15,922 matches
-
pare a avea nici un sens. Nu mă irită faptul în sine că lui Saramago îi place să meargă împotriva curentului. îndefinitiv, felul cum înțelege el să fie mereu o excepție de la regulă, un "caz", îl face atrăgător în ochii acelor intelectuali care nu se consideră născuți pentru onoruri și recunoașteri, hrănindu-se mai degrabă din spirit de opoziție. Dar ridică și destule întrebări delicate și vădește unele contradicții. într-un moment de generală alunecare spre religios și chiar spre mistic, cînd
Evanghelia după Saramago by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17101_a_18426]
-
altă țară sau o altă regiune dintr-o Europă structurată și ea altfel. Dar în orice caz, o altă entitate, al cărei profil este încă incert." Sanda Stolojan îi studiază cu aviditate pe românii care vin la Paris, fie ei intelectuali străluciți, ca Nicolae Steinhardt și C. Bălăceanu-Stolnici, sau impostori ai istoriei ca Ion Iliescu, Corneliu Mănescu și Alexandru Bârlădeanu. Ea valorifică în acest sens și imaginile văzute la televizor: " Cum să caracterizez personajul lui Răzvan Th. văzut la televiziune într-
România, mon amour by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17086_a_18411]
-
să caracterizez personajul lui Răzvan Th. văzut la televiziune într-un film având ca regizor pe ziaristul Moati? Mă gândesc cum s-ar servi un romancier de un astfel de tip uman: cultivat și amoral, cabotin dar și naiv (căci intelectualul român este și naiv...), având gustul luxului și, în general, al aparențelor (vezi pe Petru Dumitriu, alt cabotin român). A doua zi după tragicele evenimente din 13-15 iunie, Răzvan Th. l-a primit pe Moati la etajul IX al clădirii
România, mon amour by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17086_a_18411]
-
de autosatisfacție când a citat pe Eugène Sue și Misterele Parisului pentru a-i caracteriza pe cei care-i invadaseră biroul, totul a fost grotesc și teribil... Răzvan Th. este personificarea Vidului împodobit cu cultură occidentală (franceză) - un gen de intelectual fără scrupule, avid de putere, juisor și cultivat, provenit direct din lumea levantină!" Cu aceeași sagacitate, dar și cu un sentiment al pierderii ireparabile este urmărită și descrisă ruinarea lentă, prin îmbătrânire, a lui Emil Cioran, a cărui minte ajunge
România, mon amour by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17086_a_18411]
-
etc. Li s-ar fi atribuit fără dubiu toate păcatele pe care ideologia le găsea în creația neînfeudată propagandei. Azi ele documentează asupra unui climat de claustrare silită, de retranșare într-un spațiu securizant, pe care l-au cunoscut destui intelectuali, fără ca nici unul să aibă energia trebuitoare unei atît de cuprinzătoare și de complexe mărturii. Nu e un strigăt de luptă, ci o voce potolită a rezistenței, a supraviețuirii senine, olimpice, în mijlocul ruinelor. "Apolitism"? În nici un caz. Deși temele politice sînt
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]
-
de eludare a românilor de la tot felul de avantaje pe care celelalte țări din zonă le-au dobândit de mult: de la suspendarea vizelor pentru Occident la diversele "oleoconducte" și piețe zonale, de la acorduri culturale la facilități economice. în continuare, pentru intelectualul român modalitatea cea mai frecventă de a se impune în Occident e fuga și renunțarea definitivă la calitatea de român. Această imagine e, din multe puncte de vedere, falsă. A fost suficient să arunci o privire de Paști la televizor
România: un ecorșeu (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17102_a_18427]
-
însărcinare. Dar alții (Stahl, Neamțu, Golopenția, Gh. Focșa) l-au urmat, fiind, la început, un corp străin în acel conclav de vechi directori de Cămine Culturale. Gusti a schimbat și fizionomia echipelor de monografiști confundată cu educația maselor cu ajutorul tinerilor intelectuali. S-a inițiat și, la București, o Universitate populară. Desigur, noua strategie a Fundației nu a însemnat abandonarea totală a monografiei. Dar au apărut, din fondurile regale, mai întîi Curierul Echipelor studențești, apoi, în 1936, revista Sociologie românească (revistă scrisă
Școala sociologică de la București by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15800_a_17125]
-
despre "fondul cultural comun al ardelenilor", fie ei români, maghiari, germani, sîrbi, evrei, rromi, armeni sau italieni, nu reprezintă, în opinia noastră, în nici un fel, o ofensă adusă articolului 1 din Constituția română". Printre redactorii Provinciei se numără cîțiva dintre intelectualii cei mai luminați ai țării, români sau maghiari, îndeosebi, ardeleni majoritatea. Faptul că revista apare în Clujul lui Gh. Funar ar trebui să indice liderilor politici existența benefică a unei alternative la naționalismul imbecil promovat de PRM. * FAMILIA (nr. 9
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15806_a_17131]
-
profanatorul de lucruri sfinte, luarea în deșert a ceva sacru ca rămășițele somonilor. Unele lucruri fiind neinteligibile, tentația noastră de oameni normali este să înnobilăm gândurile ascunse ale celor ce ni se împotrivesc... La cei mai drastici și mai puri intelectuali din epocă, observasem mai demult o anume tandrețe sumbră, o duioșie prefăcută, în contul unui ideal uman abstract. Ceva ca apucăturile unor domnișoare de pension citind numai aventuri nobile și curate din nemuritoarea Bibliotecă roz, cititoare speriate și fidele ale
Somonii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15831_a_17156]
-
exact numărul celor uciși, vorbindu-se de cîteva mii, americanii sînt șocați și, iată, șocați sînt și cîinii dresați să caute viața sub tonele de fier și de beton. Altă știre, tot de săptămîna trecută, din Germania: un grup de intelectuali și scriitori, în frunte cu Günter Grass, consideră că datoria țărilor civilizate atacate de barbaria teroristă este de a răspunde civilizat, nu barbar. Pînă aici, nimic de zis. în afară, poate, de faptul că sugestia lui Dario Fo sau a
Günter Grass și cîinii polițiști by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15823_a_17148]
-
împiedica să mă gîndesc la melancolia de care au fost cuprinși cîinii polițiști de la New York, atunci cînd am înregistrat reacția mai sus menționată a scriitorilor germani (și nu numai). Mi-au revenit în minte zeci de astfel de apeluri ale intelectualilor europeni de stînga (era de bon ton să fii de stînga în deceniile ante- și postbelice) rod al manipulării de către serviciile secrete sovietice. Istoria pare a nu-l fi învățat mare lucru pe Günter Grass. Tristele experiențe ale unor André
Günter Grass și cîinii polițiști by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15823_a_17148]
-
pune deștul pe buboi. Știu. Doare-al naibii! Și pe mine mă pipăiră insuportabil unii critici se-veri, de valoare. Mă ofticai. Dar, finalmente, scosei pălăria. Nu pot să trec sub tăcere că politica nesinceră și fals onestă a acestui intelectual mediocru, dar abil, care e dl Ion Iliescu, a provocat în lumea intelectualilor un cutremur de multe grade și care avea să mute, electoral, pe mulți de la locurile lor firești, adevărate și să facă un prozelitism păgubitor, negat de formă
Franchețea naște ura by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15846_a_17171]
-
insuportabil unii critici se-veri, de valoare. Mă ofticai. Dar, finalmente, scosei pălăria. Nu pot să trec sub tăcere că politica nesinceră și fals onestă a acestui intelectual mediocru, dar abil, care e dl Ion Iliescu, a provocat în lumea intelectualilor un cutremur de multe grade și care avea să mute, electoral, pe mulți de la locurile lor firești, adevărate și să facă un prozelitism păgubitor, negat de formă, însă speculat la maximum. Nu zic, da'spui. Firește, că, în asemenea cazuri
Franchețea naște ura by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15846_a_17171]
-
însorită (era prin 1946) de-a lungul lacului din parcul Herăstrău. Petru Dumitriu era un interlocutor care gîndea și se exprima în mod deosebit. Traversam peluzele înverzite și discutam despre eforturile comuniștilor de a robi societatea românească, în primul rînd intelectualii - ceea ce s-a întîmplat nu după multă vreme. Și atunci Petru mi-a încredințat un gînd al său (nu voi uita privirea lui ațintită către viitorul sumbru care ne aștepta pe toți), că în societatea care urma să apară nu
Destinul unui rezistent: Pavel Chihaia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15813_a_17138]
-
se zice: leneșul școlii, trântorul școlii. Era ca și cum aș fi ieșit din rândul normal al elevilor. * * * Pe urmă, veni războiul. Urmară cursurile de la Facultatea de litere și filosofie, cu Vianu, Ralea, Gusti, Vulcănescu, Mircea Florian și alții. Ultima serie de intelectuali străluciți, înainte de întronarea marxism-leninismului. Salvarea mi-o găsisem mai departe în poezie. Nu scriam numai versuri grave, filosofice, pedante, dar și o lirică ocazională, superficială, cum îi adresasem unei artiste de 1 martie 1959, acest catren jucăuș. Nu merită, dar
Variații pe aceeași temă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15874_a_17199]
-
să ducă la o explozie, iar pe de altă parte la literatură și la teatru ajungea (și ajunge și astăzi) un procent minor din populație, și anume acei oameni care, cel puțin în viziunea autorităților comuniste, erau mai puțin periculoși. Intelectualii fac, eventual, planuri sofisticate, dar nu prea trec la fapte - aceasta pare să fi fost ideea, Dumnezeu știe cît de departe de adevăr. În același timp, puterea vremii știa că intelectualilor oricum nu le poate fi ascuns adevărul. Ei înțelegeau
Apel patetic by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15882_a_17207]
-
puțin în viziunea autorităților comuniste, erau mai puțin periculoși. Intelectualii fac, eventual, planuri sofisticate, dar nu prea trec la fapte - aceasta pare să fi fost ideea, Dumnezeu știe cît de departe de adevăr. În același timp, puterea vremii știa că intelectualilor oricum nu le poate fi ascuns adevărul. Ei înțelegeau bine ce se întîmplă, așa încît a le tăia orice satisfacție spirituală ar fi fost inutil. În fine, oricît de sever ar fi fost controlat "traficul" intelectual, accesul direct sau indirect
Apel patetic by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15882_a_17207]
-
atîrnă foarte greu în bibliografia autorului. în primul rînd, este scrisă pe un ton dur, ca să folosesc sintagma lui Virgil Nemoianu. Există o vioiciune în scris care depășește tonul temperat, echilibrat, rațional din cărțile care l-au consacrat. Duritatea vizează intelectualul român pe care Nemoianu îl acuză indirect de foarte multe eșecuri. în al doilea rînd, într-un plan mai general, Tradiție și libertate exprimă o contradicție între spiritul extrem de viu al autorului său și lipsa de replică. încă o dovadă
În așteptarea dezbaterilor by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15884_a_17209]
-
face, se pare, încă multe victime. Aceasta ar fi prima caracteristică a durității tonului. A doua este răutatea, o răutate gratuită pe care mi-a fost greu să o înțeleg: După cum se știe, sau poate se știe mai puțin printre intelectualii români, Ernst Jünger este un autor foarte controversat încă" etc. Dacă în primul caz era vorba despre un anumit tip de discurs provocator, "americănesc", în al doilea caz duritatea se transformă în răutăți mai puțin explicabile. O temă extraordinară adusă
În așteptarea dezbaterilor by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15884_a_17209]
-
un anumit tip de discurs provocator, "americănesc", în al doilea caz duritatea se transformă în răutăți mai puțin explicabile. O temă extraordinară adusă în discuție de Virgil Nemoianu a fost problema canonului. Din păcate, a propus prea devreme această dezbatere. Intelectualul român abia începea să se dezmeticească să-și autentifice discursul și Nemoianu punea pe masă una dintre cele mai complexe probleme ale secolului. Așadar, în septembrie 1990, în România literară, apărea un articol cu o greutate care nici pînă acum
În așteptarea dezbaterilor by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15884_a_17209]
-
despre un fenomen care îi ține pe clasici în viață, sînt dezbătuți, recitiți etc. în Est nu există această tradiție. Or, ea trebuie inventată urgent pentru că, deja, nume precum Eminescu, Brâncuși sau Caragiale devin extrem de antipatice prin discursurile stereotipe însoțitoare. Intelectualul român se apropie cu circumspecție de numele "mici" din istoria culturii noastre - nu dorește schimbare, pentru că ar periclita o balanță, și așa fragilă, a unei literaturi de numai două sute de ani. Trei mari virtuale ofensive pentru reconstruirea canonului românesc intuiește
În așteptarea dezbaterilor by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15884_a_17209]
-
sau mai tîrziu, un impact asupra canonului central. în '90 semnele ofensivei erau aproape inexistente - intuiția lui Nemoianu este, de aceea cu atît mai șocantă. Astăzi, o lovitură puternică a fost dată prin intermediul manelelor, la nivelul culturii populare. Bineînțeles, rafinatul intelectual român ignoră fenomenul, nu-i dă nici o importanță culturală. Rămîne să mai așteptăm și să mai vedem. Nemoianu își încheie studiul cu următoarea considerație: "Obiectivul principal al considerațiilor de mai sus a fost de a sugera proporțiile vaste și implicațiile
În așteptarea dezbaterilor by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15884_a_17209]
-
cu multă regularitate la acest serial, îmi dau seama că nu e vorba de o mare valoare estetică; pe de altă parte, sînt prins de acțiune, de personaje care mi-au devenit familiare și dragi." Este o altă lecție dată intelectualului român - cultura nonșalantă, deloc rigidă. Cultura nu este un set de reguli de viață, de comportament. Faptul că ești autorul "teoriei secundarului" nu te împiedică să constați cît de plăcute pot fi un serial S.F. sau o carte "ușoară", de
În așteptarea dezbaterilor by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15884_a_17209]
-
Faptul că ești autorul "teoriei secundarului" nu te împiedică să constați cît de plăcute pot fi un serial S.F. sau o carte "ușoară", de citit pe plajă: Țin minte că se făcea o glumă răutăcioasă în Franța despre snobismul cîtorva intelectuali care se duc pe plajă cu un volum din Immanuel Kant și cu Aventurile lui Tin-Tin. Mie nu mi se pare neobișnuit acest lucru. De fapt, chiar eu însumi fac așa". Frivolitatea acestor afirmații este, de fapt, extrem de serioasă. Intelectualul
În așteptarea dezbaterilor by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15884_a_17209]
-
intelectuali care se duc pe plajă cu un volum din Immanuel Kant și cu Aventurile lui Tin-Tin. Mie nu mi se pare neobișnuit acest lucru. De fapt, chiar eu însumi fac așa". Frivolitatea acestor afirmații este, de fapt, extrem de serioasă. Intelectualul român (și nu numai el, după cum vom vedea) suferă încă de o ipocrizie complet dizgrațioasă. Și efectul acestei atitudini păguboase se vede imediat în cărți, sînt cărțile care îl irită pe Nemoianu: "Cărțile care-mi stîrnesc iritarea sînt de multe
În așteptarea dezbaterilor by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15884_a_17209]