KorAP: Find »[drukola/base=insista & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...54 55 56 ...610 >

15,241 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

un proiect de absolvire pentru cineva din afara uzinei. Pleacă furios către director, gata să-l ia de mînă și să-l ducă la județ, dar, ca și atunci, pînă ajunge în fața ușii capitonate, se calmează, așa că prezintă, supus, cele aflate, insistînd asupra oricărui amănunt. Mulțumesc! dă afirmativ din cap directorul Haralamb. E bine ca astăzi sudorul să lucreze în Zona Întîi. Pînă se repară vremea, maistrul Cornea va face parte din echipa de deszăpezire, apoi, dacă e cazul, poate lucra la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
simțea că trebuie s-o facă. Întinde mîna, ia telefonul și formează autogara, de unde i se răspunde, ca și mai de dimineață, că totul e-n ordine, autofrezele au plecat, pasagerii stau la Sălcii... Sînteți sigur că-s la Sălcii?! insistă Radu. Eu n-am obținut legătura cu restaurantul ăla. Nici noi, azi, că-s defecte circuitele din cauza vîntului. Dar am vorbit aseară, de mai multe ori. Cînd închide telefonul, Radu o simte pe Paula în spatele lui, așteptînd. Cursa-i tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
că avem căldură... Lemnele s-au terminat spune sec țăranul, născînd un gol în murmurul celor prezenți. ...vom tăia un copac spune șoferul, anulînd clipa de tăcere, din care risca să înceapă încet și sigur panica. Să așteptăm, vă rog, insistă el să așteptăm, că-n două-trei ore... Trebuiau, acum, să fie aici! bate cu degetele în bar profesorul. De ce să mai așteptăm încă două-trei ore?! Două-trei ore de mîine la prînz încolo zice Lazăr, terminînd de făcut comanda. Domnule, se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
spre el. Mi s-a părut se scuză actorul, săltînd din umeri. Frumoasă blana asta albă! Vulpe polară. Ehe! Prin cîte geruri o fi trecut!... Femeia tace, strîngînd din buze, să-și mascheze nodurile din gît. Spuneți-mi, vă rog, insistă după un timp actorul a, scuzați!, am uitat că noi doi ne tutuim; spune-mi, te rog, nu-i așa că ieri ai plecat de la birou direct la autogară? Mirați, ochii femeii se întorc spre vecin. Actorul plusează: La destinație, trebuia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Aura, e acolo, în viscol. Abia acum începe să-l cuprindă desperarea... *** "Atîtea persoane cunoscute, apropiate mie, acolo, în plin viscol... se gîndește iarăși Mihai, înaintînd cu greu prin zăpada de pe trotuar. Aura, cu zîmbetul ei molcom, dac-aș fi insistat, poate..., dar nu-mi pare rău: am rămas bune cunoștințe -; prietena lui Vlad, nici douăzeci de ani, aproape adolescentă și Lazăr, plecat după afișe, pentru piesa mea..." Înainte de-a ajunge la teatru, Mihai intră în blocul de peste drum și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
peste cap copii de doi ani. Care din noi doi e mai monstru? Am și eu două fete căsătorite, și dacă vreunul din soții lor... Depinde de soți... Tina dragă... își prinde bătrînul soția de braț. Una din fetele mele insistă bătrîna este căsătorită cu un fost profesor universitar, care a renunțat la catedră de dragul științei, lucrează la "Valea Brîndușelor"... Virgil Muraru, nu? înclină privirea matematicianul. A fost, de fapt, conferențiar, dar n-are a face: putea ajunge și profesor, îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
sigur. Uf! face Vlad un gest nervos spre telefon dacă mi-ar da mai repede legătura cu Iași, măcar să spun părinților că stă la Sălcii; vă dați seama, se așteptau să le dăm telefon acasă... Femeia se oferă să mai insiste la centrala telefonică a uzinei, să roage pe o centralistă, dar răspunsul e același: foarte multe comenzi, circuite defecte... Secretara serviciului Dezvoltare îi telefonează lui Vlad și-i reamintește că este așteptat de tovarășa Matei. Pe unde o scot cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
acces deschise spre unitățile industriale, apoi, din zootehnie, se anunță că se poate circula spre grajduri și spre silozurile cu furaje. Urmează un scurt program de muzică după care, de la București, se anunță deschiderea unei expoziții naționale de canari. Se insistă în special pe "surpriza acestei expoziții: varietatea culorilor; pot fi admirați, în coliviile lor, canari roșii, canari verzi, canari portocalii, canari galbeni o adevărată paletă de culori!" Un pumn, venit de la cineva aflat prin apropiere, închide gura aparatului. Nervoși de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
eliberîndu-se. Apoi rîsul batjocoritor al femeii de la fabrica de confecții în patul lui, manevrîndu-l ca pe o păpușă, trimițîndu-1 din umilință în extaz și invers, alte amintiri, studentele cu care flirtează, fără să se atingă de vreuna chiar cînd ea insistă, versul lui Voiculescu mînjit de buzele sale și, persistent, ceața tot mai groasă pe ochi. Vă e rău, dom' profesor? îl aude pe Lazăr lîngă umărul său, simțindu-i palmele puternice sprijinindu-l. Veniți aici... Se lasă dus spre saltea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Le iau pe toate douăsprezece spune Mihai, luînd sub braț cutia. Ce faci cu atîta vodcă? Petrecere surîde Mihai, pornind către ieșire, dar cînd ajunge lîngă masă, se oprește, lasă cutia și se întoarce spre fată. Aș vrea să mai insist, dar mi-e teamă că, tu avînd o... o legătură serioasă, aș putea să te jignesc, iar dacă am făcut-o pînă acum, te rog să mă ierți! Oricum, nu lua invitația la spectacol ca pe o insistență. Ochii lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
invitația la spectacol ca pe o insistență. Ochii lui privesc cu calm în ai fetei, în adîncul cărora tremură flacăra mocnită a unui zbucium. Înainte de a întinde mîna spre cutia cu vodcă, Mihai o învăluie pe Cristina în privirea sa, insistînd asupra celor două părți ale lanțului de la gîtul fetei. Ce noroc nebun au obiectele de aur! murmură el, încrețindu-și colțul gurii într-un surîs trist. Ca și unii bărbați, dealtfel adaugă, prinzînd sub braț cutia, luînd în cealaltă mînă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
calm. Mai gîndește-te, spune ea, preocupată de țigara scoasă din pachet nu-i indicat să-l înfurii pe soțul meu după ce a făcut atîta pregătire, ba are și invitați... De ce? Cum de ce?! Pentru că s-a pregătit! De ce s-a pregătit? insistă Mihai. Maria rotește fotoliul, întorcîndu-se, astfel că genunchii ei stau față în față cu-ai lui Mihai. Se uită lung în ochii tînărului, impunîndu-și cu greu să păstreze răceala și severitatea privirii de mai înainte, cînd încă nu băuse: Ești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
venit la mine, căci, observ, soarta Doinei n-o prea doare. În schimb, ce n-au putut face gesturile, vorbele și insistența, a făcut rapid, fără poticniri, vodca: un drum drept, continuu; a topit-o încet-încet; rămîne ca eu să insist... Va reacționa desigur, dar mai cu teamă, fără convingere..." Mihai se mișcă puțin pe marginea patului și, ca și cum ar fi văzut abia acum blana femeii aruncată lîngă perete, o ia și o agață în cuierul de pe ușă, plecîndu-și cu plăcere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Să-ți mai torn puțină vodcă șoptește Mihai, aplecîndu-se puțin, cît să ia sticla, înainte ca femeia să-l întrebe de ce a tremurat așa vizibil. Nu-nu, te rog! rîde Maria spontan, reținîndu-i mîna. Simțindu-și degetele strînse cu putere, Mihai insistă: Totuși... Nu. Nu acum. Poate mai tîrziu... Strînsoarea se slăbește, apoi, toată palma femeii lunecă pe brațul lui Mihai, oprindu-și degetele lungi, desfăcute puțin, mai sus de cot, cuprinzîndu-l. Cu mîna liberă, Mihai atinge obrazul femeii, apoi, de pe obraz

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cumpăr programe de sală în valoare de o sută lei. Nici așa nu-i cinstit. Autorul mi-e prieten, cum să-l las fără programe?! Dar... tărăgănează Lazăr vorbele, turnînd încă un strop de whisky -, dacă totuși insistați... Sigur că insist! lovește profesorul cu arătătorul în masă, ca în momentele lui de furie. Doar n-o să stau toată noaptea să înnebunesc gîndindu-mă la ninsoarea altor ierni. Où sont les neiges d'antan ? oftează Lazăr, desfăcînd larg brațele, privind tavanul. Și-avea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
stea la colț... Ce ai? întreabă Săteanu. Total nemișcat, cu palmele așternute pe masă cu fața în jos, cu ochii măriți, Mihai privește în gol, undeva lîngă biroul la care stă Săteanu. Te-am întrebat ce-i cu tine, Mihai insistă Săteanu. Poftim?! tresare Mihai. A, da; incredibil! Da-da, incredibil! spune el, clătinînd îndelung din cap. Asta, ce ziceți dumneavoastră de doamna, intră în sfera incredibilului. Se poartă anormal, de parcă nici n-ar fi al ei. O mamă, totuși... Incredibil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
suspectezi c-aș minți? Întreab-o pe Doina! se aprinde Săteanu. Nu. Dar, pur și simplu, e incredibil. Tot ce mi-ați povestit depășește indiferența ori inconștiența; intră, de-acum, în domeniul urii. Așa mi-am zis și eu. Spuneți-mi, insistă Mihai, privindu-l deschis pe Săteanu dacă tot am discutat..., ați aflat măcar a cui este, biologic vorbind, Doina? Știți de ce, se ambalează Mihai mă gîndesc că, poate, doamna Săteanu, urîndu-l pe tată, se manifestă față de copil, deși rămîne incredibil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
un permanent termen de comparație cu fostul ei prieten. Nu un oarecare. Știu și cum arăta atunci și cine este acum. Va fi unul din invitații de mîine seară. Dacă petrecerea mai are loc; încă nu-s hotărît, deși Maria insistă. Ce vrea, în fond, ea cu petrecerea asta? Să-l recucerească pe ăla? Eu să organizez o petrecere pentru cel în umbra căruia am stat atîta vreme? Aș face-o, crede-mă, aș face-o cu sufletul deschis dacă, în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
și apoi să-mi rămînă mie pe cap, cu gîndul tot la el, ori la cel care a fost el... Ce zici? Dați petrecerea, poate se limpezește situația spune Mihai, amintindu-și că Maria, cînd a venit la el, a insistat pentru petrecere. Buuun continuă Săteanu. Ce mă fac însă cu alt aspect al situației? Acum nouă ani, cînd Bujoreanu a fost reabilitat, soacră-mea m-a acuzat c-aș fi dat o declarație, care a contribuit la ținerea ei fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
să te văd! rînjește Lazăr, sfărîmînd țigara între dinți. Profesorul uită să mai tremure, adunîndu-se tot asupra cărților din mînă. Cărți? mai întreabă Lazăr. Servit murmură profesorul, hotărîndu-se cu greu să ridice brațul drept, să-și șteargă fruntea. Servit bine? insistă Lazăr. Onorabil răspunde profesorul, dînd afirmativ din cap de cinci-șase ori pînă își aduce aminte că trebuie să se oprească. Și servit vrea Lazăr să pună punct. Ful de popi rostește încet, cu timiditate, profesorul înșiruind cărțile. Ful de dame

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
așa?! îl ceartă acesta. Parcă-ai fi puști, zău, te închizi în veceu... Dacă-ți trăznesc una, ai să înțelegi mai bine de ce m-am închis face Lazăr un gest cu brațul. Lazăre, o întoarce profesorul ești galben tot... Ascultă, insistă, ținîndu-se de el știi doar că tu ai dat cărțile, n-am avut cum trișa. Înțeleg, ți-a scăpat atîta bănet, dar... uite... Știți ceva, ia stați jos face Lazăr semn spre masa unde au stat aseară, pe care mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244

și poate că de vină era și mediocritatea de la Llanstephan)... nu ca un scop în sine. — Eu încă beau ca să mă simt bine, argumentase jalnic Dan. Ce alt motiv aș avea să beau? Poftim, așa e omul. Și când ea insista, îi răspundea că nu vrea să vorbească despre asta și pleca. De fapt, dacă stătea bine să se gândească, Dan făcea așa de fiecare dată când vreo manifestare cu tentă emoțională din cadrul relației lor se îndepărta de făgașul aparent siropos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
începuse să se îndoiască serios în privința lui după ce impresia primei conversații se estompase. Și, în ciuda faptului că remarca aceea fusese doar o glumă, Carol rămase cu impresia că exista în ea o oarecare doză de malițiozitate. Geena nu trebuise să insiste prea mult ca să o convingă pe Carol s-o însoțească în apartamentul ei de pe Harrow Road. Era ceva de mers până acolo, dar Geena avea mașină. Carol era cu atât mai bucuroasă, cu cât drumul cu mașina îi dădea ocazia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
îi sunt deosebit de fine. O ia pe Carol de mână și o duce spre un divan acoperit cu cele mai fine țesături persane. Acolo se dezbracă și o dezbracă și pe ea, trecându-și mâinile delicate peste corpul ei catifelat, insistând asupra penisului, a clitorisului, a sfârcurilor și a vaginului. Carol se masturba deja serios. Cu o mână împingea înainte și înapoi pielea penisului, iar pe cealaltă și-o vârâse în vagin. Divanul din fantezia ei își găsise corespondentul în canapeaua

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
spuse Ramona cu vocea sa cea mai sugestivă. — Poftim? o privise Bull încurcat. — Cauți companie? În mod normal, tonul sălbatic al lui Bull ar fi determinat-o pe Ramona să renunțe. Nu avea în nici un caz nevoie de scandal. Dar insistase. Bărbatul acesta mare, cu blazer și pantaloni gri de flanelă, avea ceva foarte vulnerabil. Cât despre Bull, durerea și izolarea îl lipseau, pe moment, de puțina înțelepciune de stradă pe care o avea. — Companie? Îmi pare rău, nu sunt sigur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]