1,467 matches
-
să fie văzută concomitent din două perspective: aceea a violenței, vulnerabilității și traumei și aceea a fericirii, a factorilor protectivi și a rezilienței. Recunoașterea potențialului distructiv al violenței ghidează orientările preventive și stimulează interesul pentru abordarea pozitivă a ființei umane. Instituționalizarea acestor idei conduce la stipularea unei legislații care să protejeze ființa umană de atacuri violente și la crearea unor servicii care să susțină sănătatea și reziliența copiilor, adulților și a bătrânilor care au trecut prin evenimente violente. Reziliența reprezintă „imunitatea
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
sunt în primul rând cele care țin de cultură: muzică, pictură, arhitectură etc. Acestea sintetizează și simbolizează evenimentele, dându-le un sens și sprijinind astfel persoana încercată în strategiile ei de a face față. Locurile memoriale, muzeele, edificiile realizează o instituționalizare a mecanismelor de coping colectiv. Coping-ul colectiv ne trimite la reziliența culturală despre care am amintit în paginile anterioare. Strategiile de coping, realizând o „tranzacție cognitivă între individ și mediul său”(Ionescu, 2010, p. 279) sunt considerate a fi subsumate
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
și chiar și în exprimarea [în fenotip] a genelor”(Stroufe, Coffino, Carlson, 2010, p. 37). Astfel de concluzii drastice cu privire la vulnerabilizarea copilului prin expunerea la experiențe timpurii neadecvate dezvoltării sale au avut la bază, în principal, studiile centrate pe efectele instituționalizării timpurii a copiilor. în acest moment nu există nici o umbră de îndoială asupra faptului că dezvoltarea și funcționarea creierului uman depind de experiențele la care este expus individul și că experiențele timpurii nefavorabile induc riscul dezvoltării unei vulnerabilități a individului
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
istoria noastră personală. A avea o istorie personală fără goluri, care decurge eveniment după eveniment, orientate în timp și spațiu, înseamnă a fi sănătos, rezilient, învingător al momentelor dificile de stres. Copiii maltratați, prin abuz sau neglijare, prin abandon sau instituționalizare, sunt copii ale căror istorii personale sunt lacunare, fragmente care nu se încheagă, copilul nu le poate lega și povesti. O procedură importantă de lucru pentru a le sprijini narațiunea coerentă este Cartea vieții. Adultul și copilul, păstrează fotografii ale
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
sensul că nu reușește să mobilizeze actorii și statul În jurul ei pentru a genera structuri specifice, sensibile la dimensiunea socială a genului, fie schimbările au avut un grad ridicat de formalitate, În sensul că au dus la creșterea gradului de instituționalizare a politicii (prin proliferarea, În plan orizontal, de comisii și comitete ale căror atribuții se suprapun fără a marca o evoluție calitativă). Impactul negativ constă În proliferarea, În cadrul instituțional al politicilor, a unei birocrații pasive, inapte să se identifice cu
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
toate activitățile comunitare (gender mainstreaming process). Promovarea egalității Între femei și bărbați (obiectiv specific În cuprinsul Tratatului, partea 1 „Principii”, articolul 3 ș2ț, articolul 13) stabilește necesitatea de a se Întreprinde acțiuni concrete pentru combaterea discriminării după criteriul de sex. Instituționalizarea politicilor egalității de gen la nivelul UE reprezintă Însă istoria dezvoltării unui sector politic slab. Articolul 119 din Tratatul de la Roma fundamentează, În limitele obiectivului de bază al Comunității Europene (crearea unei piețe europene unice), includerea În tratat a măsurii
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
altă parte, scena pe care se dispută și se (re)negociază agenda publică și, evident, actorii acesteia. În acest scop, consider foarte convenabil modelul propus de Börzel și Risse (2003, p. 60), care descrie un cadru de construcție, difuzare și instituționalizare a politicilor Uniunii Europene prin convergența celor trei sisteme societale: sfera publică, sfera politică și sfera politicilor (Polity, Politics și Policy), fiecare fiind definită de discursuri specifice: discursul public, cel politic și cel de legitimare (politica publică este un astfel
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
ea. Mai mult decât aceasta, la București se spera ca "procesul european" să erodeze în continuare structurile de bloc și politica de bloc pe continent. De aceea, România dorea nu o continuitate oarecare a procesului respectiv, ci una instituționalizată. Iar instituționalizarea era văzută în forma unui organism cu caracter permanent. Nu era vorba despre o structură birocratică, greoaie și costisitoare: se preconiza ca țara care găzduia o conferință, cum era cea de la Helsinki, să asigure un secretariat tehnic, în funcțiune până la
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
alte funcții decât cele care erau avute în vedere la prima Conferință pentru Securitate și Cooperare în Europa. Fără îndoială, structurarea "procesului european" într-o organizație regională (OSCE) în anii '90 ai secolului trecut reprezintă un semnificativ pas înainte în instituționalizarea acestui proces. Dar, cred, nu ar trebui uitat că primele căutări în această privință aveau loc atunci, cînd Războiul Rece continua, chiar dacă în surdină, în anii 1972-'75, cu toate limitele și condiționările istorice ale respectivelor căutări, ca orice întreprindere
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
între libertarieni și anumiți compatibiliști. Cu excepția cazului în care un individ este cauza ultim] a unei acțiuni anumite, libertarienii insist] asupra faptului c] este nepotrivit] pedepsirea acestuia (deși ar putea fi potrivit], cu toate acestea, oferirea unei forme alternative de instituționalizare pentru a proteja comunitatea, cum ar fi un institut psihiatric sau reabilitarea terapeutic]). Dar, în ceea ce privește justific]ri precum ignoranța și incapacitatea, nu exist] nici un motiv pentru că libertarienii s] nu fie de acord cu compatibiliștii. Atunci cand compatibiliștii (cum ar fi Mackie
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
7, cum ar fi scrierile lui Cantemir, Montesquieu, Hume, Herder sau Hegel 8. Preocupările contemporane asupra identităților 9 își au geneza după toate indiciile în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Ele pot fi asociate de exemplu cu "instituționalizări" de tipul apariției revistei Zeitschrift fur Volkerpsychologie und Sprachwissenschaft, coordonată de Steinthal și Lazarus 10, sau de tipul înființării de către Bastian a Muzeului de Etnologie din Berlin 11. Deși formularea literară nu e cea de identitate, se poate spune că
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
Ghica și Constantin Mavrocordat a "programelor de cârmuire" ale înaintașilor, refacerea unor construcții înălțate de domnitorii anteriori, cu mult timp în urmă, interesul pentru istoriografie al fanarioților și pentru tradiția culturală locală anunță, în jurul anului 1750, o nouă etapă de instituționalizare a modelelor de putere și de moralitate creștină autohtonizată, păstrate timp de secole în imaginarul colectiv și în texte. Mărturiile păstrate, în special cele scrise, reafirmă prevalența codului eroicului și a imaginii puterii - indiferent de natura ei etnică - în constituirea
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
iar ierarhiile politice, viața politică, angrenajul retoric răspund și în momentul de față, pe alocuri, unor reprezentări medievale ale puterii. Atitudini iconoclaste Prăbușirea civilizației grecești, a imperiului lui Alexandru Macedon, afirmarea și transformarea radicală a imperiului roman, apariția creștinismului și instituționalizarea lui, ruptura dintre Bizanț și Roma în secolul IV, reluată apoi în diferite forme până în secolul XI, triumful Islamului, cruciadele au fost tot atâtea momente de răscruce, și pentru istoria imaginii, și pentru structurile puterii, reflectate deopotrivă în imaginarul politic
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
orizontul gândirii, rostirii și făptuirii? Desigur, nu! Odată încheiate cele două reducții, va deveni cu putință proiectul pentru o veritabilă "reconstrucție" filosofică, prin care să capete șansă non-judicativul, adică o altă cale a gândirii decât cea care a condus către instituționalizarea logos-ului formal, anume către analitică și dialectică, altfel spus, spre dictatura judicativului, care este proprie gândirii, rostirii și făptuirii din logică, filosofie, știință, ideologie, așa cum acestea sunt păstrate în tradiția noastră istorică. Această posibilitate nu indică însă, până la urmă
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
procesului, hiperglobaliștii anticipează sfârșitul statului-națiune și instaurarea unor forme de guvernanță globală într-un mediu economic global, scepticii consideră că statele vor rămâne principalii actori politici și economici, de ale căror interese și acțiuni va depinde în permanență gradul de instituționalizare internațională, în vreme ce transformaționaliștii estimează că arena internațională va consemna desfășurarea simultană a globalizării și fragmentării, fenomene opuse. Făcând în mod repetat recurs la această dezbatere, în cele ce urmează, construirea unei înțelegeri a fenomenului va porni de la operaționalizarea conceptului în
RELATII INTERNATIONALE by Ionuț Apahideanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1530]
-
pe cea negativă a libertății ca independență personală și autosuficiență. Atât dezvoltarea lui furtunoasă cât și rezistența la fel de acerbă la el au continuat, până foarte curând, să fie dinamica definitorie a politicii europene și a politicii În majoritatea restului lumii. Instituționalizarea proprietății private trebuie desigur să fie considerată una dintre contribuțiile cele mai importante ale Europei. Fără un regim matur și bine reglementat al proprietății private, capitalismul de piață nu ar putea să existe, iar statul-națiune nu ar fi supraviețuit. Acest
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Septimiu Chelcea (coord.), Comunicarea nonverbală În spațiul public (Alexandru Zloteanu) / Mihai Milca, Holocaust - radiografia unui genocide (Darie Cristea) / Silviu G. Totelecan, Vecinătatea În Munții Apuseni, Disoluții comunitare (Dumitru Sandu) / Adrian Neculau (coord.), Viața cotidiană În comunism (Constantin Cucoș) / Dumitru Batâr, Instituționalizarea mod elelor culturale (Daniela Botone) / Cristina Papa, Giovanni Pizza și Filippo M. Zerilli (eds.), La ricerca antropologica in Romania. Prospettive storiche ed etnografiche (Marin Constantin) / Peter Skalník (ed.), A Post-Communist Millenium. The Struggles for Sociocultural Anthropology in Central and Eastern
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Șt. Zeletin, E. Lovinescu, D. Drăghicescu, D.P. Marțian, P.S. Aurelian, M. Manoilescu. În locul mecanismelor spontane, noua imagine a modernității este centrată pe ideea de ordine construită socialmente, Îndeosebi prin mecanismele statului care uzează de formalizare, instituirea unor convenții, clasificări și instituționalizare. Al treilea tip ideal al modernității este Întemeiat pe specificitatea identității culturale și a fost construit de teoreticienii ,,formelor fără fond” (Titu Maiorescu, M. Eminescu, N. Iorga, C. Rădulescu-Motru), ai poporanismului și țărănismului (C. Stere, V. Madgearu, M. Ralea, Dem
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
raporturilor interumane. În ultimii ani, discursul ziariștilor, al politicienilor, al organizațiilor voluntare s-a profesionalizat din punct de vedere sociologic. Studiile sociologice asupra problemelor asociate cu tranziția au familiarizat opinia publică cu problematica modernă a complexității și incertitudinilor, contribuind la instituționalizarea - Încă incipientă - a unei societăți civile românești. Constantin Schifirneț: Spațiul public românesc integrează sociologia, dar - trebuie s-o spunem limpede - nu prin vocile ei cele mai autorizate. Prezența sociologiei În dezbaterile publice se constituie prin persoane care vin din alte
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
special al vechii generații a fost de a promova legitimitatea sociologiei ca știință, a unei practici sociologice eliberate de paradigma ideologiei comuniste. Cercetările sociologice reprezentau semnul unei deschideri a sistemului comunist și o speranță a promovării reformelor. Primul pas al instituționalizării sociologiei a fost Înființarea Centrului de Cercetări Sociologice (1965) și reînființarea secției de sociologie În universitățile cele mai importante (1966). Acestea au devenit centre de cercetare sociologică și de producere a unei relativ largi generații de sociologi. Unii profesori Înalt
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
numită socială sau istorică - este un aspect esențial de apropiere individuală a timpului social și condiționează integrarea biografiilor individuale În acest timp colectiv; c) a treia definiție atribuită generațiilor este mai recentă și apare ca o rezultantă a procesului de instituționalizare a cursului vieții, organizat secvențial, În funcție de momentele consecutive de educație, de muncă și de pensionare. Aceste etape „Împart” populația În trei segmente distincte: tinerii (aflați Înainte de intrarea În lumea muncii), adulții (persoanele aflate la „vârsta activă”) și pensionarii. În 1996
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
aceeași perioadă, Împărțind aceleași experiențe, referințe și influențe sociale și care, prin timpul comun, Își formează o amprentă istorică și o identitate generațională: c) a treia definiție atribuită generațiilor este mai recentă și apare ca o rezultantă a procesului de instituționalizare a cursului vieții, organizat secvențial În funcție de momentele consecutive de educație, de muncă și de pensionare. II. Datele empirice obținute În ancheta „Trei generații” au permis extrapolarea câtorva concluzii. În primul rând, a fost pus În evidență faptul că mobilitatea socială
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
este valoroasă pentru că se constituie Într-un ghid de interpretare a identității noastre, dar și de refacere a ei În perspectiva (și sub presiunea) altui viitor decât trecutul care-a fost și prezentul ce-l avem. Constantin Cucoș Dumitru Batâr Instituționalizarea modelelor culturale, Sibiu, Editura Universității „Lucian Blaga”, 2004 (235 p.) Lucrarea de față Își propune să abordeze problema culturii, dar mai ales definirea, descrierea și instrumentalizarea conceptului de model cultural În anumite instituții sociale. În această lucrare autorul acordă o
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
comportamentul procreativ al cuplului conjugal; e) creșterea și socializarea copiilor prin exercitarea rolurilor parentale pe plan educațional În scopul socializarii copilului; f) transmiterea rolurilor parentale În familie din societatea românească actuală. În continuare, autorul ne expune „Rolul educației școlare În instituționalizarea și funcționalitatea modelului cultural”, capitol În care autorul tratează: educația În explicarea și interpretarea teoretică sociologice; rolul culturii școlare În formarea și exteriorizarea comportamentului tinerilor; rolul instituțiilor școlare și al educației În formarea și instrumentalizarea modelului cultural; educație școlară și
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
istoric” disciplina În discuție să nu fie recunoscută Întrucât nu are ,,docenți” și să nu aibă asemenea specialiști Întrucât nu figurează În registrele oficiale ale științelor. De aici decurg o seamă de importante implicații - politico-ideologice, dar și conceptual-metodologice - la nivelul instituționalizării antropologiei (În universități, institute de cercetare, muzee, conferințe și publicații etc.) În lumea centralși est-europeană. Ca devenire istorică, antropologia socioculturală parcurge astfel drumul de la o scientia illicita sub regimul comunist la o disciplină novatoare și chiar ,,revoluționară”, după 1989. Mai
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]