1,581 matches
-
Cu alte cuvine, fenomenul evolutiv trăsătura caracteristică a timpului trăit implică faptul că însuși timpul se modifică. El poate deveni tot mai omogen la nivel urnan, detașat de așteptarea afectivă și condensată și concentrat în prezent. Eliberată de refugierea precipitată, imaginativă și autoexcitantă în trecut sau în viitor, omogenitatea timpului trăit permite spiritului să conceapă și să trăiască în momentele de concentrare un timp obiectivat, dezindividualizat. Cruțat chiar și de accidental, de eul consistent, individul absorbit de supraconștient trăiește într-o
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
promisiunii de satisfacere a acesteia. Valorificarea supraconștientă este justă. Supraconștiința valorifică promisiunea dorinței și îi recunoaște sau nu validitatea după posibilitatea ei de a fi încorporată într-o conexiune armonioasă. Justiția supraconștientă poate fi depășită de falsele promisiuni ale exaltării imaginative, dar ea nu este totuși abolită. Ea conferă o insatisfacție culpabilă dorinței fals valorificate pentru a obține de la conștient revalorificarea ei rațională. Dar conștientul se poate dovedi rebel, în loc să revalorifice dorința sub controlul supraconștiinței, el se încă-pățînează să o refuleze
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
o ființa jumătate șarpe, jumătate om, o ființă umană (sau divină) susceptibilă să ia forma unui șarpe sau pur și simplu șarjele îmblînzit, șarpele mort, simbol al victoriei asupra vanitătii (Stratagema aceasta nu constituie un artificiu, ci este o "comprimare" imaginativă caracteristică și simbolismului viselor nocturne). Șarpele poate astfel deveni simbolul spiritualizirii-sublimării. De exemplu: șarpele îmblînzit devine atributul lui Esculap, zeul tămăduirii, ceea ce exprimă legătura strînsă, echivalența dintre vanitatea sublimată și sănătatea psihică, (întreaga medicină a anticilor era bazată la început
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
adevărul esențial nu se află numai în monoteism, putînd fi găsit deja în politeism. Principiul etic, elanul armonizării impus de spiritul supraconștient, este simbolizat de "fiul divinității supreme", în mitologia greacă, numele lui este Apollo. Dimpotrivă, dizarmonia dorințelor, exaltarea lor imaginativă, este simbolizată de principiul legal al răului în mitologia greacă de Hades, fratele lui Zeus. Înrudirea lor reprezintă cele două aspecte ale principiului etic: legea supraconștientă a armoniei și legea subconștientă a dizarmoniei. Fiecare simbol mitic reprezintă un aspect al
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
bun început termenul declinului, a cărui evoluție va avea urmări fatale. Credința este, încă de la originile ei, pasiunea față de misterul visat supraconștient și întrevăzut analogic în simboluri și imagini, dragostea activă, care preferă bucuria, armonia motivelor și a acțiunilor exaltării imaginative și plăcerilor. Superstiția este definită prin pasiunea exaltată față de imagini.Omul primitiv deja nu mai operează doar cu imagini verbale, ci și cu imagini figurative, cu statui. El imploră statuia să-l apere de spaimă, de dezorientarea esențială și îi
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Acest principiu ordonator este spaima față de mister. Este important să demonstrăm că evoluția istorică a umanității și etapele trecute ale acesteia se caracterizează în mod esențial prin producerea unei simbolizări tot mai lucide referitoare la misterul evident al vieții, reprezentat imaginativ de divinitate. Punctul de plecare al evoluției este animismul și multipele lui "spirite" și divinitățile multiple ale miturilor păgîne, iar faza finală este conceperea simbolului "Dumnezeului unic", "Spiritul" vieții. 2.Evoluția simbolului "Dumnezeu" A) PERIOADA PREMITICĂ: ANIMISMUL Spiritualizarea perfectă a
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
de spirite rele sau bune (în același fel, istericii își pot imagina și provoca boli reale, fenomenele psihopatice fiind în anumite privințe o regresie spre viața primitivă). Influența, devenită realitate psihică, își găsește la omul primitiv o explicație care rămîne imaginativă. Dar această explicație imaginativă este bazată pe un adevăr psihic: sugestibilitatea. Explicația nu este fondată la modul obiectiv, ci veridică din punct de vedere subiectiv. Ca orice explicație veridică, ea contribuie la depășirea spaimei. Ea nu este de natură să
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
bune (în același fel, istericii își pot imagina și provoca boli reale, fenomenele psihopatice fiind în anumite privințe o regresie spre viața primitivă). Influența, devenită realitate psihică, își găsește la omul primitiv o explicație care rămîne imaginativă. Dar această explicație imaginativă este bazată pe un adevăr psihic: sugestibilitatea. Explicația nu este fondată la modul obiectiv, ci veridică din punct de vedere subiectiv. Ca orice explicație veridică, ea contribuie la depășirea spaimei. Ea nu este de natură să o obiectiveze, să o
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
depășirea spaimei. Ea nu este de natură să o obiectiveze, să o sublimeze, ci o imploră și îi conferă în cele din urmă o valoare reală, o putere transformatoare asupra constelației motivante a vieții psihice. Aceasta este însăși definiția puterii imaginative, nemagice și magice. Cultura aceasta, oricît de primitivă ar fi ea, este deci consecventă, stabilizată, închisa asupra ei înseși. Animismul constituie un prim efort de învingere a spaimei prin înțelegere, care, oricît de ilogică și de imaginativă ar fi ea
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
însăși definiția puterii imaginative, nemagice și magice. Cultura aceasta, oricît de primitivă ar fi ea, este deci consecventă, stabilizată, închisa asupra ei înseși. Animismul constituie un prim efort de învingere a spaimei prin înțelegere, care, oricît de ilogică și de imaginativă ar fi ea, este totuși deja veridică din punct de vedere psihologic, deoarece acționează asupra motivațiilor intime. În animism și în magie se află un element primitiv conștient (cercetarea cauzelor) al explicației utilitare, alături de un element supraconștient al explicației (lupta
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
prin aceasta expus alegerii responsabile, ar trebui să se abțină să mănînce din "fructul pomului cunoașterii". Fructul oprit" simbolizează consecința nefastă a vieții devenite conștiente și care are tendința de a ignora spiritul datorită dragostei excesive față de "fructele pămîntești": exaltarea imaginativă a dorințelor pămîntești, pericolul intelectualizării. Adam,simbolul umanității născînde, avea de ales între spirit și pămînt și a ales țarina, dorințele pămîntești, reprezentate prin măr. Umanitatea va fi întotdeauna tentată să prefere satisfacția dorințelor concrete apelului spiritului supraconștient, tendință pe
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
senină a spiritului instinctiv care animă animalul. Magia mimetică precede magia imploratoare. Dar pe lîngă liniștirea și încurajarea de ordin sugestiv pe care le conține deja forma aceasta a celei mai primitive magii, ea rămîne practic inoperantă. Animalul, deși divinizat imaginativ, se dovedește adesea a fi în realitate extrem de periculos, devenind el însuși o sursă a spaimei. Identificarea regresivă cu animalul divinizat nu reprezintă încă decît pre-religiozitatea. Ea a putut contribui la blocarea spaimei sacre, dar nu poate oferi protecție împotriva
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
moarte cu arme neconsfințite prin mijloace magice. Dar mijloacele de apărare cu ajutorul tabuurilor se referă adesea mai puțin la pericolele reale, mai mult sau mai puțin susceptible de a fi observate și de a le prevedea, cît la pericole exaltate imaginativ. Prin asociere și transfer, tabuul poate fi proiectat asupra oricărui obiect, și oricărei situații, care devin la rîndul lor înspăimîntătoare. Obiectele cele mai inofensive situațiile cele mai firești, devin curînd tabuuri, semn al fricii care nu știe unde se află
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
amenințat mai mult sau mai puțin constant. Pericolul se multiplică și se află peste tot. Nu aspectul obiectelor este cel care trezește acum spaima, ci calitatea ascunsă și invizibilă, puterea magică proiectată în obiecte, situații și oameni Fiind implorate doar imaginativ, complicațiile firești ale vieții sînt intensificate de complicații de ordin superstițios. De exemplu, unii indivizi pot fi declarați ca fiind intangibili real sau sexual dacă tabuul este grefat pe o diferență imaginată, de natură totemică. Prin teama de încălcare pe
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Omul primitiv nu este decît membru al familiei sale sau al tribului său (așa cam animalul nu este decît membru al speciei sale). El este individ, dar nu posedă încă o importanță personală. Gîndirea si încă în stare embrionară este imaginativă. Imaginației omului primitiv îi corespunde sugestibilitatea sa. Ea nu se manifestă doar prin autosugestie, principiu al magiei, ci și prin heterosugestie. Sugestibilitatea îi unește pe membrii unui trib așa cum instinctul îi unește pe membrii speciei. Opiniile exprimate de ceilalți membri
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
speciei. Opiniile exprimate de ceilalți membri ai tribului ca și acțiunile lor în special acțiunile culturale ale acestora nu trezesc în omul primitiv atitudini critice și îndoieli, ci certitudinea și plăcerea repaosului la sînul credințelor și al opiniilor publice. Sugestibilitatea imaginativă îi unește nu numai pe membrii contemporani, ci și pe cei ai generațiilor trecute și viitoare. Pentru a putea alcătui societatea culturală (societatea umană), sugestibilitatea trebuie să se grupeze în jurul unei imaginații care are asigurat ecoul comun cel mai profund
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
comun cel mai profund, adică spaima sacră și potolirea ei, căutată în imaginația asupra sensului vieții și morții care formează acest punct de cristalizare. În el se află unite autosugestia individului și sugestibilitatea socială. Ceea ce își sugerează individul prin intuiție imaginativă supraconștientă corespunde intuiției celuilalt, a tuturor celorlalți. Imaginațiile concrete, imaginile emise astfel, impresionează psihicul tuturor ISTORIA ESENȚIALĂ A UMANITĂȚII SE DESFĂȘOARĂ PORNIND DE LA BAZA CULTURALĂ. Spaima sacră față de misterul vieții și morții fondează, ca primă formație culturală, celula-mamă a societății
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
nu este doar proiectată în natura înconjurătoare, ci și mai ales în strămoșul divinizat, care, în calitate de judecător transcendent și supranatural al fiilor conmunității tribale, este un prim semn al divinității judecătoare, simbol comun tuturor mitologiilor. Credințele indiferent de fondul lor imaginativ nu-și pot deocamdată asuma funcția directoare decît dacă prefigurează exigența etică: autoarmonizarea intenționalității secrete a fiecăruia, care trebuie realizată în timpul vieții, exigență esențială deja subiacentă animismului Gîndirea magică a copilăriei omenirii confundă încă obiectul și subiectul: ea face din
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
exigență esențială deja subiacentă animismului Gîndirea magică a copilăriei omenirii confundă încă obiectul și subiectul: ea face din obiect un subiect personificat. Întregul sens al evoluției constă în a face din subiect un obiect,o ființă obiectivă, personificată nu numai imaginativ, ci și real, activ, ceea ce nu reprezintă altceva decît efortul intrapsihic de spiritualizare-sublimare. Transformarea aceasta a personficării imaginative a obiectului în exigență a autopersonalizării active a subiectului va duce la evoluarea culturii magice spre cultura mitică. În acest scop, personalizarea
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
obiect un subiect personificat. Întregul sens al evoluției constă în a face din subiect un obiect,o ființă obiectivă, personificată nu numai imaginativ, ci și real, activ, ceea ce nu reprezintă altceva decît efortul intrapsihic de spiritualizare-sublimare. Transformarea aceasta a personficării imaginative a obiectului în exigență a autopersonalizării active a subiectului va duce la evoluarea culturii magice spre cultura mitică. În acest scop, personalizarea proiectată imaginativ în obiecte prin animism dispare din obiect și se reconcentrează în subiect sub forma unei explicații
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
și real, activ, ceea ce nu reprezintă altceva decît efortul intrapsihic de spiritualizare-sublimare. Transformarea aceasta a personficării imaginative a obiectului în exigență a autopersonalizării active a subiectului va duce la evoluarea culturii magice spre cultura mitică. În acest scop, personalizarea proiectată imaginativ în obiecte prin animism dispare din obiect și se reconcentrează în subiect sub forma unei explicații imginative purificate de confuzia magică și care nu va fi decît pură imagine, simbol, și sub cea a activității vitale, care nu va mai
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
ca o pedeapsă aplicată de un spirit rău (pentru încălcarea unui tabu, de exemplu). În schimb, faptul întîlnirii cu șarpele este cel imaginat ca fiind o pedeapsă. Spiritul ostil a trimis șarpele, animalul real. Șarpele va râmîne parțial o creație imaginativă, oscilînd oarecum între imagine și realitate. Nu va mai fi nevoie de aici decît de un pas pentru ca separarea aceasta dintre magic și real să devină imagine mitică, pentru ca șarpele să fie considerat drept simbol al spiritului rău existent în
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
pămîntului-mamă de cerul-tată. Întinerit de perioada ploioasă, soarele este imaginat ca divinitatea binefăcătoare care face să înflorească vegetația și să încolțească sămînța agricutorului. Grîul, pîinea, devin simbolul darului "cerului" și capătă semnificația "hranei spiritului". Tot anul, ciclul "sămînță-recoltă", este reprezentat imaginativ sub forma luptei dintre o veche divinitate ostilă (uscăciunea) și divinitatea solară întinerită (care își face din nou apariția după perioda ploioasă, după celebrarea unirii dintre cerul-tată și pămîntul-mamă). Fiul rezultat din legătura dintre cer și pămînt, soarele, este sărbătorit
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Aurul, culoarea-soare, este simbolul spiritualizării-sublimării. (Nu este inutil să adăugăm că doar aurul-culoare posedă semnificația aceasta. Ca aproape toate simbolurile, aurul poate avea o semnificație inversă: aurul-comoară materială are o semnificație opusă spiritualizării, însemnînd atașamentul față de dorințele pămîntești și exaltarea imaginativă a acestora.) Evoluția care sfîrșește prin a ridica simbolizarea sezonieră la nivelul planului moral nu poate fi înțeleasă în toată necesitatea ei inevitabilă decît observînd că soarele centrul simbolizării (fiind fenomenul predominant al manifestărilor astrale și al consecințelor acestora), nu
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
misterelor de la Eleusis datorită faptului că el poate simboliza soarta dorinței pămîntești: refularea și sublimarea ei. Iată ce relatează mitul: Hades, divinitatea infernului, o atrage pe Persephona în lăcașul lui subteran (subconștientul) în timp ce aceasta asculta cîntecul Sirenelor (simbol al exaltării imaginative). Pornind de la această semnificații dublă -bobul îngropat și dorința refulată -, imaginile agrare și psihologice se amalgamează ca să facă în final loc semnificației etice, sensul și obiectivul inițierii în aceste mistere. La intervenția lui Zeus (Soarele), Hades este constrîns să renunțe
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]