4,844 matches
-
sterilă. Cei mai mulți văd În ea o cabotină, neputînd depăși limitele unei logici comune sînt convinși că ea Își inventează cu obstinație situații limită pentru a deveni un caz, dar Birgit are o autentică vocație a tragicului Împins pînă la autodistrugere. Intuiește exact că drumul cunoașterii trece prin subterană. Spune adevăruri grave pe care nimeni nu e dispus să le audă, de aceea izolarea ei devine tot mai insuportabilă. Mă tem pentru ea. În ultima vreme mi-a ținut o teorie Întreagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
te vindece“. Desigur că mobilul exilului Dumneavoastră nu a fost fuga de comunicarea socială, vulgară și zilnică - dacă aș crede asta, ar Însemna să mă jignesc pe mine În primul rînd și să mă acuz că nu sînt capabil să intuiesc „marile mistere“. Dar și aici, Doamnă, ați frînt zborul la jumătate, pentru simplul motiv că nu ați aruncat la trecerea Dunării toate creioanele și alte instrumente moderne de scris. Doar În această situație, pedeapsa ar fi fost PEDEAPSA! Așa, vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
masă de ruine sub care este de temut că toți ocupanții au fost Îngropați de vii. Din relatările martorilor oculari reiese că valurile seismice au fost Însoțite de o violentă perturbație atmosferică de caracter ciclonic țparcă citesc Apocalipsa mai mult intuiesc decît Înțeleg) ...un acoperămînt de cap după aceea identificat ca aparținînd mult respectatului slujitor al coroanei și al justiției de pace Domnul George Fottrell și o umbrelă cu măciulie de aur și cu inițiale gravate și purtînd de asemenea blazonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
atunci, iar acum parcă el urma să se dea la mine și nu era deloc momentul potrivit. Eu aveam până la urmă pe altcineva în cap. îmi citise gândurile. Bărbatul ăla de la galerie - înalt și cu privire lacomă - ești cu el? Intuise perfect totul. — Nu, nu, am spus. Nu am gânduri din astea deocamdată - sunt prea ocupată cu munca și asta m-ar distrage. Lucru care, bineînțeles, nu e niciodată adevărat. Când oamenii îți spun asta în față înseamnă că știu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
galbenă și bolnavă, deși puternică, după cum am mai spus. Ceea ce mă uimea însă deopotrivă de mult ca și sentimentul de nepotrivire sufletească cu locul unde mă aflam și pe care-l încercasem în clipele când ezitam să apăs pe clanță, intuind că nu am ce să caut aici, erau privirile acestor oameni. În acele momente puteam să jur că niște căutături mai pline de ură și mai tăioase nu întâlnisem nicicând. Mă priveau toți, fără excepție, cu o răutate ce depășea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
simțurile, că simțurile mele, oricât de impure, nu pot murdări spiritul, că simțurile mele sunt deschise tuturor femeilor, în timp ce spiritul e accesibil doar Soniei, și că în mine simțurile sunt într-un fel de divorț cu spiritul. Nu știam, dar intuiam că în toate acestea există o doză de adevăr. Și totuși un gând greu începe să se miște în mine, iar eu nu-mi pot întoarce ochii de la imaginea în care Sonia, luându-mi locul, săvârșește exact ceea ce am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
sensibilizat pentru a mai putea fi și senzual. „Ce să fac, ce să mă fac, ce să mă fac?“ - gândeam eu disperat, înțelegând că Sonia este tipul de femeie pe care trebuie s-o iei deodată și în plină forță. Intuiam că trebuie să fac lucrul acesta exact așa, și nu altfel, nu pentru că Sonia s-ar fi opus, ci pentru că, dacă aș fi îndrăznit să mă excit prin procedeul cunoscut, procedeu rușinos și de lungă durată, mi-aș fi salvat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
adânc pe calea țelului propus, cu atât mai des se întâmplă să mă așez pe divanul din camera mea întunecată și să-mi imaginez deodată că sunt deja ceea ce doream să devin. Cu instinctul meu de lene și de reverie, intuiam că realizarea tuturor faptelor exterioare spre care năzuiam nu merită această imensă cantitate de timp și de efort; nu merită, pentru că, de fapt, senzația de fericire crește în intensitate doar odată cu viteza și cu ineditul evenimentelor care o provoacă. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
de la Scaunul Dracului nu. Să nu crezi cumva că acolo se află un scaun pe care șade Scaraoțchi și păzește muntele. Numele i se trage de la filoanele orizontale care se găsesc sub munte și care se numesc scaune, explică Calistrat intuind nedumerirea inspectorului. Cele mai bogate zăcăminte de metal prețios sunt la Scaunul Dracului și mulți au încercat să le scoată la lumina zilei. Spuneai că știi tu ceva despre vâlve și te cred, dar numai ce ai citit în cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
toate boalele! Taci! îi șopti bătrânul în ureche. E aici! Unde? nu se putu Toma să întrebe. Chiar în fața ta. S-a strecurat lângă tine la adăpostul ceței. Cristian se simțea jenat. Îl certase degeaba pe Calistrat. Acesta fusese vigilent, intuise perfect că vâlva va profita de apariția negurii și va încerca să îi ia prin surprindere. Veghease de sus și intervenise exact la țanc. Îi era ciudă că se lăsase cuprins de gânduri și nu mai fusese atent la ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
la dimensiunea unui stat de om și, cu o viteză incredibilă prinse a se îndepărta de ei. Se rostogolea foarte repede la deal, în susul drumului forestier. Acum era foarte aproape de un cot după care amenința să se piardă în întuneric. Intuind pericolul, Cristian se repezi în urmărirea ei, trăgându-l și pe Calistrat după el, în încercarea de a nu o scăpa din ochi. Din păcate pierduseră startul, vâlva apucase deja să dispară dincolo de curbă, înainte ca ei să ajungă acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Johanson adepta lor? Și nu m-a dus ea la acea bibliotecă - pentru că i-am destăinuit durerea - ca să dau de Enciclopedia morților și să-mi găsesc În ea un dram de alinare?) Asta-i tot ce pot ști, ce pot intui despre activitatea lor. Caracterul ocult al acestei activități Își găsește -, cred eu -, obîrșia În Îndelungata tradiție a prigoniților Bisericii, iar pe de altă parte, munca la o astfel de enciclopedie presupunea o discreție absolută, Întrucît trebuia evitată orice pornire vanitoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
mînă o lucrare a sa care Îl Încredințase că experiența e „asexuată, deci amorală“, numai că nu putuse afla acea Împăcare a spiritului propovăduită În Vară și pustie. Maestrul fu cuprins de Înfrigurare, dar și de căință, Întrucît abia atunci intuia că Învățătura sa, ca oricare altă doctrină care se Întemeia pe morală, putea provoca, ajungînd În mîna unui ins imatur, tot atîta rău, pe cît bine (căci, după cum Însuși Platon o spune, dacă maestrul e cel care Își alege ucenicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
safire. — CÎți ani ai? a Întrebat ea. — Aproape unsprezece, am răspuns. Dar dumneavoastră? Clara a rîs dinaintea insolentei mele inocențe. — Aproape de două ori pe atît, Însă nu-i totuși cazul să-mi spui dumneavoastră. — Păreți mai tînără, am remarcat eu, intuind că asta putea fi o bună ieșire pentru indiscreția mea. Atunci o să am Încredere În tine, fiindcă eu nu știu cum arăt, a replicat ea, fără să-și abandoneze zîmbetul parțial. Dar, dacă Îți par mai tînără, cu atît mai mult trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
din castelul Montjuïc, unde, ca pe mulți alții, nimeni nu l-a văzut intrînd și de unde n-a mai ieșit niciodată. Mama Clarei citea scrisorile cu voce tare, ascunzîndu-și neîndemînatic plînsul și sărind peste paragrafele pe care fiica lor le intuia fără să mai fie nevoie să le citească. Mai tîrziu, la miezul nopții, Clara Își convingea verișoara, pe Claudette, să-i recitească scrisorile tatălui ei În Întregime. Așa citea Clara, cu ochi de Împrumut. Nimeni n-a văzut-o vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
În contralumina felinarelor. Rămase acolo preț de aproape un minut, fumînd cu nepăsare, cu privirea fixată Într-a mea. Apoi, cînd se auziră clopotele catedralei bătînd miezul nopții, figura schiță o ușoară Încuviințare din cap, un salut Înapoia căruia am intuit un zîmbet pe care nu-l puteam vedea. Am vrut să răspund, Însă rămăsesem paralizat. Figura se Întoarse și se Îndepărtă șchiopătînd ușor. În oricare altă noapte, abia dacă aș fi băgat de seamă prezența acelui străin, Însă de Îndată ce l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
În acea noapte pînă cînd le-am Învățat pe de rost, au șters dintr-o dată gustul amar cu care rămăsesem după vizita inspectorului Fumero. După ce mi-am petrecut noaptea veghind, cufundat În acea scrisoare și În glasul pe care Îl intuiam În ea, am ieșit din casă odată cu ivirea zorilor. M-am Îmbrăcat fără să fac zgomot și i-am lăsat tatei un bilet pe comoda din vestibul, spunîndu-i că aveam de făcut cîteva comisioane și că urma să mă Întorc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Mă numesc Daniel Sempere. Tatăl dumneavoastră mi-a dat adresa cu ceva timp În urmă și mi-a spus că mi-ați putea vorbi despre Julián Carax. La auzul acestor cuvinte, expresia de visare se risipi de pe chipul ei. Am intuit că menționarea lui taică-su nu fusese o mișcare nimerită. — Ce anume doriți? mă Întrebă ea bănuitoare. Am simțit că, dacă nu Îi cîștigam Încrederea chiar În clipa aceea, aveam să ratez ocazia. Singura carte pe care o puteam juca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
zid, ca și când o oaste amețitoare de torțe ar fi coborât vijelios pe scări. Sus, mai rămăsese doar cercul de creneluri carbonizate, o vatră enormă din care ieșeau fum și flăcări roșiatice, aidoma fălcilor unui balaur care Încerca să muște cerul. Intuind prăbușirea, asediatorii se retrăseseră, lăsând pradă focului și surpării trupurile victimelor Împrăștiate prin curte. De acum, nu mai exista nici un dușman de ucis, iar incendiul curmase orice posibilitate de jaf. Fără să aștepte vreun ordin, companiile din armata permanentă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
dinăuntru. Bătu, fără să primească vreun răspuns. Lăsă lada jos și Încercă să Împingă ușa, În speranța că se va deschide. Auzi de partea cealaltă zgomotul metalic al zăvorului care rezista. Fu cuprins de teama că Arrigo fugise. Poate că intuise că fusese descoperit. Sau poate că, aflând de masacrul de la Maddalena, se hotărâse să plece, spre a salva ce se mai putea salva din planul său. Ori poate că era În căutarea unei noi victime, pentru a-și desăvârși proiectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
femeile astea, Rita și Vichi, femei pentru care am lăsat ce-am avut mai bun în viață? — Despre Ani vorbești?, îl întreabă Lori cu o ciudă pe care o ascunde foarte bine, interpretase atât de inocent, că maestrul n-a intuit nimic. — Despre Anita. Odată, lui Vichi, i-am trântit-o: auzi, cum își încheie Ion șireturile la pantofi, poate de burtă? M-am gândit că, încet, în timp, am să o fac pe ea să plece de-acasă, și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Femeia oftează, se adâncește în lenjeria primitoare, pe ea, Maestrul n-o citise niciodată, ar vrea să-i spună: tu nu m-ai înțeles niciodată, nici nu știi ce-i cu mine, nu m-ai înțeles, kalepa takala, n-ai intuit, totdeauna a trebuit ca altcineva să-ți spună ce se întâmplă. Dar tace, ea tace mereu... Și totuși. De ce te-ai uitat sub plapumă? — Am vrut să văd dacă ești goală, am mai pățit asta odată, în liceu, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
murea dansând în liniște, dezbrăcând încet vălurile de plastic. Odată cu ultimul văl va cădea capul ei - și numai al ei. Mariana murea încet și nu știau asta decât ea și Mișu. Își ridică încet bluzița. Abdomenul ei plat se unduia, intuind o maternitate dinainte pierdută. Linia sânilor tresălta sub sutienul roșu și părul ei mătăsos cu rădăcini negre îi îmbrățisa umerii încă vii. Mariana dansa încet și murea încet și în acele minute doamna Popa și doamna doctor își regretară tinerețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
să-i cer să renunțe sau nu la ce-avea de gând să facă cu Mie. Bineînțeles că problema nu se punea În termeni de morală, nici dacă direcția spre care se Îndrepta era greșită sau nu. Cum să spun? Intuiam cumva că nu era corect. Și nu mă refer aici la faptul că eu sau el nu eram corecți față de Mie. Știți bine că Între o femeie și un bărbat problema nu se pune niciodată În termeni de corectitudine sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Doar imaginându-mi aceste degete atingându-mă, și mă lua cu greață din cauza excitării violente. Extremitățile nervoase ale trupului mi-au fost cuprinse de un freamăt mărunt, imaginându-mi degetele acestea cuprinse de excitare, Încercând să strângă ceva Între ele. Intuiam forța voinței pe care o emanau. Degetele lui Reiko. Yazaki dispusese complet de Reiko, inclusiv de degetele acestea. — Îi Înțeleg reacțiile. Reiko Își aținti privirile asupra mea. Pot să prevăd În ce fel ar reacționa la ceva anume. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]