1,545 matches
-
brainstorming (asaltul de idei): enunțare spontană a cât mai multor idei pentru rezolvarea unei probleme, fără evaluare critică pe parcurs, cu amânarea aprecierii, după ce au fost consemnate toate nuanțele originale inițiale. • Prin sinectică, pentru unificare a unor lucruri distincte, aparent irelevante, prin: analogie personală, analogie directă, analogie simbolică, analogie fantastică, transformare a necunoscutului în familiar și a familiarului în necunoscut, construire de metafore; • Prin tehnica Philips 6/6 sau tehnica 6/3/5 ca variante ale brainstorming. • Prin alte procedee, tehnici
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
tendințe conturate într-un ansamblu, într-un timp foarte scurt; * favorizarea confruntării percepțiilor și a creativității individuale cu muncă în grup. Metoda sinectică variante Termenul de sinectică provine din grecescul «synecticos» (= reunire) și semnifică "strângerea laolaltă a unor elemente aparent irelevante și diferite între ele». Sinectica se folosește de analogii și metafore pentru a analiza o problemă, dar și pentru a dezvolta posibile soluții. În acest sens ea apelează la două mecanisme operaționale: 1) a face străinul familiar, adică a înțelege
COMPORTAMENTE CREATIVE ÎN ȘCOALĂ by Adriana Apostol, Iuliana Olaru () [Corola-publishinghouse/Science/720_a_1436]
-
războiului și ar produce o revoluție în comportarea necivilizată a guvernelor" (Howard 1978:29). În 1848, John Stuart Mill afirma și el că liberul schimb era mijlocul prin care se putea pune capăt războiului: "comerțul face ca războiul să devină irelevant, consolidând și multiplicând interesele individuale care acționează într-o opoziție naturală cu acesta" (Howard 1978:37). Extinderea piețelor va plasa societățile pe cu totul alte fundamente. În locul conflictelor asupra resurselor limitate, cum este pământul, revoluția industrială a adus perspectiva unei
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
cele care determină acțiunea politică, iar pe arena globală, politica este lupta amorală pentru puterea de a promova interesele respective. Liberalii încearcă să evite acuzația conform căreia concepțiile lor asupra democrației și drepturilor omului sunt specificități culturale, etnocentrice și deci irelevante pentru societățile care nu sunt occidentale ca orientare culturală. Pentru multe societăți, invocarea universalității este o modalitate de a ascunde mijloacele prin care o societate dominantă își impune propria cultură asupra alteia, în timp ce încalcă independența și suveranitatea acesteia. Promovarea drepturilor
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
războiul era amenințarea principală la adresa creării societății perfecte; de unde și credința sa în prioritatea de a munci pentru pacea perpetuă. Pentru Marx, pericolul recurent era constituit de criza capitalistă globală. În consecință, ideea de "socialism într-o singură țară" era irelevantă din punctul său de vedere, în contextul globalizării capitaliste. Libertatea umană nu putea fi atinsă decât prin intermediul solidarității universale și al cooperării în vederea restabilirii societății umane ca întreg. Acesta este un motiv pentru care Marx nu a avut atât de
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Halliday 1988b). Feminismul empiric corectează negarea sau subreprezentarea femeilor în politica mondială, produse ale falsei asumpții că experiențele bărbaților pot fi reprezentative atât pentru bărbați, cât și pentru femei, și că femeile sunt fie absente din activitățile politice internaționale, fie irelevante pentru procesele globale. Problema nu este că femeile nu au fost prezente sau că experiențele lor nu au fost relevante pentru relațiile internaționale. De fapt, așa cum demonstrează cercetările Cynthiei Enloe (1989, 1994, 2000), femeile fac și au făcut întotdeauna parte
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
comod, În raport cu niște lucruri facile Înțelegerii și elogiază În schimb acea interioritate psihică dispusă să realizeze travaliul Înțelegerii profunde a marilor probleme ale existenței: „Prefer de o mie de ori avântul unui spirit barbar, exploziv și debordant, decât distincțiile complet irelevante ale spiritelor subtile, iubitoare de diferențieri În lumină, deoarece nu pot Înțelege marile intuiții din noapte și singurătate. Necesitatea afirmării conținuturilor descoperă sterilitatea din speculațiile subtile ale formaliștilor. Mai bine fac elogiul nebuniei decât al subtilității, căci nebunia poate să
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
generală de sfârșit de secol XX era una a radicalismului, adică a rupturii absolute cu trecutul, Nietzsche însuși declarându-și suspiciunea față de "nevoile de acum de legitimiare a umanului"59. Prin urmare, "ceea ce moare este o reprezentare a trecutului devenită irelevantă pentru a trăi nevoile prezentului, e o măsură a trecutului devenită piedică în raportul cu prezentul. În fapt, Nietzsche conștientizează un defazaj intelectual inerent cunoașterii umane: trăim in prezent, simțim prezentul, dar ne folosim pentru a vorbi despre acesta de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
în care conceptele de dezvoltare economică și dezvoltare socială depind de judecăți de valoare privind societatea "bună", de ce ele nu întâmpină aceleași dificultăți precum conceptul de dezvoltare politică? Există două argumente care justifică diferența. Primul este oarecum marginal, dar nu irelevant: deoarece dezvoltarea economică și socială este în multe privințe mai ușor de măsurat, nu există în practică prea multe motive de discuție privind constituentele concrete ale dezvoltării. De fapt, problema măsurării dezvoltării economice și sociale a fost din ce în ce mai mult adusă
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
nu este foarte clară. În primul rând există o gradație între un sistem cu un singur partid, în sens literal, și un sistem în care un partid este atât de dominant încât, cu toate că există și alte organizații, acestea sunt practic irelevante. Într-adevăr, "zona de graniță" este sau a fost ocupată de un număr important de țări, de la Maroc la Egipt, de la Nicaragua la Taiwan și de la Madagascar la Singapore. În al doilea rând, și distincția între sistemele cu un singur
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
diminuat pretutindeni odată cu scăderea semnificativă a populației rurale de peste tot. Ele erau înainte relativ puternice în special în Franța înainte de 1958, dar apariția și consolidarea partidului gaullist începând cu anii '60 a redus comunitarismul până-ntr-acolo încât a devenit irelevant, deși în Franța partidele mai ales cele de centru tot nu au reușit să se consolideze (Frears, 1977: 58-83). Grupurile etnice au fost în trecut baza de sprijin a partidelor în America, în timp ce grupurile religioase, cum ar fi cel romano-catolic
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
simplă, atât timp cât nu existau indicatori specifici la nivel de sat; în plus, dacă astăzi se poate lucra cu un indicator de tipul „proiecte depuse sau finanțate” pentru a „aproxima” capacitatea unei comunități, la începutul proiectului SDF acesta era un criteriu irelevant). Prin grila de sărăcie - instrument de evaluare a sărăciei unei comunități -, s-a încercat inițial localizarea potențialilor beneficiari la nivelul întregii țări. Prin construirea unor indici de dezvoltare la nivel de județ și comună s-a urmărit circumscrierea, respectiv micșorarea
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
al treilea sau chiar a mai multor experimente ulterioare. Unele dintre ele ar putea Încerca să reproducă exact condițiile În care s-a desfășurat experimentul inițial. Altele ar putea Încerca să modifice doar una sau două din condițiile experimentale considerate irelevante pentru descoperirea inițială, pentru a afla dacă rezultatele pot fi replicate. Doar prin asemenea replicări descoperirile inițiale pot fi considerate viabile și demne de a fi investigate și interpretate În continuare. Aceeași logică stă la baza studiilor pe cazuri multiple
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
vă veți confrunta În folosirea unui design pentru cazuri multiple este legată de numărul de cazuri considerat necesar sau suficient. Însă din moment ce nu se poate folosi o logică de eșantionare, criteriile tipice legate de mărimea mostrelor sunt la rândul lor irelevante. Ar trebui mai curând să vă gândiți la această decizie ca la o modalitate de a reflecta numărul de replicări ale cazului - atât literale, cât și teoretice - de care aveți nevoie sau pe care doriți să le includeți În studiul
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
Numeroși cercetători În științele sociale - mai ales Începători- cred că este o strategie care poate fi stăpânită fără prea mari dificultăți, că trebuie doar să Învețe un număr minim de proceduri tehnice, că orice carență În aptitudinile lor analitice este irelevantă și că un studiu de caz la va permite pur și simplu să „prezinte lucrurile așa cum sunt”. Nimic mai departe de adevăr. De fapt, solicitările impuse asupra intelectului, psihicului și emoțiilor sunt mult mai mari decât cele cerute de oricare
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
cuantificare să fie de folos. Stabilirea de la bun Început a unei strategii analitice generale este o prioritate mai importantă decât cunoașterea acestor instrumente și manipulări. Din momentul În care v-ați conturat strategia, instrumentele se pot dovedi extrem de folositoare (sau irelevante). Strategia vă va ajuta să examinați dovezile În mod corespunzător, să obțineți concluzii convingătoare, să eliminați interpretările alternative și să folosiți mai eficient instrumentele și manipulările. Trei astfel de strategii sunt descrise mai jos, după care vor fi trecute În
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
prezice un pattern cu variabile dependente neechivalente, unul bazat pe explicații alternative sau unul simplu, comparația fundamentală Între patternul prezis și cel real poate avea loc fără utilizarea criteriilor cantitative sau statistice. (Tehnicile statistice disponibile sunt susceptibile de a fi irelevante, deoarece nici una dintre variabilele patternului nu va avea o „varianță”, fiecare dintre ele reprezentând de fapt un singur punct de date.) Probabil că cel mai exact rezultat cantitativ se va obține dacă studiul are niveluri de evaluare prestabilite - de exemplu
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
consideră că școala este un spațiu al provocărilor pentru copii, la fel o percep și aceștia? Dimpotrivă, imaginea școlii este aceea a unui spațiu deconectat: "Homo zappiens pare să considere școlile ca niște instituții deconectate, mai mult sau mai puțin irelevante în ceea ce privește viața sa de zi cu zi. În școli, elevii din generația "zappiens" dau dovadă de comportament hiperactiv și de perioade scurte de concentrare iar atât profesorii cât și părinții manifestă îngrijorare față de aceste lucruri". (Veen/ Vrakking, 2011, p. 11
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
de diminuare a stimulior (considerați secundari, un balast care blochează receptarea celor considerați esențiali în crearea imaginii de marcă): " Atunci când anumiți stimuli sunt exagerați artificial până devin stimuli supernormali, efectul poate fi sporit și mai mult prin reducerea altor stimuli (irelevanți sau omiși intenționat). Creând simultan stimuli subnormali în acest fel, stimulii supernormali vor părea mai puternici. Acesta este principiul extremismului stimulilor. Atunci când vrem să ne bucurăm de lectură, piese de teatru, filme sau muzică, ne supunem automat acestei proceduri. Este
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
supunem automat acestei proceduri. Este însăși esența a ceea ce numim dramatizare. Activitățile zilnice, executate așa cum se petrec în viața reală, nu au destul suspans. Ele au nevoie să fie exagerate. Principiul extremismului stimulilor acționează pentru a ne asigura că detaliile irelevante sunt eliminate, iar cele importante sunt intensificate și făcute mai extravagante". (Morris, 2010, pp. 300-301) Conformismul social, ca efect al puterii disciplinare, de care vorbea Michel Foucault, epuizează repede potențialul de noutate conținut într-o tendință creată în concordanță cu
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
este creșterea numărului de perdanți, care nu mai pot da vina pe cauze externe și care acumulează foarte multă frustrare. Cu alte cuvinte, reversul este un număr imens de frustrați. Mimetismul și/sau reorientarea căutătorilor de statut către domenii relativ irelevante și-au făcut loc și în spațiul școlii, mai ales prin relativizarea, ca atare, multiplicarea criteriilor de evaluare pe de o parte, iar pe de altă parte, prin intervenții prea puțin argumentate la nivelul curriculumului, în vederea introducerii unor discipline opționale
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
dinăuntru în afară, sau invers), sau într-o manieră dezordonată ș.a.m.d. În plus, el poate fi utilitar (fiecare parte a sa îndeplinește o funcție în narațiune), simbolic (despre un conflict care va să vină, despre sentimentele unui personaj), "irelevant" ("realist": este prezentat pur și simplu pentru că se află acolo, ca să spunem așa) și tot așa. În sfîrșit, trăsăturile sale pot fi introduse la modul contiguu (se poate spune că avem atunci o DESCRIERE), sau răspîndite una cîte una în
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
privind lumea neînsuflețită. Toate legile naturii sunt afirmații condiționale care permit predicția unor evenimente viitoare pe baza cunoștințelor din prezent, cu excepția faptului că unele aspecte ale stadiului actual al lumii, practic majoritatea covârșitoare a determinanților stadiului prezent al lumii, sunt irelevante din punctul de vedere al predicției. Irelevanța este înțeleasă în sensul celui de-al doilea punct din discuția teoremei lui Galileo. [Autorul crede că nu este necesar să mai menționeze faptul că teorema lui Galileo, așa cum este dată în text
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
susținut de rolul unor grupuri influente de matematicieni în susținerea acestei poziții, în special matematicienii asociați grupului Bourbaki în Franța. Nu este, totuși, adevărat că, dacă luăm în considerare consecințele lor, dezvoltarea unor asemenea discipline impune rămânerea lor în permanență irelevante pentru aplicații în alte discipline științifice. Exemplele pentru a ilustra contrariul sunt numeroase și importante. Există vreun motiv serios să credem că în viitor vor exista relații mai strânse între cercetarea matematică și cercetarea științelor naturale? Cheia pentru a răspunde
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
matematicii de aliatul său firesc în procesul de cunoaștere fizica. Înstrăinarea matematicii de fizică este datorată nu numai excesului formalist, ci și accentului pus în matematica contemporană pe supremație, sub impulsul unui grup de matematicieni influenți, discipline excesiv de formalizate și irelevante pentru progresul științific. De fapt, cuvintele părintelui Brown, eroul detectiv al autorului englez G.K. Chesterton: "Am văzut adevărul, dar nu are niciun sens", evocat de autor în eseul său, exprimă tocmai acest punct de vedere. Scuza matematicianului 18 G.H. Hardy
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]