1,875 matches
-
toate obiectele" care la un moment dat ,,își pierd sensul lor comun" și ,,o nouă existență le scaldă. Ca și cum ar fi fost subit despachetate din hârtii subțiri și transparente în cari ar fi stat învelite până atunci, aspectul lor devenea inefabil și nou. Păreau menite unei noi utilități superioare și fantastice pe care în zadar m-aș fi căznit s-o găsesc"410 devin ,,niveluri de realitate" în care eul trăiește. Rezultatul obținut în urma acestor subiectivizări și obiectivizări succesive este ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
nevoie de vise și culori cu care să facă lumea mai frumoasă. Altminteri, la ce bun toată truda și zăbava acestei vieți? Prin economie, omul încearcă să creeze o punte de legătură între materialitatea grosieră a realului fizic și spiritualitatea inefabilă a nivelului valoric interior. Astfel, nefiindu-i la îndemînă Absolutul, el se mișcă într-un mediu prin excelență ambiguu și dualist și caută să se integreze, într-un mod cît mai subtil, în acest mecanism de norme și interdependențe, de
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
dogmă "Domnul meu ești Tu, că bunătățile mele nu-Ți trebuie" (Psalmul 15-al lui David) Banalul și profanul sunt chei de boltă în încercările de înțelegere a istoriei recente. Instalați confortabil în tot soiul de rostiri cotidiene, părăsim tărîmul inefabil al logosului interior, menindu-ne unui "loc" și unui "timp" covîrșit de suferință și deznădejde. În cercul strîmt al babiloniei pămîntești, "bunătățile" noastre sunt în fapt deșertăciuni cu care ne mîndrim fără a folosi nimănui. "Somptuoasele și strălucitoarele edificii alcătuite
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
Istorie a filosofiei oculte, apărută la Editura Humanitas, București, 2005, în traducerea Claudiei Dumitriu. Așa cum arată A. J. Festugière, în La Révélation d'Hermès Trismégiste, J. Gabalda, Paris, 1953, "Gnoza hermetică este cunoașterea lui Dumnezeu în calitatea lui de hipercosmic, inefabil, neputînd să fie cunoscut numai cu mijloace raționale, și cunoașterea de sine, ca entitate provenind din Dumnezeu". Ea aduce obscuritatea "răsucită în spirale" la lumina zămislită prin Cuvîntul sau Verbul divin. În cosmogonia hermetică, de o frumusețe tulburătoare, pămîntul este
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
față de lucrurile materiale și mentale, oferind, în schimb, eliberarea spirituală. Ca și hinduismul sau budhismul, gnosticismul consideră că mintea omenească sălășluiește într-o lume iluzorie autocreată, din care se poate elibera prin gnosis: "Izbăvirea desă-vîrșită este perceperea însăși a măreției inefabile. Fiindcă de vreme ce greșeala s-a ivit din ignoranță... întregul sistem, ce apare din ignoranță, se pierde în gnosis. De aceea gnosisul este izbăvirea omului lăuntric. Gnosisul nu apare din trup, căci trupul poate fi corupt, și nici nu este de
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
Este un termen utilizat pentru componentele iraționale ale sacralității din care se exclude conținutul moral sau, conform lui Rudolf Otto, "sacrul minus elementul lui moral."74 Aprofundând noțiunea, Jung conchide că avem de-a face cu un sentiment deopotrivă tainic, inefabil, dar și înfricoșător, și imanent divinității. Dacă un individ trăiește o asemenea stare numinoasă care transcende Imago Dei, eul nu mai poate cenzura conținutul inconștientului și irumpe în personalitatea conștientă rațională. Iată cât de plauzibilă ne apare acum fascinația și
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
manifestă ca fascinație, supraevaluare și orbire, sau sub forma misoginiei de toate tipurile și intensitățile, care nu poate fi explicată prin natura reală a respectivului "obiect", ci doar printr-o proiectare a complexului matern."117 În cazul d-nei T., frumusețea inefabilă a acesteia se poate desluși prin definiția cea mai puțin oțioasă a conceptului de Anima, mai precis a uneia din cele trei straturi ale sale: "Alt strat al Animei are o sursă diferită. Este chiar feminitatea bărbatului. Trăsăturile feminine sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
cauzele care provoacă sciziunea cuplului Fred d-na T., cea mai judicioasă fiind cea lansată de Liviu Călin și, ulterior, N. Manolescu. Eroina este o "femeie hărăzită să fie iubită de toți bărbații", inteligența sa debordantă stă sub semnul fluidității inefabile, iar sexualitatea diseminează în toate mișcările și gândurile care îi luminează chipul. În preajma ei, Fred resimte un acut complex de inferioritate și începe să o evite sistematic. Altfel, riscă să-și piardă personalitatea, să-și dizolve toate calitățile în fluiditatea
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
abandon la care recurge bărbatul. Chiar de la prima apariție scenică, Ofelia este pentru Hamlet o nimfă, după cum cea dintâi impresie pe care d-na T. i-o lasă Autorului este de femeie a cărei inteligență și grație stau sub semnul inefabilei fluidități. Și dacă stilul e omul, atunci ofelizarea sufletească a lui Fred transpare și în stilul său de scriitor ocazional: s-a văzut că în planul expresiei, cele mai multe comparații trimit la regimul acvatic. Încă din incipitul romanului, eroina ne apare
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
de la filologie), jargo-năucirea proliferează, spre groaza candidaților la examene de grad (didactic, pentru altele există specialiști), care trec întru-un deceniu și jumătate, durata dintre "def" și ultima treaptă) de la gramatica structurală la cea suprastructurală pentru a ajunge la farmecul inefabil al contrastivismului, cu o scăldare prin teoria "actelor de limbaj" și alte minuni pe care titularii de curs le vor fi uitat când vor trece la ultimul "chic" parizian în domeniu. Pe acest background (toile de fond) figura lui Luca
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
În fapt, pentru o înțelegere adecvată asupra actelor de limbaj (și a limbajului actanțializat) din spatele "lumii lui Pițu" (în mod evident decalată față de cea a avizourilor din Flota Fantomă păzitoare a imaginarului ficțional), trebuie să pornim la o călătorie în inefabilul Pays du Tendre. Dacă vreți să intrați în holonul discursului savant, trebuie să comparați două hărți, una desenată din perspectivă terestră (pentru pedestrașikkkk), cunoscută drept Carte du Tendre, alta pentru marineri și "marin boys", o contra-replică a timpurilor noi, intitulată
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
se separă decât spre a lărgi și adânci epica romanului și credibilitatea personajelor. Nu putem trece peste atașantele pagini dedicate șahului, acest străvechi și totuși plin de mister joc ce nu este doar tehnică și iscusință mentală, ci și un inefabil liant de comunicare sau de sfidare interumană. Împătimiții jocului vor găsi în Paolo Maurensig un confesor, un psihanalist și un magister ludi. Un lider de partidă cu miză metafizică. Ireproșabilă ni se pare traducerea semnată de Florin Galiș, chiar dacă n-
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
este omul cu o mie și una de vieți și de povești, o Șeherezadă ce merge pe pilot automat, ce deapănă istoria omenirii, un carnaval neîntrerupt, un amestec de geniu și mistificare, de suferință și caraghioslâcuri, de martiraj și frumusețe inefabilă. Simon Fussgänger este cel care, refuzând să se uite pe sine de dragul celuilalt, să se dăruiască prin iubire, se livrează cercului infernal al istoriei, obsedat de nefericirea de a exista. Iată portretul-robot al protagonistului, desenat de autor: "El era noul
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
cu propriile fantome. Sunt abordate teme eterne și totuși de o actualitate stringentă: raportul dintre oameni și "monștri", coabitarea sau războiul total, forța iubirii și a rațiunii în fața armelor, demonizarea dușmanului necunoscut pentru justificarea terorii și a vărsării de sânge. Inefabil în stranietatea lui este peisajul antarctic dintre cer, mare și coaja de pământ, pe măsura confruntării naratorului cu noua sa viață, cu propriile fantasme la antipozi. Rațiunea de stat sau jocul de-a masacru Pentru cititorul român, Ismail Kadare (n.
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
de primă mărime în literatura spaniolă, dar și mondială. Stăpân pe tehnica numită mise en récit, Torrente Ballester păstrează un echilibru admirabil între convenția realistă, familiară informației reminiscente a cititorului, și demersul exegetic, decolând uneori în fantastic, rezultatul fiind acel inefabil elan de autenticitate la nivelul tuturor secvențelor, în ciuda deturnărilor de planuri epice, discursive, spațio-temporale. Așadar cititorul se lasă teleportat dus-întors între Parisul veacului XX, început și sfârșit al mitului revizitat (rescris) și Spania peregrinărilor mitologicului personaj Don Juan din secolul
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
jours, trăite odinioară sub efectul unei proustiene dulceți de cireșe amare, marca Eliza, geniul locului adolescenței sale din Colonie, vremelnic guvernată de tatăl său. Îndrăgostit ce oscilează între matura Eliza și feciorelnica Aurela, clandestin și pe fugă, Alexandru deapănă imagini inefabile dintr-o memorie de detectiv voyeurist și grefier părtinitor, prilej pentru Florin Șlapac de a-și proba eficiența și versatilitatea narativă, stilul multialuziv, tipologic și semantic vorbind. Pe acest traseu al obsesiei, Alexandru are elanuri livrești spre o eminesciană vrăjitoare
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
că trăim într-una din cele mai bune lumi posibile, dovadă fiind persistentele focare de nesiguranță și suferință asemeni unor răni deschise. Atunci când autorii au opțiuni politice fățișe, (Saramago, Imre Kertész, Kadare, Herta Müller ș.a.), ele sunt încorporate în chip inefabil în crezul estetic și procedurile artistice ce constituie farmecul și viabilitatea prozei în general, și a romanului în special. În ceea ce privește portofoliul romanului european, încredințat unor protagoniști meniți să-i reprezinte atât pe autori cât și pe cititori, el se dovedește
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
se mișca Duhul și având "scopul mărturisit (...) de a umple până la refuz Vidul/ creat de prezența indezirabilă a Neantului,/ prin multiplicarea și perpetuarea/ nemărginită și neîncetată a Sinelui". În acest gen de texte, turația terminologiei prin care se vizează corporalizarea inefabilului ontologic este de bună seamă excesivă. Purificată semantic, expresia poetică nu pierde prea mult din amplitudinea viziunii în cartea următoare de versuri ale lui Ștefan Amariței, intitulată simplu Psalmi (Editura Cronica, Iași, 2004). Doar că unghiul percepției care dictează aceste
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
majorități a debutanților de incontinență, de incertitudine în privința formulei de adoptat. În prima parte a cărții, Michael Astner se situează practic între tradiție și inovație, exersând stilistic formule variate și destul de ușor recognoscibile, precum pastelul solar în care se captează inefabilele universului diurn: "nor de nor se-nșiră în recifi./ peste miriști principele ploii/ pe al său bănuț bălan călare/ aleargă până-n margine de zi.// ajuns, coboară și se-ntinde/ între tufe de ciulini./ în lumina lunii ochii și-i deschide
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Chelaru este imersiunea într-un trecut învestit cu atribute soteriologice. Eul liric nu își refuză niciodată voluptatea rememorării și a recompunerii unor figuri hieratice (mama, tatăl, bunicul, mamaia, Cavalerul Trac), înțelese ca noduri iconice ale unei pânze menite a păstra inefabilul, esența universului: "sufletul meu și cu mine am stat cale de-o noapte/ alături de timp/ privind prin ochii tatălui meu mort/ realitatea ce se ascunde dincolo. Acest gen de rostire de sine, practicat în mod special în La descălecatul prezentului
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
a lamento-ului liric declanșat, de regulă, de obsesia thanatică trăită spectacular; expresivitatea rară a spiralelor unei interiorități camuflate, abil, într-o serie de alteri de proveniență mitologică; modalitatea de a corporaliza într-o dicțiune deja recognoscibilă, dar niciodată manieristă inefabilul trăirii poetice sau religioase, iată doar câteva dintre atuurile care o recomandă drept o poetă de prim raft. Placheta sa de debut (Procesiunea de păpuși, Editura Helicon, Timișoara, 1996) anunța un univers poetic marcat de o angoasă insolvabilă; pe de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
fel ca în cazul omologului său masculin dandy-ul -, impresionează "felul în care creeaza o vestimentație, un interior, un machiaj, o cină festivă sau un dejun frugal, o conversatie, un joc, o plimbare, un bal, are ceva din grația și inefabilul lucrurilor gratuit efemere, făcute din pură plăcere" [v.Babeți, p.191]. 112 "M. Toutin-Laroche (...) compară leș femmes à des roses" [Zola, La Curée, p.47]; doamna Dambreuse se aseamănă cu "une fleur de haute culture" [Flaubert, L'Éducation sentimentale, p.
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
dorinței arzătoare de a găsi un infinit care să depășească orice oră / din timp ce nesfârșita pare, de a găsi un spațiu care surâde plin de îngeri morți și un paradis ce își așteaptă Dumnezeul din piatră și duh. Sentiment inefabil, poate singurul fecund în poezia contemporană. Să ne mulțumim oare cu a-l numi doar romantism?227 Poetul-recenzent a ținut să precizeze în același articol că noua voce era liberă și sigură pe ea, că autorul reușise să ajungă la
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
declarațiile din introducerea poemului Iubitei, ce vorbesc despre femeie că despre o creatură diafana, ce aparține mai mult visului decât realității: Femeia, adică iubita autorului este una dintre acele imagini, una dintre acele închipuiri ale frumuseții și virtuții cerești și inefabile ce apar adesea în imaginația noastră, în somn sau în stare de veghe, puțin după vremea copilăriei; apoi, la vremea tinereții, revin, rareori, în somn sau în vreo rătăcire a minții. În sfârșit, este femeia pe care nu o găsești
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
vizibilă, nu mai este suprapunere, ci abia atingere. Suficientă, totuși, pentru ca prezența intertextului să se facă simțită. Pentru (riscantul) demers al cuantificării submultiplilor lexiei, ar folosi, ca ipoteze de lucru, elementele furnizate de cronotehnologie. Și din cauză că intertextualitatea are ceva din inefabilul științific al temporalității. Seria submultiplilor pornește de la deci-/centi-/milisecundă și con tinuă cu micro-/nano-/pico-/femto-/attosecunda. O attosecundă (10-18 sec.) trimite la cel mai scurt moment pe care oamenii îl pot cronometra. Un alt submultiplu al secundei
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]