4,572 matches
-
ambiție de șef de partid merge adesea mai departe decât chiar idealismul său, pare a trece cu totul cu vederea că deocamdată vecinul de la nord vrea înlăturarea lui Brătianu (? ) și că, în caz dacă acest om eminent ar cădea jertfă intrigelor aripei stânge a naționalilor liberali, ce ține cu Rosetti, și atacurilor amicilor Rusiei din Moldova, strălucirea guvernamentală a liberalilor ar ajunge curând la capăt și s-ar face loc unui cabinet care ar sta în solda Rusiei (? ). Brătianu vede mai
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
d. Dimitrie Brătianu pe lângă cuțovlahii de lângă Olimp, nedezrădăcinata lor alipire, când au fost lucrați de-o sumă de agenți trimiși din București și Constantinopol cu instrucții de-ale fostului ministru al României pe lângă Înalta Poartă, patriotecele lor protestări față cu intrigile acestor agenți, pe cari i-au alungat cu lovituri de picior, ar fi trebuit să deschiză ochii ultrapatrioților din București, cari dau încă crezare minciunilor îndrăznețe ale unui Mărgărit și raporturilor nesăbuite ale unui Pencovici. După Margaritis și alți oameni
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
într-o măsură oarecare portretul ce Sallust [î]l face de Catilina... simulator ac dissimulator - dibaci a simula ceea ce nu e și a disimula ceea ce este. Mai cu seamă sesiunea aceasta promite a ne prezenta spectacolul unor discuțiuni și unor intrigi pe cât de absorbatoare pe atât de sterpe. Foasta majoritate prezintă deja trei grupuri deosebite, al virtuții, al d-lui C. A. Rosetti și al d-lui I. Brătianu, plus numărul celor mediatori, gata a combate orice guvern și a se
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
petrec la noi. Politică proprie nu numai că nu s-a făcut vrodată, dar cei mai mulți oameni par a avea o înnăscută incapacitate de-a înțelege importanța cuvântului. Nu este și n-a fost nicicând politică frământarea bizantină de a parveni, intrigile personale de harem și serai și goana după aur a o mână de străini deghizați, constituiți în societate de esploatare. Nici o reformă din câte se propun nu se face din punct de vedere obiectiv, pentru că așa ar fi bine să
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
nici o socoteală, căci nici nu pot fi justificate? Să ne aducem aminte de prefectul de poliție Leon Renault; de procesul Cissey - yung și de tot spionajul de atunci, plătit în timp de mai mulți ani și aceasta numai pentru niște intrigi nedemne și infame... [12 decembrie 1882] ["PE CÎND LA NOI... Pe când la noi în țară atenția publică e absorbită de fenomenele de corupție și de cădere, ce le prezintă un partid în disoluțiune, ale cărui miasme se răspândesc, umplând spiritele
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
prisos orice altă baionetă? Există un pericol atât de mare ca general Călinescu și vestitul locotenent - colonel, doctor în drept de la Pisa și prezident Republicei Ploieștilor, să inunde această țară cu lumina cunoștințelor lor tecnice, încît d. Brătianu poate - daca intrigile sale politice o cer - să creeze altor ofițeri generali o situație care să-i silească a se retrage. Iată în adevăr ce s-a întîmplat: Generalul Manu e cunoscut ca unul din cei mai capabili și mai speciali ostași. Ca
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
știm a câta oară, ca și când realitatea, adecă practicarea reformei în alegerile ce-au avut loc n-ar fi dovedit că guvernamentali și numai guvernamentali pot ieși din urne și că la urma - urmelor lupta se reduce în asemenea caz la intrigile din chiar partidul roșu, la certe meschine dintre Serurie și Sarkez. Sarkez și Serurie, la apostrofe comune și înjurături de uliță între gheșeftari căpătuiți și cei cari caută a se căpătui. Alegerile comunale din București, cari au umplut consiliul cu
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
doua oară îl învinsese pe tânărul călugăr chiar la propriul său joc. Și nu avea defel în minte modul în care reușise să-l împiedice să comunice cu Abația. Nu. Asta intra oarecum în abilitățile sale de om politic. Orice intrigă era inutilă dacă nu își conținea și resursele confidențialității, învățase acest lucru chiar înainte de a intra în politică. Era cu adevărat mulțumit de el pentru că reușise să interpreteze în mod creator cele citite în Manualul Însămânțării, pe care îl cumpărase
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Parodia romanului: Tristram Shandy"13. Din punctul de vedere al acestuia, Sterne folosește înseși anomaliile actului narativ ca instrument pentru a-l face pe cititor să conștientizeze intermedierea ca trăsătură generică a romanului. Actul narativ este o parte importantă a intrigii și astfel dramatizează intermedierea într-un mod nemaiîntîlnit pînă atunci. Sterne îl lasă pe cititor să fie martorul vicisitudinilor incitante din procesul scrierii și asta determină în cele din urmă forma unică a acestui roman, prin descrierea amănunțită a aparentei
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
în funcție de poziția lor față de lumea personajelor, aceștia nu pot fi diferențiați pornind de la relația lor cu aparatul transmiterii narative. Amîndoi sînt reprezentanți ai intermedierii narațiunii și nu au nici o legătură directă cu producerea operei, cu actul care generează lumea ficțională (intrigă, scenă, personaje și narator) ca imagini ficționale. Atît naratorul la persoana întîi, cît și naratorul auctorial sînt elemente ale structurii de suprafață a narațiunii. Ei își au originea în motivația fundamentală a oricărei narațiuni, și anume aceea de a face
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
stilistice de la norma prozei de pură relatare a rezumatului, este un exercițiu care poate acutiza privirea și simțul stilistic pentru afirmațiile auctoriale din textul narativ însuși. 2.3. Gradul zero al intermedierii în Caietele lui Henry James Prima schemă a intrigii unei narațiuni apare de obicei în poveste într-o formă care este încă lipsită de intermediere narativă. La fel ca rezumatele intrigii, schemele sînt de regulă la timpul prezent, pentru care denumirea de "prezent al reproducerii" pare nepotrivită. Mai degrabă
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
din textul narativ însuși. 2.3. Gradul zero al intermedierii în Caietele lui Henry James Prima schemă a intrigii unei narațiuni apare de obicei în poveste într-o formă care este încă lipsită de intermediere narativă. La fel ca rezumatele intrigii, schemele sînt de regulă la timpul prezent, pentru care denumirea de "prezent al reproducerii" pare nepotrivită. Mai degrabă, timpul unei astfel de schițe a intrigii pare să fie strîns legat de prezentul folosit de obicei în jurnale pentru consemnarea percepțiilor
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
poveste într-o formă care este încă lipsită de intermediere narativă. La fel ca rezumatele intrigii, schemele sînt de regulă la timpul prezent, pentru care denumirea de "prezent al reproducerii" pare nepotrivită. Mai degrabă, timpul unei astfel de schițe a intrigii pare să fie strîns legat de prezentul folosit de obicei în jurnale pentru consemnarea percepțiilor și a impresiilor: în linii mari, niște note de acest gen apar adesea împreună cu însemnările de jurnal ale unui autor. Jurnalele publicate ale romancierilor, cum
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
la care ajunge un text atunci cînd este șlefuit pentru a fi transmis cititorului. În cazul în care considerăm că gradul zero al intermedierii este reprezentat de materialul narativ în stadiul său primar, probabil prima schiță în formă brută a intrigii, atunci rezumatul detaliat, scenariul romanului Ambasadorii, este deja o formă de tranziție în direcția intermedierii depline, așa cum apare aceasta în situația narativă a textului final. Se pare că o trăsătură specifică a gradului zero al notelor este faptul că autorul
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
rafinat, inteligent, aproape livresc: adîncește ironia, tragedia 96. Timpul trecut din note trimite astfel la o prezență în sensul unui prezent "tabular"97: în acest stadiu de concepție, autorul încă simte că are libertatea de a modifica personajele și elementele intrigii ("Ar putea să fie american"). Acest șir de potențiale schimbări se sfîrșește abrupt o dată cu trecerea la timpul trecut, într-un mod de intermediere care este convenția binecunoscută a narațiunii realiste. Aici intervine una dintre funcțiile retoricii narative, pentru a șterge
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
abrupt o dată cu trecerea la timpul trecut, într-un mod de intermediere care este convenția binecunoscută a narațiunii realiste. Aici intervine una dintre funcțiile retoricii narative, pentru a șterge cît se poate de bine urmele naturii variabile a personajelor și a intrigii, un proces care este foarte bine descris prin sintagma lui Booth "retorica disimulării". Cu siguranță că anumiți autori ai tradiției realiste (Fielding, Trollope) ironizează ocazional această practică, sugerînd în roman că personajele lor continuă să fie supuse omnipotenței și puterii
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
acest lucru pare să fie valabil în cazul autorilor care folosesc formele narative într-un mod la fel de conștient ca acela întîlnit la James. Voi descrie acest proces mai amănunțit prin intermediul a două fragmente din Caiete. Primul exemplu, schița scurtă a intrigii făcută de James pentru "Prietenii prietenilor" în Caiete ilustrează modul în care concepția poate ajunge într-un stadiu în care figura naratorului devine vag vizibilă, împreună cu principalele trăsături ale intrigii și contururile de bază ale personajelor. Este deosebit de interesant în
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
a două fragmente din Caiete. Primul exemplu, schița scurtă a intrigii făcută de James pentru "Prietenii prietenilor" în Caiete ilustrează modul în care concepția poate ajunge într-un stadiu în care figura naratorului devine vag vizibilă, împreună cu principalele trăsături ale intrigii și contururile de bază ale personajelor. Este deosebit de interesant în acest context că "eul" naratorial (în versiunea finală, naratorul la persoana întîi este femeie) pare să ia naștere treptat din "eul" auctorial. Prin urmare, este adesea greu de spus dacă
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
grad zero al intermedierii pot fi schimbate în texte cu diferite grade de intermediere reprezentată prin adăugarea diferitelor elemente narative. Ambele concluzii ar trebui analizate într-o viitoare "gramatică" a artei narative. Discutarea rezumatelor romanelor întregi și a schițelor de intrigă din caietele unui autor a avut rezultate care sînt convergente cu acelea derivate din analiza titlurilor de capitol. În toate cele trei zone timpul trecut s-a dovedit a fi un semnal ușor de recunoscut pentru modul intermedierii. Mai mult
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
narativ. De pildă, actul narativ al guvernantei bîntuite de fantome din romanul lui Henry James O coardă prea întinsă este ultimul act de autodramatizare a acestui personaj și, în consecință, continuarea directă a rolului pe care aceasta îl joacă în intriga poveștii. Pentru naratorul la persoana a treia, pe de altă parte, nu există nici o constrîngere de a nara. Motivația sa este mai degrabă estetic-literară decît existențială. Naratorul auctorial din Tom Jones sau Muntele vrăjit poate fi îngăduitor față de soarta eroului
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
care o stîrnise el!). Era un bărbat prea arătos pentru ea! Dacă ar fi fost la fel de atrăgătoare precum cineva, atunci ar fi fost posibil să-i susțină sentimentele! Pentru că el era sălbatic, auzise ea; foarte sălbatic, foarte promiscuu; îi plăcea intriga la nebunie. Însă era tînăr; un om inteligent: și-ar da seama cînd greșește, însă ea ar putea avea răbdare cu defectele lui, dacă ele nu ar fi vindecate de căsnicie". O ținea tot așa; apoi a vrut ca eu
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Pfister compară modurile de comunicare ale textelor dramatice și narative (20 ș.u.). Pe lîngă aceste diferențe dintre narațiune și operele dramatice care au legătură cu maniera de prezentare, mai sînt cîteva trăsături comune ambelor genuri, îndeosebi caracterul ficțional al intrigii, al cadrului și al personajelor. Vezi Pfister, Das Drama. Theorie und Analyse, München, 1977, mai ales pp. 221 ș.u. 6 Käte Friedemann, Die Rolle des Erzählers in der Epik (1910), Darmstadt, 1965, 26. 7 O excepție este naratologia, abordare
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
143. 174 Părțile narative sînt segmentele unui text narativ în care este exprimată intermedierea narațiunii. Acest sens al termenului trebuie distins de sensul cuvîntului corespunzător conceptului lui Link de "text narativ", care înseamnă "toate textele care se bazează pe o intrigă". Pentru Link, în afară de roman și dramă în textele narative sînt incluse filmele, teatrul radiofonic, benzile desenate etc. Link, Literaturwissenschaftliche Grundbegriffe, 272. 175 Stanzel, Typische Erzählsituationen, capitolul II. 176 Vezi Werner Günther, Probleme der Rededarstellung. Untersuchungen zur direkten, indirekten und erlebten
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
München, 1976, 151 ș.u. 288 Wayne C. Booth numește în mod corect perspectivismul sau, în termenii săi, noua "tratare consistentă a punctului de vedere", drept cea de-a patra "unitate", care se alătură unității locului, a timpului și a intrigii din roman. Vezi Booth, Rhetoric, 64. 289 E.M. Forster, Aspects of the Novel, New York, 1927, 118-119. 290 Vezi W.J. Harvey, The Art of George Eliot, Londra 1961, și Character and the Novel, Londra, 1970; Barbara Hardy, The Novels of
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
învățăturile timpului său. Acest concept era nou pentru secolul al XIV-lea, fiindcă universul medieval nu cunoștea conceptul de comuniune, care presupune o eliminare a distanței, o simbioză nu doar între participanți, ci și între medium-uri și mesaje.18 Intriga mediologică se țese la origini în jurul acestei prime separări, ezitări, al degajării unei distanțe problematice, neobișnuite, între știință și formă, între informație și un medium al limbajelor (latina), reflectare a unei noi distanțe între oameni, caz în care problema circulației
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]