați pentru Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, printre care și beiușenii Ioan Ciordaș și Ilarie Crișan. După primul război mondial se impunea ca o necesitate redresarea economică a Țării Beiușului. Reforma agrară din 1921 a adus unele imbunătățiri, contribuind la dezvoltarea relațiilor de producție capitaliste din agricultura și ameliorând situația materială a unei părți a
Beiuș () [Corola-website/Science/296640_a_297969]
-
multe consecințe politice. "Siguranța Statului" a deschis un dosar despre istoric, informându-l pe prim-ministrul român Sturdza despre agitația naționalistă. Percepția că Iorga era xenofob i-a adus critici din partea unor cercuri moderat-tradiționaliste, în special în săptămânalul "Viața Literară". Ilarie Chendi și tânărul Eugen Lovinescu au ridiculizat afirmația conform căreia Iorga se credea superior; Chendi a criticat în special refuzarea scriitorilor pe criterii etnice și nu pe baza meritelor (Iorga însuși având rădăcini grecești). Iorga s-a despărțit în cele
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
Piața Centrală", 2007; "Omul din oglindă", antologie de autor, 2008; "Abyssus abyssum invocat", 2009; "drumul spre tenerife" - "el camino hacia tenerife", 2009 - 2010; ”Elegiile de la Bad Hofgastein”, 2010; ”Poemas del viejo - Poemele bătrânului”, 2012; Las elegías de Bad Hofgastein", 2013), Ilarie Hinoveanu («Cocorul din unghi», 1967) s. a.
Parnasianism () [Corola-website/Science/298290_a_299619]
-
nu e ales pentru rezonanța particulară pe care o are numele în română sau ca omagiu către opera lui Wagner - o referință importantă pentru simboliștii care l-au influențat puternic pe tânărul poet, ci, după cum spunea Colomba Voronca (soția lui Ilarie Voronca și sora lui Claude Sernet) datorită faptului că exprima starea de spirit a tânărului poet „trist în țară” (sursa: Heinrich Stiehler în „Tristan Tzara zwischen Peripherie und Zentrum”). Mișcarea dadaistă își are originea în orașul elvețian Zürich în timpul Primului Război Mondial
Tristan Tzara () [Corola-website/Science/297108_a_298437]
-
și G. Coșbuc. În editorialul intitulat "Uniți", ca și în articolul lui Vlahuță, "Primele vorbe", G. Coșbuc formula programul revistei: Revista avea să adune în jurul său pe Mihail Sadoveanu, Nicolae Iorga, Șt. O. Iosif, D. Anghel, I. Slavici, Octavian Goga, Ilarie Chendi, I. Agârbiceanu, Elena Farago, V. Pârvan și alții. Coșbuc și Vlahuță s-au retras după un an (decembrie 1902), revista fiind redactată, în continuare, de I. Chendi și Șt. O. Iosif, până la preluarea conducerii de către N. Iorga (1905-1906), care
George Coșbuc () [Corola-website/Science/297547_a_298876]
-
Documente literare" (I-II, 1971-1973), care conțin seturi de scrisori și acte, bogat comentate, ale unor scriitori precum Gh. Adamescu, F. Aderca, I. Agârbiceanu, Tudor Arghezi, G. Bogdan-Duică, Ioan Bogdan, Vasile Bogrea, Emanoil Bucuța, G. Călinescu, Panait Cerna, Al. Claudian, Ilarie Chendi, Mihai Codreanu, Grigore Crețu, Ov. Densusianu și Mihail Dragomirescu. În Anexe sunt publicate răspunsuri la chestionarul pe care Cardaș îl adresase scriitorilor, precum și la chestionarul lui Isaia Tolan. „Pe cât de variate și de numeroase sunt scrisorile inedite, pe atât
Gheorghe Cardaș () [Corola-website/Science/319228_a_320557]
-
Apcar Baltazar s-a zbătut toată viața în mari dificultăți financiare. A avut și momente mai fericite când a purtat discuții intelectuale cu boema acelor timpuri, din care au făcut parte Panait Cerna, Corneliu Moldovanu, Emil Gârleanu, Dumitru Nanu sau Ilarie Chendi. Dificultățile materiale cu care s-a confruntat l-au împiedicat să-și întemeieze o familie. Redresarea financiară s-a petrecut doar în anul 1909 când a încasat mai mulți bani, ca urmare a pictării a două biserici. A fost
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
în mare parte ne-exploatată, în care va descoperi multe documente inedite ale călătorilor și exploratorilor români, între timp dați uitării la "lada de gunoi a istoriei" , ca de exemplu Basil Assan, Constantin Chiru, Constantin Dumbravă, Dimitrie Ghica-Comănești, Emil Holub, Ilarie Mitrea, Sever Pleniceanu, Julius Popper, Emil Racoviță sau Grigore Ștefănescu. Va descoperi deasemenea jurnalul de bord al expediției "Belgica", redactat de Emil Racoviță, precum și numeroase fotografii, toate până atunci nepublicate. Alexandru Marinescu organizează peste 30 de expoziții temporare la Muzeu
Alexandru Marinescu () [Corola-website/Science/316513_a_317842]
-
la o școală de arte locală, unde a pictat icoane rusești. Și-a continuat studiile la academia de arte din București, unde s-a împrietenit cu Victor Brauner. În 1922, se mută la Paris, unde îi cunoaște pe Benjamin Fondane, Ilarie Voronca, Henry Miller și Max Ernst. Acesta din urmă îl introduce în cercul suprarealiștilor precum André Breton, Paul Éluard, Yves Tanguy sau André Masson. Și-a continuat studiile la École des Beaux-Arts. În această perioadă, a dezvoltat o prietenie durabilă
Grégoire Michonze () [Corola-website/Science/315130_a_316459]
-
a expus principiul: "Subiectele mele n-au subiect. Ele există doar pentru o finalitate poetică. Dacă poezia este acolo, pânza este finalizată. Nicio istorie. Doar poezie pură, preferabil neintitulată." În România este cunoscut îndeosebi pentru ilustrațiile sale la cartea lui Ilarie Voronca, "Petre Schlemihl".
Grégoire Michonze () [Corola-website/Science/315130_a_316459]
-
o concepe în spiritul Bauhaus, susținând ideea unității de stil dintre toate formele artei. Academia devine, în 1928, Studioul de Artă Decorativă, promovând stilul Art Deco. Maxy este fondatorul revistei de avangardă „Integral”, la care vor contribui Brunea-Fox, Ion Călugăru, Ilarie Voronca, B. Fondane și Mattis Teutsch. Revista va apare sub îngrijirea sa până în 1928. În 1926, aflat la Paris, Maxy lucrează scenografia și costumele la „Omul, bestia și virtutea” de Pirandello și la „Saul” de Gide. Influența scenografiei ruse a
M. H. Maxy () [Corola-website/Science/316165_a_317494]
-
București. Creația de tinerețe a lui Maxy stă sub semnul constructivismului, dar lucrările expuse la expoziția „Arta Nouă” anunță deja o orientare spre un modernism moderat. Remarcabilă este și grafica sa, mai ales ilustrațiile la volumele lui Sașa Pană și Ilarie Voronca, ca și galeria de portrete ale tovarășilor de generație, publicate în „Integral”, „Contimporanul”, „Unu”, „75 HP” și revista evreiască de cultură „Puntea de Fildeș”.
M. H. Maxy () [Corola-website/Science/316165_a_317494]
-
Astroclubul Borealis este o organizație non-guvernamentală, non-profit inregistrată ca Asociație Astronomică la Cluj-Napoca în data de 25 octombrie 2010, de către Marian Niculescu, István Mátis, Dan Uza, Ilarie Grecu si Adrian Vancea. Asociația are ca scop promovarea astronomiei și a științelor conexe, popularizarea descoperirilor, realizărilor, informațiilor relevante acestor domenii precum și îmbunătățirea recunoașterii lor pe plan social. Asociația are următoarele obiective și desfășoară următoarele activități: Ideea formării unui astroclub
Astroclubul Borealis Cluj-Napoca () [Corola-website/Science/321389_a_322718]
-
temelie din piatră și este acoperită cu draniță. Lăcașul de cult nu este pictat în interior, ci doar tencuit cu mortar de var. Catapeteasma este realizată în anul 1848, având trei rânduri de icoane, pictate în acel an de ieromonahul Ilarie. Turnul clopotniță al bisericii datează din perioada 1931-1935 când a fost construit de către parohul Ilie Anisescu. În jurul bisericii se află un mic cimitir parohial, unde a fost înmormântat printre alții pictorul bisericesc prof. Constantin Călinescu (1 mai 1907 - 2 noiembrie
Biserica de lemn din Slătioara, Suceava () [Corola-website/Science/316951_a_318280]
-
Grigore T. Popa, (Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași îi poartă numele), Dr. C. I. Parhon, (președinte al Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române 1948-1952 (funcție echivalentă cu cea de șef al statului)), poetul Ilarie Voronca, scriitorii Gala Galaction, Tudor Arghezi etc. (corespondența se găsește in Arhiva lui Dan Iagnov). Fratele lui Zalman Iagnov, Simion Iagnov, era de asemenea o mare personalitate medicală, doctor, profesor și membru corespondent al Academiei Române. Dan Iagnov și-a petrecut
Dan Iagnov () [Corola-website/Science/326908_a_328237]
-
Șindilar din Pârteștii de Sus și Epifanie Vasilovschi din Solca. Au fost de față la acest eveniment protopopul Ioan Mândrilă de la Rădăuți, academicianul Ion Gh. Sbiera, preoții Nicolae Sbiera (paroh de Botoșana), Epifanie Bacinschi (paroh de Solca), Dimitrie Dan și Ilarie Bădăluță. După liturghie, convoiul s-a îndreptat spre Cacica, unde a fost întâmpinat de primarul Friedrich Wendrichowski și de locuitorii satului. Soborul de preoți a sfințit apoi piatra de temelie a bisericii ortodoxe din Cacica. Biserica ortodoxă din Cacica a
Biserica Sfântul Ioan cel Nou din Cacica () [Corola-website/Science/323308_a_324637]
-
întâmpinat de primarul Friedrich Wendrichowski și de locuitorii satului. Soborul de preoți a sfințit apoi piatra de temelie a bisericii ortodoxe din Cacica. Biserica ortodoxă din Cacica a fost construită prin subscripție publică între anii 1892-1896, prin strădaniile preotului paroh Ilarie Bădăluță, sprijinit de membrii Consiliului parohial. Lăcașul de cult este din piatră, fiind o copie fidelă, dar de mai mici proporții, a Catedralei Mitropolitane din Cernăuți. Biserica a fost sfințită în anul 1896 de mitropolitul Arcadie Ciupercovici al Bucovinei și
Biserica Sfântul Ioan cel Nou din Cacica () [Corola-website/Science/323308_a_324637]
-
sudic al bisericii se află o cruce de piatră cu următoarea inscripție în limba română cu caractere chirilice: Această sfîntă cruce o făcuto Vasîle a lui Ion Blarniuc cu soția sa [...] numai amîndoi anu 1891"". Primul paroh a fost preotul Ilarie Bădăluță (ortografiat în actele germane Hilarion Badalutza), născut la 1 iulie 1856 în satul Părhăuți. Acesta a absolvit Gimnaziul din Suceava (1880) și apoi Facultatea de Teologie din Cernăuți (1885), fiind hirotonit preot în 1885. Acesta a fost înmormântat lângă
Biserica Sfântul Ioan cel Nou din Cacica () [Corola-website/Science/323308_a_324637]
-
al Moldovei și Sucevei. Deasupra intrării se află următoarea inscripție: ""Cu mila Tatălui, ajutorul Fiului și puterea Duhului Sfânt, s-a zidit această Sfântă Biserică cu hramul Sf.Ioan cel Nou de la Suceava, între anii 1892-1896 prin strădania preotului paroh Ilarie Bădăluță, cu sprijinul Consiliului Parohial și obolul credincioșilor. În 1980 s-a renovat în exterior și s-a continuat cu lucrările în frescă, repictată fiind de pictorul Nicolae Gavrilean. A fost terminată în noiembrie 1982. A fost resfințită la 19
Biserica Sfântul Ioan cel Nou din Cacica () [Corola-website/Science/323308_a_324637]
-
în exterior și s-a continuat cu lucrările în frescă, repictată fiind de pictorul Nicolae Gavrilean. A fost terminată în noiembrie 1982. A fost resfințită la 19 iunie 1983 de către Prea Fericitul Teoctist"". Ca parohi la Cacica au slujit următorii: Ilarie Bădăluță (1889-1916), Ioan Enache (1916-1921, 1923), Ioan Creangă (1920), Gheorghe Rotaru (iulie-noiembrie 1920), Gheorghe Belei (1924-1928), Gheorghe Bosovici (1928-1957), Gavril Hojbotă (1957-1979), Mircea Nuțu (1979-1991), viitor consilier economic al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, și Tiberiu Dumitru Beleagă (din 1991). Biserica
Biserica Sfântul Ioan cel Nou din Cacica () [Corola-website/Science/323308_a_324637]
-
o mănăstire în părțile Bistriței și se remarca în vremea lui Petru Rareș prin luciditate diplomatică și dârzenie ostășească” (confuzia cu Anastasie este evidentă) este numit Ilarie-Ion. Certitudini documentare pentru a susține prezența episcopului polinominalizat (Layr Iowan, Ilarion, Larion, Ion, Ilarie, Ioan) nu există, jocul ipotezelor, oricâtă emergie și logică ar consuma, putând da câștig de cauză și celor care văd în el primul episcop de Vad nominal cunoscut și celor care-i refuză calitatea, considerându-l episcop de Bistrița. Firește
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Vad () [Corola-website/Science/326716_a_328045]