1,810 matches
-
în Atlantic City, nici mai mult nici mai puțin decât într-un hotel din acelea elegante, goișe (laolaltă cu toți ceilalți agenți de asigurări de pe coasta Atlanticului care depășiseră PAV-ul, planul anual al vânzărilor), pentru ca acolo să se simtă intimidat de recepționer, chelner, hamal, ca să nu mai zic de clienții plătitori, de-a dreptul nedumeriți. Și-apoi, el credea sincer în ceea ce oferea spre vânzare, or asta reprezenta pentru el un nou izvor de suferință, secătuindu-i energia. Când, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
doilea rând, fiindcă n-au în țeastă decât pilaf; și, în al treilea rând, fiindcă în ochii lor noi nu suntem evrei, ci albi - și, poate, chiar anglo-saxoni! Închipuie-ți! Nu-i de mirare că ospătarii nu reușesc să ne intimideze. În ochii lor, noi suntem o varietate năsoasă de Protestanți Anglo-Saxoni Albi! Mamă, și ce mai înfulecăm! Dintr-o dată, nici porcul nu mai reprezintă o amenințare - deși, ce-i drept, ajunge pe masă atât de ciopârțit și mărunțit și ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ascunsese după o tarabă, să se pună la adăpost de câine și, totodată, să-l observe pe Milică fără să fie văzut, și-acuma miră-te, prostovane, de unde plouă cu șuturi în fund, hi-hi-hi... Într-adevăr, se mira, dezorientat și intimidat de atâtea perechi de ochi urmărindu-l cum ține lesa cu amândouă mâinile și trage de câinele întărâtat, care nu se mai oprește din lătrat, gata să-l trântească și să fugă cu el târâș ca să dea iama prin lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
mea, păi, neamurile. Nimeni nu-i chiar singur pe lume și nici de tot străin... Ba tocmai că bătrânul pare cumva înstrăinat, reținut, căindu-se poate că a fost cândva prea aspru cu fiică-sa, și totodată parcă l-ar intimida prezența lui Rafael, îmbiindu-l și poftindu-l, taicule, bine-ai venit, fă-te comod, și el lungește gâtul după nepotul ăsta nou, de care ia cunoștință cu întârziere. Pare să-l ceară Mirelei și ea ezită o vreme, făcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
pur și simplu doamnă, dar nimeni nu i-a rostit vreodată numele. Cu toate că ea vrea să o luăm la per tu, să fie o comunicare mai mare între nivelurile ierarhice, costumele impecabile și felul ei de a fi ne-au intimidat din prima clipă și, chiar dacă ceilalți nu-i spun doamna director, se simte în orice caz depărtarea uriașă dintre noi și ea. Desigur, un alt motiv pentru care doamna director s-a simțit stânjenită a fost corectitudinea mea gramaticală și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
era un câine căruia i se prezintă o bucată de carne. Sprijinită în cot, alături, Z mă privea și ea atentă. - Nu se poate, am spus încet. Nu pot să mă culc cu tine. Nu se face așa... - Ești cumva intimidat? a întrebat Z. - Nu... adică da... e stupid. Sexul presupune intimitate, e vorba de... Orice aș fi spus era o tâmpenie. Nu puteam să le fac să înțeleagă. Y nu era nici măcar interesată, se uita la televizor, comedia cu Bobby
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
își acordau alămurile. Deasupra țârlâielii se înălța vuietul tobei mari care aduna tot satul. Babele ieșiseră în porți. Pe uliță se strângeau tineri în cămăși cadrilate, cu cravate țipătoare. Rimelate și cu părul încrețit, fetele păreau de la oraș. Uitându-se intimidați pe-alături, băieții dădeau mâna cu ele și râdeau exagerat, scuipând coji de semințe. - Vasilică, ce faci, mă, băiatule ? - Ce să fac, îmi merge bine. - Păcat ! Când apăru nașul, o trompetă începu a suna bășit pe sub ferestre, de trezi socrii
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
să zic, e cam înghesuială. — Mon amour, dragostea e precum focul. Dacă o iei dintr-un loc și o pui în altul, nu se stinge, ci se întețește. De ce să ne declarăm învinși de la bun început și să ne lăsăm intimidați de stereotipuri ? Ăsta era Jean-Claude. Tocmai în nivelul de dificultate stătea pentru el tot farmecul. Ceea ce pentru alții reprezenta un obstacol de netrecut pentru el era doar o nouă provocare. Asta era ironia sorții : să dau peste cineva mai nebun
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
o cabină de toaletă, știrile despre invazia turcească În Cipru ajunseseră deja În Statele Unite. Când Tessie și cu mine am ajuns și noi acasă, sufrageria era plină de bărbați care țipau. ― Vasele noastre de război stau aproape de coastă, ca să-i intimideze pe greci, zbiera Jimmy Fioretos. ― Normal că stau aproape de coastă, spunea acum Milton. Ce-ai vrea? Vine junta și-l dă pe Makarios afară. Așa că turcii devin neliniștiți. E o situație instabilă. ― Da, dar să-i ajute pe turci... ― Statele Unite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
motivul ferestrei apare în mod implicit: Afară ploua, și acel nefericit cap al meu se deschisese ca o pâlnie. (Liniștiți și neliniștiți) Aici, deschiderea, translația este realizată de "acel nefericit cap" care uzurpează geometria. O explozie gălăgioasă, lăudăroasă, care a intimidat cu pălăvrăgeala ei copacii. (Hop-la!) Oglinda este, am văzut, o lume a tăcerii. Fereastra presupune gălăgie, sărbătoare, carnaval. Și, în peretele alb, vedeam fereastra, spărgătoarea geometriei. (Terra incognita) Fereastra este o ieșire din oglindă, o deschidere spre lumea cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
lăsase cu mult timp În urmă anii tinereții, Îl Întâmpină ostil. „Bine domnule,la ora asta se vine? Toată dimineața, ce treburi ai avut? Hai, spune repede, ce vrei...?” Tony Pavone făcu un pas Înapoi. Atitudinea femeii de la ghișeu Îl intimidă dar, Își aduse aminte, acasă era așteptat cu pâine, de aceea i se adresă cu o voce mieroasă. „De fapt puteam veni mai devreme. Am fost nevoit Însă, să irosesc multă vreme până ce am nimerit aici.Aveți Încredere, sunt om
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Pavone invită pe cei prezenți să părăsească biroul oferind intrusului un scaun pe care acesta Îl refuză ostentativ. Lct.Colonel Tudose Ion privea la Tony Pavone absent oferind impresia unei concentrări masive probabil, de felul de cum va putea să-l intimideze să-l poată manipula forțându-l să comită greșeli. Tony Pavone rezistând presiunii hipnotice, zise. „Vă stau la dispoziție...!!” Anchetatorul nu răspunse imediat. Mai pufăi câteva fumuri de țigară, articulând În zeflemea. „Pur și simplu am trecut să te văd
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Tony Pavone Își aduse aminte de fapt, nici poziția lui În societate nu-l favoriza, făcând o mare greșeală dezertând din adevărata democrație, Încercând să se acomodeze cu această bandă de canalii comuniste care sub acoperirea unei propagande mincinoase, maltratează, intimidează, omoară oameni nevinovați, decretând legi după placul lor Încercând să arate lumii civilizate cât de proști și rău intenționați sunt...!! În dumineca următoare Îl vizită din nou, oferindu-i unele alimente din puținul lui cu promisiunea revederii, În zilele următoare
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
puțin timorați de sfaturile lui - Înțelegând tedențioase acuzațiile milițianului - continuară lucrul, onorând situațiile de plată. În acestă situație, Lct. Col. Tudose Ion, turbat, trimise pe capul lor, o armată de anchetatori echipați civil ori militar, culegând informații anchetând pe toată lumea, intimidând cu declarații scrise În așa fel Încât, În cele din urmă refractarul beneficiar se socotea norocos dacă reușea să scape fără destituiri din funcție ori arestări...! Pentru a produce o substanțială dengrigoladă În activitatea zilnică a formației de lucru a
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
plecarea hoților, Atena dădu un telefon informând prietenul ei de cele petrecute În lipsa lui, exprimându-și Îngrijorarea de necazurile ce aveau să urmeze. Tony Pavone, zâmbi Îngăduitor. Evident, ferocele lui urmăritor nu mai știa ce să inventeze pentru a-l intimida dar, el greșise. În definitiv, Tony Pavone se Încadrase În porunca Dictatorului Suprem, păstrând cantitatea necesară până la primirea rației pe cartelă iar calificativul de „Dosirea alimentelor”, nu putea fi luată În serios: În caz contrar, Întreaga lume civilizată ar fi
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Imediat începem să ne spunem lucruri banale ajunând în sfârșit la acea scrisoare dedicată ție. Ca de obicei îți citesc ușor emoționată, știind că mă asculți în cea m-ai profundă liniște, deși în jurul tău aud cum latră câinii. Mă intimidez, de parcă ar fi prima oară când fac asta, încep cu prima propoziție, cu zâmbetul pe chip, apoi continui serioasă '' Parcă ar fi prima scrisoare pe care ți-o trimit și pentru prima oară simt că am atâtea să-ți spun
A doua oară unu by Lungu Andreea-Loredana () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92928]
-
terorizat. Se anunțaseră prin telefon dis-de-dimineață. Soțul meu fusese foarte surprins - se găsea într-o poziție complet „nestrategică“. Era în război cu mine, în plus nu era deloc aliatul directorilor de bancă. Bănuia că ei veniseră în vizită ca să-l intimideze și să-i dea un ultimatum pentru datorii. Pentru a mă câștiga de partea lui, soțul meu începuse să-mi vorbească puțin, chiar să mă liniștească - directorii de bancă nu veniseră să ne scotocească în apartament, poate numai să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
anul erau cele de biologie în care se vorbea despre reproducere. Unii profesori ne săreau , căci nu te puteai înțelege cu treizeci de rânjiți, gata oricând să izbucnească în hohote. Dar profa noastră era o băbuță conștiincioasă care nu se intimida așa de ușor; încă de la iepure avusese totuși probleme cu inevitabila lecție despre "înmulțire". Acum era și mai rău, căci ajunseserăm la om și asta presa și mai tare, aproape insuportabil, barajele noastre sufletești, pe care familia se străduise ani
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
tradiția realistă, visul pare rezolvat straniu în finalul din nuvelă, manevra tipică fiind aceea de a sugera că absența momentană conține ideea că în viață omul din vis poate fi structurat ca o parte a realității. Bunul simț acceptă și intimidează controlând motivul privit altfel de romantici și răspunzând prin variațiuni despre realism tratat ca o formă modificată a fantasticului. Termenul dialogism îi aparține lui M. Bahtin (1895 - 1975) și a fost utilizat în Probleme de literatură și estetică (1975), în
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
Mary o iubește în taină, îi cotrobăiește cu volupate prin lucruri sau se ascunde în buduarul ei. Altă dată ochii îi fug după Ioana, o tânără servitoare. Respins de Ioana, pătrunde noaptea pe fereastră în odaia naivei Lilli, care, deși intimidată de răutățile lui, îl adoră. Cînd Lilli îl anunță că vor avea un copil, mirel o respinge cu brutalitate. Această relativă lipsă de simț moral intră tot în firea lucrurilor, fiind poate după atâtea nebunii, întâiul act meditat al adolescentului
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
avansurile la motor cu benzina asta". "Aha", zic. "Păi, vezi", zice. Mă aburc la volan și plec rușinat, las înaintea mea un beamveu așa cum stă bine unei dacii autohtone și îmi fac reproș că adică de ce a trebuit să mă intimidez, trebuia să-i spun aluia în nădrăgoci că la mine cam bate avansurile la buzunarul cu salariul, dracu' m-a pus să iau figura asta de intelectual căzut pe gânduri, acu' n-am decât să merg la stația Shell. Iluzii
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
A fost ceva de râsul curcilor". "Acu nici Iliescu nu e taman june", zic, și nenea tehnicianul îmi curmă vorba, îmi dă de înțeles că de la anul "gata, dom'le, se termină cu porcăriile astea de privatizări, trebuie stopate"; dau intimidat din cap, nenea îmi zice verde-n față că toate nenorocirile ne vin de la chestia asta cu privatizările, dau din cap obosit, zic că așa e, chiar așa, toată porcăria asta a început odată cu liberalizarea prețurilor în nouăzeci: "de ce mama
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
pentru că semeni puțin cu Cristian Nemescu? Nu m-am gândit, deși cred că semănăm puțin fizic. Alter-ego-ul lui Cristi în film e o combinație între mine și personajul interpretat de Alex Muntean. Cristi era ca și mine, mai retras, mai intimidat de fete în adolescență. Cred că a văzut ceva cunoscut în mine dedesubtul imaginii de Freud din acele zile. Sunt foarte fericit că a simțit o vibrație, deși nu sunt sigur dacă a fost conștient de ea. Sunt, de asemenea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
era o fereastră. În odaie era o lumină dulce crepusculară. Felix se întinse din nou pe pat, cu capul pe un morman de perne decorative, fără să se dezbrace. Era hotărât să nu se culce, ci numai să se odihnească, intimidat de acest interior care nu părea pregătit să-l primească. Prin minte i se perindară toate întîmplările din cursul acestei seri ciudate, figura spână a bătrânului, scările scârțâitoare, chipurile din odaie. Apoi toate capetele începură să se apropie și să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
O singură dată, un elev de școală militară, indus în eroare de ținuta ei, se luă după ea și o urmări până acasă. Aurica năvăli în curte în culmea agitației și spuse Aglaei: - Maman, maman, vine un ofițer. Ofițerul însă, intimidat de ținuta onestă a casei și de lipsa de atracții sigure, după câteva plimbări prin fața imobilului, dispăru. În acea seară, Aurica nu veni la masă și se închise în G. Călinescu odaia ei. Aurica avea despre bărbați o concepție mistică
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]