3,324 matches
-
etc., jocul le dezvolt capacitățile și interesul pentru cunoașterea plantelor și animalelor în corelație cu mediul înconjurător. Punând elevul în situația de a înțelege anumite aspecte ale relațiilor dintre viețuitoare, dintre acestea și factorii de mediu, jocul contribuie la evidențierea interdependenței fenomenelor, cauzalității și materialității lumii vii. Jocul este un mijloc de educație indirect, copilul poate fi influențat prin intermediul situației ludice. El trebuie saccepte reguli și srealizeze ordinea structurala jocului. „Copilul care construiește ceva cu un material învațsaccepte și sîndeplineasco datorie
MĂRTURII DE LA CATEDRĂ by TASIA AXINTE () [Corola-publishinghouse/Science/1657_a_2968]
-
și pentru ca oamenii să trăiască împreună într-o relativă armonie, și pentru a se asigura protecția socială, a fiecăruia și a tuturor în același timp, cu alte cuvinte, pentru binele comun. Colaborarea tuturor pentru binele comun, determinată fiind de însăși interdependența socială, sporește șansele de supraviețuire. De aceea, această nevoie universală de a lua în considerare „binele comun“, precum și obligațiile și drepturile reciproce pe care acesta le determină între societate și individ, ne fac să credem că acest deziderat reprezintă cel
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
Importanța formelor de manifestare ale coordonării rezidă, în special, din faptul că orice mișcare a omului nu poate fi efectuată fără a se apela la una din acestea. Evident că aceste forme, în desfășurarea unei mișcări, se află în strânsă interdependență, ponderea uneia fiind mai mare într-un anumit tip de mișcare și mai mică în altul. Remarcăm, în urma analizei datelor bibliografice culese pentru acest subcapitol, că majoritatea autorilor cercetați evidențiază, din punct de vedere al numărului, doar două forme de
Minte sănătoasă în corp sănătos by Maria Larisa Arseni () [Corola-publishinghouse/Science/1706_a_2942]
-
fitness), creșterea capacităților organismului și a calității vieții, în ansamblu (prin creșterea optimismului, prin facilitarea integrării optime în societate, prin creșterea capacităților de rezolvare a sarcinilor cotidiene). Relația pH -ului cu transportul de oxigen și tensiunile musculare este una de interdependență, iar această relație poate influența și calitatea practicării joggingului. În anumite momente ale practicării joggingului, în funcție de manifestarea efortului, organismul intră în datorie de oxigen („stare care se traduce printr-o scădere a pH-ului sanguin, datorită formării din abundență a
Jogging de la A la Z by Alexe Dan Iulian / Alexe Cristina Ioana () [Corola-publishinghouse/Science/1592_a_3066]
-
externalizat” unele prerogative de putere, prin transferarea sediului puterii legislative pe malul stâng al Nilului Alb, în orașul Omdurman. d. Poziția geografică și funcțiile orașelor sunt două mărimi care, cel puțin pentru perioada premodernă, au exersat o evidentă simbioză de interdependență: pentru exercitarea unei anumite funcții s-au impus a fi alese locurile cele mai favorabile respectivei destinații. Orașele litorale reprezintă cea mai numeroasă categorie din spațiul arabofon, în ciuda unei valorificări relativ reduse, pe ansamblu, a atuului maritim de care beneficiază
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
sau grădini. Un univers narativ limpede, un decupaj istoric perfect recognoscibil imaginației cititorului de azi; cele șapte personaje ale romanului se autonarează prin relaționare, dar și în propria oglindă, purtând fiecare un fir al urzelii și deznodământului într-o perfectă interdependență a caracterelor și destinelor. În rolul licornului este distribuit Nicolas des Innocents, pictor famelic, bon viveur și cam afemeiat și care, spre deosebire de aristocratul locului și comanditarul tapiseriei Jean Le Viste, are darul de a inventa (conștiința valorii lui de artist
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
transformarea sistemelor economice ș.a. Teoria lui Kornai reprezintă o provocare pentru cercetarea economică. 2.2.5. Georges Bataille și "Partea blestemată" Pentru scriitorul francez economia este dependentă de parcursul energiei pe globul terestru. El vede economia ca un întreg, cu interdependențe clare între elementele sale, un sistem operatoriu neizolabil. Totuși, știința economică nu ajunge la rezultate similare cu cele ale fizicii, care studiază mai întîi un fenomen precis, apoi extrapolează rezultatele. Fenomenele economice nu sunt la fel de ușor de izolat și sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
pot fi considerate ca motrice sau antrenante, altele sunt pur și simplu antrenate. Marchal reține trei forțe motrice: dezvoltarea tehnicii, mișcarea populației și cea a ideilor. El le recunoaște acestora un caracter eventual autonom, insistînd însă pe relațiile lor de interdependență. Astfel, progresul tehnic este legat de ritmul invențiilor, care depinde el însuși de mobilurile ce domină în societatea respectivă. Sau: creșterea populației este o consecință a forțelor ce au redus mortalitatea, adică a progresului tehnic. Belgianul R. Clemens a încercat
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
megainstituții decît pe microinstituțiile de care se ocupă instituționalismul contemporan. De asemenea, sunt privilegiate aranjamentele interdependente ale instituțiilor sociale, mai curînd decît regulile singulare considerate în mod izolat. Analiza sistemică în general e mai mult centrată pe temele complexității, ale interdependenței și reglării, insistînd asupra unei dimensiuni de "sistem" pe care îl are jocul dintre permanență și schimbare. Orice sistem evoluează, păstrîndu-și totuși propria identitate. O astfel de dialectică este, de pildă, la baza reprezentării economiei de piață în tradiția walrasiană
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
sistem evoluează, păstrîndu-și totuși propria identitate. O astfel de dialectică este, de pildă, la baza reprezentării economiei de piață în tradiția walrasiană, care abordează capitalismul real plecînd de la ecartul său față de modelul pur, adică prin imperfecțiunile sale provizorii. Multidimensionalitatea și interdependența constituie teme esențiale ale paradigmei sistemice, care se îndepărtează cu necesitate de reducționismul exprimat prin "criteriul" ceteris paribus (toate celelalte variabile sunt presupuse constante). O ilustrare în acest sens este dată de relațiile dintre economie și politică. Capitalismul este adesea
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
producție și tehnologii, fluxurile intense de investiții în străinătate, piețele financiare integrate, precum și o vastă rețea a corporațiilor transnaționale și a filialelor acestora. Activitatea economică se transformă și se desfășoară în prezent sub impactul procesului de globalizare, de creștere a interdependențelor, creînd noi reguli ale jocului în relațiile internaționale. Între stat și economie s-a deschis o prăpastie. Elemente care pînă acum mergeau împreună, cum sunt statul, teritoriul, populația și avuția, acum evoluează separat. Astfel, rolul statului se cere redefinit și
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
forțe invizibile, de care nimeni nu se poate face răspunzător. În ce privește mondializarea, ea ar reprezenta, înainte de orice, o schimbare de scară, de intensitate, de celeritate. Ea desemnează momentul istoric în care pămîntul devine conștient de limitele sale, iar oamenii de interdependența lor, în fața căreia nimeni nu mai este la adăpost. În profunzime, însă, ea pare să reprezinte "ultima iluzie a iluminismului" (William Pfaf), ea conține șarjează ironic Bruckner un cuvînt în plus (monde) pentru că nu atinge pe toată lumea cu binefacerile sale
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
intervenționismului, sub diferite forme, datorită instabilității crescînde a piețelor financiare în special, barometru ultrasensibil care înregistrează orice fluctuație, și a conduitei defectuoase a liberalizării financiare. Riscul sistemului se află chiar în inima sa, în centrul acestei rețele de interacțiuni și interdependențe, în volatilitatea extremă a unor piețe foarte sensibile, ce pune operatorii financiari, agenții economici în general în incapacitatea de a înțelege și a anticipa corect riscurile cu care se confruntă, într-o situație fără precedent. Reacțiile și întreg comportamentul lor
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
lui Max Weber (în The Theory of Social and Economical Organization, Hodge, New York, 1947), o astfel de ordine reprezintă triumful absolut al raționalității instrumentale. În accepțiune modernă, ordinea nu mai e neapărat una ierarhică, ci mai curînd o rețea de interdependențe, un sistem. Astfel, conducerea unui sistem economic nu mai e una atît de centralizată, iar ordinea sa implică forme mult mai libere de organizare, cu un caracter fluid și un aspect de mozaic, compus din piese colorate diferit, asamblate, dezasamblate
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
ale lor. În același timp, complexificarea duce la diversificarea sistemelor, la creșterea dezordinii, caz în care fluctuațiile induse de eventuale perturbări pot deveni periculoase. Pentru evitarea acestor pericole, sistemele complexe au la dispoziție diferite mecanisme de reglare, legate tocmai de interdependențele reciproce din interiorul lor. Diferențele și chiar antagonismele devin surse de energie ce alimentează mecanismele de autoreglare, cum sunt: cuplarea elementelor, rețelele, substituirea, compensarea, constrîngerea ș.a. Iarăși, pe măsura creșterii complexității, crește dependența dintre elemente, dar scade constrîngerea ca mijloc
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
ș.a. Iarăși, pe măsura creșterii complexității, crește dependența dintre elemente, dar scade constrîngerea ca mijloc de integrare. Aceasta poate să ducă la pierderea coeziunii intrasistemice. De aceea sistemele foarte complexe pun un accent mai mare pentru integrare și coeziune pe interdependența elementelor. Astfel, cresc efectele de rețea, ramificațiile și densitatea elementelor se multiplică canalele de comu-nicare. Totul relaționează cu totul. Rolul constrîngerii ierarhice din sistemele simple este înlocuit în sistemele complexe de aceste rețele, sau rețele de rețele. Universul economic este
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
răi, și asta pare să-i fie singura ideologie, dusă însă pînă la fundamentalism și accente mesianice, în evidentă disonanță cu rafinamentele culturii umaniste europene și cu scepticismul său raționalist, de-acum tradițional. Imperiul american mizează pe globalizare, pe creșterea interdependențelor, pe uniformizarea tehnologiilor și pe o nouă politică a dominației, pe care unii o cataloghează drept neocolonialism. Într-adevăr, trăim într-o lume ce a atins un asemenea grad de interdependență, încît operațiunile curente se înlănțuie, iar orice întrerupere a
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
acum tradițional. Imperiul american mizează pe globalizare, pe creșterea interdependențelor, pe uniformizarea tehnologiilor și pe o nouă politică a dominației, pe care unii o cataloghează drept neocolonialism. Într-adevăr, trăim într-o lume ce a atins un asemenea grad de interdependență, încît operațiunile curente se înlănțuie, iar orice întrerupere a lor are consecințe globale imediate (vezi cazul epidemiei SARS, sau gripa porcină). Apoi, puterea enormă a unei tehnologii care se înnoiește cu o viteză amețitoare revoluționează continuu domeniul economic și, mai
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
de multă vreme favoritele destinului, se află pe o traiectorie de coliziune cu istoria. Izolată de lumea veche prin două secole de independență aproape mitică, însă năucită astăzi de o conștientizare bruscă a vulnerabilității, America nu reușește să descifreze mesajul interdependenței obligatorii care definește lumea noului secol al XXI-lea", scrie Barber (p.16) și publică (p.166-167) o foarte interesantă "Declarație de interdependență" prin adaptarea la actualitate a unei părți din celebra "Declarație de independență" scrisă de părinții fondatori ai
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
aproape mitică, însă năucită astăzi de o conștientizare bruscă a vulnerabilității, America nu reușește să descifreze mesajul interdependenței obligatorii care definește lumea noului secol al XXI-lea", scrie Barber (p.16) și publică (p.166-167) o foarte interesantă "Declarație de interdependență" prin adaptarea la actualitate a unei părți din celebra "Declarație de independență" scrisă de părinții fondatori ai Americii. Prin urmare, imperiul american a devenit unul al fricii, iar conducătorii săi au îmbrățișat principiul lui Machiavelli potrivit căruia e mai bine
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
fortăreață izolată și ostilă, aflată tot timpul în atare de asediu. Pentru a nu se întîmpla așa ceva, politica S.U.A., și în primul rînd cea externă, trebuie să se schimbe, să devină mai înțeleaptă, mai responsabilă, evitînd militarismul excesiv și înțelegînd interdependențele globale, care vin din revoluția tehnologică, apropiind națiunile astfel încît nici una nu se mai poate considera imună, autarhică. Hegemonia americană e clară, dar ea poate fi exercitată fie pentru a domina lumea prin forță, fie pentru a crea un sistem
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
parte, el consideră ca posibilă și necesară o "comunitate globală bazată pe interese împărtășite", pe care o și vede la orizont. Aceasta ar deveni realizabilă prin acorduri biși multilaterale, forumuri regionale și alianțe formale constituind o rețea de relații de interdependență, plecînd de la nivel regional și extinzîndu-se la nivel internațional. Aceasta ar duce printr-o evoluție firească la o structură de guvernare globală neoficială, proces ce ar trebui încurajat și instituționalizat pentru a conștientiza cît mai multă lume asupra destinului comun
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
și o concurență mai mult sau mai puțin mascată. Pe plan economic, Statele Unite rămîn partenerul principal al Japoniei, excedentele acesteia finanțînd, în bună măsură, deficitele americane. În pofida multor fricțiuni și mai ales a intrării puternice a Chinei în ecuație, această interdependență echilibrată rezistă. China are însă rezerve valutare și excedente importante și a devenit un concurent foarte serios în cumpărarea de bonuri de tezaur americane și, totodată, prin-cipalul partener comercial al Japoniei. Militar, securitatea Japoniei rămîne legată de Tratatul strategic încheiat
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
așa ceva. Întîrzie autobuzele!... Recentele seisme monetare de pe piețele lumii au atins și bursa de la Zürich, dar francul elvețian a rămas mai stabil decît dolarul american. Doar un crah monetar-financiar care să afecteze puternic Europa și, inevitabil, întreaga lume, prin forța interdependențelor multiple, ar putea menține și încuraja izolaționismul helvet. Aceasta ar determina, de asemenea, eșecul monedei unice Euro, ceea ce ar reprezenta o adevărată dramă pentru bătrînul continent. Se spune că Germania va decide în această privință. Există e adevărat o butadă
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
depreciindu-se, de exemplu, mai puțin decît marca germană în raport cu francul elvețian, care s-a întărit. Realitatea trebuie privită în față, într-o manieră curajoasă: Elveția va deveni tot mai europeană, în sens integraționist, păstrîndu-și independența într-un cadru de interdependență europeană. Căci "pentru prima dată, avem posibilitatea de a imagina o construcție voluntară în care unul nu caută să-l domine pe celălalt". Cu diversitatea sa lingvistică, etnică, culturală, religioasă etc., Elveția este o Europă în miniatură. Am putea afirma
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]