9,551 matches
-
secolele VI-VII, ci doar terminologia referitoare la organizarea bisericească și cult. Iar scrierea slavă în regiunile noastre este atestată documentar în secolul al X-lea (vezi mai sus). Astfel, la Bucov, lângă Ploiești, s-au descoperit fragmente dintr-o inscripție în limba slavă, datate de la începutul acestui secol (902-911). Cf. unor cercetători, și Evangheliarul slavon de la Reims, datat începutul secolului al XI-lea, provine de pe teritoriul carpato-dunărean. Cert este faptul că cea mai veche inscripție slavă descoperită până acum pe
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
au descoperit fragmente dintr-o inscripție în limba slavă, datate de la începutul acestui secol (902-911). Cf. unor cercetători, și Evangheliarul slavon de la Reims, datat începutul secolului al XI-lea, provine de pe teritoriul carpato-dunărean. Cert este faptul că cea mai veche inscripție slavă descoperită până acum pe teritoriul românesc datează din 943 și a fost descoperită la Mircea Vodă (jud. Constanța).69 În legătură cu situația creștinismului românesc, în secolele VII-X, Pr. Păcurariu, în sinteza sa bisericească, face o serie de considerații de interes
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
p. 406-410. 46. Ibidem, p. 410-412. 47. Alex. A. Munteanu, Arhiepiscopia Justiniana Prima și jurisdicția ei, în S.T., 1962, nr. 7-8, p. 441-470; E. Băbuș, Justiniana Prima în lumina noilor cercetări, în S.T., 1987, nr. 1-2, p. 84-92; Em. Popescu, Inscripțiile grecești și latine din sec. IV-XIII descoperite în România, București, 1976, p. 293-349; Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, op. cit., p. 173-176. 48. Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, op. cit., p. 176-178. 49. N. Zugravu, op. cit., p. 412-417. 50. Ibidem, p. 418-429
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
din 22 piese, din care s-au păstrat 12 (10 s-au pierdut încă din 1838) și cuprindea vase, fibule în formă de vultur, încrustate cu pietre prețioase și colane, toate obiectele fiind din aur! Tezaurul este însoțit de o inscripție cu caractere runice, cu semnificație sacră (magică). Tezaurul acesta este considerat printre cele mai importante din Europa perioadei migrațiilor. Goții tervingi, sub presiunea hunilor, au emigrat în masă de pe teritoriul de sud-est al Daciei, între 376-380, de aici explicația că
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ale rasei, dar puține, atacurile lor sunt simple raiduri ale unor cete militare. Bizanțul, care i-a recunoscut în secolul al VI-lea, le plătea subsidii și oferea daruri șefilor lor-noii hani din Pannonia, iar o "Avarie" apare și în inscripții. 26 În acest fel, s-a întemeiat o stăpânire avară (567-796), de peste două veacuri, numele de "avar" persistând până la anul 1000, fiind menționat și într-un act pontifical. Față de locuitorii mai vechi, autohtonii de la Dunăre și de dincolo de munți, politica
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Pentru secolele VII-X, dovezile se înmulțesc: fragmente ceramice din așezări ca Dinogetia și Capidava poartă semne, litere, ștampile, texte, monograme, în limba greacă sau alfabet chirilic, ce cuprind invocații religioase către I. H., M. D., sfinți, îngeri. Marea majoritate a inscripțiilor latine și grecești sunt redate în limba populară a localnicilor ("in lingua romana rustica"), folosită de autohtoni în vorbirea zilnică. Un vas aflat la Capidava, datat din secolul IX-X, poartă o inscripție cu caractere grecești, dar conține și cuvântul românesc
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
H., M. D., sfinți, îngeri. Marea majoritate a inscripțiilor latine și grecești sunt redate în limba populară a localnicilor ("in lingua romana rustica"), folosită de autohtoni în vorbirea zilnică. Un vas aflat la Capidava, datat din secolul IX-X, poartă o inscripție cu caractere grecești, dar conține și cuvântul românesc "Petre" (numele olarului). Potrivit interpretărilor date, aceasta ar fi una din cele mai vechi dovezi de limba română. Apoi, la Păcuiul lui Soare, pe o amforă, s-a descoperit o ștampilă de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ar fi una din cele mai vechi dovezi de limba română. Apoi, la Păcuiul lui Soare, pe o amforă, s-a descoperit o ștampilă de bronz cu numele Gheorghe. S-au descoperit numeroase cruciulițe și aplice din metal, cu texte (inscripții) în limba greacă-o cruciuliță de bronz de la Dinogetia (Garvăn) poartă inscripția "Sf. Gheorghe", iar o altă cruciuliță are textul: "Iată Mama ta, iată Fiul tău". Asemenea dovezi de scriere se întâlnesc și în așezări rurale: crucea de marmură de la
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
la Păcuiul lui Soare, pe o amforă, s-a descoperit o ștampilă de bronz cu numele Gheorghe. S-au descoperit numeroase cruciulițe și aplice din metal, cu texte (inscripții) în limba greacă-o cruciuliță de bronz de la Dinogetia (Garvăn) poartă inscripția "Sf. Gheorghe", iar o altă cruciuliță are textul: "Iată Mama ta, iată Fiul tău". Asemenea dovezi de scriere se întâlnesc și în așezări rurale: crucea de marmură de la Lazu (jud. Constanța), cu o inscripție în limba latină, apoi inscripții asemănătoare
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de bronz de la Dinogetia (Garvăn) poartă inscripția "Sf. Gheorghe", iar o altă cruciuliță are textul: "Iată Mama ta, iată Fiul tău". Asemenea dovezi de scriere se întâlnesc și în așezări rurale: crucea de marmură de la Lazu (jud. Constanța), cu o inscripție în limba latină, apoi inscripții asemănătoare s-au mai aflat la Trușești (jud. Botoșani), Brateiu (jud. Sibiu), Poian (jud. Covasna), în secolele IV-VII, și la Cenad și Sânnicolaul Mare (jud. Timiș), din secolele VIII-IX. La Bucov, literele chirilice sunt scrijelate
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
poartă inscripția "Sf. Gheorghe", iar o altă cruciuliță are textul: "Iată Mama ta, iată Fiul tău". Asemenea dovezi de scriere se întâlnesc și în așezări rurale: crucea de marmură de la Lazu (jud. Constanța), cu o inscripție în limba latină, apoi inscripții asemănătoare s-au mai aflat la Trușești (jud. Botoșani), Brateiu (jud. Sibiu), Poian (jud. Covasna), în secolele IV-VII, și la Cenad și Sânnicolaul Mare (jud. Timiș), din secolele VIII-IX. La Bucov, literele chirilice sunt scrijelate pe peretele atelierului unui meșteșugar
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
slavă prezentă în biserică, sub forma liturghiei, a trecut și în cancelaria statului medieval românesc. Slavona a fost limba oficială a statului timp de secole, iar în Transilvania, aflată sub stăpânire străină, slavona era limba în care se scriau pisaniile, inscripțiile, manuscrisele.32 NOTE 1. N. Iorga, Istoria Românilor, vol. II. București, 1936, p. 38. 2. Maria Comșa, Slavii, în Istoria României, I, București, 1960, p. 728-755; Istoria Românilor (tratat), vol. II, București, Editura Enciclopedică, 2001, p. 725-726. 3. Maria Comșa
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a retras în fața bulgarilor, căci avarii fiind nimiciți, socotea că aceștia nu mai puteau face nici un rău regatului francilor" (apud Panaitescu).9 Într-adevăr, după înfrângerea avarilor de către franci, bulgarii se aflau pe Tisa pentru preluarea moștenirii teritoriale avare. O inscripție aflată la Plisca, în camera eroilor, spune că "Nobilul (tarcan) Onega a fost ucis în lupta de la râul Tisa". Luptele dintre franci și bulgari aveau drept motivație faptul că primii au atras de partea lor unele triburi slave, supuse anterior
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de tip bulgar în Muntenia și Transilvania la Sân Miclăușul Mare (Banat), s-a aflat un tezaur de aur: pe vasul principal, lucrat în relief, un războinic bulgar ține un prizonier de război, iar pe o ceașcă se află o inscripție în limba greacă, în care apare numele bulgar "boila" (boier) și numele slav "jupan", nume proto-bulgare, și datează din prima jumătate a secolului al IX-lea.12 Creștinarea bulgarilor Un eveniment însemnat l-a reprezentat creștinarea bulgarilor. În 864-865, hanul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Dunării, între cele două Moesii. Această nouă provincie cuprindea partea de răsărit a Moesiei Superioare (în dreptul Orșovei) și partea de apus a Moesiei Inferioare, până la vărsarea râului Oescus (Isker), iar spre sud atingea râurile Axius (Vardar) și Stajkon (Struma). O inscripție din 283 ne indică faptul că Dacia Aureliană a fost împărțită în două: Dacia Ripensis, în preajma Dunării, cu reședința la Ratiaria (Arcar) și Dacia Mediteranea, ceva mai spre sud, cu centrul la Serdica (Sofia). Aceste precizări geografice se datoresc faptului
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
putea păstra și a așezat în Moesia de mijloc pe romanii aduși din orașe și din sate, iar această Moesie a numit-o Dacia, partea situată între cele două Moesii". Și textele celor doi autori, Vopiscus și Eutropius, sunt categorice. Inscripțiile romane găsite în Dacia Traiană nu depășesc anii 255-258, iar după 256, aici nu s-au mai bătut monede. În același timp, pe plan militar, după înfrângerea provocată de goți la Abrittus, în Moesia, în 251, situația din Dacia nu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
aveau orașe, ci erau păstori și agricultori (țărani). Românii, ca popor, s-au închegat pe un spațiu mult mai întins, care includea Dacia (nordul Dunării) și regiunea sud-dunăreană (balcanică). Marginile romanității răsăritene se pot stabili pe temeiul numelor latine din inscripții și a a denumirilor de localități. Linia Jirecek (vezi mai sus) distingea între zona sud-dunăreană, în care se vorbea greaca, față de cea latină: ea începea la Marea Adriatică, în nordul Albaniei, urma granița dintre provinciile Macedonia și Prevalitana, la sud de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
care derivă unitatea a limbii române, datele istorice nu confirmă ipoteza care restrânge spațiul său de formare la mediul iliro-roman și la partea vestică a Peninsulei Balcanice. În a doua jumătate a secolului al VI-lea, este adevărat, într-o inscripție din Sirmium, datată 580, este menționată "Romania" noțiune opusă teritoriului ocupat de barbari ("Barbaricum") apărută în secolul al IV-lea și care, în Apus, avea accepția de "zonă de civilizație latină" opusă regiunilor barbare. O semnificație asemănătoare poate fi atribuită
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
românilor. Istoria unei idei, București, Editura Academiei, 1972, p. 11-37. 34. Gh. Ștefan, op. cit., p. 31-42; N. Stoicescu, op. cit., p. 148-158, 159-178; vezi și D. Protase, Problema continuității în Dacia în lumina arheologiei și numismaticii, București, 1966 și Em. Popescu, Inscripțiile grecești și latine din sec. IV-XIII din România, București, 1976. 35. Gh. Ștefan, op. cit., p. 48-52; C. C. Giurescu, Formarea poporului român, op. cit., p. 122-128. 36. I. I. Russu, Etnogeneza românilor, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1981, p. 218-219. 37. Ibidem
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
târziu, în secolul al X-lea, se ivește o diferențiere socială în obștea țărănească românească, apariția relațiilor de dependență între fruntașii obștei și membrii de rând ai ei. Atunci aflăm despre existența "jupanilor", termen slav care desemnează stăpânul feudal, conform inscripției slave de la Basarabi (Dobrogea), din 943. Constituirea noii clase feudale românești a avut două origini: 1. ridicarea din rândul obștilor a unor fruntași (stăpâni) bogați și puternici, care treptat ajung să domine membrii de rând ai obștii, impunându-le obligații
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Menumorut, Dăbâca-Mănăștur, reședința lui Gelu, Keve-Cuvin, reședința lui Glad. La sud de Carpați, în Muntenia, fortificațiile de la Slon și Bucov erau reședințe ale unor formațiuni necunoscute de noi. Scriitorii (cronicarii) bizantini amintesc despre reședințele fortificate de la nordul Dunării. În Dobrogea, inscripția de la Mircea Vodă, datată secolul al X-lea (943), în limba slavă, menționează pe jupan Dimitrie, iar inscripția de la Basarabi-Murfatlar, pe jupan Gheorghe, sfârșitul secolului al X-lea, conducătorii unor organisme politice teritoriale. La fel, pe teritoriul Moldovei, se aflau
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și Bucov erau reședințe ale unor formațiuni necunoscute de noi. Scriitorii (cronicarii) bizantini amintesc despre reședințele fortificate de la nordul Dunării. În Dobrogea, inscripția de la Mircea Vodă, datată secolul al X-lea (943), în limba slavă, menționează pe jupan Dimitrie, iar inscripția de la Basarabi-Murfatlar, pe jupan Gheorghe, sfârșitul secolului al X-lea, conducătorii unor organisme politice teritoriale. La fel, pe teritoriul Moldovei, se aflau fortificațiile de la Fundu Herții, Dersca ș.a., reședințe ale unor căpetenii de obști necunoscute nouă. În Banat, organizațiile plitice
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sau constrângere, și prin amplificarea funcțiilor interne și externe ale organismelor politice prestatale. Astfel de închegări statale se manifestă în Europa acestei vremi, atât în vest cât și în est. Structurile politice teritoriale închegate sunt amintite și în izvoarele scrise-cronici, inscripții. Una din cele mai vechi atestări ale românilor din nordul Dunării o datorăm Cronicii lui Nestor, Povest vremmenâh let, care face referiri la relațiile dintre "ugrii" albi, slavi și volohi: vorbind despre slavii de la Dunăre, el amintește despre populația romanică
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
întregime cimitirele ungurești în Banat și Voievodina, în schimb, ele se află doar pe cursul superior și mijlociu al Tisei, până la confluența cu Mureș, ceea ce indică teritoriile locuite efectiv de unguri. Dar, în Banat, existau și alte formațiuni mai mici-dintr-o inscripție pe un vas din tezaurul de la Sânnicolau Mare, datat secolul al X-lea, aflăm și despre alți conducători politici din zonă, jupanii Voilă și Vataul, dar nu știm teritoriile pe care le stăpâneau și nici perioada.23 În Dobrogea, inscripția
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
inscripție pe un vas din tezaurul de la Sânnicolau Mare, datat secolul al X-lea, aflăm și despre alți conducători politici din zonă, jupanii Voilă și Vataul, dar nu știm teritoriile pe care le stăpâneau și nici perioada.23 În Dobrogea, inscripția descoperită la Mircea Vodă, datată secolul al X-lea (943), și inscripția de la Basarabi-Murfatlar ne vorbesc despre existența unor conducători de formațiuni politice, precum jupanii Dimitrie și Gheorghe. Alte informații scrise vorbesc și ele despre existența în spațiul românesc a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]