7,197 matches
-
omenire condamnată să-și poarte crucea grea a „păcatului originar”. Scrierea este concentrată în metafore fecunde cu profunzimi tulburătoare. Experiențele trăite sunt fructificate în versuri ce ating o treaptă înaltă de puritate și rafinament. Cuvintele - prinse într-un „joc” al imaginarului și fanteziei - se metamorfozează, curgând radioase în „fagurii” complexității semnificațiilor. Dorința poetei de a se elibera de „ulciorul de lut” care se fisurează, se degradează cu fiecare zi ce trece ... este acerbă! Doar îngerii sunt eliberați de povara „formei” și
INGERII URCĂ LA CER , de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344479_a_345808]
-
stă sub semnul căutărilor neobosite, șovăielilor, intensităților trăirilor, în care sângele „arde” asemenea unui rug al suferinței. Cu toate durerile care persistă pe retină ... ai senzația că întreaga lume este concentrată într-o privire candidă și tainică. Încrezătoare în puterile imaginarului, eficace din punct de vedere semantic, poeta caută în invizibil cu aceeași ardoare cu care primele raze ale dimineții străpung abisul și umbra, provocând tainele universului ... gata oricând să-i subjuge întreaga ființă. „Oricât am încerca să înțelegem suferința de
INGERII URCĂ LA CER , de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344479_a_345808]
-
pictează icoane pe sticlă, făcând parte din anul 2003 și din Asociația Artiștilor Plastici Mureș, participând la numeroase expoziții de grup, festivaluri, cu icoane pictate pe sticlă. Scrierea răspunde exigențelor estetice, elanul creator găsind mijlocul de a depăși anumite tipare. Imaginarul poetei Maria Ileana Belean se caracterizează printr-o adevărată fascinație a ancestralului, prin năzuința și speranța de a regăsi “oazele” originale ale vieții spirituale. Reîntoarcerea spre sursele originale este adânc încrustată în fiecare gând: „m-aștepți răbdător/ cu tava plină
INGERII URCĂ LA CER , de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344479_a_345808]
-
observa „creația"mea! Și-atunci mă surprind întrebându-mă unde s-au ascuns toate visurile mele? Îmi amintesc anii studenției și ceea ce visăm nopțile: visam că proiectul meu s-a materializat, că este real și că mă plimb prin tridimensionalul imaginar devenit peste noapte, realitate! Priveam în toate direcțiile și corectam proiectul acolo unde era nevoie, totul în tridimensional! Mă trezeam a doua zi și mă repezeam la planșeta unde materializam visul în linii, culori și unghiuri. Și-atunci, eram mulțumit
DIALOG ÎNTRE COLEGI DE SERVICIU ŞI DE SCRIS! de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344499_a_345828]
-
limite inspirația ca hazard.Orice mare creație de cultură,cum scria Nichifor Crainic în Nostalgia paradisului,e însuflețită de avântul transcenderii limitelor terestre. Există la omul European,și mai ales la poet,o nostalgie a paradisului ca impuls fundamental al imaginarului,iar poezia este salvarea particularului în universal,a trăirii clipei în eternitate,căci frumusețea poetică aspiră spre inefabil,spre climatul superior,din ale cărui grădini paradisiace s-a fărămițat,cândva.( Nichifor Crainic-Nostalgia paradisului,Editura Moldova,București,1987,pg.526/527
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348050_a_349379]
-
fel și invocarea divinității nu sunt altceva decât semnificațiile unei transsubstanțiere a presentimentului apariției iubitei,moment ce-l consideră poetul,edenic. Există o serie de lucruri montaliene care circumscriu tematicii profetice,acel difuz presentiment obscur care ne conduce spre edenul imaginarului poetic. Spre deosebire de Montale,la Fernando Pessoa edenul se află între abis și oglindă.Este acelaș peisaj care,în realitate poetul și-l creiază,prin limbajul poeziei dat de expresia recognoscibilă.Paradoxul implicit al lui Pesso este acela de a instaura
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348050_a_349379]
-
o obiectualizare făcută necesară de o insuportabilă presiune interioară.Cum specifică Croce:ea e posibilă atâta vreme cât procesul creației care recreionează edenul e descries ca fenomen lăuntric.Edenul devenind transsubiectiv,el se desprinde de poet pentru a-și trăi imaginea în imaginarul cititorului. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Mitul edenului în universul poetic european / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 265, Anul I, 22 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Al Florin Țene : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348050_a_349379]
-
de metafore imprimă forță unei opere poetice , ci organizarea metaforelor , atâtea câte sunt , într-un spațiu de semnificații .Prin metafore se esențializează o realitate , se realizează un o glisare dintr-un spațiu și timp determinat , spre o zonă a tangenței imaginarului și realului . Am putea spune că acest transport se duce spre mit , căci acesta are în sine raționalul ca domeniu filozofic și imaginarul ca domeniu poetic .Astfel , prin această structură a metaforei ,poemul se încarcă cu semnificații de memorie a
METAFORA CA RITM AL GÂNDIRII POETICE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348097_a_349426]
-
realitate , se realizează un o glisare dintr-un spațiu și timp determinat , spre o zonă a tangenței imaginarului și realului . Am putea spune că acest transport se duce spre mit , căci acesta are în sine raționalul ca domeniu filozofic și imaginarul ca domeniu poetic .Astfel , prin această structură a metaforei ,poemul se încarcă cu semnificații de memorie a existenței , așa cum orice mit este o istorie(memorie) despre sine a umanității . Stilul unui poet trebuie dedus din consecvența sa la sistemul de
METAFORA CA RITM AL GÂNDIRII POETICE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348097_a_349426]
-
și farsa este un hibrid între păcăleală și capcană (întinsă de un soț gelos) În final, Aurelia, soție onestă și iubitoare, cade victimă asemenea Frosicăi și Fantoșei, imaginației celuilalt, confirmând, fără să vrea, suspiciunile care planau asupra ei. Încă o dată, imaginarul este un veritabil detonator al realității, cu puteri distructive. Fără farsa căpitanului, n-ar fi existat deznodământul cunoscut.. Constanța cu care Gib. I.Mihăescu folosește întâmplarea, pledează pentru importanta acesteia în construcția unora dintre nuvelele sale. Morala lucrărilor sale pare
EFECTUL OEDIPIAN LA GIB.MIHĂESCU, ESEU DE PROF.FLOREA NEAGOE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348134_a_349463]
-
nici nu avem harul unui Miguel de Cervantes Saavedra. Dar, pe scurt, povestea ar fi următoarea. Don Quijote din Berceni, chiar dacă nu o găsise pe Dulcinea, se încăpățâna să caute o punte către semenii săi, pentru a putea, eventual, plonja din imaginar în real, și nu invers. Se zice că Leonardo da Vinci ar fi spus că 80% dintre oameni se nasc ca să mănânce. Cu alte cuvinte, fără să aibă alte preocupări majore. La auzul acestui dicton, Don Quijote din Berceni l-a
DON QUIJOTE DIN BERCENI de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350166_a_351495]
-
nu își ascunde slăbiciunile umane), tânjește după comuniune și tovărășia semenilor pe principiul omului-ființă socială, e captiv între dorința de a crede în divinitate și contestarea vehementă a acesteia (moartea surorii îi trezește porniri eretice), are predilecție pentru evaziunea în imaginar (având mai degrabă profilul artistului), însă îi lipsesc atributele masculinității feroce (respinge alcoolul, se păstrează cast). Finalul Mioarei-mici ni-l prezintă pe naratorul-cioban ținându-i oii botezate de el Miorița un discurs nostalgic antropologic. Așa cum am mai afirmat, "umanistul" Mircea
FLORIN-CORNELIU POPOVICI, DESPRE DONQUIJOTISME ANTROPOLEXICE de MIRCEA BĂDUŢ în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350161_a_351490]
-
Acasa > Literatura > Recenzii > POETICA TIMPULUI REAL DIN TRANSCENDENTUL IMAGINAR Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 376 din 11 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Cronică de Al.Florin Țene La volumul SEMNELE TIMPULUI de ELISABETA IOSIF Poetica timpului real din transcendentul imaginar Volumul de poezii primit de la scriitoarea
POETICA TIMPULUI REAL DIN TRANSCENDENTUL IMAGINAR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361919_a_363248]
-
Recenzii > POETICA TIMPULUI REAL DIN TRANSCENDENTUL IMAGINAR Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 376 din 11 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Cronică de Al.Florin Țene La volumul SEMNELE TIMPULUI de ELISABETA IOSIF Poetica timpului real din transcendentul imaginar Volumul de poezii primit de la scriitoarea Elisabeta Iosif, într-un moment de vibrantă manifestare culturală ce a avut loc la București, am început să-l citesc în tren pe drumul de întoarcere spre Clujul meu drag. Văzând că abordează în
POETICA TIMPULUI REAL DIN TRANSCENDENTUL IMAGINAR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361919_a_363248]
-
la Elisabeta Iosif nu este o atitudine savant specială sau una metodică, condiționată de concepția despre lume, ci un fel de instrumentare a spiritualității simțurilor. Pentru poet Semnele Timpului sunt componentele unui spațiu al Edenului ce se află sub semnul imaginarului cuantic ce are la bază dobândirea liniștei interioare. Să ne reamintim că-n greaca veche poiein înseamnă a face. Poietic vine, evident, din grecescul poiein, ceea ce, astăzi, înseamnă concilierea contradictoriilor, reunificarea masculinității( Adam) și feminității (Eva) lumii. Exploararea dinaintea lumii
POETICA TIMPULUI REAL DIN TRANSCENDENTUL IMAGINAR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361919_a_363248]
-
Hașdeu, care spunea: “ Cele mai bune cărți nu sunt tocmai acelea care ne învață, ci acelea care ne fac a cugeta peste cele cuprinse în ele“. Și acum mai cuget ... Al. Florin ȚENE Referință Bibliografică: Poetica timpului real din transcendentul imaginar / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 376, Anul II, 11 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Al Florin Țene : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
POETICA TIMPULUI REAL DIN TRANSCENDENTUL IMAGINAR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361919_a_363248]
-
vieții, // uităm că în spatele nostru, // umbrele își leapădă arborii”. (Noi); „când clopote vestitoare de iluzii // țipă în gura mare...”, „chiar dacă ai crește în genunchiul verbului meu, Tot așteptarea fluturilor te-ar veșnici...”, „desfrunziți de speranțe, // plopii străjuiesc anotimpurile”. Construind în imaginar un „țărm ideal”, poezia poetei Eleonora Stamate înfruntă eroziunea timpului, definindu-se ca reflectare sensibilă, estetică a unei epoci pe care o traversează, punându-se deopotrivă în situația de a se îndoi, de a se întreba asupra sensului pe care
RECENZIE. VOLUMUL DE POEZIE „VIAŢA LA IMPERFECT”(BILINGV – ÎN ROMÂNĂ ŞI ENGLEZĂ), AUTOR ELEONORA STAMATE de VALENTINA BECART în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365813_a_367142]
-
beletristică și iubitorii de istorie dovedesc o mare apetență pentru acest gen literar. După Lucian Boia, istoria este, în raport cu realitatea, o narațiune simplificată și dramatizată ce are sens. Istoria filtrează trecutul, îl adaptează și îl deformează, trecându-l prin sita imaginarului și structurându-l în sensul ideologiilor prezentului. Astfel, ceea ce interesează nu este istoria „oficială, obiectivă“, îndeobște cunoscută, ci toate acele „istorii subiective“ care însumate oferă o imagine cât mai completă și fidelă a realității. O astfel de „istorie subiectivă“ este
EXERCIŢII DE RECUPERAREA INOCENŢEI, CRONICĂ DE VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366061_a_367390]
-
volumul.Echilibrul se menține adesea pentru a impinge poemul fie în relatarea diafană unde regăsim, mai în toate cazurile, jumătatea mitologică a femeii, adică bărbatul, în cazul Emiliei Tudose fiind vorba de regretatul ei soț, poetul Mircea Tudose), fie în imaginarul încărcat de expresii eclatante. Volumul este un exercițiu metodic de plonjare în romantism împreună cu eul propriu. Confesiune lirică este împărtășită în termeni clasici, imaginea interiorității e proiectată în secvențe duios-cantabile. Împăcarea identificării cu sine ne conduce la frumoasele versuri: “Credința
EMILIA TUDOSE TRIUMFUL IUBIRII , CRONICĂ DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366066_a_367395]
-
se încheagă într-un spectacol al exorcismului divin. Speranțele încarnate în imagini conduc către fenomenul Fata Morgana, hrănită de metafore surprinzătoare, ce produc contemplații calde ale alterității, vibrații extatice ale sufletului. Autoscopia, care e în fond o confesiune deghizată, tulbură imaginarul liric până la o înaltă vibrație, întorcând vioara invers, cum o fac virtuoșii arcușului. Privirea ia locul simțurilor, amintirile se derulează în panorama modulare, pigmentate de maliție, în sensul mărinimiei. Acceptând identificarea, poeta preferă relatarea și descrierea, forma de sugerare a
EMILIA TUDOSE TRIUMFUL IUBIRII , CRONICĂ DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366066_a_367395]
-
universului infantil presupune cunoașterea psihologiei copilului, cu disponibilitatea spre informare, adptare, crearea unui mediu adecvat propriilor interese. Toate aceste aspecte iau la copil formă activității că joc, fie de imitație fie uneori de concepție. Din perspectiva jocului, imposibilul devine posibil, imaginarul devine realitate și astfel se explică entuziasmul cu care copilul participa la lumea fantasticului. Pe de altă parte emoția întâlnirii cu miraculosul poate fi inhibitiva și de aceea acesta trebuie să adopte atributele realului. Sub raportul creerii literaturii pentru copii
CĂRŢILE COPILĂRIEI ÎNTÂMPLĂRI HAZLI CU O NEPOŢICĂ POVESTITE DE BUNICĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1262 din 15 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365494_a_366823]
-
pune pentru evoluția scrisului său este aceea a schimbării. Pentru că după mine , reprezintă această Antologie un capitol încheiat. Ca să nu cadă în manierism (și așa poezia religioasă impune o manieră care, la un moment dat , reprimă emoția lirică și duce imaginarul poetic la o fundătură cum a observant poetul Lucian Blaga pentru lirica tradițională interbelică românească). Va trebui să caute noi teritorii vizionare, noi expresii, noi sensuri creatoare. Pentru că orice hieratism al imaginilor și al sensurilor oprește fantezia creatoare și duce
MAICĂ POEZIE de SIMION BOGDĂNESCU în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365522_a_366851]
-
m-a-nștiințat că de vremelnic se desparte. Și-ntr-adevăr, îndat-apoi m-am înălțat ca o părere deasupra trupului închis într-un abis de neputere și c-o iuțeală chiar mai mare decât a gândului hoinar, am părăsit timpul real intrând în cel imaginar, ca să mă-ndrept către Iudeea procuratorului Pilat, unde Iisus Mântuitorul urma să fie judecat... Murdar, cu case din chirpici ca orice urbe-orientală, Ierusalimul clocotea de forfotă și zăpușeală, cu miile de vagabonzi trăgând cu ochiul la tejghele și cetele de
ÎNTOARCEREA ÎN TIMP de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 940 din 28 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365140_a_366469]
-
gazetăriei de conjunctură. Tocmai de aceea a ales ca autor de proză explorarea și evocarea episoadelor de viață, prin coborârea în abisul halucinației, coșmarurilor, delirului . Anca Goja încearcă să evadeze din platitudinea cotidiană prin recursul la patologia personajelor sale, forțând imaginarul să propulseze imagini mai spectaculoase , mai șocante, mai provocatoare. Am avut intenția să efectuez o disecție critică a textelor propuse de autoare în volumul susmenționat, și să înțeleg cu seriozitate codul scriiturii tinerei prozatoare maramureșene. Din păcate ceea ce a trebuit
ZĂPADA NEAGRĂ-POTRIVELI ŞI COINCIDENŢE AUCTORIALE, ARTICOL DE VIRGINIA PARASCHIV de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365270_a_366599]
-
împietrire, la transformarea lor în statui, așa cum se întâmpla cu cel ce privea în ochii Gorgonei, ci și pietrele sau plantele iau înfățișări umane, se antropomorfizează, pentru că noua estetico-erotică este biunivocă și, psihologicește, reversibilă. Din nou poezia este chemată în imaginar, pentru că substanța ei se regăsește în viziunile artiștilor contemporani. Fotografia digitală este expresia maximă a fascinației acestor transformări. Pietrele rotunjite pot părea sânii „de piatră” a unei adolescente, încrețirile nisipului pot sugera șolduri și coapse, ramurile copacilor sunt brațe lungi
METAMORFOZĂ ŞI ANTROPOMORFIZARE de DAN CARAGEA în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364934_a_366263]