3,685 matches
-
progresist mai ales în domeniul politicii economice, Barankovici vorbind de instituirea "unui socialism bazat pe Evanghelie"22, și afișînd o opoziție hotărîtă față de comuniști în lupta pentru apărarea democrației, a libertății religioase, a drepturilor Bisericilor. El nu a putut împiedica instaurarea dictaturii, iar la 26 decembrie 1948, Mindszenty a fost arestat, iar Barankovici exilat, unde a și murit în 1974. Restabilirea libertăților după lunga perioadă de dictatură comunistă a trecut printr-o întreagă serie de măsuri simbolice, de la retransmiterea, prin intermediul televiziunii
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
individ și comunitate", spune Jacques Barrot 4; ei au contribuit foarte mult la păstrarea acestor instituții, mai ales în Franța și în Italia, împotriva partidelor comuniste puternice și aservite Moscovei, iar în Germania, CDU a avut o acțiune hotărîtoare în instaurarea unei democrații recunoscute și respectate; fermitatea acestor partide în rezistența față de regimurile totalitare trebuie evidențiată; fiind în prima linie împotriva fascismului și nazismului, în ciuda pozițiilor mai ambigui ale Bisericii lor, creștin-democrații, după război, au dat dovadă de o luciditate rară
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
înfrângere. Și asta fiindcă Stalin a simțit, apăsător, că în timpul vieții lui, visul măreț al lui Marx și Engels, al lui Lenin și Troțki, nu va putea fi realizat. Poate niciodată! Mai mult de atât, încă Troțki a știut că instaurarea comunismului doar în Rusia și în câteva țări nu înseamnă nimic, ci doar o posibilă primejdie de moarte pentru comunism, în genere. Troțki spunea, în octombrie 1917, în cuvântarea la Congresul al II-lea al Sovietelor, că dacă "revoluția mondială
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
știință, morală și religie ale lui Russell. WITTGENSTEIN ȘI RUSSELL 345 3. Spiritul raționalist versus „un punct de vedere religios“ În acord cu filozofia epocii luminilor și cu liberalismul secolului al XIX-lea, Russell lega țelul emancipării ființei umane, al instaurării unei ordini sociale inspirate de idealurile libertății și dreptății, de dezvoltarea și afirmarea gândirii raționale. Expresia cea mai înaltă a gândirii raționale o reprezenta, pentru el, spiritul care animă cercetarea științifică și, în genere, acele discuții și controverse în care
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
cereau raderea de pe suprafața pământului a acelui "simbol al epocii întunecate", iar conservatorii cereau o nouă folosință a palatului, amintind că "istoria patriei nu poate fi narată fără marile izbânzi de sub domnia unor monarhi luminați". Se pare că, pe vremea instaurării Celei de A Nouăsprezecea Republici, aripa radicală a avut câștig de cauză. "Vremurile se schimbă, doar rahatul rămâne același", după cum a declarat la Cluj (România), cu ocazia primirii înaltului titlu academic Doctor Honoris Causa, scriitorul Antonio Lobo Antunes. 71. De ce
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
organizare și desfășurare a activității sunt încălcate fără să fie luate măsuri de sancționare, dacă hotărârile consiliului didactic și ale consiliului de administrație nu sunt puse în aplicare, în unitatea respectivă nu se poate vorbi de ordine și disciplină. După instaurarea democrației de tranziție în varianta carpatodanubiană, care în concepția multor români este tot una cu anarhia, în școli domnește debandada și libertinajul, adică indisciplina în forma ei pură, după modelul structurilor administrative și politice de la toate nivelele. Cel mai important
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
spunea Voltaire, munca îndepărtează de noi trei mari rele: urâtul, viciul și sărăcia. Și mai înțelegea un lucru esențial: că munca este izvorul prosperității, așa cum afirmă H. Seidel. În anii din urmă, mai precis după demolarea structurilor statului socialist și instaurarea democrației de emanație românească (ceva ce seamănă mai mult a anarhie), s-au deteriorat și devalorizat grav atitudinea și concepția despre muncă. Munca-i grea, obositoare, Ea aduce bunăstare. Dar din ’90 încoace, Multora nu le mai place. Fuga de
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
au fost trasate foarte prost din punctul de vedere al acestor criterii confesionale și chiar etnice. În plus, aceste organizații gen Frații Musulmani, Salafiții, Al-Qaida au devenit jucători non-state foarte puternici, transgresînd frontierele, visul lor fiind înlăturarea vechilor conducători și instaurarea unui nou Califat, guvernat după principii islamice. Acesta este planul strategic, pentru care fac martiraj și la implementarea căruia trebuie să recunoaștem Occidentul, în naivitatea lui geopolitică, i-a ajutat foarte mult, iar acum s-a trezit cu un haos
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
slăbire a identităților naționale. O vom numi "suferință unificatoare" sau "suferință identificatoare"? Ruptura între gestionarea suferinței așa cum era practicată ieri și cea care prevalează astăzi s-ar putea situa aici, în noile funcții care-i sunt atribuite. În același timp, instaurarea compasiunii ca mod de regularizare a politicului se impune odată cu dreptul prin suferință, care este în faza de a înlocui dreptul cetățeanului 2. Atât în cazul comunităților "umanitare" spontan și abstract instituite pentru un scurt moment de solidaritate cât și
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
înfățișează era mesianică sub dublul aspect al catastrofei și al utopiei. Eliberarea finală înseamnă sfârșitul exilului, adunarea în Țara Sfântă a triburilor împrăștiate și restaurarea suveranității politice a Israelului sub autoritatea unui descendent al lui David. Dar ea înseamnă și instaurarea unei păci universale, devenită posibilă prin aderarea națiunilor la cultul Dumnezeului unic. Era mesianică se revelează pentru unii ca erupția brutală a supranaturalului pe scena istoriei și sfârșitul istoriei. Pentru alții, dimpotrivă, ea nu implică o asemenea bulversare. Înseamnă doar
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
de religie decât de istorie. De vreme ce totul duce la dezastru, nimic nu se poate schimba, iar evreul a fost și va fi întotdeauna o victimă. Într-un fel, istoria multimilenară a evreilor este redusă la sionism, la Holocaust și la instaurarea statului Israel, fiind astfel ocultate numeroase aspecte esențiale din ceea ce a fost cu adevărat iudaismul în alte momente ale istoriei. Aceste aspecte, atunci când ies din umbră, sunt citite, de altfel, numai prin prisma celor trei componente noi ale ceea ce se
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
de suferință, un prezent de expectativă și un viitor de speranță. Istoriografia de suferință care apare în secolul al XIX-lea a ajutat la crearea unei identități colective când legăturile cu comunitatea de apartenență slăbeau. Ea contribuia, de fapt, la instaurarea și structurarea unei noi comunități imaginare și imaginate pornind de la fragmente preluate din acest trecut de suferință. Încerca să prevină pericolul asimilării care amenința identitatea individuală evreiască modernă, în formare atunci. Această căutare identitară evreiască, în versiunea ei secularizată, începută
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
cereau raderea de pe suprafața pământului a acelui "simbol al epocii întunecate", iar conservatorii cereau o nouă folosință a palatului, amintind că "istoria patriei nu poate fi narată fără marile izbânzi de sub domnia unor monarhi luminați". Se pare că, pe vremea instaurării Celei de A Nouăsprezecea Republici, aripa radicală a avut câștig de cauză. "Vremurile se schimbă, doar rahatul rămâne același", după cum a declarat la Cluj (România), cu ocazia primirii înaltului titlu academic Doctor Honoris Causa, scriitorul Antonio Lobo Antunes. 71. De ce
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
au fost trasate foarte prost din punctul de vedere al acestor criterii confesionale și chiar etnice. În plus, aceste organizații gen Frații Musulmani, Salafiții, Al-Qaida, au devenit jucători non-statali foarte puternici, transgresînd frontierele, visul lor fiind înlăturarea vechilor conducători și instaurarea unui nou Califat, guvernat după principii islamice. Acesta este planul strategic, pentru care fac martiraj și la implemen tarea căruia trebuie să recunoaștem Occidentul, în naivitatea lui geopolitică, i-a ajutat foarte mult, iar acum s-a trezit cu un
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
fost ales un prinț străin. La Carol I nu a contat proveniența sa dintr-o casă războinică germană, ci, cu precădere, înrudirea cu Napoleon al III lea, în condițiile în care Franța constituia modelul politic și cultural urmat de România. Instaurarea dinastiei Hohenzollern Sigmaringen a reprezentat apogeul influenței occidentale la nivelul elitei politice românești. Carol I și-a câștigat titlul de rege pe front conducând armata împotriva otomanilor pentru obținerea independenței țării. O victorie la fel de mare a fost, însă, ținerea în
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
găsesc nu doar în corespondență, ci în armonie, interacțiunile lor nu pot fi ignorate și nu e nevoie de adaosuri din afară". Bineînțeles, după cum subliniază fără nici o ambiguitate Tiberiu Brăilean, nu este vorba de inventarea unei noi religii, ci de instaurarea unui nou sentiment religios, de comuniune cu ființele umane, cu natura, cu cosmosul, cu știința și chiar cu tehno-știința. Numai prin emergența acestui nou sentiment religios, monstrul devorator al tehnoștiin-ței va dobândi o față umană. Stilul cărții este alert și
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
larg ecou, iar hiperconsumatorul apare ca un actor care trebuie responsabilizat de urgență, într-atât practicile sale excesive dezechilibrează ecosfera. De altfel, este cunoscut faptul că principalul motor al creșterii îl reprezintă cheltuielile din domeniul consumului menajer, de unde și imperativul instaurării unui climat general de încredere în rândul cumpărătorilor, astfel încât, economisind mai puțin și împrumutându-se tot mai mult, ei să contribuie la o expansiune economică puternică, apreciată ca primordială. În ce privește creșterea economiei mondiale, constatăm că ea se bizuie în mare
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
titra săptămânalul Express. Considerații de altă natură au alimentat la rândul lor repunerea în cauză a ideal-tipului de mass consumption society. Voi evoca două dintre ele, foarte pe scurt. Prima, insistând asupra revoluției din tehnologia informației și a comunicării, anunța instaurarea unei societăți de tip nou: cea a rețelelor și a capitalismului informațional urma să ia locul capitalismului de consum. Cea de-a doua pleca de la schimbările de atitudini și de valori cărora societățile noastre le erau martore. După ce a pus
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
pretinde etichete atestând calitatea, navighează pe Internet, descarcă muzică pe telefonul său mobil. Pe nesimțite și în pofida familiarității unei expresii devenite consensuală, era consumului de masă și-a schimbat înfățișarea odată cu intrarea într-o nouă fază a istoriei sale seculare. Instaurarea unei noi economii și a unei noi culturi de consum nu presupune o mutație istorică absolută. Etapa posterioară consumului de masă trebuie înțeleasă ca o ruptură în continuitate, o schimbare de direcție pe fondul permanenței. Sistemul postfordian care se impune
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
ofertele și cererile în timp real proliferează, homo consumans devine alergic la cea mai mică întârziere, devorat cum este de timpul comprimat, de instantaneitate și de urgență 30. Înverșunarea în a comprima timpul a fost interpretată ca unul dintre semnele instaurării unei noi condiții temporale a omului, marcată de sacralizarea prezentului, de un „prezent absolut”, autosuficient, din ce în ce mai detașat de trecut și de viitor. Invadând cotidianul, dominând ansamblul activităților umane, ordinea timpului precipitat face să dispară, ni se spune, distanța și reculul
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
fără cunoștințe, fără recul informat, fără o deliberare „savantă”. A trecut vremea cumpărării nevinovate și lipsite de griji; iată-ne ajunși în stadiul reflexiv 10 al consumului erijat în problemă, în obiect al îndoielii și al interogației. Ciclul III desemnează instaurarea consumului ca lume și ca problemă, ca bătaie de cap și conștiință reflectată. Astfel, „stadiul oglinzii” a fost înlocuit cu „stadiul speculativ” al consumului, cel în care comportamentele de cumpărare se efectuează în lumina cunoștințelor „savante” vehiculate de media. Transformare
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
loc ceremonii inedite în cursul cărora se împletesc culturalul cu ludicul, istoria cu turismul, tradiția cu interesul comercial. În câteva decenii s-a trecut de la memorie la hipermemorial, de la regimul finitudinii la infinit: Philippe Muray are dreptate atunci când vorbește de instaurarea unui „sistem hiperfestiv”, a unui festivism galopant în sânul societății. Până nu demult, sărbătorile erau organizate în funcție de principii tradiționale, religioase sau politice; or, din ce în ce mai frecvent, interesul comercial și marketingul imaginii urbane sau regionale sunt cele care comandă această inflație galopantă
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
în contact cu senzațiile”: „vârsta de a fi” se prezintă ca un nou fel de a asocia fizicul și psihologia, de a extinde granițele conștiinței pentru a-ți simți mai bine trupul. Asistăm nu atât la dezincarnarea plăcerilor, cât la instaurarea unei noi culturi a corpului și a ameliorării formei: ameliorarea senzației. Bunăstarea modernă era funcțională, obiectivistă, mecanicistă: cea din faza III apare ca o bunăstare calitativă și reflexivă, centrată pe corpul trăit, pe atenția acordată sieși, pe creșterea registrului senzațiilor
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
sale materiale este în regres. Teza clasică potrivit căreia invidia se dezlănțuie cu atât mai furibund cu cât bunăstarea materială se difuzează mai larg, iar starea socială democratică progresează trebuie revizuită 34. Adevărul este că societatea de hiperconsum nu grăbește instaurarea „infernului lucrurilor”, ci, mai curând, ne îndepărtează de el. Firește, aceasta nu înseamnă că oamenii au devenit „mai buni”. Pur și simplu, pe măsură ce acced în număr mare la „minimul de confort”, privesc cu mai puțină acreală diferențele materiale dintre ei
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
Pine, James Gilmore, The Experience Economy: Work Is Theatre and Every Business a Stage, Harvard Business School Press, Cambridge, 1999; Michael Wolf, The Entertainment Economy - All Business Is Show Business. A Revue of Entertainment Economy, Time Books, New York, 1999; asupra instaurării economiei experienței, vezi Alvin Toffler, Le choc du futur, Denoël, Paris, 1971, pp. 250-270. Această problematică este reluată de J. Rifkin, op. cit., pp. 182-216. 7. Bernard Cova, Véronique Cova, „L’hyperconsommateur, entre immersion et sécession”, în L’individu hypermoderne (coord
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]