4,097 matches
-
de sine; - nivel ridicat de depresie; - nivel înalt de traumă; - nivel mediu de coping; - nivel ridicat de negativism; - resentimente la un nivel ridicat; - ostilitate indirectă la un nivel ridicat; - agresiune fizică - nivel ridicat; - suspiciune, iritabilitate, instabilitate, ostilitate verbală - nivel ridicat; - intelect elementar, operativitate scăzută; - afirmativă, sigură pe ea, independentă, tendință la duritate, agresivitate, autoritarism - nu recunoaște autoritatea altuia; - egocentrică, rigidă, interesată de viața lăuntrică; - oscilează între a fi practică, a nu face nimic la întâmplare, preocupată de detalii, a avea sânge
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
20” și „Sfera politicii” în perioada 1994-1996. Impresionând în primul rând prin calitatea stilului, în care concizia și acuratețea terminologică se combină în mod fericit cu paradoxul și formularea fulgurantă, memorabilă, eseurile abordează principalele antinomii ale gândirii și culturii europene: intelect activ/intelect contemplativ, tradiție/modernitate, sacru/profan, Imperium/Sacerdotium și, mai ales, binomul Orient/Occident, așa cum apare acesta din perspectiva relației dintre ortodoxie și catolicism. SCRIERI: Le Rire des Pères. Essai sur le rire dans la patristique grecque, pref. Michel
BACONSKY-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285528_a_286857]
-
Sfera politicii” în perioada 1994-1996. Impresionând în primul rând prin calitatea stilului, în care concizia și acuratețea terminologică se combină în mod fericit cu paradoxul și formularea fulgurantă, memorabilă, eseurile abordează principalele antinomii ale gândirii și culturii europene: intelect activ/intelect contemplativ, tradiție/modernitate, sacru/profan, Imperium/Sacerdotium și, mai ales, binomul Orient/Occident, așa cum apare acesta din perspectiva relației dintre ortodoxie și catolicism. SCRIERI: Le Rire des Pères. Essai sur le rire dans la patristique grecque, pref. Michel Meslin, Paris
BACONSKY-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285528_a_286857]
-
logoree; ulterior, în perioada școlară dispar). În funcție de valoarea coeficientului de inteligență, putem opera următoarea clasificare: <140 - inteligență extrem de ridicată; 120-140 - inteligență superioară; 110-119 - inteligență peste nivel mediu; 90-109 - inteligență de nivel mediu; 80-89 - inteligență sub medie; 70-79 - inteligență de limită (intelect liminar); 50-69 - deficiență mintală ușoară (deficiență mintală de gradul I); 20-49 - deficiență mintală moderată și severă (deficiență mintală de gradul II); 0-19 - deficiență mintală profundă sau gravă (deficiență mintală de gradul III). Există o serie de caracteristici atipice ale dezvoltării
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
dinamică generală; b) conduitele neuromotrice - tonusul muscular și senzațiile proprioceptive; c) structurile și conduitele perceptiv-motrice, formate din schema corporală, lateralitatea, orientarea și organizarea spațio-temporală. Referindu-se la psihomotricitate, De Meur și Staes (1988) au evidențiat existența unor raporturi între motricitate, intelect și afectivitate. Deși A. Lapierre (1976) considera că noțiunea de psihomotricitate este prea vastă pentru a se preta la o definiție precisă, categorică și indiscutabilă, C. Păunescu și I. Mușu (1990) au evidențiat că „psihologia demonstrează că actul motor stă
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
vârstele și tipurile de deficienți, ca și pentru persoanele obișnuite 1. Educarea psihomotricității deține un loc important în terapia educațională, dacă ținem cont de faptul că deficiența mintală este asociată, de cele mai multe ori, cu deficiențe motrice. În general, deficiența de intelect presupune absența suportului psihologic constituit din achizițiile primei copilării, ceea ce impune ca, printr-o educație sistematică, să se reia și să se completeze achizițiile privind mecanismele motrice și psihomotrice care constituie baza tuturor mecanismelor mintale, pregătind formele de activitate intelectuală
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
să se dezvolte, se modifică vocea, care, la băieți, devine aspră, nemelodică, inegală ca timbru și tonalitate etc.). Se dezvoltă sentimentul de independență, viața interioară devine preponderentă; caracteristice pentru această perioadă sunt dezvoltarea imaginativă și o mai mare aventurare a intelectului în diferite domenii. Postpubertatea, cuprinsă între 14 și 15 ani, se caracterizează prin instalarea caracterelor sexuale funcționale, au loc unele modificări în dezvoltarea sensibilității, se produc profunde transformări ale afectivității etc. PULS (< fr. pouls, cf. lat. pulsus) - Succesiune regulată a
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
fr. tare) - Orice anomalie ereditară susceptibilă să provoace o diminuare a rezistenței organismului sau o tulburare a funcțiilor fiziologice (Popescu-Neveanu, 1978). TARDIEU (nume propriu) - Metodă prin care se urmărește recuperarea persoanelor cu infirmitate motoare cerebrală (IMC) și care au un intelect relativ bun. De fapt, Tardieu este considerat maestrul de necontestat al recuperării funcționale și al readaptării copiilor cu IMC. Mijloacele terapeutice vizează utilizarea la timpul potrivit atât a exercițiilor kinetoterapeut ice, cât și a mijloacelor ortopedice sau chirurgicale. Procesul de
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
dimineață, se spăla, se bărbierea și Își punea o cravată, apoi traducea din greaca veche timp de două ore Înainte de micul dejun. Nu mai avea ambiția să Își publice traducerile, dar lucra pentru că Îi făcea plăcere și pentru că-i menținea intelectul În formă. Ca să comunice cu restul familiei, avea tot timpul cu el o tăbliță și cretă. Își scria mesajele În cuvinte și În hieroglife personale. Conștient de faptul că el și Desdemona erau o povară pentru părinții mei, Lefty era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mea asupra ei se pierdea la depărtare, și după un timp mai îndelungat. Izbucnirile ei prea erau pe neașteptate ca să aibă o bază solidă, micile petreceri și cunoștințele ei cu care se simțea bine mă umileau. Dansuri, spirite ieftine, puțin intelect, uneori conversații interminabile și multe slăbiciuni, care mă făceau să mă îndoiesc de trăinicia dragostei. Dar deprins cu viața familiei mele burgheze, nu trăgeam concluzii prea rele. Cu toate că, gelos din fire, cu gând iute spre toate supozițiile, veșnic bănuitor, sunt
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
a înșelat fără o anumită aparență de adevăr“. Să acceptăm că este totuși rezonabil așa 76 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 60. ceva, însă ce atitudini sunt posibile în fața celor absurde? „O eroare în care aparența este evidentă și pentru intelectul comun (sensus communis) se numește absurditate. Reproșul ab surdității este întotdeauna un defect personal, care trebuie evitat, în special prin respingerea erorilor.“ Absurditatea unui enunț devine evidentă pentru simțul comun, doar că nu oricine o recunoaște și o evită. Deși
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
de admis, lucrul în sine este prin definiție incognoscibil.<ref id="65">Immanuel Kant, Critica rațiunii pure, traducere de Nicolae Bagdasar și Elena Moisuc, Editura Științifică, București, 1969, p. 25.</ref> Nu i se pot aplica în sens cognitiv categoriile intelectului, căci acestea nu au în cazul său un conținut dat. A crede că poate face obiectul unei experiențe înseamnă a l gândi contradictoriu: este și în același timp nu este lucru în sine. Dimpotrivă, „dacă se admite că reprezentarea noastră
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
atenție. Scriitorul danez, de altfel, explorează lumea paradoxului într-o altă manieră decât cea logică, intuind excelent sensul său existențial și religios. Într-un loc din Fărâme filozofice, va relua în formă abreviată o sentință mai veche atribuită lui Tertulian. „Intelectul zice că paradoxul este absurdul, ceea ce nui decât o maimuțăreală, fiindcă paradoxul e paradox, quia absurdum. Ofensa rămâne în afara para doxului și păstrează probabilitatea, în timp ce paradoxul este cel mai improbabil.“ Revin de aceea la câteva pagini din scrierile sale, în
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
că adevărul îi este necunoscut. Scepticii vechi, la care trimite aici gânditorul danez, aveau o plăcere suspectă în a da la iveală asemenea paradoxuri. Însă când în atenție este tocmai faptul de existență, parado xul nu mai este unul al intelectului.<ref id="166">Søren Kierkegaard, op. cit., p. 55.</ref> Existența trăită concret nu poate fi supusă logicii intelectului, dedusă ca atare sau tradusă în concepte. Cel care ar încerca să facă acest lucru ar fi nevoit să presupună în ordinea
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
a da la iveală asemenea paradoxuri. Însă când în atenție este tocmai faptul de existență, parado xul nu mai este unul al intelectului.<ref id="166">Søren Kierkegaard, op. cit., p. 55.</ref> Existența trăită concret nu poate fi supusă logicii intelectului, dedusă ca atare sau tradusă în concepte. Cel care ar încerca să facă acest lucru ar fi nevoit să presupună în ordinea existenței ceea ce caută să cunoască. De fapt, uzajul unor concepte lasă paradoxul nesatisfăcut. Una e să vorbești despre
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
essentia involvit existentiam, esența im 166 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 165. 166. plică existența -, și cu totul altceva să te referi la existența de fapt a unui om.<ref id="167">Ibidem, p. 57. </ref> Nevoia de paradox a intelectului nu merge prea de parte, se lovește mereu de ceea cei apare incomprehensibil. Iar lucrurile se complică și mai mult când e în joc rapor ta rea nemijlocită la divinitate. Intelectul face din prezența divinității un concept, ceva necunoscut și
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
167">Ibidem, p. 57. </ref> Nevoia de paradox a intelectului nu merge prea de parte, se lovește mereu de ceea cei apare incomprehensibil. Iar lucrurile se complică și mai mult când e în joc rapor ta rea nemijlocită la divinitate. Intelectul face din prezența divinității un concept, ceva necunoscut și, în consecință, „concepe necu noscutul ca pe o limită“. Se întâmplă astfel chiar și atunci când urmează unele căi mai aparte, precum via negationis sau via eminentiae. Nu are cum să gândească
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
care este mai presus de sine este sublimul pe care îl gândește prin sine.“ Vede necunoscutul nu ca existență personală, viață, ci doar în felul unei granițe a cunoașterii. În consecință, „necunoscutul [Dumnezeu însuși] se află atunci în diaspora, iar intelectul are de făcut plăcuta alegere între lucrurile pe care le are la dispoziție și cele pe care imaginația nu le poate născoci (monstruosul, ridicolul etc. etc.).“ Diferența absolută e citită fie în limbajul diferenței obișnuite, fie în cel al diferenței
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
dispoziție și cele pe care imaginația nu le poate născoci (monstruosul, ridicolul etc. etc.).“ Diferența absolută e citită fie în limbajul diferenței obișnuite, fie în cel al diferenței ciudate, cum se întâmplă când vorbim despre monștri și fantasme. Iar paradoxul intelectului stă exact sub această limită. Altfel spus, gândirea nu mai știe de om și de existența sa, nici de faptul că omul, pentru a recunoaște diferența absolută, adică pe Dumnezeu, PARADOX ȘI NONSENS 167 167. 168. are nevoie de Dumnezeu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
conștiința păcatului, nu de la un alt om, ci de la Dumnezeu însuși, Cel care s-a făcut om. Ar trebui așadar să asume paradoxul absolut, cel care devine pentru sine fapt de viață. Întorcându-te însă la ceea ce stă în puterile intelectului, te poți întreba dacă poate fi conceput un asemenea paradox. Întrebarea însăși ascunde ceva discutabil, întrucât se pune problema dacă paradoxul absolut poate deveni concept. Cu alte cuvinte, această întrebare nu ar trebui pusă, iar dacă totuși e pusă, nu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
concept. Cu alte cuvinte, această întrebare nu ar trebui pusă, iar dacă totuși e pusă, nu ar trebui să i se răspundă. Dacă totuși i se răspunde, cu riscul deja semnalat mai sus, răspunsul sună abrupt și elementar. „Sigur că intelectul nu poate să-l gândească, nu șil poate închipui, iar când acesta este vestit, nul poate înțelege, ci doar presimți că acesta i-ar putea însemna pieirea.“<ref id="170">Ibidem, p. 64.</ref> Deși nu poate înțelege paradoxul absolut
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
nu poate să-l gândească, nu șil poate închipui, iar când acesta este vestit, nul poate înțelege, ci doar presimți că acesta i-ar putea însemna pieirea.“<ref id="170">Ibidem, p. 64.</ref> Deși nu poate înțelege paradoxul absolut, intelectul presimte că tocmai acesta i-ar putea anunța sfârșitul. Presimte așa ceva în măsura în care nu-și pierde complet propria pasiune. „Multe are intelectul de obiectat împotriva acestuia [a paradoxului], pe de altă parte, în pasiunea sa paradoxală, intelec tul își dorește propria
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
acesta i-ar putea însemna pieirea.“<ref id="170">Ibidem, p. 64.</ref> Deși nu poate înțelege paradoxul absolut, intelectul presimte că tocmai acesta i-ar putea anunța sfârșitul. Presimte așa ceva în măsura în care nu-și pierde complet propria pasiune. „Multe are intelectul de obiectat împotriva acestuia [a paradoxului], pe de altă parte, în pasiunea sa paradoxală, intelec tul își dorește propria sa pieire.“ În ce constă totuși o asemenea dorință? Așa cum spune de la bun început, gândirea știe că paradoxul o exprimă în
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
limite, aici o aduce pasiunea ei pentru paradox. Este într-adevăr demn de reținut ceea ce spune Kierkegaard în acest loc. De regulă, răspunsul la întrebarea dacă poate fi conceput un asemenea paradox nu pare complicat. Socotim cel mai adesea că intelectul poate concepe paradoxul, așa cum face uneori în exercițiul său logic. Există și situații când ne îndoim de această posibilitate, socotind că intelectul nu poate concepe decât o simplă schemă a paradoxului. În ambele cazuri răspunsul e aproape inocent, de la sine
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
răspunsul la întrebarea dacă poate fi conceput un asemenea paradox nu pare complicat. Socotim cel mai adesea că intelectul poate concepe paradoxul, așa cum face uneori în exercițiul său logic. Există și situații când ne îndoim de această posibilitate, socotind că intelectul nu poate concepe decât o simplă schemă a paradoxului. În ambele cazuri răspunsul e aproape inocent, de la sine înțeles. De pildă, nu ne mai întrebăm ce anume înseamnă paradox, în ce măsură constituie o tentație a gândirii, o pasiune, unde poate duce
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]