8,656 matches
-
nominală a Imperiului asupra unor teritorii întinse era pretinsă și recunoscută, uneori, în relațiile externe. În virtutea pretențiilor asupra unor foste teritorii ale Bizanțului, în 1263, împăratul Mihail VIII a acordat turcilor selgiucizi (sau oguzi), refugiați din sultanatul de Iconium în urma invaziei mongolilor hulaguizi în estul Asiei Mici, dreptul de a se așeza în Dobrogea (Paristrion). Însă divergențele izbucnite curând între împărat și turci, ca și alianța acestora cu mongolii Hoardei de Aur au împiedicat transformarea lor în instrumente ale politicii bizantine
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în regiunile ungare. Trebuie spus că pădurile ce acopereau Carpații răsăriteni și lupta românilor, sașilor, secuilor, care apărau trecătorile munților, îi descurajau pe mongoli, oameni ai stepei, să năvălească în Ungaria. Prima acțiune militară amplă spre Europa centrală, după marea invazie din 1241-1242, a avut loc în 1259, când armata emirului Burundai a invadat Polonia, străbătând mai întâi Haliciul. Mongolii au silit pe ruși, cumani și alte populații să-i însoțească în acest atac ce viza orașul polonez Sandomir. În 1260
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
mongolii) stabiliți la sud de Dunăre, în Dobrogea, în teritoriile bizantine, unde au fost înfrânți lângă Mesembria-dar primejdia unor incursiuni mongole în Tracia și Macedonia s-a menținut. În 1285, emirul Nogai și prințul Tola Buga au organizat o mare invazie în Europa centrală, cea mai însemnată acțiune militară mongolă după 1241. Faptul că în fruntea campaniei din 1285 se afla Tola Buga, nepotul hanului Mongke, și Noga, cel mai vestit general mongol, denotă că însăși conducerea Hoardei era implicată în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a secolului al XIV-lea, este grăitoare în acest sens. Grupurile de mongoli stabilite în Dobrogea, susținute uneori de cele din stepele nord-pontice, se amestecau în conflictele dintre regii sud-dunăreni sau intrau ca mercenari în armata țarilor bulgari și organizau invazii în Bizanț. Prin participarea la acțiunile militare ale bulgarilor, mongolii s-au implicat în evenimentele din sudul Dunării. În 1323, ei erau prezenți alături de români la luptele din zonă, astfel, conform izvoarelor, țarul bulgar Mihail Șișman a fost sprijinit de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
acționa în teritoriile controlate de mongoli la est de Carpați, unde au avut loc mai multe lupte. Aflăm dintr-un document din 1324, că fusese trimisă o armată înspre "țara tătarilor", condusă de Phynta de Mende, pentru a preveni o invazie a acestora. În același scop, pentru apărarea regatului, între iunie-august 1324, el s-a aflat în sudul Transilvaniei. Deducem că expediția ungurească a avut loc în vara 1324, fiind îndreptată împotriva mongolilor din estul Munteniei și a celor din sudul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Sibiu, Brașov, centre politice, administrative și bisericești; după 1241, apar noi târguri și orașe (oppida et civitates) ca urmare a progresului societății transilvane. Unele orașe precum Sighișoara, Mediaș, Brașov, Bistrița își leagă întemeierea și dezvoltarea de colonizarea săsească desfășurată după invazia din 1241, așadar, a doua jumătate a secolului al XIII-lea. O categorie aparte de așezări urbane o reprezentau localitățile miniere: Rodna, Turda, Baia Mare, Baia Sprie, Baia de Arieș. În ceea ce privește mărimea așezărilor urbane, în secolele XIII-XIV, ele erau modeste-orașele cele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
est-carpatice au fost locuite de români, dar și de alte grupuri etnice. Prezența lor pe teritoriul dintre Carpați și Nistru se explică prin prisma unor împrejurări istorice diferite. În afară de mongoli (tătari), care au persistat în sudul și sud-estul Moldovei, după invazia din 1241, și a populațiilor aduse ulterior de ei, ca elemente militare sau meșteșugărești, și alte grupuri etnice s-au stabilit aici. Pe lângă o colonizare spontană, a existat și una dirijată, din inițiativa vârfurilor societății locale. Odată cu elementele românești din
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
au aflat monede tătărești, bizantine și est-europene. Un alt oraș, Chilia, data de la sfârșitul secolului al XIII-lea, fiind și ea o așezare bizantină (vezi N. Iorga, Studii istorice asupra Chiliei și Cetății Albe). În secolul al XIII-lea, după invazia din 1241, Chilia, prin poziția sa la Dunăre, intrase în orbita politică și militară mongolă. Influența sa, în secolul al XIV-lea, este legată inseparabil de activitatea comercială și de prezența negustorilor genovezi în regiunile nord-pontice și la gurile Dunării
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Costești, fiind situat în apropierea Nistrului, s-au aflat monede și aici. Locuitorii celor două orașe erau români, mongoli, alogeni în general (Bibl.: DRH D, I, p. 29; Hurmuzaki, I/1, p. 429-430).21 În Țara Românească și Dobrogea, marea invazie mongolă din 1241 a dus la o puternică perturbare în spațiul carpato-dunărean: așezări distruse, populație exterminată sau dusă în robie. Cu toate acestea, societatea românească de la sud de Carpați nu a suferit pierderi foarte mari, dovadă mărturiile din Diploma ioaniților
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
apar noi ramuri meșteșugărești: fierari, aurari, armurieri, tăbăcari, cizmari. În Transilvania, unde meșteșugurile erau foarte dezvoltate, cei care le profesau erau organizați în bresle. Comerțul a cunoscut un progres notabil, în secolele XIII-XIV, după depășirea distrugerilor și pierderilor provocate de invazia mongolă din 1241-efectele negative ale acesteia asupra economiei țărilor române au fost îndelungate. Circulația monetară se intensifică, dar circulația internă a suferit-cât privește schimbul extern de mărfuri, acesta se făcea cu centrul Europei, sudul Dunării și cu popoarele din Răsărit-mongolii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Constantinopolul a fost ocupat de latini și venețieni. Prima știre (informație) despre comerțul venețian în Cumania datează din 1206, la Soldaia-oraș comercial al grecilor din Trebizonda. Faptul politic care a dat un mare avânt comerțului italian pe Marea Neagră a fost invazia mongolă din 1241. Stăpânirea mongolă a unificat drumul stepelor de la Dunărea de Jos până în China, sub o singură conducere, ceea ce a permis negustorilor, în schimbul unei vămi, să pătrundă, să cumpere mărfurile aduse de caravanele din Extremul Orient, mai ales mătăsuri
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Țara Severinului, dependent de centrul de putere mongol de la Dunăre. În felul acesta, mongolii au ajuns vecini cu Ungaria, iar această vecinătate punea în primejdie securitatea regatului, în iarna 1284-1285, mongolii au pătruns adânc îa Ungaria, în a doua lor invazie. După o cronică rusă, mongolii, însoțiți de cnejii ruși, au năvălit din două direcții: din sudul Carpaților în Transilvania, sub conducerea lui Nogai, care a luat drumul Brașovului, și din nord sub conducerea lui Tola Buga. Deși au suferit pierderi
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cronică rusă, mongolii, însoțiți de cnejii ruși, au năvălit din două direcții: din sudul Carpaților în Transilvania, sub conducerea lui Nogai, care a luat drumul Brașovului, și din nord sub conducerea lui Tola Buga. Deși au suferit pierderi grele, noua invazie a fost o reușită pentru Hoarda de Aur, încât regele Ladislau s-a orientat spre o alianță cu mongolii, cu care a încheiat pace. Dar uciderea regelui (1290) și urcarea pe tron a lui Andrei III (1290-1301) a pus capăt
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
regatului arpadian în această perioadă ? După 1204, cum subliniam mai sus, angajat în politica de cruciată în răsărit și sud-est, regatul ungar urmărise asimilarea confesională față de păgâni, schismatici și eretici, în spațiul intracarpatic, dar și în cel extracarpatic. Însă marea invazie mongolă din 1241 a surprins Ungaria în plină înfruntare nobilime-regalitate. Trebuie să spunem că, în secolul al XIII-lea, ultimii cinci regi arpadieni, începând cu Andrei II (1205-1235) și încheind cu Andrei III (1290-1301), au încercat să stăvilească acțiunea factorilor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în acțiunea sa de a guverna cu ajutorul nobilimii și bisericii, pentru a înlătura dominația baronilor. La moartea sa, în 1301, regatul ungar se afla în plină descompunere. Însă destrămarea regatului arpadian a avut pe lângă componenta politică și una confesională: șocul invaziei mongole din 1241 a redus considerabil influența papalității, care impulsionase politica confesională anterioară a regatului și a blocat, practic, prozelitismul catolic. Toleranța față de schismatici (români) și păgâni (cumani) a luat proporții sub Bela IV și Ladislau Cumanul. Relaxarea presiunii confesionale
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a avut un fundament economic: erau aici drumuri de negoț, târguri născute în centrele de schimb din văi și o serie de orașe. Un impuls a venit și din sudul țării, unde se întemeiase, în 1227-1228, Episcopia cumanilor, distrusă de invazia mongolă, dar restabilită după 1241, sub numele de Episcopia Milcovensis. Ulterior, aflăm că stăpânitori (boieri) locali preluaseră pământurile episcopiei deducem că, și la est de Carpați, existau acei "maiores terrae", viitoarea aristocrație feudală. În Moldova, nu se știe sigur dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Carpați, în secolul al XIV-lea, forme superioare de organizare politică, încă înainte de momentul descălecatului. Această realitate politică nu trebuie să surprindă, căci mai sunt și alte indicii asupra existenței, la est de Carpați, a unor formațiuni politice prestatale anterioare invaziei mongole din 1241.29 Ce spun cronicile noastre despre momentul istoric al "descălecatului" din 1359? Letopisețul anonim al Moldovei (Letopisețul de la Bistrița) consemnează lapidar "descălecatul lui Dragoș": "În anul 6867 (1359), a venit Dragoș voievod din Țara Ungurească, din Maramureș
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
descălecatul") Moldovei, ca stat de-sine-stătător, departe de a fi rezultatul exclusiv al unui "descălecat" maramureșean, a presupus un îndelungar proces intern, implicând o populație numeroasă și o dezvoltare economică și social-politică. Acest proces evolutiv intern, firesc, a fost perturbat de invazia și dominația mongolă și de politica expansivă a regalității ungare. Confruntările cu Hoarda de Aur și cu regatul Ungariei, ca și întărirea pozițiilor Poloniei și Lituaniei la hotarele nordice ale țării au impulsionat unificarea formațiunilor teritoriale românești de la est de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
numismatice, în SCN 2, 1958, p. 269-301. Sacerdoțeanu A., Vlahii din Chalcidica, în vol. În memoria lui V. Pârvan, București, 1924, p. 303-311. Idem, Guillaume de Rubruck și românii la mijlocul secolului al XIII-lea (l. fr.), Paris, 1930. Idem, Marea invazie tătară și sud-estul european, București, 1933. Idem, Au fost aleși cei dintâi domni ai Moldovei ?, în RI, 1935, p. 316-317. Idem, Considerații asupra istoriei românilor în evul mediu, București, 1936. Idem, Comentarii la diploma din 1285 privind pe magistrul Gheorghe
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
IX-X, în AM 13, 1990, p. 103-148. Idem, Ultimele valuri migratoare de la nordul Mării Negre și al Dunării de Jos, Iași, 1996. Idem, Marile migrații din estul și sud-estul Europei în secolele IX-XIII, Iași, 1999. Idem, Cronicari italieni despre repercusiunile marii invazii mongole din 1241-1242 asupra românilor, în SMIM 19, 2001, p. 196-206. Spinei V. și Coraliuc G., Date noi cu privire la circulația unor obiecte de cult din scolele XII-XIII, în SCIVA, 1976, nr. 3, p. 319-330. Stahl H. H., Contribuții la studiul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Diploma Ioaniților 317 Transilvania sub regii unguri 322 Așezarea coloniștilor străini în Transilvania 330 Secuii 330 Sașii 333 Instalarea cavalerilor teutoni în Țara Bârsei 338 CAPITOLUL X ULTIMUL VAL MIGRATOR ( SECOLELE X-XIII) 343 Pecenegii 343 Uzii 348 Cumanii 349 Marea invazie mongolă (1241) 353 Alți migratori 364 Simbioza româno-pecenego-cumană 367 Năvălirea tătarilor și românii 371 Societatea nomadă și relațiile sale cu populația românească 375 CAPITOLUL XI ROMÂNII ÎN SECOLUL AL XIII-LEA 379 Contextul extern 379 "Secolul mongol" (1241-1359) 384 Societatea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
titlul Studii românești, în primul volum intrând Fantasmele nihilismului, Secretul doctorului Eliade (2000), un al doilea volum urmând să cuprindă eseuri de istorie a religiilor cu trimitere la teme românești, creații de literatură propriu-zise, unele scrise în românește (între care Invazia zorabilor în Jormania, Jormania Liberă, remarcabilă oglindă în planul ficțiunii a lui decembrie 1989, romanul științifico-fantastic Hesperus, alegorie filosofică redactată în 1981-1982); ansamblul de scrieri politice și cultural-politice publicate între 1974 și 1991 și reunite în 1999 în volumul Păcatul
CULIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286569_a_287898]
-
patronilor, United Vision reprezintă un sistem bine pus la punct pentru captarea semnalelor pieței. Tinerețea personalului și a patronilor, precum și seriozitatea cu care ascultă părerile clienților au ajutat firmele United Vision să-și păstreze flexibilitatea în acțiune. La fel cum invazia motocicletelor japoneze în Anglia a fost ghidată nu de o strategie genială, ci de ascultarea atentă a părerilor consumatorilor și de transpunerea lor în practică, oamenii United Vision se adaptează rapid la semnale. Viteza de reacție înlocuiește planul alambicat. Strategia
Tehnici de analiză în managementul strategic by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]
-
afirmat în acest domeniu a fost Forex, creația unui „pădurar” din Brașov, Nicolae Țucunel. Firma s-a impus rapid atenției nu atât prin performanțele de volum, cât prin stilul echilibrat al afacerii și păstrarea măsurii într-un domeniu afectat de invazia celor caracterizați prin eticheta „slab și lacom”. Prezența constantă a firmei în viața brașoveană în ultimul deceniu a fost consolidată de transferul de nume spre o echipă sportivă ce a încântat sufletele brașovenilor câteva decenii, dar părea că are o
Tehnici de analiză în managementul strategic by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]
-
rămâne fidel dimensiunii ludice a poemului, pe fondul unei poeticități de tip reflexiv, înclinată către limbajul speculativ și „spiritul geometric”. Abundă termenii din geometrie, tehnică, cibernetică, mărturisind o receptivitate acută față de suflul vremii și, în egală măsură, angoasa produsă de invazia tehnicismului. Obsesia timpului străbate textele și deschide terenul reveriei, proiecției fantastice, călătoriilor, clivajelor temporale. Spirit fundamental ironic, autorul cultivă asociațiile neașteptate, pândește îndelung surpriza cititorului printr-o continuă sfidare a convențiilor „poeticului”, subminează în chip periculos propriul timbru liric, lăsând
CONSTANTINESCU-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286380_a_287709]