1,914 matches
-
acel miselus care l-a dat În românește pe „mișel”! Iată Întreg edificiul mândru al eticii răsturnat de burghezie și apoi de cele două sisteme dominante politic ale secolului XX - cel „roșu” și cel „negru”, comuniștii și naziștii. Nietzsche, profund incomod, iconoclast, devine Încă o dată profet: noi, Într-o jumătate de secol „roșie”, a trebuit să acceptăm „noua etică” - unii, În Occidentul ironic, au și crezut, cu un entuziasm ciudat pentru o țară atât de sceptică cum este Franța! - „binele” Își
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
prozei, adică, romanului - În specie, ficțiunii, cum se zice! Când autorul părăsește acest „teren”, care, se pare, e și un fel de contract, o serie de „neînțelegeri” se abat asupra sa, „neînțelegeri” care iute iau forma celor mai fanteziste și „incomode” nenorociri! Când vrea sau a vrut, de exemplu, să facă bani sau politică... Sau când a Încercat, biet neghiob, să-și Înjghebe, cum se zice așa de frumos, o familie! Sau, și mai penibil, când Încearcă, ca atâția alți bufoni
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
culturii europene, și de unii autori morți, de preferință aparținând marilor culturi vestice și apoi marilor continente culturale mondiale - America de Sud, Japonia, Rusia, Nordul european etc. De altfel, timp de cincizeci de ani, regimul comunist a asfixiat creația tinerilor scriitori, adesea incomozi spiritului partinic, prin umplerea paginilor revistelor literare sau a planurilor editurilor - ambele extrem de reduse ca spațiu tipografic - cu clasici, evident, cei care Îndeplineau criteriile „esteticii realist-socialiste”! În nici un caz Blaga sau Maiorescu, Nietzsche sau D. H. Lawrence! În primii ani
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
atrăgeau, mi-erau cumva străine, străine totuși de felul meu, fiind un ins mai degrabă greoi, fără acea celebră replică a bucureșteanului și fără arta sarcasmului care Îi ajută pe munteni, mai ales, să suporte istoria, nenorocirile, dar și personalitățile incomode, autohtone sau venite de aiurea; pe scurt, deși Îl admir, nu sunt un fan necondiționat al lui nenea Iancu Caragiale, trac la origine (spune Drăghicescu!Ă, cu influențe scânteietoare grecești. Dar, poate și de aceea, Parisul m-a atras, făcându
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
a romanticilor, a „naționaliștilor”, având bineînțeles grijă de a mă demarca Întotdeauna de cei care abuzează de idealurile naționale, de ceaușiștii de ieri sau de politicienii demagogi și profitori de azi! Revenirile mele pe teritoriul național, repetate și ciudate sau incomode pentru mulți, mai ales În vechiul regim, ca și sângele meu ardelenesc o dovedesc cu prisosință. Și pot să mă mândresc cu faptul că am plătit cu vârf și Îndesat și „Înainte” și „după” credința mea că aparțin unei națiuni
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
în posteritatea imediată, în anii totalitarismului comunist, în vremea "revizionismului" postdecembrist. Ca orice mare personalitate, Eminescu a stârnit idiosincrasii uneori violente, mergând până la vituperări de-a dreptul absurde; căci ele, personalitățile, cu cât sunt mai mari, cu atât sunt mai incomode, mai ales în fața obtuzității și a relei credințe. A supărat mai cu seamă ziaristul, dar nici poetul n-a fost scutit de atacuri de "greutatea" acelora ale canonicului Grama sau ale lui Densusianu. Starea de război cu Eminescu durează necontenit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
lucrurile stau oarecum altfel și, dacă urmărim cu atenție "eforturile" lui Maiorescu de a ridica în slavă poetul, rămânem cu impresia că scopul criticului era ca poetul să îl întunece pe ziaristul și gânditorul Eminescu. Concret, ziaristul de la "Timpul" devenise incomod și periculos pentru interesele politice atât ale liberalilor, cât și ale conservatorilor junimiști, motiv pentru care... poetului i s-a înscenat aria nebuniei din cabina de la Baia Mitrașewski. Și Theodor Codreanu pune în relație câteva fapte mai puțin cunoscute dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
interpretarea lor, caută printre acestea contradicții, nepotriviri, pentru a demonstra că pe de-o parte Eminescu este victima, în 1883, a unui tratament medical neinspirat, iar pe de altă parte acest tratament pare a se conjuga imperativ și cu "un incomod ghem al politicii", care cerea ca Eminescu să fie "sacrificat", iar "existența civilă" a poetului, ziarist la "Timpul", să înceteze. Urma ca "existența civilă" a poetului (prima sacrificare) să fie înlocuită cu mitul poetului, prin ceea ce avea să fie poezia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
lui Eminescu pe 28 iunie ziua internării acestuia în stabilimentul doctorului Șuțu este finalul unui scenariu pregătit din vreme, la care sunt complice soția lui Slavici sau Maiorescu însuși. Motivele ar putea fi găsite pe de-o parte în caracterul incomod al poetului, în imposibilitatea de a fi "îmblânzit" ziaristul Eminescu, dar mai ales în ceea ce s-ar numi ideile sale sociale, economice și politice, și, totodată, în boala poetului, ce se agravase în ultima perioadă, dar nu atât de mult
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Labiș (Timpul asasinilor, 1997) care au fost primite în contextul actualității ca autentice depozitare de dinamită. Tonul de o "duritate rarisimă" la adresa vieții literare românești și a unor personalități ale scrisului actual, au făcut din Cezar Ivănescu un scriitor profund incomod. El vorbește de "o acțiune subterană întru decapitarea literaturii române prin varii mijloace între care și cele vizând moartea lui Labiș și Marin Preda". Theodor Codreanu evidențiază în cartea despre Marin Preda, tocmai această "conjurație" pe care o nominalizează fără
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de manifestare întrucât au apărut, cu surle și tobe, optzeciștii care și-au dat, în timp record, canonicii lor, de tipul unor Mircea Cărtărescu, Magda Cârneci, Traian T. Coșovei sau Florin Iaru. În generația lui Cezar Ivănescu care este un incomod, un singularizat care refuză de la bun început să se ralieze unei găști literare sau să se dedea la concesii ideologice, numele său fiind asociat mai degrabă scandalului, fapt ce a făcut ca vigilenta cenzură comunistă să acționeze și mai nemilos
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Cezar Ivănescu din Dicționarul scriitorilor români, Ediția Mircea Zaciu, din 1998, este "un fel de bâlbâială impresionistă bine diriguită" (p. 77) unde se vorbește de principalele direcții tematice: exorcismul iubirii, moartea, absolutul etc. Alex. Ștefănescu stăruie mai mult asupra poetului incomod, decât asupra operei acestuia, observațiile fiind exacte, atât tematic cât și stilistic, unde, în descindere bacoviană, Cezar Ivănescu "se dovedește a fi poetul înzestrat cu cea mai mare capacitate de a transforma monotonia în mijloc de persuasiune" (p. 79). Petru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Culianu. Mai mult ca niciodată, în postdecembrism, românii nu mai pot trăi, așa cum o spusese autorul Doinei cu peste un veac și ceva în urmă, în țara lor. Eminescianismul lui Cezar Ivănescu se vede foarte bine în scrisoarea trimisă de incomodul poet Ilenei Mălăncioiu, în dialogul lui cu Petru Ursachi, în interviul acordat lui Constantin Coroiu, în convorbirile cu Lucian Vasiliu, Nicolae Coande, Daniel Corbu ori Theodor Codreanu. Se desprinde concluzia că literatura română modernă n-ar fi existat fără deschizătorul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
libertate postdecembristă. Alex. Ștefănescu citește aceste proze în cheie pamfletară și nu ca derulare de argumente aduse în slujba aflării adevărului despre cele două morți misterioase, a lui Labiș și a lui Marin Preda și așa cum va fi și a incomodului Cezar Ivănescu. Timpul asasinilor (1977) e scrisă în colaborare cu Stela Covaci și a generat destulă ostilitate printre scriitorii români, mai ales în urma morții lui Gheorghe Tomozei, culpabilizat în carte, ca și alți "monștri sacri" ai perioadei preși postdecembriste, lista
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
s-o schimbe. Dezinteresul său interesul, ignoranța și lipsă de profesionalism aduc mari pagube răspândirii în lume a unei opere inestimabile. Dezvinovățirea cu lipsă de circulație a limbii române și cu inapetitul apusenilor față de ultimul mare romantic al Europei (șablon incomod și restrictiv) nu se susțin. Din țările vecine, autori fără complexitatea ideatică a lui Eminescu au mai multă audiență în alte literaturi, datorită unei politici naționale de susținere și răspândire a lor. La noi, Eminescu nu doar că suferă de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
din adâncul și din puterea Limbii Materne. Totodată, criticul de la Huși admite ipoteza că Grigore Vieru nu s-a mulțumit doar cu ideea de a fi o personalitate rezistentă prin cultura limbii și a poeziei sau un gazetar și tribun incomod pentru regimurile care s-au perindat la putere, ci, mai mult, a căutat să restaureze tezaurul arhaic al poporului său, "scormonind" în folclor cele mai frumoase cântece și idei. De aici Mihai Cimpoi va identifica în poezia și aforistica lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în raport cu momentul 28 iunie 1883. "Pregătirile" lui Maiorescu pentru eveniment "iminent", comportamentul lui Slavici și al altora "apropiați" atârnă altfel în interpretarea lui Th. Codreanu... Poetul, pe atunci, cunoscut mult prea puțin, era pentru contemporani (din clasa superpusă) un ziarist incomod (mai ales pentru acei oameni ai "interesului") un neiertător, irevocabil atașat altui sistem de valori, alte valori decât cele ale clasei de sus. Eminescu își predică adevărul și convingerile lui, împotriva ambelor tabere, deși ziarul, la care se afla "în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
regizor al sacrificiului eminescian a fost chiar cel care a pus piatra de temelie a cultului eminescian: Titu Maiorescu. Această bipolaritate neverosimilă i se consacră cea mai mare parte a cărții lui Theodor Codreanu, de la manipularea primei sacrificări a ziaristului incomod până la cunoscuta consfințire a genialității poetului. În mod bizar, repet, debutul "Galaxiei Grama" îndreptățește mitul Eminescu, cimentat în timp cu apariția altor dărâmători de soclu. Mitul paradigmatic e refăcut de opera eponimă, odată cu tipărirea volumului de poezii din 1883, după ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
motive de finanțe ce categoric nu există pentru cultură) au zăcut la infinit prin alte zări de soare pline!... Cele mai multe pagini aduc la lumină spiritul polemic și inflexibilitatea lui Eminescu (cel din politică și din publicistică), singurele vinovate de "exilarea" incomodului, pentru că nefasta debarcare sau "potolire" (cum imperativ cerea Petre P. Carp) a poetului nu se mai explică exclusiv prin patologie, motivațiile fiind acum clar de ordin politic. Din acest motiv, a vorbi despre "fratricidul verbal" (Ruxandra Cesereanu) practicat și înțeles
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
vorbind, un dublu referențial, fără a manevra exclusivist doar referențialul nebuniei. Or, "spargerea referențialului unilateral" (vol. cit., p. 73) presupune a conjuga perspectivele (patologică și ideologică), luând în calcul conjunctura geopolitică și implicarea masonică. Înțelegem de ce, citit în rama epocii, incomodul gazetar, "stricat cu toată lumea", trebuia anihilat, "uitat", purtând stigmatul nebuniei. Evident, publicistica l-a epuizat, procurându-i adversități ireconciliabile; după cum predispoziția ereditară părea a-l fi condamnat unui "drum prescris" (recunoștea poetul, într-o epistolă din 3 mai 1880), asumându
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a fost "sechestrat" la ospiciul privat al dr. Șuțu sub pretextul de a fi înnebunit subit, conform "diagnosticului" soției lui Slavici (Catherine Magyarosy Szöke), cea care, pe cartea de vizită trimisă lui Maiorescu, la o oră matinală, îl anunța că incomodul său chiriaș e "foarte reu", gazetarul tipărea în Timpul un vitriolant editorial, denunțând intenția guvernului "de a-și subjuga presa". Și cerând sprijinul caracterelor tari, ieșind la luptă. Or, neîndoielnic, Eminescu a fost un caracter tare, frânt până la urmă, "depus" la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
București, că acolo locuiește în prezent, și i-am spus că, cu mare regret în suflet, nu putem participa la această întâlnire din cauza sănătății precare în care suntem. Eu am avut o viroză capricioasă care mi-a lăsat o tuse incomodă, deși am luat fel de fel de medicamente. Soția este și ea răcită și nu se încumetă să meargă pe trenuri și prin curent, mai ales că anul trecut, în luna aprilie, a avut o pareză facială stângă, a fost
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
siguranță națională, infiltrarea unor oameni de încredere la conducere și utilizarea informaților ca armă politică. Prin participarea la guvernare, unde și-au dorit și au obținut Ministerul Justiției și Ministerul de Interne, comuniștii au avut posibilitatea de a licenția funcționarii incomozi sau care îi contracaraseră de-a lungul timpului, paralel cu angajarea unor cadre noi, române sau alogene, al căror singur merit trebuia să fie loialitatea față de partid. La aceștia s-au mai adăugat oportuniștii de carieră și cei care, cu
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
cum au reușit ceilalți? STAREA DE BINE. Satură-te de necazuri odată! Și hai, vino cu mine Eu sunt “starea de bine” Pe care toți o vor Dar foarte puțini mă caută. Majoritatea stau în “fotoliul” lor Cu toate că acesta este incomod Și-și “rumegă” problemele de zor. Tu stai în acest fotoliu? Mă vrei, dar nu mă cauți!? Ai dat mâna cu mine? Cine ești tu, oare? Răspunde-ți singur, și să fii sincer Altfel vei sta mult și bine, crezi
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
despre muncitorii ridicați pe garduri. D. T.: Întrebare corectă. Nicu l-a informat tatălui său după ce discutase cu Mohora. I-a spus că dacă nu intervin cu ceva în societate o vom păți precum polonezii, se va crea o disidență incomodă și i-a cerut să lase frâul mai liber măcar în zona tinerilor acolo unde era el șef. S. B.: Asta presupuneți dumneavoastră. D. T.: Nu, mi-au spus băieții la Moscova. S. B.: Și care a fost reacția lui
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]