2,195 matches
-
meu stupefiat. "Cu meditațiile e același lucru, zisei, află familia că am fost pușcăriaș și n-am chef să risc să mi se spună cine știe ce grosolănie acoperită..." "Da, așa e", zise el și începu să înjure, dar fără adresă, așa, impersonal, doar le, acest le putând fi toți sau doar cei de la Brațele de muncă, nu-i scăpa vreo precizare. "Ce să faci tu acuma! Că nici pe capul nevesti-tii nu poți să stai și să nu faci nimic, ai fi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
își trăsese botinele și acum își căuta mantoul, dacă nu cumva vroia s-o opresc. "Stai, zisei, unde vrei să pleci?", fără să adaug că nu înțelegeam de ce se abătea de la... "Bine, mai stau, zise cu vocea ei voalată și impersonală (cînd voia să-și păstreze deplina ei voință de a decide), dar trebuie să plec!" Nu-i spusei că nu mă anunțase dinainte că voi petrece acest week-end singur... Mă ridicai și mă îmbrăcai și eu în tăcere. Bine, gândii
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
va fi mai plăcut cu puțină încălzire. Aparatul aducea cu o placă de plastic, dar când apăsă întrerupătorul emise un zumzăit și un vag halou, degajând căldura, care răspândindu-se în sală, o făcu să pară mai puțin sterilă și impersonală. Newt clipi, pleoapele fiindu-i îngreunate de somn. ― Ripley, m-am gândit la ceva. Aș putea, s-o înlocuiesc. Adică pe fata ta. De probă, sigur. Așa, o vreme. Și dacă nu-ți place, nu-i nimic. Ce zici? Femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
laborator. Și niște mașinării electronice mă țin sub observație cam după metoda aparatelor cu raze x sau cu inițiatori de particule. Oricine ar fi acela care mă supraveghează, nu știe că sunt Gilbert Gosseyn, pentru că vorbele care mă numeau erau impersonale; și deși demonstra o excepțională putere de înțelegere - și se pare că a observat surplusul de creier din capul meu - observatorul nu a arătat că-mi cunoaște identitatea..." În concluzie, era cineva din afară și nu avea nici o informație despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
-mi plăceau. Oamenii ăștia întruchipau tot ce nu eram eu: niște brute proletare, idioate, adormite, adunate de prin toată țara și pe care Statul le-azvârlise în pușcăria proaspătă a orașului. Îi observam așa cum observi un gândac de bucătărie: detașat, impersonal, indispus. Îmi invadaseră strada și privirea. Părinții mei, profesori amândoi, trebuiseră să împartă trei ani camerele cu un specimen ales: maistrul Ion Costea. Sau Costea Ion, după cum se prezenta între două beții. Se chema că aveam „spațiu excedentar“, adică ocupam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
rezultat. Puteam să mai trag de timp. Am scos harta lui Mihnea din mapă și i-am întins-o Mariei. Era doar un print, rezultatul negocierii dintre mai multe minți, epoci și mașinării; câte priviri se-oglindeau acolo, pe coala impersonală de hârtie, rămânea un mister. „Ce-i asta?“ „Ce-a mai rămas din harta lui Mihnea.“ Poate și din el, am gândit, dar n-am zis-o. „Cum, doar copia asta? Dar originalul, toată splendoarea de hârtie olandeză, cu cerneluri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de ou. Începea marea exhibare, momentul în care se făceau diferențele, ca între galeria Catacomba și Musée d’Orsay: corpurile rămase acasă, la firmă sau în uzină și cele venite din Antalia, Rhodos sau Vama Veche. Masa de femei degerate, impersonale, care pleca dimineața la slujbă, era străbătută acum de fragmente de corpuri coapte în culoarea aia lucios-arămie a verii, care te stârnește numai când te gândești la ea și de unde pornesc toate nuanțele plăcerii: cafeniu-mat; ciocolatiu; sahara; mulatru-intens. Luminile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fi zidit-o de vie). Aș fi putut oricând să părăsesc corabia, făcându-mă nevăzut pe punțile de ciment ale coridoarelor, pe care nu patrula nimeni noaptea. Nu terminasem însă cu lucrul. Scrisoarea a V-a mă aștepta, meditativă și impersonală. Și, ca să fiu sincer, și eu o așteptam pe ea. Scrisoarea 5. 29.02.1999 Direcția operativă, serviciul corespondență Sunt într-un Airbus 310. Claviculele mele de titan se odihnesc deasupra norilor. Îmi apăs venele fractale, sprayuri purpurii de globule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de zimți colorați. Cerul de vinil mov. Peretele de beton al oceanului. Electroșocul luminii. Să fiu în locul tău, mi-ar fi rău. Dar nu sunt. Tocmai am plecat. Asta-i chiar pentru tine. Semnătura: ss indescifrabil Mă păcălisem. Meditative și impersonale erau doar așteptările mele, citind documentele prin oglindă și crezând că ele respectă tiparul gândurilor și privirii noastre suprapuse. Din cauză că dosarul care închidea corespondența intimă a celuilalt purta numele meu pe copertă, mi se părea că ar fi trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
neobservați și-am luat U3-ul două stații, până la Volkstheater, unde am schimbat cu U2. Liniile păreau curățele, peroanele străluceau de umezeală, dar fără hârtiuțe pe jos, ca la Paris. Trenurile Bombardier soseau la trei minute, anunțate de panouri corecte și impersonale; între timp te odihneai cu reclamele roz, verzi și violet care pulsau în pereți, pe ecrane fotosensibile. Stăteai cot la cot cu-o grămadă de oameni privind în pământ sau vorbind la telefoane mobile. Lumea nu te băga în seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
interpunere, mijlocire, intercalare, care presupune obligatoriu relații între trei factori, dintre care unul este mediator, se află „între” ceilalți doi. De asemenea, este o relație și în același timp se mediază o relație. În situațiile educative sunt implicați: mediatori naturali (impersonali); mediatori personali; mediatori impersonali” (Viorel Ionel - Pedagogia situațiilor educative, p. 123) Relația mediată face parte dintr-un mediu educativ ca ansamblu de situații educative. Mediile se diferențiază în: mediu natural, ca fundal educativ; mediu social, implicit formativ; mediu educativ (natural
Medierea conflictelor by Lorena Bujor () [Corola-publishinghouse/Science/1597_a_3041]
-
presupune obligatoriu relații între trei factori, dintre care unul este mediator, se află „între” ceilalți doi. De asemenea, este o relație și în același timp se mediază o relație. În situațiile educative sunt implicați: mediatori naturali (impersonali); mediatori personali; mediatori impersonali” (Viorel Ionel - Pedagogia situațiilor educative, p. 123) Relația mediată face parte dintr-un mediu educativ ca ansamblu de situații educative. Mediile se diferențiază în: mediu natural, ca fundal educativ; mediu social, implicit formativ; mediu educativ (natural și social) explicit mediator
Medierea conflictelor by Lorena Bujor () [Corola-publishinghouse/Science/1597_a_3041]
-
această privință ca în toate marile probleme ale vieții" (pp. 45-46). Catolicismul păcătuiește pentru că este antinațional, neținânt cont de formele naționale eterne pe care încearcă să le dizolve într-o monolitică supra-unitate confesională. Protestantismul, dimpotrivă, este prea individualist, raționalist și impersonal. Între aceste extreme, ortodoxia singură este "ritmul în care se regăsește însăși suflarea cea mai autentică a vieții totale" (p. 66). Direcționându-și raționamentul pe calea polemicii cu doctrina românismului propusă de C. Rădulescu-Motru (1936) drept "catehismul noii spiritualități" românești evacuată
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
sclavii, țăranii liberi sau pătura de jos săracă din orașe, au primit pe "barbari" ca eliberatori" (Roller, 1952, p. 48). Însă principalul merit pentru eliberarea Daciei revine nu atât barbarilor care au adus suflul de libertate, cât mai ales principiului impersonal al antagonismului de clasă, care în Dacia Traiană a îmbrăcat și o formă etnică, manifestându-se între romanii asupritori și dacii asupriți. Populația autohtonă, rămasă majoritară chiar și în ciuda pierderilor suferite în războaiele cu romanii, nu s-a putut acomoda
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
rânduri mai jos, stă scris: "amestecul dacilor, al romanilor și al noilor veniți, spun istoricii români, s-a petrecut la nordul și la sudul Dunării, în decursul mai multor secole" (p. 10, subl. n.). Nu mai avem o singură voce impersonală a istoriei care pretinde obiectivitate absolută, ci este prezentată varianta motivată politic și posibil distorsionată ideologic a istoricilor români. Implicit, discursul istoric este adus în zodia multi-perspectivalismului. Și mai controversat este pasajul prin care manualul pune sub semnul întrebării realitatea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
trăiseră și lucraseră împreună, să nu aibă un sentiment de cruțare și de omenie între ei. Boierul cel mai avar, cel mai lacom de avere n-ar fi îngăduit să i se esploateze țăranii din partea slugilor lui. Astăzi capitalul e impersonal. O moșie străveche încape pe mâna unui patriot, în genere străin de origine, care caută să scoață lapte din piatră. Puțin [î]i pasă de soarta lucrătorului, puțin de biserică ori de școală. Omul e pentru el nu un compatriot
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
vor putea fi egali între sine. Interesele colectivității sociale în unele priviri sunt contrarie libertății absolute și egalității perfecte, pentru că obiectivul colectivității nu se reduce numai la satisfacerea materială a vieții individului; societatea, în opoziție cu individul, are un ideal impersonal, caută realizarea unor rezultate generale, are interese morale ce trec peste sfera egoismului individual și căruia din contra i se cer sacrificii ce creează inegalități. Toate acestea sunt bune și frumoase, dar autorul uită a vorbi de marea deosebire între
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
the Individual Talent". Kiernan îl consideră pe Roethke una din figurile centrale ale generației poetice postbelice care a adus prospețime și vigoare în loc de încercare de impersonalitate, semănând în același timp germenii confesionalismului anilor șaizeci (Kiernan: 112). Personal, mai degrabă decât impersonal (de fapt, orice fel de poezie este, mascat sau nu, personală, chiar tânărul Eliot vorbea în faimosul său eseu despre efortul considerabil făcut pentru a se distanța de textul poetic), Roethke este un poet american neoromantic, prin intensitatea percepției, prin
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
Ilarie Voronca spre o definiție a poeziei descoperă câteva momente relativ individualizate, prin raportarea la istoria însăși a mișcării românești de avangardă. La 75 H.P., foarte tânărul poet aflat în faza primelor, entuziasmante revelații ale ideilor înnoitoare, se aliniază, încă impersonal, la programul constructivist schițat de Contimporanul, nu fără a reține însă elemente ale energetismului futurist și ale radicalismului, în negație, dadaist. Participarea la revistele Punct și Integral aduce, inevitabil, amprenta mai puternică și mai limpede conturată a doctrinei constructiviste, scoțând
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
paracritice", din care nu exclude nici autocomentariul, de regulă, într-o scriitură patetică, neconvențională, o critică cvasiartistă, paraliterară: "în aceste eseuri nu scriu nici ca un critic, nici ca un savant și nici chiar ca un poet, romancier sau dramaturg impersonal -, ci încerc să-mi descopăr vocea în formele singulare pe care speculația le solicită uneori"225. În paracritică, se contopesc toate formele literare și toate tipurile de discurs critic, ținta fiind căutarea vocii auctoriale. Dacă impresionismul critic românesc (de la Eugen
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
numai că la Nichita Stănescu e punct de fugă din primejdia de a fi rigid, adică de a cădea în vid (la Bacovia În curând, încet va cădea în vid / Tot). Soluția este ieșirea din sine, putința de a fi impersonal ca "dragoste prin neasemuire"358. O dezechlibrare a ființei "ca act estetic nu numai în poezia propriu-zisă, ci și în poezia conținută în om"359: "Aurelian, tot ce spun eu domniei tale este o întrerupere a vieții mele. Aceasta este
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
mai coerent] a comportamentului. Orice relație social] are o gam] mai larg] de funcții - are o „inc]rc]tur]” mai mare -, iar statutul s]u este în mod corespunz]tor mai important decât în societatea noastr], unde multe relații sunt impersonale și au o functie unic] - de exemplu, relația șofer de autobuz - pasager. Închipuiți-v] ins] cât de diferit ar sta lucrurie dac] șoferul ar fi în același timp sora mea vitreg], un vecin apropiat și fiică partenerului de golf al
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
sunt mai puțin intense și mai puțin importante în viață indivizilor și în structurile sociale. Bineînțeles, morală furnizeaz] un set de orient]ri, ajutând astfel la crearea și menținerea unor aștep]ri coerențe referitoare la comportament, dar opereaz] la nivel impersonal deoarece nu mai exist] aceeași capacitate de negociere. Astfel, morală tinde s] fie valorizat] mai mult ca scop în sine și mai puțin ca mijloc de atingere a unui scop. Concluzia care se desprinde nu este c] societ]țile de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
oameni s] formuleze aceste viziuni. Lupta pentru dominație, invidia și resentimentele reprezint] r]d]cinile moralei moderne. Nietzsche nu a cruțat nici pretențiile abstracte la raționalitate; și acestea nu fac decât s] mascheze lupta pentru putere. Nu exist] o îndrumare impersonal] pentru acțiune; tot ceea ce le r]mane oamenilor este s] decid] ce fel de persoan] vor s] fie și s] încerce s] se comporte ca atare. Dezvoltarea antropologiei moderne a încurajat filosofi că Edward Westermarck (1862-1939) s] redeschid] vechea discuție
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
afirmat anterior, formula utilitarist] ne oblig] la însumarea utilit]ților individuale ale persoanelor implicate. Criticile aduse de-a lungul timpului au avut în vedere compararea utilit]ților care fac obiectul acestei însum]ri. Abord]rile recente pun accentul pe caracterul impersonal al reuniunii utilit]ților. În acest sens, un lucru util r]mane util, indiferent dac] ne aparține nou], rudelor noastre, vecinilor sau unor înfometați etiopieni. În perspectiva utilitarist], datoria individual] și cea colectiv] este independent] de identitatea și statutul personal
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]