3,018 matches
-
vinovăție; altfel spus, cu inconștiența celui care nu-și mai pune anumite probleme - că se situează deja dincolo de limitele în care se încadrează forma noastră de viață și orizontul nostru mental. Există în cinismul acestui slogan o intensitate și o inocență de tip complet nou, chiar dacă probabil ele s-au dezvoltat de-a lungul acestor ultime decenii (în Italia, chiar într-o perioadă mai scurtă). Sloganul amintit afirmă, în laconismul său de fenomen dezvăluit brusc în fața conștiinței noastre, dar deja complet
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
nu-i aștepta nimic, dar erau deschiși către orice și, prin aceasta, puri. Senzualitatea naturală, ce rămânea miraculos de sănătoasă în ciuda reprimării, îi făcea să fie gata de orice aventură, fără să-și piardă nici măcar un strop din probitatea și inocența lor. Până și hoții și delincvenții aveau o calitate minunată: nu erau niciodată vulgari. Parcă ar fi încălcat legile îndemnați de un fel de inspirație proprie; își acceptau destinul de tâlhari știind, cu ușurătate sau cu un vechi sentiment de
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
sub o ploaie de primăvară sublimă și impalpabilă, sau la lăsarea provocatoare a întunericului într-o seară liniștită; și, în fine, întâlnirea - pentru că această apariție nu lipsește niciodată - cu un băiat pe care-l iubești pe dată pentru înclinația către inocență a inimii sale, pentru obișnuința de a fi supus și respectuos fără a fi servil, pentru libertatea pe care i-o dă grația sa; pe scurt, pentru cinstea sa. Se pare că Penna n-a putut fi trădat niciodată în
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
prin transformarea propriei ființe). Artistul „naiv” nu apucă să realizeze și nu a avut mijloacele de a realiza o palingeneză mic-burgheză. El rămâne acel om din popor. Dar, din momentul în care ia penelul sau stiloul în mână, renunță la inocența sa și fură de la clasa dominantă - cu care este în contact încă de la naștere - un fel diferit de a se exprima. De aici nu poate să se nască decât „pastișa”, adică o contaminare între două feluri de a fi și
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
și pentru comuniști. Acum este puțin mai greu, pentru că discursul trebuie adaptat din mers. Problema este că BOR e nevoită să producă o pluralitate de discursuri, lucru cu care este mai puțin obișnuită. Cert este faptul că marele discurs al inocenței BOR a rămas. La fel de violent, la fel de răsunător. Stilul apologetic inconfundabil al BOR Încearcă să provoace permanent la luptă un adversar inexistent. Biserica se prezintă constant amenințată, Încercînd cu disperare să le demonstreze și celorlalți cît este de nedreptățită. Statul, aliatul
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
bunul prieten al BOR, nu mai controlează viața morală a societății cenzurînd „subcultura occidentală”, forțîndu-l pe credincios să devină un ascet, obligîndu-l să se mîntuiască. BOR a rămas pe cont propriu. De acum nu va mai Împărți cu nimeni aura inocenței. Și atunci, de ce atîta panică cînd vine vorba de publicarea dosarelor ecleziale? Bogdan Moșneagu LIDIA IONESCU STĂNILOAE, „Lumina faptei din lumina cuvîntului”. Împreună cu tatăl meu, Dumitru Stăniloae, Editura Humanitas, București, 2000, 396 p. Volumul de memorii semnat de Lidia Ionescu
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
tematice. Pe de o parte, este vorba de rememorarea unei adolescențe trăite în mediul rural, ambianță ce capătă atribute legendare, de poveste: I. își relatează experiența de „pădureancă” în versuri pline de frăgezime și prospețime, într-o combinație savantă de inocență și maturitate. Extrem de atentă la versificație, autoarea își construiește poemele cu grație și cu o anume sobrietate. Cea de-a doua dimensiune, care va rămâne și tema predilectă a poetei, este „celebrarea iubirii ca stare privilegiată de comunicare (și comuniune
ILICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287514_a_288843]
-
Starea satirei, TTR, 1989, 4; Eugen Simion, Spiritul ploieștean în literatură, L, 1992, 3; Ileana Berlogea, O premieră absolută, „Cultura națională”, 1996, 5; Fănuș Neagu, Noi și viața păcătoșilor, „Caiet program” (Teatrul Național, București), 1996, 6; Ștefan Augustin Doinaș, Pierderea inocenței, „Caiet program” (Teatrul Național, București), stagiunea 1996-1997; Natalia Stancu, Lumi pe dos și idealuri zadarnice, „Cotidianul”, 1997, 2; Romul Munteanu, Teatrul parabolic „Naționalul”, 1997, 5; Ghițulescu, Istoria, 434-436; Doina Papp, Viața pe o scândură, București, 2001, passim. E.S.
ISPIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287628_a_288957]
-
umorul, București, 1997; Țapul fotograf, București, 2001; Umordinatorul, București, 2001; D)efectul comic, București, 2002. Traduceri: V. Ian, Corabia feniciană, București, 1948. Repere bibliografice: M. Pârvulescu, Un spectacol de estradă și o experiență valoroasă, RMB, 1962, 5503; Titus Vâjeu, Elogiul inocenței, SPM, 1975, 26; Constantin Stan, Umor și discreție, LCF, 1977, 36; Mircea Sântimbreanu, Între Marconi și Gutenberg, CNT, 1984, 50; Opriță, Anticipația, 218-221. N.Br.
JURIST. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287689_a_289018]
-
Aliații aveau nevoie de un „țap ispășitor“ pentru a prelua responsabilitatea aducerii la putere în Ungaria a unui guvern „reacționar“. Singura soluție prin care presa din Franța și Marea Britanie putea fi temperată era aceea prin care Consiliul Suprem își declara inocența față de evenimentele din Ungaria. În realitate, schimbarea de guvern de la Budapesta s-a produs printr-o acțiune nemijlocită a unuia dintre nenumăratele grupuri contrarevoluționare din Ungaria, grup care a beneficiat de concursul reprezentanților italieni și britanici de la fața locului. Era
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
unei iluzii. Eseu despre ideea comunistă în secolul XX, București, Humanitas, 1996, 542 p., passim; cea mai temeinică lucrare pe care o cunoaștem asupra Revoluției din octombrie în ipostaza de termen de comparație cu Revoluția franceză) și Stephen Koch (Sfârșitul inocenței. Intelectualii din Occident și tentația stalinistă. 30 de ani de război secret, București, Editura Albatros, 1997, 558 p., passim). Dăm un eșantion din analiza făcută de François Furet (p. 84) mitologiei „sovietice“: „Să proclami vechea Rusie, abia ieșită din autocrație
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
lupta de clasă a „celor mulți“ drept constantă. Proletarul era, în acest caz, bunul sălbatic al epocii moderne, indistincția și promiscuitatea în care trăia fiind identificate, pieziș, cu egalitarismul teoretic al marxismului, spiritul comunitar cu cel de clasă, ignoranța cu inocența, iar sărăcia cu inapetența pentru corupătoarea proprietate privată. Similitudinea conduitelor dă naștere oricând anonimatului, tipologiei 160. Marx căuta o subversiune radicală prin care să asalteze ordinea statului prusac 161. Avea nevoie de o contra-clasă, marginală, bună de opus societății existente
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
că intuiția, prin fluxul mental sau psihic fragmentar prin care ea se relevă, garantează autenticitatea nemijlocită, totalizatoare a percepției. Modernismul mai spune că În momentul În care eu elaborez un discurs sistemic, un suprasens ordonator, pus deasupra intuiției, eu alterez inocența autentică a percepției totalizatoare prime și Îmi construiesc o anumită identitate intelectuală sau textuală, retorică, secundară. Dimpotrivă, fragmentarismul postmodern este postsistemic și portantul lui nu mai este intuiția, ci deconstrucția rațională, ludică a sistemicului... Sanda Cordoș: Bun, asta e foarte
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
dinăuntru, autentic. Probabil este un compromis istoric Între cele două, după școlile de gândire ale intelectualilor care susțin aceste poziții. Totuși, după dezvoltarea studiilor coloniale și a celor despre imaginar este dificil ca „victimei” culturale să i se restituie integral inocența, iar „agresorului” cultural european să i se citească actul de acuzare al civilizării ca joc al ierarhiilor de putere. „Europenizarea” secolului al XIX-lea este continuată azi de o „orientalizare” a Europei. Pe un alt plan, „americanizarea” semnalată la sfârșitul
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Prometeu român”, poem care, prin motivul sacrificiului pe altarul artei, este o premoniție a propriului sfârșit tragic. Primele iubiri dă expresie amintirilor din prima copilărie, fericită, petrecută în lumea satului natal, dar și unui psihism infantil care își pierde din inocență traumatizat de coșmarul războiului, de spaimele și durerile pe care i le pricinuiește inițierea prematură într-o viață aspră. L. nu transferă această experiență copleșitoare într-o evocare sentimental-patetică, ci într-o confesiune tensionată, într-un discurs liric dinamic, în
LABIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287733_a_289062]
-
vârsta „viselor haotice”, a „nopților zbuciumate ori calme”, a „feților-frumoși cu stele [...] în creștet” și a „dracilor blajini”, a „tristeților sensibile” și a „uriașelor bucurii”, o lume „compusă din lumini și umbre”. „Moartea căprioarei” și distrugerea „liliacului timpuriu” sunt metaforele inocenței sacrificate, așa cum va fi „albatrosul ucis” în Lupta cu inerția: „Când dintre pomi spre mare se răsucise vântul / Și-n catifeaua umbrei nisipul amorțea / L-a scos un val afară cu grijă așezându-l / Pe-un cimitir de scoici ce
LABIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287733_a_289062]
-
puterea membrilor familiei nu este egală și resursele sunt diferite. În societatea patriarhal-autoritară, resursele celorlalți membri, în afară de tată, erau limitate, astăzi însă, pe lângă legitimitate și bani - specifice părinților și mai ales tatălui - contează și alte resurse de putere: drăgălășenia și inocența copiilor, puterea dată de dragoste, calitățile psihointelectuale deosebite. Nu e de neglijat nici forța fizică, invocată de analiștii familiali, nu doar ca amenințare și agresivitate în rezolvarea conflictelor în favoarea lor, dar și ca satisfacere a poftelor sexuale, ca viol al
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
propriilor realități de către grupul însuși (emic). Grav este - teoretico-metodologic și practic-aplicativ - când imaginea rezultată e indistinctă, când survine imposibilitatea decelării emicului de etic, a fenomenului de percepția și explicarea lui de către subiecții actori, sau când, printr-o aparentă sau reală inocență epistemologică, eticul este substituit aproape total prin emic. E adevărat că la o scrutate mai riguroasă ne dăm seama și de un alt fenomen: orice reprezentare a imaginii emice a unui grup de către un cercetător străin este, la rândul ei
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
celui dispărut. Textul relevă însă un scriitor cu talent, care nu a avut, din nefericire, timp să și-l cizeleze, ba nici măcar să își revadă scrierea, operațiune îndeplinită cu pioșenie de sora sa, Profira Sadoveanu. Ca floarea câmpului... este cartea inocenței pierdute, dar și a inițierii în suferință. SCRIERI: Ca floarea câmpului..., București, 1944. Repere bibliografice: Perpessicius, Opere, XI, 57-59; Șerban Cioculescu, „Ca floarea câmpului...”, ,,Tribuna poporului”, 1945, 111; Sadoveanu, Opere, XVII, 607-608; Vasile Sadoveanu, Bădia Mihai, București, 1968, 6; Profira
SADOVEANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289423_a_290752]
-
livezi, încărcat de vegetație, poame, arome și culori, și un timp miraculos al anilor copilăriei, la care se întoarce mereu cu bucurie și nostalgie. Ca și Lucian Blaga, R. deplânge nu vârsta fragedă ca atare, cât puterile magice pe care inocența ei i le conferă: „Plâng anii de ucenicie în pădure/ Plâng după semnele lăsate pe mure/ Azi doar scâncetul viezurelui uneori îl mai aud...”. Și tot ca Blaga, poeta îl ia de mână pe cel crescut la oraș și îi
RUSSO-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289405_a_290734]
-
moralizatoare a finalurilor este evidentă, formația teologică, dar și nonconformismul funciar al autorului rimând inevitabil cu un astfel de teatru strunit. Amon-Ra, poem dramatic alimentat de întâmplări imaginare din Egiptul antic, propune o ambianță dominată egal de perfidie și de inocență. Iubirea, incriminată fariseic de autoritatea religioasă ca blasfemie, se relevă ca un atribut al împlinirii și al continuității, iar oamenii se mișcă sub semnul zeului solar Ra, care înseamnă viață. Pe căi diferite, marele preot Bubasta și faraonul Amenhotep caută
LUCA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287860_a_289189]
-
al lui Nichita Stănescu („însomnează-ți iar nesomnul”, de pildă) se spune că geneza somniacă a lumii poetice este facere demiurgică, compunere logică („încrede-te-n cuvânt”), dar și inspirată („dă din greșeală, prin cărbuni, de-o piatră scumpă”), izvorâtă din inocența permanent rememorată (Rumori interioare), precum ciclurile vieții („revoluția semințelor înaintează insolent prin pământ”). Sfieli franciscane în fața lucrurilor pământului se transfigurează - în cadențe clasice - asemenea unor psalmodieri argheziene închinate zborului („Promit, urmându-mi rădăcina/ pe sub pământ, pinten stingher/ pe unde s
STERESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289922_a_291251]
-
iese din această experiență apăsat de suferința tuturor înfrânților. În ansamblu, cartea rămâne o pledoarie, poate prea patetică, pentru apărarea „călăilor buni”, pentru făurirea „zilei a opta”, când oamenilor li se va da „puțină tandrețe, puțină candoare, puțină fericire, puțină inocență”. Următoarele culegeri de nuvele, Pisica roșcată și îngerii și De chemat bărbatul pe stele, ambele din 1966, sunt ilustrative pentru disponibilitățile atât de diverse ale autorului. Se întâlnesc aici proza lirico-simbolică îngemănată cu aceea obiectiv-psihologică, proza bazată pe fantasticul folcloric
REBREANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289160_a_290489]
-
realizează încă o dată, la alt nivel, nu pur existențial, prin inserția „infinitului de compenetrație al precuvântului” în „nesfârșirea etalată a masei cuvintelor” organizate în text. Această a doua identitate e posibilă numai acolo unde „cuvintele tribului și-au păstrat intactă inocența lor aurorală”. La sfârșiturile de cicluri culturale cuvintele sunt „ori bete de-a binelea și umblă pe șapte cărări, ori sclerozate, pur și simplu, înfipte ca niște bețe fără vlagă în inima unei realități care curge pe lângă ele total lipsită
SORA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]
-
lyonez, Anticristul este, așa cum am văzut, un împărat roman născut din tribul lui Dan, așadar, un iudeu. Acest statut paradoxal al tiranului eshatologic nu pare să‑l fi surprins prea tare pe polemist. El trece peste acest detaliu cu o inocență dezarmantă. Contrar predecesorului său, Victorin încearcă să propună un scenariu cu o logică plauzibilă, recurgând la legenda lui Nero rediuiuus, a împăratului roman, dar care va reveni din Orient. Exegetul știe exact cum și până la ce punct să invoce această
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]