2,098 matches
-
pe un detractor tocmai pentru că nu avea bazele unei societăți solide care să răspundă ironiei scriitorului printr-un spirit de autocontrol. Tot astfel, societatea contemporană românească pare să-și fi pierdut propria identitate ajungând să alerge contra cronometru în cursa infernală a progresului, uitând de propriile uzanțe, adoptând de cele mai multe ori un comportament mârșav pentru a-și urmări propriile interese, încercând să evolueze prin imitare și adaptare bruscă; imitare a tot ceea ce aparține Occidentului (așa cum eroii lui Caragiale încearcă să imite
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
se mai vorbească decât de aventura asta... În orășelul ăsta, unde bărbații și femeile și copiii nu are altă petrecere, decât bârfirea, fie chiar fără motiv... dar încă având motiv... și ce motiv, Fănică!... Ce vuiet! Ce scandal! Ce cronică infernală!... Și eu, Fănică, în timpul ăsta, ce să fac? Să mor? Să mor dacă voiești... pentru că după asta nu o să mai pot trăi.“ (Actul II, Scena V) Zoe se zbate să-și apere triunghiul conjugal. Datorită soțului și amantului, ea stăpânește
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
bucurie în neliniște și multă voluptate în suferință, spune Cioran, iar fără aceste compromisuri, poate nu ar mai fi nimeni care să-și caute "fericirea în nefericire" și nu ar mai fi posibilă o "mântuire prin ocolurile râului", pentru că "iubirea infernalului nu este posibilă fără reflexele de paradis ale bucuriei și ale voluptății pure".21 Cioran nu știe dacă omul vrea sau nu să se mântuiască, fiindcă nu se știe dacă momentul final al mântuirii, transfigurarea, nu este altceva decât o
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
pe vremea dictaturii lui Primo de Rivera, fugind de o Spanie "idiotizata, sub jugul celei mai stupide, mai lase și mai de neînvins dintre tiranii", vremuri pe care le evocă mai tarziu nu fără a simți "oroarea față de acele dimineți infernale de singurătate în Paris". Trăiește singur într-o pensiune de la numărul 2 din rue La Pérouse, unde, chinuit de dorul de țară, scrie eseul Cómo se hace una novela (Cum se scrie un roman), pe care i-l da lui
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
observăm faptul că ,,paratopia spațială", în romanele lui Blecher, ia forma locurilor care se găsesc în ,,societatea oficială"196. ,, Locurile bune" și ,,rele" care dintr-o anumită perspectivă seamănă atât de bine între ele, încât par unele și aceleași, malefic-benefice, infernale și deopotrivă paradisiace: toate sunt locuri închise, secrete, supraîncărcate de obiecte ieșite din uz, uitate sub straturi groase de praf și de care imaginația naratorului leagă un anumit mister 197 alcătuiesc fără îndoială ,,spațiul literar topic", ,,paratopia spațială", acel loc
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
al Întâmplărilor din irealitatea imediată va recunoaște în această transformare începutul metamorfozărilor care vor urma: ,, Urmarea cea mai surprinzătoare a acestei întâmplări avu loc peste câteva zile în mijlocul unei pieți"236. Astfel, ,,ieșind fantastic din aburii varului ca o apariție infernală vorbind în mijlocul focului și a trăsnetelor"237 îi va apărea naratorului-personaj, un prieten a cărui obsesie o va avea mult timp, amintre relaționată de primele experiențe erotice ale personajului. Erosul și boala se împletesc în textele blecheriene în sensul în
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
sau să ne devore trebuie lăsate să doarmă, sau altfel pierim"387. Este și cazul lui Blecher. Dorința eului narator de a evada din sine prin imaginație este evidentă. Viziunile care se nasc în urma acestei dorințe sunt uneori paradisiace, alteori infernale. Blecher creeză universuri multiple, rezultate în urma discontinuității modului său de a vedea lumea. Percepția sa este aceea a unui eu rănit de realitatea în care trăiește. Ilustrative în acest sens sunt reprezentările salonului de spital, din ultimul roman Vizuina luminată
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
că lumea aparentă perceptibil comună tuturor, este totuși diferită pentru fiecare îl excită diferit pe fiecare, îi inspiră fiecăruia un alt sentiment vital, un alt grad de intensitate al spaimei sau al sublimării, variind de la bucuria supremă pînă la tortura infernală. Bază misterioasă a spațialității materiale a somei și a universului psihic trăit de fiecare, Esența-suflet nu participă la temporalitatea vieții psihosomatice. Numele simbolic al "modului" său de existență este "eternitatea", iar imaginea cea mai corectă a eternității nu este deloc
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
și jocul dintre întuneric și lumina făcliilor, creează o revitalizare biblică. Tot o revitalizare biblică vom întâlni în Ultima noapte... în momentul în care armata română forțează râul Olt. Imaginile de coșmar converg mai degrabă către o trecere a apei infernale. Textul sprijină o asemenea lectură în cheie mitologizantă: "Cei care au plecat în față ni se par plecați în noapte, pe lumea cealaltă... Priveliștea apărută din evaporarea nopții e nouă ca de la facerea lumii. O moară... lângă ea câteva căpițe
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
reținute sunt superioare imaginației de care este capabil în viața diurnă. Onirismul său stă sub semnul antitetic paradisiac-infernal: Două vise, de altfel, se alternau, în variante, în copilărie: un vis de o frumusețe paradisiacă și vreo două, ca să spun așa, infernale. Cel paradisiac, era o viziune de grădini și lacuri suspendate, cu bazine imense, din care țâșneau jerbe uriașe, cu chioșcuri de o grație dantelată, în număr imens, totul de o bogăție de linii și luciri de ape pe care niciodată
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
bazine imense, din care țâșneau jerbe uriașe, cu chioșcuri de o grație dantelată, în număr imens, totul de o bogăție de linii și luciri de ape pe care niciodată n-aș putea-o exprima în descriere. Alt vis, dintre cele infernale, era o viziune de gropi de lut, ceva mai adânci decât gropile de obuz, pline cu șerpi groși cât un braț de om, care erau așa de mulți că se amestecau unii cu alții, zvârcolindu-se, vârându-se cei treji
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
opera scriitorului, personajele circumscrise în galeria "duelgiilor incurabili" (Nicolae Manolescu) împrumută fizionomia și modul de a se manifesta al acestui animal fabulos, șarpele, care, înainte de a-și devora prada, o imobilizează cu privirile. Impresia de zoomorfism este totală, iar visul infernal al autorului își dovedește concretețea. Să mai adăugăm, în sprijinul acestei ipoteze, că Ștefan Gheorghidiu pune răbufnirea verbală pe seama sufletului său invadat de o "musteală otrăvită". O dată declanșat războiul, eroul percepe întreg arsenalul pus în mișcare în slujba zeului Ares
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
și lucid. Singurul loc în care Camil Petrescu își povestește visele este Doctrina substanței. Este la îndemâna oricui să constate că cele două vise ale sale generează opoziția paradisiac-infernal. Visul paradisiac este recognoscibil în câteva poezii ale sale, în vreme ce visul ofidian, infernal, construiește exclusiv în cele două romane interbelice o rețea care se organizează în mitul șarpelui înzestrat cu puteri cataleptice. Extinzând raționamentul și sprijinindu-ne pe argumente preluate din poetica imaginară a lui G. Bachelard, am conchis că Fred Vasilescu se
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
horror, psi factor, SF. Eco se apropie de paroxismul ficțiunii pe măsură ce tărâmurile închipuite doar de cartografii timpului, gen Cosmas, îi intră în pagină. Simultan vizionăm ritualuri de euharistie canibalică, ceremonii de autolesionism religios, idolatrie, zoomorfism incestuos ș.a.m.d. Bolgiile infernale sau bucolice, scenele de violență transformistă, figuranții aflați parcă sub un blestem al reprezentărilor livrești, damnați să retrăiască istoria prodigioasă și frenetică a coșmarului universal, sunt în vădit contrast cu realismul decupajelor de viață a piemontezilor, să zicem, în limitele
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
prioritate absolută, înainte de Marco Polo, în privința explorării sfârșitului lumii. Avusese acest alessandrin tăria unică de a compendia imaginarul colectiv și experiența vremurilor, înainte ca acestea să fie consemnate de genialul florentin sau de neliniștitul venețian. Baudolino nu străbate doar tărâmuri infernale sau purgatoriale, ci are și viziunea Empireului. Căzut într-un vis mediumnic, primește sfaturi de etică creștină (așa cum pelerinul Alighieri va fi călăuzit de serafica Beatrice) din partea iubitei sale soațe, Colandrina, moartă de tânără. În fine, peregrinii ies din bezna
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
locuit de Tabori, climatul de enorm bric-à-brac, de stil imperial fin de siècle, de dezordine controlată, compatibil cu sufletul faustic, cu disperata genialitate a unui jucător de rasă. Eroic, misterios și totuși obsedat de partida pentru care supraviețuise unei probe infernale. Partida cu miză supremă. Cuceritoare este narațiunea anului de ucenicie a lui Hans (Castorp?), pregătirea acestuia amintind de claustrarea într-un sanctuar și temniță totodată. Un fel de antrenament tortură la un șah "propedeutic". O perfecționare extremă a minții prin
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
să-și iasă din minți", spre a se gândi, liberă de conspirația celor normali, la Elena Nicolaevna care-l iubea pe Insarov ș.a.m.d. Va sta mai bine de trei decenii departe de Elmer și de surorile lui, cârcotașe infernale, în azilul în care fusese internată din rațiuni de igienă mintală a comunității, spre a-și reprezenta versiunea imaginară a propriei vieți, spre a reînsufleți clipele de iubire, chipul și obiectele-fețiș ale iubitului său mort la 24 de ani. Teleportându-se
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
omenirii, un carnaval neîntrerupt, un amestec de geniu și mistificare, de suferință și caraghioslâcuri, de martiraj și frumusețe inefabilă. Simon Fussgänger este cel care, refuzând să se uite pe sine de dragul celuilalt, să se dăruiască prin iubire, se livrează cercului infernal al istoriei, obsedat de nefericirea de a exista. Iată portretul-robot al protagonistului, desenat de autor: "El era noul Adam. El va fi opusul lui Faust, cel care nu voia să moară. El în schimb, își va dori să moară și
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
deși cu un potențial uman imprevizibil, în ciuda destrămării valorilor etice. Tipică în acest sens este cariera aristocratului-bancher ce-și debarcă tatăl după codul gangsterismului, prin recurs la spionaj, șantaj și grăbirea morții prin eutanasie. În tentativa de a evada din infernala sa căsnicie ("și deodată mi-am dat seama că trăiesc de treizeci și cinci de ani cu un monstru"), veterinarul Luis face lungi popasuri în preajma liceelor, spre a-și alina fanteziile sexuale legate de eleve, singura insulă de lumină și plăcere pentru
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
deochiul. Boala a atins deja proporții de masă, catastrofele se produc în lanț, ceea ce a dus la sistarea transporturilor aeriene și rutiere. Frica reușise să învingă simțul proprietății. Complementară acestei stări, viața orbilor internați, și-așa sufocantă, devine o osândă infernală. Conviețuiesc claie peste grămadă, drept care n-au cum să nu cedeze instinctelor și animalității (acuplarea spontană și încăierarea pentru spațiu); în plus, coridoarele se transformă într-o hazna fetidă, într-un oribil covor continuu de excremente călcate de mii de
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
prezent de cuplul Don Juan Leporello, dar și (mai ales) de-a lungul celor patru veacuri de supraviețuire artistică a mitului. De adevărata identitate a lui Leporello, silf migrator în timp și spațiu, partener și rival diabolic, menit de ierarhii infernali să-l formeze și informeze pe Don Juan, se convinge, în fine, naratorul-martor, totul spre satisfacția cititorului. Așadar, servitorul supus, sucubul istoric al lui Don Juan, nu era altceva decât emisarul Iadului, cobaiul menit să se perfecționeze, o dată cu depozitarul său
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
o amplă doctrină managerială a iubirii, reperabilă în utopia socializantă și în prozelitismul limbajului electoral de sectă. Descinderea în bordel îi oferă comisarului reversul medaliei, o realitate ce ține de coșmar, sclavie umană, dopaj, mizerie sordidă, blestem. Ce anticipa coridorul infernal subteran, încare este atras de Soprosina, și salvat pe ultima sutî de metri de grefier. Incendiul final al bordelului este una din loviturile date realiștilor. Instruiți în mare taină de Inginerul francez, membru al Colegiului Principal al Fraților Invizibili, expert
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
ă) sub gunoaiele orașului, pe măsura propriilor insanități. Învierea lui Sadim nu întârzie să se producă, căci la experiențele sale luciferiene va asista tăcută și supusă victima. Anii de ucenicie lângă o creatură eteroc1ită, cu vocații contrastive, chinuită de duhuri infernale, sunt obligatorii. Evangheliștii Luca (grefier) și Marcu (medic) recunosc și consemnează totul, inclusiv asemănarea gemelară dintre Sadim și domnișoara Orzan, coafeza prezicătoare, sibila asexuată, întruchipare a unui înger căzut. Victima se naște ca un copil al îngerilor cerului. Ajunge în
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Gărzii. Pe care-l va trăi protagonistul romanului, Alexandru, un tânăr arhitect, menit să-și imagineze proiectele nemântuitei creativități în contra haosului, rutinei, anihilării creației și ființei umane. Alexandru este un exorcist al dresajului și fanatizării soldaților, al torturii și hipnozei infernale la care sunt supuși. În ciuda caznelor sisifice și tantalice, reactivitatea victimelor nu se stinge de tot, ba chiar proliferează clandestin, fie și în forma unor replici absurde față cu spăimoasa hiară întruchipată de colonelul Albert. Romancierul rămâne același voluptuos evanghelist
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
De care suferă în cel mai înaltgrad maleficul colonel; el nu pregetă să teoretizeze eșecul soldaților, ca exeget și generalist al Războiului, oferind argumente și măsuri pe cât de năstrușnice pe-atât de grețos patriotarde. Deschizând ample paranteze în acel climat infernal, Alexandru riscă să-și reprezinte, oh, les beaux jours, trăite odinioară sub efectul unei proustiene dulceți de cireșe amare, marca Eliza, geniul locului adolescenței sale din Colonie, vremelnic guvernată de tatăl său. Îndrăgostit ce oscilează între matura Eliza și feciorelnica
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]