56,780 matches
-
conștiinței stării în care se află. 9. Eliminarea paternalismului ca argument al neimplicării guvernanților în viața comunității: raționalizarea preferată pentru un totalitarism echivalent, cel al indiferenței cinice. De cealaltă parte, sunt temeiuri să credem că o conduită punctual revendicativă a individului constituie, dincolo de rezultatul concret, o sursă de robustețe psihică și de autocunoaștere. Imobilismul lui actual nu face decât să-i întrețină și să-i adâncească angoasa multiformă care transpare în anomia socității, în cultivarea nemulțumirii ca mod de viață, în
Scoase din uz by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15646_a_16971]
-
personalizat, la funcționarea întregului. Alături de soluția recluziunii pasive în natură (sau către origini mitic rurale), există aceea mai subtilă a promptitudinii energice, eficace, de o complementaritate care trece neobservată. La limită, chiar demonstrația de stradă (sau mitingul), asimilarea orientată a individului în mulțime este regeneratoare. Exista cândva și soluția hibridă a chermezelor muncitorești, promovând un soi de câmpenism în forme sindicale). Trăind opac cu prejudecata că implicarea înseamnă dispersie, uităm un adevăr simplu: nerealizarea stă tocmai în drămuirea forțelor; abia voluntariatul
Scoase din uz by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15646_a_16971]
-
într-un decor abundând (întru totul favorabil angoasei declanșate de aceste conflicte) în simboluri ale sordidului. Sordidul, ca drog, va fi oficializat, câtuși de puțin drenat din sângele consumatorului. Nirvana pe dos 13. Vidul interior: când în centru stă nu individul, ci constanta lui suprimare, mergând adeseori până la cea fizică (prin înfometare și abandon). Criminalitatea naivă, inabilă și tulburată, la o vârstă minoră: iată acoperirea sub care ea continuă.
Scoase din uz by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15646_a_16971]
-
nerăbdarea. Din cauza ei am fost izgoniți din paradis; din cauza ei nu ne putem întoarce în paradis... * * * Doctorul Brega privind picioarele Aspasiei, infirmiera tânără bandajând un pacient. Picioare albe, netede, având nuanța mestecenilor, meditativă, și care se văd și pe întuneric... * * * Individul cu tricicletă expunându-și într-un scuar tabloul intitulat Toamnă într-un singur copac. Titlul, frumos, literar, nul ca pictură... * * * Fiecare are înmormântarea ce i se potrivește. Moartea actorului modest Colas Tomazoglu, săracă, adus neras de la morgă, cu o batistă
Crochiuri by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15680_a_17005]
-
un scriitor. Și, oricum, mă cheamă Joe. Joe Kingsley. - Tot nu văd care-i rostul meu. - Ești scriitor, nu? Asta faci, scrii cărți. - Mda, mă rog, dar ce... a, te gîndești la scenariul ăla de care ți-am povestit? - Nu, individul are deja două bucăți. Ne trebuie un scriitor, atîta tot. Unul care scrie. Terry tot nu era sigur de ce acceptase invitația. Era convins că lucrurile aveau să se încheie dezastruos. în cele din urmă cedase insistențelor lui Robert și Sarah
Jonathan Coe - Casa somnului by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/15650_a_16975]
-
asemenea specific vîrstei îl ajută uneori să "dea lovitura", cum se întîmplă în Bunavestire, unde defectul sus-menționat nu se vede, întrucît naratorul nu se mai obosește să explice cum se face că stîngaciul, călcătorul în străchini Grobei devine brusc un individ seducător cînd pătrunde în familia Leliei, sau cum același plicticos salesman capătă extraordinara forță e guru după celebra "ruptură la jumătate" a romanului. Naratorul, mic tiran maniheist și megaloman, își manevrează personajele cu nonșalanță, uneori cu efecte spectaculoase, ca în
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
tip plimbat prin lume, care a avut putere, autoritate în imperiul cultural, sub comunism, dar a pierdut-o ca urmare a unor declarații imprudente, cred unii - eroice, crede el, apărute în anumite publicații occidentale. Dincolo de asta, nimic nu se schimbă. Individul e un consumator de dame, teoretizează diferența de tipologie dintre Romeo și Don Juan ca și Rogulski și e la fel de obsedat de posesie și de dezvăluirea feminității ascunse, fiind, în plus, de o megalomanie care-l apropie mai mult de
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
impactului, a dialogului, s-a transformat ușor într-un soi de autism comod. Pe de o parte, Marin Mincu își rememorează "vitejiile critice", pe de alta, Gheorghe Grigurcu face veșnica revizuire. Două confesiuni paralele, fără nici o legătură între ele, doi indivizi prizonieri într-un discurs tiranic, de multe ori facil. Punctul comun ar fi că amîndoi au fost persecutați pentru că au scris "de rău" despre Nichita Stănescu. Complet irelevant. Și acum poți fi persecutat dacă scrii acid împotriva unei mari personalități
Revizionistul numărul unu by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15725_a_17050]
-
împotriva unei mari personalități. Dintotdeauna critica a fost și un risc, pe care ți-l asumi sau nu. Atunci riscul era mai mare, ca și gloria, de altfel. Acuzarea conformistului capătă nu de puține ori accente transistorice. Pentru Gheorghe Grigurcu, individul conformist este aproape însemnat genetic. Situația istorică specială l-ar transforma pe conformist într-un odios. Aici intervine și o distorsionare gravă de perspectivă, prezentă în multe atitudini revizioniste, nu doar la Grigurcu: compararea compromisului "comunist" cu acela "postdecembrist". Este
Revizionistul numărul unu by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15725_a_17050]
-
regîndit toată această istorie pînă la concluziile ei logice, numai atunci o să capitulezi". Nu există în lume - continua anchetatorul - decît două concepții asupra moralei umane și ele se află la poli opuși. Una este creștină și umanitară, ea afirmă că individul este sacru și că regulile de aritmetică nu trebuie aplicate unităților umane. Cealaltă concepție pornește de la principiul fundamental că un scop colectiv justifică toate mijloacele (sublinierea mea) și nu numai că permite dar pretinde ca individul să fie în toate
Cele două morale și politica by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15707_a_17032]
-
umanitară, ea afirmă că individul este sacru și că regulile de aritmetică nu trebuie aplicate unităților umane. Cealaltă concepție pornește de la principiul fundamental că un scop colectiv justifică toate mijloacele (sublinierea mea) și nu numai că permite dar pretinde ca individul să fie în toate felurile subordonat și sacrificat comunității. Oricine poartă provara puterii și responsabilității își dă seama că va fi nevoit să aleagă și că prin forța lucrurilor va fi condus spre cea de a doua concepție. Pînă acum
Cele două morale și politica by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15707_a_17032]
-
țintesc a-și supune creația, a o înhăma la carul funcționalității propagandistice. Gratuitatea, lipsa de utilitate imediată, ludicul, fantezia, ironia trezesc suspiciunea unor diriguitori obișnuiți a planifica, a organiza, a disciplina tot ce ține de existența colectivității ca și a individului. Pe de altă parte, aversiunea față de artă oglindește pragmatismul, deci latura joasă, filistină, a societăților deschise, capitaliste, în care arta care nu e ,,de consum" indispune prin profitul material redus, dacă nu chiar nul ce-l atrage. Astfel ,,socialismul real
Un impas al lovinescianismului? (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15710_a_17035]
-
fără să clipească, afirmînd că n-a zis ce-a zis sau chair că nici n-a stat de vorbă cu tine. Și asta chiar dacă el te-a chemat să-ți dezvăluie ceva! Ziariștii români rutinați au o listă de indivizi (procurori, de pildă) care, din cînd în cînd, aruncă nada unor scandaluri, pentru ca după aceea să ridice din umeri: ,,Nu știu de unde a apărut chestia asta". Covîrșitoarea majoritate a ,,dumelor" de presă (informații publicate, dar care nu se verifică) provin
A fi ziarist în România by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15689_a_17014]
-
al Academiei Franceze (instituție de mare prestigiu, vezi bine), este un monument de sexism și rasism cum cu siguranță se scriau multe la vremea respectivă, de o naivitate înduioșătoare dacă am putea să nu ne gîndim la implicații. Eroii sînt indivizi din "lumea bună" americană și europeană contemporană cu apariția romanului, și la fiecare dintre ei și ele apartenența la neam (rasă) este considerată răspunzătoare pentru multe. De exemplu, femeile americane sînt admirabile prin tăria morală și de caracter, dar "nu
Teoreticiana by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15708_a_17033]
-
palavragii în lucrurile ușoare, în cele grele, muți, iar în cele ascuțite, împrăștiați... O contradictio in adjecto, însă, însoțea orice universalizare sau generalizare, contrară filosofiei marxiste de mai târziu, pentru că în gândirea iluștrilor doctori de altădată domina individualismul, domina libertatea individului în orice manifestare... Bazele dreptului actual, în fine, în Europa, vor fi puse de acel avocat Loysel Antoine, 1536-1617, discipolul venerabilului Cujas, autorul vestitelor Instituții cutumiare în care regulile de drept importante sunt înfățișate sub formă de maxime și adagii
Nemo judex in re suaNemo judex in re sua by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15731_a_17056]
-
creație, se limpezește într-o stare sufletească organică sau capabilă de a se organiza, după cum pe apele fermecate de dorința celui ce le fixează, se încheagă icoana clară a ființei așteptate. E, firește, numai un punct de plecare, dar, pentru individ, identic așa-zisului "fenomen originar", întrucît din minusculul lui sîmbure ca din inima sultanului eminescian, se poate revărsa copacul ce a adumbrit toate hotarele pămîntului. Lucrul, de altfel, nu e nou, și în procesul creației el constituie ceea ce numesc unii
Un impas al lovinescianismului? (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15726_a_17051]
-
în procesul creațiunii științifice". E oare cu putință o ,,teorie" unică, o sumă estetică supraindividuală, cărora să ne supunem, obedient, cu toții? Luminatul relativist E. Lovinescu respinge o atare teză dogmatică: ,,Estetica se pulverizează, (...) în principiu, în tot atîtea estetice cîți indivizi sînt: punct extrem al unui relativism împotriva căruia orice argumentare rămîne inoperantă". Așadar, personalitatea creatoare sparge calapoadele teoriei ce poftește a o uniformiza. (Va urma)
Un impas al lovinescianismului? (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15726_a_17051]
-
acut: fac un exercițiu de actorie, chiar dacă nu suficient de nuanțat, gradat, meticulos dus pînă la capăt, în care își trezesc dorința de a lucra, de a-și specula și alte disponibilități. Alienarea cuplului nu este altceva decît consecința alienării individului. Sîntem, de voie sau nu, prizonierii propriului orizont pe care îl construim. Aici, la un moment dat, cel mai important lucru este făcutul unui sandviș. Același mereu, cu aceleași ingredinte, cu aceleași mișcări. Accesele de furie capătă o exprimare trivială
Aer proaspăt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15732_a_17057]
-
de reașezare a oamenilor pe aceeași planetă. Pămîntul ne cuprinde - încă - atît de deosebiți unii de alții, iată că dosebirile de credință, pretind unii, au declanșat teroarea lovind într-o mulțime de nevinovați, asupra unei lumi tolerante, evoluate, alcătuită din indivizi cu rădăcini în multiple nații și stadii de dezvoltare. Oricum, imuabili pămînteni se dovedesc, o dată în plus, ființe cu rădăcini mișcătoare, spre îndurerarea multora și bucuria extremiștilor, sămînța răului de astăzi, de ieri și de mîine. Faptele talibanilor n-au
,,O țară sînt oamenii dintr-însa" by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/15742_a_17067]
-
nu fără ironie, nu este chiar Mefisto, ci un ,,Satan postmodern", care îi explică pe îndelete personajului principal, Matei Pavel, fost consilier guvernamental, motivele sale de a exista, ca și rațiunile particulare de a-și experimenta puterea malefică pe anumiți indivizi, într-un anume loc geografic și la un anumit timp istoric ce este apropiat de anul 2000: ,,Vedeți, domnule Pavel, fiecare epocă are diavolul său. Eu sunt conștient de situație, n-am cum să fiu altfel decât un Satan postmodern
Un satan postmodern by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/15749_a_17074]
-
rînd de ei, iar noi vorbim de valori și de principii generale românești". Așadar "poeții și publiciștii", ca și "romancierii", id est scriitorii, n-ar fi "oameni de cultură", așadar ei blochează progresul și nu postideologii, cadrele fostului regim sau indivizii corupți! Marea, oribila vinovăție a poeților, publiciștilor și romancierilor constă în aceea că "vorbesc despre ei", că se manifestă în cheia lirică, despre care unii cred că e cheia majoră a creației, că-și exprimă personalitatea despre care Goethe a
Adrian Marino între lumini și umbre (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15745_a_17070]
-
ar avea plăcere mai mare decât să-i împuște pe ziariști. Nenorocitul e un fel de patron sau finanțator al unei echipe de fotbal locale, ajunsă și ea ca vai de lume. Habar n-am cine este și ce vrea individul, dar mi-am adus aminte că l-am văzut de vreo câteva ori la televizor și cu greu mi-am înfrânt greața în fața aroganței și a mârlăniei ce emanau prin toți porii săi negricioși. Până la urmă, problema nu sunt oamenii
Sentimentul românesc al "procesului etapei" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15759_a_17084]
-
caracterul revoluționar al culturii române. Concret, cerințele sînt de un indenegabil bun-simț: "necesitatea formării sau refacerii unei noi clase politice și a unui nou aparat de stat, proces început încă la 1848; a societății civile, alternative, care să cultive valorile individului și cetățeanului; a deruralizării și deprovincializării; a formării unei puternice pături mijlocii citadine, independente economic față de stat, cu spirit de întreprindere și capitalizare prin muncă, inițiativă și eficacitate". Considerațiile ce le flanchează par așijderea de bun-simț: "Trebuie să cultivăm relațiile
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
răspund, cu omul Iliescu, deși, fie vorba între noi, nu poți despărți total ființa din carne și oase de faptele ei (ar interveni imediat deterministul meu de serviciu), numai făptura asta putea face ceea ce face. Dar nu omul acesta, ca individ în masa indistinctă românească, mă/ ne interesează, ci exponențialitatea lui în răstimpul public pe care-l trăim. Mă rog, dacă n-ar fi existat el, altul, la fel de harnic, ar fi fost inventat de regimul instaurat în urma tancurilor rusești. Că, slavă
"...M-am prefăcut că sînt prezent" by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/15795_a_17120]
-
oricărei civilizații de a-și recunoaște și susține structura intelectuală. Or ce se petrece în proaspăta noastră, atît de prosperă pentru unii, democratură? Reflectoarele viclean orientate ale făcătorilor de mass-media, ca și răsplata materială consistentă îi ocolește pe creatori, pe indivizii trudei spiritului și a minții, îndreptîndu-se spre cu totul alte categorii, într-o bizară armonizare cu ceea ce semnifica, sub regimul totalitar, ofensiva împotriva culturii. Cîntăreții de manele, clovnii micului ecran, fotbaliștii, spre a nu mai vorbi despre politicienii extrași, aidoma
Reflecțiile unui premiat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15798_a_17123]