2,937 matches
-
și de același timp, căci ne eram străine. În 1997 Ioana deschidea o expoziție de pictură în sala Auditorium din București, în 2001 publica la Editura Domino din Iași cartea de amintiri Sergiu, altfel. Veștile despre aceste evenimente, în mod inexplicabil, n-au ajuns până la mine, am auzit despre toate mult mai târziu. În schimb, mama, pe la sfârșitul anilor ’90, a aflat prin Alexandru Paleologu că Ioana revenise în țară și dorea s-o întâlnească. S-a întors din acea vizită
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
arca ce plutește pe apă-nvolburată. O rece condamnare îmi este picurată în trup osos ; o bortă este adânc săpată. în genuine-mbrățișări pierd doruri compacte Și îi las privirii timp de irizări abstracte. Ecouri mă străbat, aceleași simțiri intacte ... Inexplicabilă fantasmă blamând contacte. Nopți Cupide, nopțile mi-au devorat dorinți, Pierdute-s clipele de doruri prea cuminți, Lacul adânc luciri tăioase ascunde, O undă lină și-n hău gându-mi pătrunde. în stuful uscat îmi stă acum tăcerea Și... în
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
orice uliță, îl găsești peste tot: ce faci, Ilie, ce faci, Gheorghe? Și nu se poate să nu simți o cumplită invidie când te uiți și le vezi privirile licărind de o mare și mereu proaspătă încîntare, intensă și aproape inexplicabilă, secret, poate, al dezvăluirii sufletului, al deschiderii ușilor lui ascunse, eliberând spiritul de patimi și oferindu-i satisfacția contemplării. Așa-zisa disimulare, de care s-a vorbit, e o observație adevărată, dar dinafară. Ei între ei nu cunosc aceste ziduri
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
nu mă surprinde însă cu nimic față de ceea ce opera sa desvă-luie. Vreau să spun că n-o luminează câtuși de puțin din vreun unghi nebănuit și nici n-o întunecă. Ceea ce e strălucit la acest povestitor rămâne, așa cum se cuvine, inexplicabil, iar ceea ce e slab se explică din gros prin etalarea intențiilor morale. Părintele "cade" în greșeala trufiei când ne arată cu degetul ideile creștine care i-au călăuzit existența și creația. "Așa cum se întîmplă cu orișicine care a cutezat sa
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
mi s-a întîmplat întotdeauna. L-am scris zi de zi într-o progresie constantă și foarte sigură, ca și cum aș fi redactat o lucrare îndelung gândită înainte. E o carte scrisă cu un sentiment acut, și în cele din urmă inexplicabil pentru mine însumi, cu atât mai mult cu cât venea imediat după efortul considerabil depus pentru Moromeții, volumul II. Ce este un intrus? Un om care se introduce fără să întrebe într-o adunare, într-o casă, sau într-un
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
mult teren, și astăzi toată lumea recunoaște că a fi modern în literatură înseamnă a fi cât mai aproape de o viziune autentică asupra faptelor de existență. Fiindcă s-a descoperit că nu poți cu un ton de explicație să spui ceva inexplicabil. Pentru a adopta un tom potrivit trebuie să schimbi nu numai tehnica și mijloacele de exprimare, ci și punctul de observație. Când, de pildă, Remarque încearcă să povestească despre lagărele de concentrare cu tonul și cu viziunea celui care a
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
ore, cu tot cortegiul de brutalități. În timpul anchetei, lui Mălin i se oferă un pahar cu apă, deși el nu solicitase. Tatăl lui Mălin susține că fiul i-a fost otrăvit, pentru că la 21 decembrie 1986 intră într-o comă inexplicabilă pentru un tânăr sportiv, cu o sănătate de fier, cum se afla Mălin la acea dată. Personalul medical de pe salvarea care l-a dus la spital s-a pronunțat imediat că tânărul ar fi otrăvit. Aflat sub terapie intensivă, la
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
ca să studiez problema cu cea mai mare atenție, fiindcă vedeți dumneavoastră, într-un asemenea demers de câștigare a popularității nu se poate baza omul pe imensa prostie populară ca în politică, ci ai nevoie de ceva esențial, abscons și complet inexplicabil, ca natura umană adică spus mai pe limba lui Andrei Pleșu, ceva care să fie perpetuu emergent, ca o pendulare imaginar-speculativă, între metafizică și bârfa de mahala. Și ca de obicei, acolo unde apare o nișă de piață, cu o
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
am privit atent. Brunet, Înalt, cu ochi mari și verzi. Dacă n-aș fi fost Într-o stare atât de proastă, cu siguranță l-aș fi remarcat imediat ce aș fi intrat În cafenea. Tipul era foarte chipeș. Și, În mod inexplicabil, chipul lui Îmi era bizar de familiar. ― Un „mulțumesc” ar pica destul de bine acum, zise el aproape râzând. ― Da, am spus tresărind. Doamne, scuze! Adică mersi. Mersi mult. Acum râdea de-a binelea. Bravo, Alisia. ― Am avut o zi tare
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
într-o fracțiune de secundă, Luke a încetat să mai fie un personaj amuzant. Nu-mi mai păsa de tunsoarea lui demodată sau de hainele lui caraghioase. Totul, inclusiv pantalonii ăia strâmți, și, mult mai important, conținutul lor, a devenit inexplicabil și insuportabil de sexy. Voiam să mă sărute. Voiam să-l târăsc după mine, departe de Rickshaw Rooms. Voiam să mă arunce într-un taxi și să-mi sfâșie hainele de pe mine. Voiam să mă trântească pe un pat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a fost: ce dezastru! Dar, la doar câteva secunde după ce făcuse cunoștință cu toată lumea, Francie arunca cu țigări în stânga și-n dreapta, glumea și părea foarte de-a casei. Spre marea mea îngrijorare, mi-am dat seama că tipa era inexplicabil de sexy și asta fără putere de tăgadă. Am fost cuprinsă de sentimentul familiar de teamă că frumosul Chris și-ar putea îndrepta atenția asupra ei. Francie se mișca aidoma unei zeițe. Nici măcar nu părea să remarce colacul de grăsime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
anului o mie nouă sute nouăzeci și șase. —Ai mai fost aici? a întrebat cineva șocat. — Sigur. Am fost în toate centrele de tratament, spitalele de psihiatrie și pușcăriile din Irlanda, a zbierat Francie cocoșată de râs. —De ce? am întrebat eu. Inexplicabil, mă simțeam atrasă de ea. — Fiindcă sunt nebună. Sunt schizofrenică, maniacă, îmi imaginez tot felul de chestii, sunt traumatizată - alege varianta care-ți place. Ia uitați-vă, ne-a ordonat ea suflecându-și mânecile, răni cu duiumul! Toate sunt opera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ați întreba-o pe ea când o găsiți. — Și-atunci când o s-o găsim, o să fie ea în stare să ne spună? — De unde mama mă-sii să știu eu? Eu nu pot să vă spun decât că dacă, din cine știe ce cauze inexplicabile, Eva și-a pierdut toți dinții, o să urmeze o cheltuială al dracului de mare. N-o să mai termin niciodată cu ea. Are mania de a curăța lucruri și de a lipi bucăți de ață dentară în interiorul scaunului de toaletă. Habar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
în care termină ce-i mai rămăsese în sticla de whisky, mintea i se umplu cu cele mai stranii halucinații. Casa parohială devenise ciudat de zgomotoasă. Pe casa scărilor se auzeau scârțâituri stranii, iar de la etajul de sus veneau sunete inexplicabile, ca și cum cineva sau ceva s-ar fi deplasat pe furiș prin casă, dar când parohul se duse să verifice, zgomotele încetară brusc. Urcă la etaj și-și strecură capul în câteva dormitoare goale. Coborî iar la parter și se opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
prima dată. Cuvintele sunt, poate, fără sens, dar sunetele ies în zbor din gura lui și m-am întrebat dacă secvența avea să trezească vreo vibrație înăuntrul lui Lucy, poate dându-i prilejul de a medita asupra sensului tăcerii ei inexplicabile. În cea mai bună dintre toate lumile posibile, m-am gândit că ar putea-o chiar scoate pentru totdeauna din tăcere. Până la cina de la Rocco’s, s-a purtat impecabil. Tot ce i-am cerut a făcut cuminte și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
de data aceasta o să trăiască. Promit. O să fii bunic, chiar dacă pentru asta trebuie să stau în pat următoarele șapte luni. Pentru a doua oară în mai puțin de șaptezeci și două de ore, ochii mi s-au umplut în mod inexplicabil de lacrimi. Femeile gravide răsăreau pretutindeni în jurul meu, iar eu parcă mă transformam la rândul meu în femeie: o persoană care plângea doar la auzul ideii de copil, un individ sentimental și lăcrimos, care avea nevoie să umble cu cutia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
să-l sar pentru a scurta drumul din Piața Palatului în bulevardul Magheru, dar poate fi orice prag din existența mea pe care n-am putut să-l trec, rămânând ancorat în copilărie. A., în scurta ei orange vătuită, care inexplicabil îi făcea mișcările ușoare, se îndepărtează mut ca într-un coșmar, prin zăpada moale, lăsându-mă în lumea mea. Gardul acela ar fi trebuit să-l trec și ar fi urmat îndată zăpada proaspătă, fără nimic citadin. Vreau să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
în cer țipete de bucurie. Da’ unde-i Bănică, întreb (pe loc îmi venise ideea că fusesem parcă în drumul ăsta și cu el, cu actorul, renunțarea bruscă de a-l căuta pe nea Vlad trebuie să facă parte din inexplicabilul oricrui vis). E-aici, E-AICI!! țipă puștii și o dată se dislocă pentru a face loc să apară în dreptul pânzei colorate capul lui Bănică, cu părul alb ciufulit și cu râsul ăla al lui de macho, țipând ceva cu-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
țării de când se săturase de zeiță. Numai că el nu tânjește după nimic și nu-și mai poate imagina munca lui, viața lui fără Christa, chiar dacă uneori este atât de cicălitoare. Și el a fost morocănos și absent tot drumul. Inexplicabil pentru ea, vocea lui s-a Înmuiat dintr-odată. * — ...Greaca veche și latina au fost În adolescență colacul meu de salvare! Visam să dau diferențele la liceu și să ajung profesor de greacă și latină. Bietul meu tată, nu ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
deja În cărțile de istorie! Mințile lucide vedeau că războiul era pierdut și se gândeau să salveze Germania. România, Ungaria ca să nu mai vorbim de Italia, ce altceva făceau atunci? Toți Încercau să negocieze și aliații Îi trimiteau la ruși... Inexplicabil animal derutat, lasă, uită! Ești doar o școlăriță neatentă și Într-o dimineață de aprilie istoria a trecut pe lângă tine, ducând Într-o mașină decapotabilă un animal bolnav de urale și sânge, lasă, uită! Uită că ai Întâlnit pe Hauptstrasse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
-se În sârmele negre, fierbinți, care ies din moloz, din scândurile prăfuite, pline de cuie, din picioarele frânte ale mobilelor. Cade, se ridică, așchii, cioburi fierbinți, pietre ascuțite i se Înfig În coate, În genunchi, În pulpele zdrelite, uite o inexplicabilă zdreanță vineție, murdară, o creangă de magnolie Înflorită, rozalb veștedă, asfixiată, care iese din mormanul de moloz odată cu ultimele limbi de flăcări, și ea scurmă cu unghiile, rupte, Însângerate, urlând: Klara, mamă, de ce, de ce, de ce? Doar le-ai rugat de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
a mai multor țări sau principate mărunte de pe cuprinsul Europei iubea. ținea strâns în brațe femeia. O iubea între cer și pământ, în nesfârșirea albă a dăruirii de sine. Și mai era ceva în expresia bărbatului, ceva care, în mod inexplicabil, neașteptat, îl tăie drept în inimă. O fulgerare de diamant. O tăietură fină, surprinzător de profundă. Și durerea îl făcu să geamă. Privea chipul bărbatului, fără să-și mai desprindă luneta de la ochi. Aștepta. Nu, nu mai aștepta nimic. Participa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
lui avea tot mai dese momente de exasperare. Zilnic trebuia să se lupte cu indolența și insolența slugilor, cu amestecul de lux și murdărie în care înțelegeau să-și ducă viața cei mai mulți dintre locuitorii orașului. Mai era, desigur, și marea, inexplicabila, revoltătoarea simpatie de care se bucurau ofițerii armatei ruse și generalul Kutuzov în rândurile populației. Dar cel mai mult și mai mult îl exasperau nesuferitele bacșișuri - consulul reușea să pronunțe bacsisi strivind cu ciudă cuvântul între dinți - pe care era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Cuprindeau și numeroase note referitoare la compoziție, proporție, efecte. Toate dovedeau că meșterul înțelesese exact ceea ce îi ceruse. Când și când, însă, în conturul celor două cupe, printre umbrele colorate ale vitraliului care jucau peste ele, în mod cu totul inexplicabil, auzea vocea Marioritzei, întrezărea zâmbetul sau privirea ei. Exista într-adevăr vreo legătură între ea și femeia aceea pe care o surprinsese ieșind din baie, în casa lui Dante Negro? Frumusețea acelui trup îi trezise imaginea fierbinte, deosebit de vie, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
vechea colecție a generalului Bertrand, care l-a însoțit pe împăratul francez până la moartea acestuia. Harta, editată în anul 1812 pentru cabinetul împăratului, purta un titlu cel puțin surprinzător: La Carte de la Russie d’Europe. Aceeași hartă, cu aceeași eroare inexplicabilă în titlu, mai apăruse și în cotidianul Le Monde din 1 august 1989, suficient de colorată ca să se vadă bine linia albastră provenind din creionul lui Stalin și cea roșie aparținând creionului lui Ribbentrop, purtând mențiunea că ambele linii au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]