3,001 matches
-
bulversat) Octav, eu trebuie să plec... (dar nu știe cum să plece) Domnule, ce să mai spun... Nu știu ce să mai spun... E mare încurcătură... Octav: Tata e mare specialist în eufemisme... Pentru el minciuna e doar un adevăr mai mic..., inerția, înglodarea în biologie și administrație, la el e căsnicie... liniștită, armonioasă... iar dezastrele, ai auzit, se numesc încurcături... încurcături de tranziție... Costache: (ceva mai prezent) Cînd o să treci și tu prin ce-am trecut eu, chiar și printr-o căsnicie
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
noi? Octav: Asta e o întrebare de nivelul mamei... și al lui tata. Marieta: Lasă..., tu răspunde la întrebare! Octav: Dragă Nea Matei, vezi? Chiar întrebarea matale "care oameni noi... și ce ar fi putut ei să facă" miroase a inerție, a frică de schimbare... Matei: Măi omule, dar ăștia, vechii, au, totuși, o experiență... Octav: Păi ăsta e și primul lor păcat... Că doar experiența asta a lor a dus la revoluție...! Poate că nici asta nu-i adevărat? Matei
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
soluții antagonice. Astfel, creșterea eficienței adoptării și implementării unor politici se poateface pe seama „ignorării”anumitor voci și interese, în timp ce sporirea calității guvernării poate presupune un proces deliberativ mai îndelungat și mecanisme instituționale costisitoare. Societățile contemporane nu-și mai permit însă inerția administrațiilor clasice, bazate pe respectarea mecanică a unor proceduri de funcționare, ci se caracterizează tocmai prin problematizarea și căutarea permanentă a unor modalități de adaptare a managementului public la cerințele unor societăți tot mai individualizate, fragmentate și în același timp
Management public în România by Mihai Păunescu () [Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
la programele de twinning că instituțiilor beneficiare din România le lipsește capacitatea instituțională de a se schimba, responsabilă pentru această reușită fiind prevalența vechilor „obiceiuri” din perioada comunistă. Aceste „reflexe” se traduc în practică printr-o așa-numită „cultură a inerției”, caracterizată printr-o tradiție ierarhică de luare a deciziei de sus în jos, absența inițiativei și inflexibilitatea instituțională. Tot la capitolul îngrijorări și nemulțumiri poate fi adăugat faptul că „vechile obiceiuri” pot afecta sustenabilitatea reformelor pe care încercau să le
Management public în România by Mihai Păunescu () [Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
în cazul învățământului vocațional și insuficiența fondurilor pentru întreținere și reparații curente au condus la alterarea în timp a clădirilor. Proprietatea bunurilor și clădirilor având ca destinație învățământul a avut o vreme un statut neclar, iar corupția și indisciplina financiară, inerția și inconsecvențele din sistemul juridic au condus la masive pierderi de patrimoniu și deturnări de la destinația educațională pentru spații, clădiri, terenuri etc. În această perioadă au avut loc totuși procese de deconcentrare dinspre Ministerul Învățământului către inspectoratele școlare, dar directorii
Management public în România by Mihai Păunescu () [Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
într-o umbră voită. Și mai rămâne prin lunga biografie în care se confesează, explicân du-și condiția și ținuta singulară în istoria noastră literară. Nicolae Labiș "Puiul de cerb", Editura Tineretului, 1956; "Primele iubiri", Editura Tineretului, 1956, "Lupta cu inerția", Editura Tineretului, 1958,"Moartea căprioarei", E. P. L., 1964. Nicolae Labiș publică în 1956 "Primele iubiri", volum caracterizat printr-o atitudine generoasă, "dominat de evocarea copilăriei peste care plutește umbra tristă a războiului, precum și o biografie repede devenită exemplară, pentru că o
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
în 1956 "Primele iubiri", volum caracterizat printr-o atitudine generoasă, "dominat de evocarea copilăriei peste care plutește umbra tristă a războiului, precum și o biografie repede devenită exemplară, pentru că o generație întreagă s-a recunoscut în ea". (D. Micu) "Lupta cu inerția" face saltul spre lirica de idei, descoperind esența poeziei. Labiș propune o artă poetică supusă unor rigori estetice anume, pentru că poezia se naște într-o lume a ghețurilor pure, propice creației, univers descoperit de Eminescu și mai târziu de Camil
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Butoaie mari plesnesc cu detunare/ Butoaiele cu vinul de Cotnari/ cu vinul cel înălțător și tare". Nu lipsită de retorism, uneori dezlănțuirea entuziastă cuprinde protestul împotriva viciului, a minciunii, a decadenței, a stării ambigue a falsului, a indiferenței monstruoase, a inerției: "Suntem în miezul unui ev aprins/ Să-i dăm dezlănțuiți a-nsuflețirii noastre vamă/ Cei ce nu ard aprins ca noi/ În flăcările noastre se destramă"/. Labiș restituie registrului poetic bocete, blesteme, orații de nuntă; redă poeziei pastelul, reînvie istoria
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
firesc) greșești,/ Când îți învingi în luptă îndoiala/ În fața conștiinței omenești/ Atunci e mai cinstită chiar greșeala." Întreaga generație de poeți 1960-1970 stă sub semnul neliniștii, al încrederii și al neîncrederii, al unor stări limită inoculate de poetul luptei cu inerția care a impulsionat cele mai diverse aspecte și atitudini creatoare, punând un mare semn de întrebare la ceea ce a fost și ceea ce va deveni poezia în viitor. * * * Momentul de trecere spre poezia ultimului deceniu l-a realizat suita de reconsiderări
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
cu știința, cu mitologia cotidianului. Ceea ce dă omogenitate creațiilor este conceptul filozofic unic, ce stă la baza poeziei, un anume peisaj intelectual în care se aprind ample aspirații sau renunțări, care influențează și cuceresc cititorul și care înfrâng starea de inerție și încorporează destinul umanității. Se scriu poeme în vers liber, în vers clasic, cursive, deschise sau abstracte, retorice, uneori patetice. În afara operelor celor cinci scriitori prezentați monografic, încercăm un sentiment de insatisfacție. Poeții se confesează (până în 1960, dar și după
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
este o greșeală și o mare oboseală se va lăsa ca o ceață. Dar apare și o lume senzuală, o natură descătușată, o sărbătoare de pofte și ispite. Alteori lenea leșioasă, bizantinismul aduce trupul și spiritul într-o stare de inerție: "Durerea leneșei femei ce trece printr-un nămol cu mult însingurat." Simțim în volum crisparea și revolta împotriva tarelor umane (decapitării, secolele barbare consumate în edicte, dorințe de parvenire) alături de o invenție onomastică (Aragol, Gorwana, Acadel), cuvinte și univers în
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
faptelor 2, idee ce i s-ar potrivi și lui Nichita Stănescu. În fond, ce sunt "Necuvintele", decât niște neputințe în fața mișcării universale și a faptelor. Simțim parcă, la majoritatea poeților conturându-se ideea că ar exista o neconcordanță între inerția cuvântului și starea de proliferare a formelor materiei și tendințele ei de purificare, de înaintare spre formele inițiatice, spre perfecțiune. Poetul este hărăzit căutărilor și frământărilor, ezitărilor și incertitudinilor. Totuși poetul spune-se ar fi împăcat/ Cu poteca asta îngustă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
A/ Eu știu atât că ea există". Poemul "Contemplare" ne trimite la "Lauda somnului" a lui Lucian Blaga și anume la poemul "Somn" sau la "Fum Căzut", în care obiectele sunt prefăcute parcă în absențe, izolat dispuse, în stare de inerție: "Cu mișcări oprite ades/ văd bolți prăbușite în apă" ("Fum căzut"). La Nichita Stănescu apar păsări cu zborul întrerupt, păduri arcuite peste fluvii inexistente, iar el, Dedal, pendulează între starea de om neputincios și cea de Demiurg. Revenit la starea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
nouă paradigmă a educației în secolul XXI?; în ce condiții și cum această schimbare s-ar putea realiza? O schimbare de o asemenea complexitate întâmpină întotdeauna dificultăți, obstacole și opoziții de diverse forme și naturi. Obstacolele sunt atât la nivelul inerțiilor de gândire și acțiune ale individului uman, cât și la nivelul inerțiilor de organizare și funcționare a societății umane. Obstacolele de la nivelul individului uman sunt generate de tiparele de raportare la lume, de anumite reprezentări despre lume și despre sine
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
această schimbare s-ar putea realiza? O schimbare de o asemenea complexitate întâmpină întotdeauna dificultăți, obstacole și opoziții de diverse forme și naturi. Obstacolele sunt atât la nivelul inerțiilor de gândire și acțiune ale individului uman, cât și la nivelul inerțiilor de organizare și funcționare a societății umane. Obstacolele de la nivelul individului uman sunt generate de tiparele de raportare la lume, de anumite reprezentări despre lume și despre sine, de anumite reprezentări despre cunoaștere, despre valori, dobândite prin educația primită sau
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
ivit, să dăm dovadă de disponibilități ludice, de toleranță, deschidere și răbdare, să ne adaptăm mereu la cerințele elevilor noștri. Cea mai mare dificultate pe care am întâmpinat-o, la început, a fost aceea a depășirii unui clișeu, a unei inerții de gândire a elevilor noștri, obișnuiți să judece în termeni de genul da sau nu, corect sau incorect, adevărat sau fals. Se simțeau mereu frustrați de lipsa unor concluzii raționale sau a unui răspuns clar, definitiv, precis, tranșant. Au acceptat
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
se raportează la lume, la "evenimentul direct", la "necesitățile acute ale prezentului"7, dar și la lumea personajelor, cu alte cuvinte, la modul în care eroii, acțiunea dramatică, viziunea regizorală, scena cu tot ceea ce ea cuprinde, pot scoate spectatorul din inerție, ghidându-l spre un orizont al Adevărului și, totodată, îndepărtându-l de pericolul pierderii în mulțime, de riscul maculării idealurilor sau de perdanta rostire de verdicte. Oricât de mult s-ar sprijini pe conflict, pe relații agonice, el, teatrul, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
dezastrului. Ele sunt Arca. Dar mai rămân câteva cuvinte. De fapt o interjecție: Tarara-bumbia. S-au scris studii despre Tarara-bumbia. Este interjecția care rostită de Cebutîkin (Daniel Petrescu) vorbește despre celălalt tip de revărsare în gol. Despre alt tip de inerție. Vocea hârâită a lui Daniel Petrescu, chipul emaceat al actorului vorbesc despre o uzură a omenescului. Limbajul s-a deteriorat, comunicare nu mai este posibilă decât prin aceste ritmuri frânte. Așezat pe un scaun, în fața scenei, doctorul face trecerea către
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
nu produc artă, ci justific doar o activitate zilnică. Proiectele se frângeau. Deschiderea Teatrului Foarte Mic prin noua formulă: "Teatru de proiecte-Emil Botta " urmând să nască colaborări periodice cu instituții similare din SUA, Canada, și Europa, s-a surpat în inerția momentului.N-am găsit susținerea necesară pentru Festivalul Internațional al Teatrelor Mici din întreaga lume.tot nimic...vorbe...nimic... Avatarurile Teatrului Româno-American... Nu regretați plecarea? Am regretat că am părăsit Micul... dacă aș fi avut mai multă răbdare, sigur aș
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
trăiește acut sen timentul singurătății și al spaimei de moarte. Motivul somnului ca metaforă a morții subliniază viziunea tragică a unei existențe lipsite de sens, în care nici măcar creația nu este o cale de salvare. Aceasta „ucide“ sentimentele, coborândule în inerția limbajului, în sicriele de plumb ale cuvântului tipărit. Ideea poetică este accentuată prin imaginea sinestezică a florilor de plumb și a coroanelor de plumb, care sugerează nu numai devitali zarea, încremenirea în cenușiul și mediocritatea lumii comune, ci și povara
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
închis al odăiicavou, al târgului de provincie sau al universului - vast cavou - ori, poate, propria făptură în care spiritul este captiv. Toate cuvintele versuluiincipit (cu un tipar sintactic clasic: predicat, complement, subiect, atribut) sunt metaforesimbol ale morții, ale căderii în inerția plumbului: Dormeau adânc sicriele de plumb. Determinanții sintactici (complemen tul adânc și atributul de plumb) au valoarea unor superlative stilistice, semnificând prăbușirea în neant ori în materia inertă. „Somnul“ de plumb ia treptat în stăpânire toate ariile realului: viața fragilă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
meu de vedere, această viziune stranie este generată de supralicitarea realului, de o percepție halucinantă a materialității inerte și a frigului distructiv care invadează vastul cavou al lumii și teritoriile „sufletului ars“ de neiubire. Astfel, imaginea unui univers căzut în inerția dezolantă a plumbului este construită prin aglomerarea simbolurilor thanatice (cavou, sicriu, funerar veșmânt etc.). Mai mult chiar, ființa însăși, luată în stăpânire de un frig lăuntric - substitut al neantului -, încearcă zadarnic să opună morții solilocviul, cuvântul, Logosul, care eșuează însă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
spațiul și măștile poeziei) leoaica tânără este „expresia metaforică a iubirii [...], transformată întro prezență palpabilă cu rol definit în economia poemului“. Consider că această aserțiune este susținută de cele trei secvențe poetice, fiindcă acestea surprind, progresiv, metamorfoza realului, ieșirea din inerție a ființei și a universului sub „mușcătura“ agresivă a iubirii. Mai mult chiar, atacul imprevizibil al leoaicei transformă ființa îndrăgostită întrun „centrum mundi“, nucleu de energii luminoase și sonore. ÎNCHEIERE Sintetizând, se poate afirma că poezia stănesciană este o adevărată
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
în conformitate cu interesele lor remanente în regiune: majoritatea statelor arabe partenere ale ex U.R.S.S./Rusiei se găsesc în Asia arabă (Siria, fostul Yemen de sud, Irak până în 2003), iar monarhiile peninsulei arabice au rămas până astăzi, prin hazardul explicabil al inerției istorice, puncte de sprijin pe agenda de interese a pragmaticului Albion. Asistența militară oferită de diferite alte puteri este în mare parte o asistență interarabă, provenind în special din statele arabe mai potente financiar către entitățile arabofone mai paupere, ceea ce
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3053]
-
de dinainte de 1914, au cîntărit destul de greu. Ele determină căderea finală a acestui colos cu picioare de argilă care a devenit ISM. Să adăugăm, în sfîrșit, că incapacitatea de a reînnoi teoria și strategia a constituit un factor suplimentar de inerție și apoi de paralizie pentru ansamblul organizației. Ea a condamnat socialismul revizionist să fie în cele din urmă înghițit prin intermediul pacifismului, de către acest fascism pe care dorea să-l combată și de originalitatea căruia a luat act la începutul anilor
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]