4,673 matches
-
soare și lună, între culori și nuanțe, între vegetație și pămînt, spații nesfîrșite și apropierea distanțelor, între sentimente și adevăr... dacă este corespondență, este și însuflețire molipsitoare: atunci și entuziasmul are șanse să se identifice cu soarele, lumina să se intensifice, iubirea să se transmită și înțelegerea să existe... așa ar fi frumos, așa ar corespunde mai bine toate atuurile verii din întregul univers, nu?... adică dacă verdeața înnoirii corespunde cu seninul azuriu, dacă nuanțele însorite ale mării corespund cu panglicile
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
vezi că imposibilul ajunge să fie posibil, mai ales așa... într-o clipă. Cum e cînd te îndrăgostești, știi? Și cum știi dacă îți place întradevăr cineva? Atunci cînd vrei să-i dai telefon? Cînd ai impresia că ți se intensifică simțurile ca un vîrtej și parcă ai fi înghițit căldură?... Cînd ți se strecoară un fior în vîrful degetelor de la picioare numai la gîndul că te apropii de acea persoană? Sau cînd rămîi cu gura căscată și nu mai poți
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
se strecurară printr-o altă ușă în salon și stăteau acum în fața lui. Nu se clinti în fața înfățișării lor sumar îmbrăcate, dar regretă amarnic că nu acceptase băutura și scaunul. Intoxicat acum de propria respirație, care îi accelera și îi intensifica pulsul, Porfiri își simțea sufletul îngreunat de o maladie stranie care îi cuprindea întreaga făptură și a cărei cauză o punea pe seama conștientizării bruște a anumitor lucruri de care ar putea fi în stare. Își aprinse o țigară fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ă Dar pe Goriancikov? Piticul? ă Îl știu pe pitic. Este un client vechi. De fiecare dată o cere pe Lilia. Poate că el este noul ei prieten? se întrebă ea. ă Imposibil. Este mort. Alarma din ochii ei se intensifică. ă Se pare că a fost omorât. ă Credeți că Lilia a făcut-o? ă Unde o pot găsi? ă Cred că o găsiți la Zoia Nicolaevna. ă Cine este Zoia Nicoalevna? ă Bătrâna prostituată care are grijă de copilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
sale! I-a zdrobit inima! A scos-o din minți! Ea este vinovată pentru tot! Nu am pus picătură de alcool în gură până în ziua aceea. Iar acum, mi-am pierdut slujba, am pierdut totul... Lamentările Iecaterinei Romanovna s-au intensificat. Acum urla și se zvârcolea în brațele lui Porfiri. Când, după o vreme se liniști și îl privi pe acesta în ochi, privirea îi era rugătoare, dar lucidă. ă Eu am crezut-o. Am crezut-o întodeauna. Dar nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
închizi ochii înainte și să-i deschizi după aceea. Da, se gândi, asta trebuie să fac, închid ochii și cad înăuntru, până în centrul pământului. N-a căzut însă. Aproape la nivelul pământului, în stânga, era o luminozitate palidă care curând se intensifică, după câțiva pași, într-un șir de lămpi electrice. Luminau o rampă care forma o platformă de unde cobora din nou. Atât de grea, atât de densă era tăcerea, încât Cipriano Algor își putea auzi bătăile inimii. Să mergem, își zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Bun, spuse Henrietta, lăsându-se pătrunsă de erecția neobosită a soțului ei, asta înseamnă că lui Fran o să-i placă. Nu se dă în vânt după gorile ca tine. — Toate prostiile alea despre pantaloni strâmți și infertilitate, se strâmbă Simon, intensificându-și mișcarea. Am purtat întotdeauna pantaloni strâmți și nu mi-a afectat niciodată fertilitatea. — Da, dragule, răspunse Henrietta, așezându-se în poziția ei favorită, ce garanta plăcerea maximă. Sunt sigură că sperma ta ar putea să traverseze Atlanticul. Dar, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de misticism fanatic, prerevoluționar a momentului: „Azi, sîntem mult mai mistici ca părinții noștri, cari se închinau mult, mergeau la biserică, fără să fie însă pasionați și fanatici. Doar că idolii s-au schimbat (...) Adorarea a rămas și s-a intensificat. Avem acum spirite moderne și cultivate, obsedate de utopii... Socialismul — fie el utopie ori nu — nu e un adevărat cult care-și are preoții săi, oratorii săi și mulțimea credincioasă a lucrătorilor și proletarilor?”, interpretînd în această cheie manifestația studenților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
că, rămas fidel „noului alexandrinism” al „pointilismului poetic imagist”, Voronca „nu s-a decis să abandoneze această pistă de ocol și să revie la vechea matcă a acestei poezii organice, căreia originalitatea imaginilor i-ar crește prestigiul și i-ar intensifica strălucirea”. „Strălucirea autonomă a imaginilor” e taxată ca o abatere de la norma subordonării lor față de un peisaj „organic”. Exemplul „descompunerii” din pictura lui Fernand Léger - o descompunere analitică a componentelor peisajului - este ilustrativ în acest sens: „Întrebați pe un pictor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cît și ca editură”. Observă apoi că faptul că „duhul urmuzian” a fost dus „pînă la ultimele lui consecințe” de către „comparșii de la unu (Sașa Pană, Geo Bogza, Stephan Roll)”, cu adaosul că „la toți aceștia ucenicia și simbolul urmuzian se intensifică cu tot ceea ce suprarealismul și expresionismul de după războiu sugerează”. Face, de asemenea, o pertinentă distincție tipologică între literatura lui Urmuz și cea a lui Jacques G. Costin din Exerciții pentru mîna dreaptă și Don Quijotte (ibid., pp. 62-65): „Ceea ce apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a venit în minte ce-mi spusese Puiu despre seceriș și despre motorină, probabil că luase foc și motorina, iarăși am văzut mișcare printre flăcări și am vrut să strig să vină, să alerge cineva după mine, zgomotul s-a intensificat, ca atunci când tună, cum mă trăgeau frații Frunză după ei, tricoul mi s-a ridicat și simțeam că armura de carton mi-a ieșit pe jumătate de sub tricou, am vrut să trag de ea cu o mână, să mi-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Gwen a fost supravegheată de patru oameni! Ea e cea care și-a semnat singură sfîrșitul! Le-a trimis jandarmilor prin intermediul lui Ronan băuturi În care a turnat somnifere! Departe de a-l calma pe Philippe, cuvintele lui Lucas Îi intensificară mînia. - Nu pricepi că PM e cel care v-a drogat oamenii? El e cel care a tras sforile pentru ca ea să iasă! Ea, care se credea mereu cea mai tare, a crezut că voia să-i vorbească despre copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
asta? Dar nu e la prima scăpare. Și pentru prima oară de foarte, foarte mulți ani, are senzația binefăcătoare că se află într-un loc perfect apărat, la adăpost, poate pentru totdeauna, de Izabela. Această plăcută senzație de eliberare e intensificată de conținutul gălbui al paharului. Pascal nu-și dă seama ce ar putea fi și lucrul ăsta îi apare ca o nouă binefacere. Minunat, își zice, mă simt minunat. Habar n-am unde sunt, habar n-am ce beau, habar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
lumea de afară nu erau de natură să-mi facă șederea în America atrăgătoare - nici măcar de conceput. Părintele Keeley ieșea și cumpăra ziare de câteva ori pe zi, iar pentru elucidare suplimentară aveam vorbăria de la radio. Statul Israel și-a intensificat cererile în privința mea, încurajată de zvonurile că nu eram cetățean american, că de fapt nu eram cetățeanul nici unei țări. Și cererile Israelului erau în așa fel formulate încât să aibă și un caracter educativ - propovăduind că un propagandist de genul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
a zis ea. — Ți-a plăcut scurta ședere în țara noastră? o întrebă el. — Ce trebuie să spun? a replicat Resi. — Orice poftești, a precizat el. Dacă ai vreo reclamație o voi transmite autorităților competente. Știi și dumneata, încercăm să intensificăm turismul dinspre Europa. Spui niște lucruri foarte amuzante, zise ea fără să zâmbească. Regret că nu pot să răspund cu lucruri la fel de amuzante. Pentru mine acestea nu sunt momente prea amuzante. Îmi pare rău că aud așa ceva, a spus șeful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
să aibă nici un fel de problemă. Când au plecat de la creșă, copilul și-a manifestat frustrarea prin intermediul unor vaiete susținute și asurzitoare. Hugo nu l-a condamnat absolut deloc. Din contră! Îi venea să i se alăture. Zgomotul s-a intensificat când Hugo a încercat să-și convingă copilul, care îi opunea rezistență, să stea în scaunul lui din mașină. Sunt sigură că eu nu aș scoate sunetele astea dacă m-ai ține în brațe pe mine, a gângurit cineva din spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
medical postere cu pete în culori aprinse, care reprezentau rapidul și nemilosul ucigaș. Oricum, eu aș fi atentă, l-a sfătuit educatoarea. Dacă se agravează, chemați un doctor să-l consulte. Din câte vedea Hugo, petele copilului nu s-au intensificat toată după-amiaza. La ora culcării, ca de obicei, el și Theo au ascultat casetele cu cântecele pentru copii. Ăsta era singurul sfat al lui Alice pe care Hugo regreta că-l pusese în practică. Deși recunoștea că nu era în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Soarele, când răsare, pare că iese, de pe undeva, de prin niște ascunzișuri de basm. Și apare Încet, Încet, ca o ciripire de poet, În limbajul său, am Înțeles, fiind privighetoarea, care, Întreaga noapte, dar, mai cu seamă către dimineață, Își intensifică inconfundabilul concert, dimpreună cu alte și alte surate, de prin Împrejurimi. Și, el, Bobu Filipel, sta, sta, cu fața spre soarele, care, se ridica spre cer, ca un fel de vapor, tot, numai din aur, sau, ca un drapel strălucitor
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
îl pot face laicilor, precum și clericilor, este acela de a-i sprijini în misiunea lor specifică de botezați, lăsând la o parte formele de asociere și de încorporare care ar putea, mai degrabă, să le lezeze demnitatea decât să o intensifice. Ba, mai mult decât atât, există primejdia să apară o incompatibilitate de valori și datorii ce ar putea tulbura, ba chiar îmbolnăvi, persoanele, punând astfel în pericol plinătatea, seninătatea și misiunea specifică stării lor. Ar fi de rău augur, de
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
în fața infinitului și neantului acestei lumi. Plimbările singuratice - extrem de fecunde și periculoase, în același timp, pentru viața interioară - trebuie astfel făcute încît nimic din ceea ce poate tulbura viziunea izolării omului în lume să nu intre în preocupările individului. Pentru a intensifica procesul de interiorizare și de convertire înspre ființa ta proprie, plimbările singuratice sânt fecunde numai seara, când nimic din seducțiile obișnuite nu mai poate fura interesul și când revelațiile asupra lumii răsar din zona cea mai adâncă a spiritului, de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și-a văzut figura în ipostaza grotescă nu se va putea uita niciodată, fiindcă se va teme totdeauna de el însuși. Disperarea este urmată de o neliniște extrem de chinuitoare. Și ce face acest grotesc altceva decât să actualizeze și să intensifice teama și neliniștea? Presentimentul nebuniei Oamenii niciodată nu vor înțelege pentru ce unii dintre ei trebuie să înnebunească, pentru ce există ca o fatalitate inexorabilă intrarea în haos, unde luciditatea nu se poate să dureze mai mult decât un fulger
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de soare. Disperarea prezintă un paroxism al individuației, o interiorizare dureroasă și singulară pe culmi, o izolare a omului în lume. Toate stările rezultate dintr-o rupere a contactului normal cu lumea și care te duc înspre culmile singurătății individuale intensifică fenomenul individuației, determină până la paroxism individualizarea omului în lume. Grația omului nu duce la paroxismul individuației, ci la un sentiment armonic de împlinire naivă, în care ființa niciodată nu ajunge la un sentiment al singurătății și al izolării. Și formal
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
umanității, când nu mai vreau să iau parte la viața istorică, sânt apucat de o întristare mortală, dureroasă până dincolo de închipuire. S-ar putea foarte bine ca tristețea să fi fost latentă, iar aceste gânduri s-o fi actualizat și intensificat. Simt un gust amar de moarte și de neant în mine, care mă arde ca o otravă puternică. Sânt atât de trist, încît toate aspectele acestei lumi nu mai pot avea pentru mine nici o valoare. Cum să mai pot vorbi
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
acelei împliniri în supraconștiință? Dacă a distrus ceva activitatea frenetică, munca neîncetată și trepidația exterioară, apoi desigur aceasta nu poate fi decât simțul pentru eternitate. Munca este negația eternității. Cu cât crește cucerirea de bunuri în temporal, cu cât se intensifică munca exterioară, cu atât eternitatea devine un bun mai inaccesibil, mai îndepărtat și mai irealizabil. De aici perspectiva redusă a tuturor oamenilor activi și energici, de aici platitudinea lor iremediabilă de gândire și de simțire. Muncă înseamnă periferie. Și, deși
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și forme pentru progresul durerii. Obișnuința cu durerea nu tocește sensibilitatea, nu face omul insensibil la noi dureri, ci creează o receptivitate mult mai mare și mai ascuțită. Atunci, cea mai mică depresiune se amplifică, ia proporții în conștiință, se intensifică și apasă ca o greutate insuportabilă. Și pe când bucuriile și succesele nu pot depăși un efect de moment, durerile se fixează în suflet ca eternități de gheață. Întregul conținut al personalității se dezvoltă atunci sub semnul durerii, devenită realitate și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]