3,529 matches
-
internă nu era la fel de categorică. Evocarea primilor ani postbelici era diferit interpretată față de perspectiva românească. În Ungaria, aceștia au fost considerați ani de normalizare, abia după 1947 vorbindu-se despre instaurarea progresivă a regimului comunist 48. În manualele românești, efectul interpretativ postum a fost mult mai puternic, anii 1944-1947 fiind puși sub semnul ireversibil al ascensiunii P.C.R.-ului la putere 49. Întreaga istorie a regimului comunist din Ungaria era împărțită între cele petrecute înainte de 1956 și cele ce au urmat după
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
în Jorge Luis Borges, Opere, vol. 2, traducere de Cristina Hăulică, Andrei Ionescu și Darie Novăceanu, Editura Univers, București, 1999, vol. 2, pp. 137-138. 32 Patrick H. Hutton, op. cit., p. 22. 33 Teama de excese a condus la noi soluții interpretative, cum ar fi aceea a istoricizării memoriei însăși, propusă pe un ton mai imperativ (Daniel Abramson, în op. cit.) sau mai reflexiv (Jörn Rüssen, William Templer, The Logic of Historicization: Metahistorical Reflections on the Debate between Friedländer and Broszat, în "History
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
și procesat) situat între stupid și elevat, vulgar și adînc spiritualizat, poetic și științific etc. Față de alternativa lui Marx, "Filosofii nu au făcut decît să interpreteze lumea, important este însă a o schimba", opțiunea pragmatică actuală înseamnă tocmai accentuarea travaliului interpretativ (al semnelor lumii) în vederea schimbării. Parafrazîndu-l pe Malraux se poate susține: condiția umană este interpretativă sau nu există. Subliniind rolul contextului (locul, timpul, circumstanțele enunțării) și al subiectivității (locutorului și interlocutorului), iar ca un corolar al acestora, "manipulările discursive", "retorica
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
Față de alternativa lui Marx, "Filosofii nu au făcut decît să interpreteze lumea, important este însă a o schimba", opțiunea pragmatică actuală înseamnă tocmai accentuarea travaliului interpretativ (al semnelor lumii) în vederea schimbării. Parafrazîndu-l pe Malraux se poate susține: condiția umană este interpretativă sau nu există. Subliniind rolul contextului (locul, timpul, circumstanțele enunțării) și al subiectivității (locutorului și interlocutorului), iar ca un corolar al acestora, "manipulările discursive", "retorica științei", ajungem la iluzia descriptivă a lui Austin (descriptive fallacy) sau la mitul obiectivității în
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
insuficiențelor și exceselor acestuia, desemnează o teorie a sensului aplicabilă tuturor fenomenelor sociale și umane, dar rezervată anumitor discipline" (P. Attalah, 1991: 263). Dincolo de aporia ultimei fraze (neglijență de redactare?) nu putem decît subscrie la identificarea semioticii cu o depășire (interpretativă) a structuralismului, menținînd însă rigoarea și coerența unui punct de vedere (acel punct de vedere despre care Saussure spunea că creează obiectul cunoașterii); în ma-joritatea cazurilor este vorba de structura opozitivă binară (yin/vs/yang, terestru/vs/celest, natură/vs
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
construiesc progresiv inferențial eroii (eroii lui Dostoievski sau Soljenițîn), se poate afirma că publicitatea referențială exploatează un univers real cu o configurație dată, în timp ce publicitatea mitică recurgînd la legende și simboluri quasi-universale induce un travaliu de construcție semantică și calcul interpretativ (cf. și J.M. Floch, 1995: 207-208). 6.3. Publicitate /vs/ relații publice " Nu există decît două metode de a guverna oamenii: forța sau statistica (a sparge capetele sau a le număra)". Relațiile publice au perimat această butadă a lui Kipling
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
mecanismul de producere/receptare a glumei în raport cu o triplă grilă: lingvistică (evidențiind modul în care actul de limbaj umoristic distorsionează sistemul limbii, prin dubla manevră de relevare/dinamitare a convenției instituționalizate), logică (urmărind particularitățile și vecto-rialitatea regulilor inferențiale mobilizate pe parcursul interpretativ al glumei) și enciclopedică (subliniind jocul specific context/convenție și particularitățile de interpretare a glumei ca efect cultural al interferenței între abducțiile codificate și cele noncodificate). O analiză a actului umoristic nu poate fi decît parțială; este extrem de dificil de
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
perimarea rapidă a umorului ad hominem). Considerăm că esența glumei constă în dedublarea sa dialogică: la nivelul enunțării există doi actori complici: A1, emițătorul, dotat cu "savoir" (lingvistic, retoric și enciclopedic) și "faire croire", și A2, receptorul, posesorul unui "savoir-faire" interpretativ care îi permite să acceadă la sensul ascuns (implicit) al glumei, iar la nivelul enunțului (textul glumei) un a1 complice și un a2, actor inocent, victima semnificației explicite: A1[a1(...)a2)]A2 Deși reprezentată în majoritatea covîrșitoare a cazurilor de
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
gluma un act discursiv, puternic determinat de context, de cunoașterea comună (shared knowledge, enciclopedie) și de abilități inferențiale (vor exista întotdeauna receptori insideri capabili să recunoască poanta și receptori outsideri cărora "nu le pică fisa"), vom încerca să analizăm parcursul interpretativ al glumei, jocurile și scenariile pe care ea le expune și/sau impune. Înțelegem prin convenție o constrîngere deontică sau regularitate de comportament (social, lingvistic) în acțiunile membrilor unei comunități într-o situație recurentă; altfel spus, într-o anumită situație
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
o poți obține". Gluma operează deci o deconstruire a sistemelor normative, demonstrînd caracterul retoric a ceea ce înainte consideram natural, evident; de aceea deconstruirea normei sau a sensului instituționalizat are o anumită forță subversivă și prin aceasta creatoare. 7.5. Calcul interpretativ și ierarhia competențelor A interpreta o glumă și a o sancționa prin rîs presupune o aplicare ierarhizată a sistemului competențelor asupra elementelor secvenței discursive. E vorba mai întîi de competența lingvistică care asociază semnificatul semnificantului conform regulilor constitutive ale limbii
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
sau consumări de obiecte. De aceea Clifford Geertz preluîndu-l pe Weber va afirma în "Interpretarea culturii" că omul este un animal suspendat într-o plasă de semnificații țesută de el însuși, cultura fiind această plasă, iar analiza ei o știință interpretativă în căutarea de semnificații. "Construcția socială a realității', "omul ca animal simbolic" (Cassirer), existența ca "identitate narativă" etc. toate acestea ne fac să reafirmăm centralitatea semnului și semnificației în societatea actuală și ipso facto a științei care le investighează-semiotica. Semnul
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
crearea sau sporirea adeziunii interlocutorilor la ideile ce le sînt prezentate. Argumentarea este un discurs dialogic (celălalt fiind o prezență permanentă ce modulează selectarea temelor abordate, a genurilor discursive etc.), inferențial (marcat de implicituri conversaționale, completate de interlocutor prin calcule interpretative) și acțional (vizînd reconfigurarea epistemică și ulterior comportamentală a interlocutorului). ARTICULARE Decuparea "realității" lingvistice în unități dotate cu sens (lexeme și morfeme gramaticale) reprezintă prima articulare a limbajului, în timp ce segmentarea unităților lexicale și gramaticale în entități distincte lipsite de sens
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
utilizează termenul gramatică pentru a denumi legile generale ale narațiunii (cf. Todorov, Greimas et alii). HERMENEUTICĂ 1. în filosofie, disciplină care are ca obiect interpretarea simbolurilor; 2. în filosofia structurală (Michel Foucault inter alii) ea a fost definită ca demers interpretativ, de descoperire a sensurilor, diferit de demersul descriptiv al semioticii (de identificare a semnelor și legilor lor de combinare). ICONIC Semn aflat în raport de similaritate cu obiectul reprezentat (fotografia, desenul, harta, diagrama, metafora sînt semne iconice). IDEALTYPUS În sociologia
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
lingvistică ............................................................... 157 7. SEMIOTICA GLUMEI .............................................................. 162 7.1. Actul umoristic în perspectivă lingvistică și enciclopedică .... 162 7.2. Convenție și deconstrucție ....................................................... 166 7.3. Normă comportamentală/vs/normă lingvistică ........................ 169 7.4. Sens fundamental. Sens contextual .......................................... 172 7.5. Calcul interpretativ și ierarhia competențelor ......................... 175 8. SEMIOTICA GESTUALĂ ......................................................... 181 8.1. Comunicare și gestualitate. Conexiuni interdisciplinare ......... 181 8.2. Incidențe în diacronia gestualității .......................................... 186 8.3. Tipologia gesturilor ................................................................. 188 8.4. Interacțiunea gestualitate/limbaj ............................................. 190 8.5. Gestul în discurs ...................................................................... 192
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
ca atare și în cartea de față. O configurație dacă ne gândim la noile perspective impuse o dată cu apariția mult mai complexelor studii culturale rezultând din intersectarea a două genuri (?), ele în sine extrem de seducătoare și ofertante din punct de vedere interpretativ, parodia, respectiv romanul, dar o configurație cu atât mai interesantă cu cât aceste întâlniri sunt privite din perspectiva unei serii de capodopere ale literaturii universale. Pornind de la un tip legitim de problematizare (Parodie romanescă vs. roman parodic), Livia Iacob nu
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
încât să fie recepționat ca atare de cititor, nu interpretat ca o addenda. Nu lipsesc nici umorul, nici asumarea ludicului; parodia este o convenție acceptată, la început în joacă (și) de cititor, pentru ca mai târziu să se atingă dimensiunea seriozității interpretative. Astfel încît cea de-a doua perspectivă asupra parodiei pe care o au în vedere textualiștii trebuie căutată în percepția textului ca rezultat în procesul scriitură/ lectură. Contribuția cititorului în recunoașterea operei parodiate are o importanță vitală, ea refăcând, practic
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
chiar dacă poate îngloba o finalitate și un sens complet noi. Asistăm la (cu un termen din teoriile receptării operei literare) actualizarea sensului unei opere literare, ceea ce implică, în cazul particular al parodiilor, un cititor avizat, dispus să-și "ancoreze" speculațiile interpretative (și) în litera textului (nu să "hălăduiască" imaginar dincolo de volumul pe care îl are în față) pentru a-i înțelege pe deplin intenționalitatea. Să nu exagerăm însă: în cazul extrem în care am accepta existența unei grile de semnificații stabilite
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
când "prea puțin subtil" și-l pune să vorbească în versuri preluate din Odiseea homerică. Să precizăm și că, în original, aceste versuri fuseseră redate chiar în limba greacă, astfel ca paternitatea modelului să nu fie știrbită de nici o speculație interpretativă: "Care ți-e neamul? Cetatea ta care-i? Părinții tăi cine-s? (s.n.)" (preluare din Homer, Odiseea, I, 170). Cultura lui Claudius oferă și posibilitatea replicii de asemenea livrești, intertextuale ("Tocmai din Ilion vântul m-a dus pân... la tărâmul
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
lor cel sfânt,/ Mai însetați ca patru șobolani/ Aici pierdu și pulpă și spinare/ Jupânul iepure, iar ei ca zmeii/ Îl fugăriră, cu oțet și sare,/ Pân'ce, iertați, i-au apucat cârceii"255. Secvența nu lasă loc nici unor ambiguități interpretative: autorul a intenționat să "îngâne", adică să parodieze, prin eposul său cu uriași buni și dispuși mai degrabă să filozofeze decât să-și măsoare, aprigi, forțele în luptă, atât modelul care l-a inspirat, cât și numeroase alte teme, motive
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
română a inaugurat-o prin însăși cea dintâi mare "poemă" a sa, scrisă cu geniu tocmai fiindcă apare in medias res, în lipsa unui model, așa cum apăruse eposul eroi-comic pe teren italian ori francez. Cititorul avizat, dispus să-și "ancoreze" speculațiile interpretative exact în litera textelor aduse de noi în discuție, le va înțelege poate deplin intenționalitatea dacă le va raporta la romanele în care titlul, alcătuit, îndeobște, prin joncțiunea numelor celor doi protagoniști, unul de sex feminin și unul de sex
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Complexa problematizare a istoriei pe care o promovează postmodernismul face, iată, ca toate domeniile circumscrise fenomenului să devină convergente trecutul nu e un simplu depozitar de modele, ci un cod care, pentru a fi decifrat, are nevoie de noi contexte interpretative, de noi și noi re-contextualizări. Așa încât lasă loc ambiguității și ironiei și transformă postmodernismul în ceea ce Monica Spiridon avea să numească, profetic, mit cultural: "Postmodernismul care tulbură pe unii și irită pe alții va putea să intre în dicționare și
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
atât parodia, care o practică la nivel formal, ajungând uneori la performanța apariției unor noi specii, cât și postmodernismul, atunci când pune accentul pe eterogenitatea codurilor. Până și critica ajunge să se numească în concepția lui Raymond Federman criticfiction pentru că "finalitatea interpretativă a discursului critic este înlocuită cu gratuitatea ludică a acțiunilor", în timp ce creația devine surfiction pentru că "meditează asupra propriei condiții literare, lăsând osatura textuală la vedere". Din lista de concepte pe care Ihab Hassan le enumeră drept fundamentale în ceea ce privește retorica postmodernismului
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
spațiul exterior spre spațiul interior al povestirii sau al romanului, nuanțând distanțele dintre cele două spații ca tot atâtea moduri de a ficționaliza, autoarea pune la lucru o notabilă "știință" de a citi textul, precum și o veritabilă suplețe și finețe interpretativă, toate nu mai puțin importante decât buna cunoaștere și mânuire a instrumentelor poeticii narative și a bibliografiei critice, consultate în cel puțin trei limbi străine. Referitor la ultimul aspect, se cuvine a observa că, în noianul de lucrări ce folosesc
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
generală, traducere de Anca Giurescu și Cezar Radu, postfață și note de Cezar Radu, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1982. Eco, Umberto, Limitele interpretării, traducere de Ștefania Mincu și Daniela Bucșă, Pontica, Constanța, 1996. Eco, Umberto, Lector in fabula: cooperarea interpretativă în textele narative, traducere de Marina Spalas și Cornel Mihai Ionescu, Univers, București, 1991. Eco, Umberto, Opera deschisă. Formă și indeterminare în poeticile contemporane, ediția a II-a, traducere de Cornel Mihai Ionescu, Paralela 45, Pitești, 2002. Eco, Umberto, Șase
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
paradigmelor (micro-, macroși metaparadigme) în fiecare dintre structurile procesului educațional. Dar această complexitate nu poate fi realizabilă eficient decât prin alternanță flexibilă și integrată a soluțiilor de abordare efectivă, în spiritul căreia trebuie format și educatorul însuși. Pe acest fond interpretativ, corelat și cu metaparadigmele tratate în volumul anterior, a fost necesară aducerea acum în prim planul analizei a macro și microparadigmelor specifice metodologiei realizării problematicii educației, iar nu doar ale instruirii școlare (de unde nelimitarea la școală și utilizarea termenilor de
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]