1,586 matches
-
acestei perioade. Rugăciunile săptămânii au fost urmărite de un public numeros. Nu fiindcă în vremuri obișnuite locuitorii Cranului ar fi fost deosebit de credincioși. Duminica dimineața, de pildă, băile în mare făceau o concurență serioasă liturghiei. Nici fiindcă i-ar fi iluminat o convertire neașteptată. Dar, pe de o parte, orașul fiind închis și accesul în port oprit, băile nu mai erau posibile și, pe de altă parte, se aflau într-o stare de spirit cu totul specială în care, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
pălăria lui rotundă: \ Nu e meseria mea. Apoi pe un ton de bravadă : \ De altfel eu mă simt bine în mijlocul ciumei și nu văd de ce m-aș băga ca s-o fac să înceteze. Tarrou se lovi peste frunte, parcă iluminat de un adevăr neașteptat: Ah ! e adevărat, uitam că de n-ar fi asta v-ar aresta. Cottard a avut o tresărire puternică și s-a agățat de scaun ca și cum s-ar fi sprijinit să nu cadă. Rieux încetase să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
că asta era bine și că acum trebuia s-o ia de la cap. Da, trebuia s-o ia de la cap și ciuma nu uita pe nimeni prea multă vreme. În luna decembrie, ea a ars în piepturile concetățenilor noștri, a iluminat cuptorul, a populat taberele de umbre care nu făceau nimic, nu a încetat, în sfârșit, să înainteze cu mersul ei răbdător și sacadat. Autoritățile contaseră pe zilele friguroase pentru a opri această înaintare și totuși ciuma trecea prin cele dintâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
biserică și chilii; lucrări de aducere a apei de la magistrala orașului la fiecare chilie și la bucătăria de obște; lucrări de canalizare pentru deversarea resturilor menajere la canalizarea orașului; strada care leagă orașul de mănăstire a fost refăcută; s-a iluminat strada ce leagă mănăstirea de oraș; incinta și biserica mănăstirii sunt iluminate noaptea. Gospodăria mănăstirii se transformă după cerințele vremurilor în care trăim. S-au schimbat butașii de vie și s-a mai completat cu încă 3 ha., încât astăzi
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
fiecare chilie și la bucătăria de obște; lucrări de canalizare pentru deversarea resturilor menajere la canalizarea orașului; strada care leagă orașul de mănăstire a fost refăcută; s-a iluminat strada ce leagă mănăstirea de oraș; incinta și biserica mănăstirii sunt iluminate noaptea. Gospodăria mănăstirii se transformă după cerințele vremurilor în care trăim. S-au schimbat butașii de vie și s-a mai completat cu încă 3 ha., încât astăzi avem 10 ha de vie. Mănăstirea a intrat în posesia a 30
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
prin cap, să se sinucidă dacă asta îi cășunează.“ Și cu gândul de a-l reînvia am și adormit. Curând după ce-am adormit, mi-a apărut în vise Augusto. Era alb, ca albimea unui nor, și contururile îi erau iluminate ca de un soare în asfințit. M-a privit fix și mi-a spus: — Iată-mă din nou! — De ce vii? — Să-mi iau rămas-bun de la dumneavoastră, don Miguel, să-mi iau rămas-bun de la dumneavoastră până în veșnicie și să vă poruncesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
franciscanul, a accentuat aceasta mai mult ca oricare altul, fac distincție între lux, lumină, și lumen, iluminare. Lumina rămâne în sine; iluminarea e lumina care se împărtășește. Așadar, un om poate fi luminos - și se poate pune în lumină -, poate ilumina - și se poate ilumina. Un spirit e luminos, dar cum vom ști oare că este luminos dacă nu ne iluminează? Și sunt oameni care se pun în lumină, cum obișnuim să spunem. Iar cei ce se pun în lumină o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
mai mult ca oricare altul, fac distincție între lux, lumină, și lumen, iluminare. Lumina rămâne în sine; iluminarea e lumina care se împărtășește. Așadar, un om poate fi luminos - și se poate pune în lumină -, poate ilumina - și se poate ilumina. Un spirit e luminos, dar cum vom ști oare că este luminos dacă nu ne iluminează? Și sunt oameni care se pun în lumină, cum obișnuim să spunem. Iar cei ce se pun în lumină o fac spre propria lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
sine; iluminarea e lumina care se împărtășește. Așadar, un om poate fi luminos - și se poate pune în lumină -, poate ilumina - și se poate ilumina. Un spirit e luminos, dar cum vom ști oare că este luminos dacă nu ne iluminează? Și sunt oameni care se pun în lumină, cum obișnuim să spunem. Iar cei ce se pun în lumină o fac spre propria lor satisfacție. Se cunoaște oare pe sine cel ce se pune în lumină? Rareori. Căci nepreocupându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
oameni care se pun în lumină, cum obișnuim să spunem. Iar cei ce se pun în lumină o fac spre propria lor satisfacție. Se cunoaște oare pe sine cel ce se pune în lumină? Rareori. Căci nepreocupându-se să-i ilumineze pe ceilalți, nu se iluminează nici pe sine însuși. Dar cel ce nu doar se pune în lumină, ci, punându-se în lumină, îi iluminează pe ceilalți, se pune în lumină iluminându-se pe sine însuși. Căci nimeni nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
lumină, cum obișnuim să spunem. Iar cei ce se pun în lumină o fac spre propria lor satisfacție. Se cunoaște oare pe sine cel ce se pune în lumină? Rareori. Căci nepreocupându-se să-i ilumineze pe ceilalți, nu se iluminează nici pe sine însuși. Dar cel ce nu doar se pune în lumină, ci, punându-se în lumină, îi iluminează pe ceilalți, se pune în lumină iluminându-se pe sine însuși. Căci nimeni nu se cunoaște mai bine pe sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
oare pe sine cel ce se pune în lumină? Rareori. Căci nepreocupându-se să-i ilumineze pe ceilalți, nu se iluminează nici pe sine însuși. Dar cel ce nu doar se pune în lumină, ci, punându-se în lumină, îi iluminează pe ceilalți, se pune în lumină iluminându-se pe sine însuși. Căci nimeni nu se cunoaște mai bine pe sine decât cel ce se preocupă să-i ilumineze pe ceilalți. Și dat fiind că a cunoaște este a iubi, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
în lumină? Rareori. Căci nepreocupându-se să-i ilumineze pe ceilalți, nu se iluminează nici pe sine însuși. Dar cel ce nu doar se pune în lumină, ci, punându-se în lumină, îi iluminează pe ceilalți, se pune în lumină iluminându-se pe sine însuși. Căci nimeni nu se cunoaște mai bine pe sine decât cel ce se preocupă să-i ilumineze pe ceilalți. Și dat fiind că a cunoaște este a iubi, ar fi pesemne nimerit să modificăm preceptul divin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
nu doar se pune în lumină, ci, punându-se în lumină, îi iluminează pe ceilalți, se pune în lumină iluminându-se pe sine însuși. Căci nimeni nu se cunoaște mai bine pe sine decât cel ce se preocupă să-i ilumineze pe ceilalți. Și dat fiind că a cunoaște este a iubi, ar fi pesemne nimerit să modificăm preceptul divin și să zicem: iubește-te pe tine însuți așa cum îl iubești pe aproapele tău. De ce ți-ar fi de folos să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Sfântul Augustin, cetatea lui Dumnezeu - este, cetate fiind, politică, și Dumnezeu fiind, religie. Și eu mă aflu aici, în exil, la poarta Spaniei și ca ușier al ei, nu ca să fiu luminos și să mă pun în lumină, ci ca să iluminez și să mă iluminez, ca să fac romanul acesta al nostru, istoria, pe cea a Spaniei noastre. Și când spun că mă aflu ca să mă iluminez pe mine, nu vreau să mă refer prin acest pe mine, cititorule dragă, doar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Dumnezeu - este, cetate fiind, politică, și Dumnezeu fiind, religie. Și eu mă aflu aici, în exil, la poarta Spaniei și ca ușier al ei, nu ca să fiu luminos și să mă pun în lumină, ci ca să iluminez și să mă iluminez, ca să fac romanul acesta al nostru, istoria, pe cea a Spaniei noastre. Și când spun că mă aflu ca să mă iluminez pe mine, nu vreau să mă refer prin acest pe mine, cititorule dragă, doar la mine, ci la eul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ușier al ei, nu ca să fiu luminos și să mă pun în lumină, ci ca să iluminez și să mă iluminez, ca să fac romanul acesta al nostru, istoria, pe cea a Spaniei noastre. Și când spun că mă aflu ca să mă iluminez pe mine, nu vreau să mă refer prin acest pe mine, cititorule dragă, doar la mine, ci la eul tău, la eurile noastre. Căci nu-i același lucru noi și noi ca euri. Hendaya, [iulie] 1927 CUPRINS Notă liminară Sorin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
școala asta, așa că lasă-l în pace pe Breazu.” E adevărat că și Mircea mușca în câte o pauză. „Auzi, Tămaș, am văzut pe tablă, la a opta, scrisul tău. Nu mai preda despre iluminism că nu-i vorba despre iluminatu’ public, ci despre luminism, așa e corect. Nu știu dacă ai priceput. Te-ai luminat sau te-ai iluminat? Nu-ți spuneam, dar vreau să-i atrag atenția colegului mai tânăr, care e încă necopt la minte, să nu repete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Auzi, Tămaș, am văzut pe tablă, la a opta, scrisul tău. Nu mai preda despre iluminism că nu-i vorba despre iluminatu’ public, ci despre luminism, așa e corect. Nu știu dacă ai priceput. Te-ai luminat sau te-ai iluminat? Nu-ți spuneam, dar vreau să-i atrag atenția colegului mai tânăr, care e încă necopt la minte, să nu repete și el greșeala”, și-și lua catalogul și pleca râzând pe coridor. Ne-a apropiat, într-o după-masă târzie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
continuă să fie folosită și în mod independent, în diferite scopuri estetice. Ceea ce contează cu adevărat este forța cu care acest procedeu este mânuit, bogăția înțelesurilor de adâncime și de suprafață pe care el le dezvoltă, precum și puterea de a ilumina anumite zone obscure sau ambigui ale intenționalității umane. Obscuritatea, golurile distribuite cu îndemânare în informația epică, duplicarea alegorică a înțelesurilor, metaforele enigmatice pot, de fapt, să facă lectura unui roman ca Plicul negru cu mult mai bogată și mai captivantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
The New York Times Book Review, USA, 25 iunie 1995) * „Câinele mut Dingo, Holocaustul uitat: marele roman al lui Norman Manea despre România... În timp ce est-germanii înconjoară cu înghețată frustrare arhiva poliției lor secrete, aici (în Plicul negru), o de-a dreptul mitică fantezie iluminează teroarea Securității în vârtejurile istoriei. Nici o cinstire pentru delator, ca figură a secolului. Tema lui Manea înseamnă mai mult: este vorba de chinul victimei devenind ea însăși culpabilă, ca individ, pe ascuțita muchie care traversează, între fascism și fanatismul statului-națiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ʺStatui. Sonete și evadări din sonetʺ (1939). Este cel mai prolific sonetist român. 94 Dacă sonetul n‐ar fi existat, Mihai Codreanu l‐ ar fi invitat ca să se poată exprima. Al.A Philippide „Adevărul literar” , 31 I 1932) CANTILENA MAMEI Iluminând cu raze aurite, A sufletului meu pustietate, Un cântec vechi prin anii mei străbate Ca luna printre ramuri vestejite. E‐ un cântec vechi din vremuri fericite, Din lumi cu visuri roze colorate, De brațul mamei tainic legănate și‐ ncetișor pe
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
constituie cheia de boltă în gândirea poetică a lui Bruno. Iată alte texte în acest sens din opera amintită: "Nobilul foc mă nalță și mă mântuie de natura inferioară... Mereu voi fi asemenea Phoenixului... Prin lumina intelectuală sufletul meu suie iluminând și arzând prin dumnezeiască iradiere... Cu focul împreună mă mistui și înapoi în eter mă întorc.... Pentru a ajunge dincolo de stele și de empireul ceresc de sub eter nu este nevoie de a deschide ochii spre cer, de a ridica mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
mei nu mă înșeală, astăzi te ridic pe catarg ca un imn. Te-am închis în templul credinței mele; te nasc într-o primăvară cu multe catedrale și-un singur altar te cheamă să te boteze, poduri de flori îți ilumină noaptea cărarea. Gura ta nevăzută mă ispitește și-n legea nescrisă, ascunsul învinge orice rugăciune ce tremură pe buze. Nu mă lăsa cu mâna întinsă ca o cerșetoare, vreau să fii al meu să-mi mistui setea de viață. Chiar dacă
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
subsol, al doilea nivel, sub laboratorul de biologie, vei găsi o trapă. Duce la o stație subterană de tren. Ai câteva ore la dispoziție să duci acolo cât mai multe provizii. Apă, mâncare și medicamente câte sunt la dispoziție! Și iluminează oleacă locul ăla ca să nu te împiedici! Folosește-te de cine vrei! "Très bien!" Soliteraj, Velail, Sergheiov, Mihail, Helur, Gavriil, Maghir și Cozmin! "Da!" Da, Corvium!" "Ce vrei, muritorule?" "Aici!" Când vă voi chema, în vreo câteva ore, veți lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]