1,366 matches
-
consilier al generalului Belizarie, în Istoria secretă. Pe Justinian l-a cucerit cu inteligența ei, cu firea veselă, cu faptul că se făcea plăcută prin glume și farse. Surprindea prin îndrăzneală, lipsa de inhibiții și de complexe, avea un farmec irezistibil. După moartea Euphymiei, soția împăratului Justin, Justinian (n. 483, domnie 527-565), asociat la tron, s-a căsătorit cu Theodora și amândoi au fost încoronați în Biserica Sfânta Sofia de către Patriarh, în anul 527. Ea avea treizeci de ani, el, patruzeci
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
în Mediterana, a primit ordinul s-a anihileze pe tânăra Tarakanova, a simulat că se îndrăgostește de ea, a cerut-o formal în căsătorie, i-a promis c-o va sprijini să ocupe tronul. Prințesa a fost cucerită de farmecul irezistibil al amiralului, s-a lăsat ademenită, dar a fost adusă și întemnițată la Sankt Petersburg, unde a și murit. Deși era o admiratoare a ideilor iluministe, Revoluția din Franța, care a izbucnit în 1789, a speriat-o pe țarină, a
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
înconjoară și i se învecinează, înseamnă să zugrăvești fără să observi degradarea umbrelor și a culorilor. Personajul nu mai are contrapondere, el pare să se miște singur, acționează fără un motiv bine determinat, se vede oarecum antrenat de o putere irezistibilă: mâna poetului, asemenea celei a fatalității, îi imprimă toate mișcările. Într-adevăr, trăsături provenite de la mii de indivizi sunt înghesuite în același timp pe capul unuia singur; sunt fragmente din care îi este format caracterul, și unitatea morală nu se
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
dumitale; susții împotriva mea autoritatea D-lui de Voltaire, care și el își recită versurile cu emfază, și care pretinde că versurile tragice vor, în declamație, același fast ca în stil; iar eu nu am alt argument decât un sentiment irezistibil, care-mi spune că declamația, ca și stilul, poate fi nobilă, maiestuoasă, tragică prin simplitate; că exprimarea, pentru a fi vie și pătrunzătoare în profunzime, cere gradație, nuanțe, trăsături neprevăzute și bruște, pe care nu o poate avea când este
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de actori afectați. Gesturile lor stereotipe, declamația lor emfatică, căutarea lor constantă de a produce efect, interzic să se creadă în adevărul personajelor pe care le incarnează. "De aici, această poză continuă, această umflare a comediantului care are o nevoie irezistibilă de a ieși în față. Dacă vorbește, dacă ascultă, aruncă ocheade publicului; dacă vrea să scoată în evidență o bucată, se apropie de rampă și o debitează ca pe un compliment. Intrările, ieșirile sunt măsurate, și ele, ca să iasă în
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
o adevărată încântare. "Acolo, în această atmosferă sacră, scrie el în O notă despre Teatrul și dublul său, Jean-Louis Barrault improvizează mișcările unui cal sălbatec, astfel că avem deodată surpriza de a-l vedea devenit cal. Spectacolul lui dovedește acțiunea irezistibilă a gestului, demonstrează în mod victorios importanța gestului și a mișcării în spațiu. El îi redă perspectivei teatrale importanța pe care nu ar fi trebuit să o piardă. El face în fine din scenă un loc patetic și viu. Spectacolul
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de pietre mici și mari. Din păcate, săpăturile nu au fost făcute cunoscute În detaliu, deci trebuie să fim rezervați În privința asocierii omului cu animalul. Totuși, am menționat situl pentru că, În acest context, ursul a fost un subiect de interes irezistibil pentru unii cercetători; mai ales ursul de peșteră, marele urs dispărut, care hiberna În grote. Timp de cincizeci de ani, presupusul „cult al ursului” din lumea musteriană a trezit cele mai fervente pasiuni și a făcut să curgă multă cerneală
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Mari. De ce s-a întîmplat acest lucru? În cea mai mare parte datorită calităților personale ale lui Iorga și, mai ales, pentru că el nu era politician. După ce a pierdut ocazia de a deveni purtătorul de cuvînt coerent înflăcărat și aproape irezistibil al generației tranșeelor, Iorga s-a reîncadrat în regim, permițînd astfel restaurarea sistemului liberal de către Brătianu, două lucruri pe care le ura cel mai mult. Cu toate acestea, în perioada 1919-1920, Iorga a fost într-o dispoziție aproape revoluționară, ca
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și asupra proaspăt restauratelor instituții democrate ale României, care erau în cel mai bun caz fragile. Depresiunea este cea care va facilita intensificarea activismului irațional al fascismului și nazismului aproape pretutindeni. Tendințele fasciste vor deveni în România o forță aproape irezistibilă. Maniu și Mihalache continuau totuși să beneficieze de un sprijin formidabil. Și ca și cum depresiunea și democrația tot mai discreditată n-ar fi fost suficiente, Deceniul decăderii l-a adus înapoi (în iunie 1930) pe omul potrivit: Prințul Carol. Dacă Maniu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
trebuie Înțeleasă - cum se Întâmplă uneori (mai ales În Statele Unite), când este asociată cu răbufnirile contemporane de prejudecată etnică sau rasială - drept proba dezolantă a Păcatului Originar al Europei: neputința ei de a Învăța din crimele trecute, nostalgia amnezică, Înclinația irezistibilă de a reveni la 1938. Nu este, cum ar spune Yogi Berra, „un déjà-vu permanent”. Europa nu reintră În trecutul tulbure și belicos - dimpotrivă, Îl părăsește. Germania de azi, ca și restul Europei, este mai conștientă ca oricând de istoria
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a părut socialiștilor perfect rezonabilă. Chiar și În Vest, membrii mai radicali ai Partidelor Socialiste Francez și Italian au fost seduși de invitațiile comuniștilor de a se uni Într-o singură forță politică. În Est, presiunea s-a dovedit literalmente irezistibilă. Procesul a Început cu Estul Germaniei, aflat sub ocupație sovietică: Într-o Întâlnire secretă din februarie 1946 la Moscova, comuniștii au hotărât fuziunea cu „aliații” lor mai numeroși, socialiștii. Două luni mai târziu, convergența se concretiza În Partidul Unității Socialiste
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
la o populație de 49 de milioane). În acel an, studenții francezi nu depășeau 130.000. Dar cum Europa tocmai intra În era Învățământului secundar de masă, era de așteptat ca Învățământul universitar să fie supus și el unei presiuni irezistibile. Lucrurile trebuiau să se schimbe. În primul rând, Europa avea nevoie de mai multe universități. Puține locuri aveau un „sistem” de Învățământ terțiar propriu-zis. Cele mai multe țări moșteniseră un mozaic de instituții individuale: o serie de așezăminte mici, vechi, autonome doar
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Liderii lor - comuniști disidenți, universitari care teoretizau autonomia muncitorilor, purtători de cuvânt ai organizațiilor studențești - au identificat primii noile surse de nemulțumire În sectorul industrial și le-au inclus În agenda lor. Mai mult, universitățile ofereau chiar ele o analogie irezistibilă. și acolo, o forță de muncă nouă și neorganizată (afluxul inedit de studenți) se confrunta cu anumite condiții de viață și muncă inacceptabile. și acolo, o veche elită avea puteri neîngrădite asupra maselor, cărora le impunea teme, examene, note și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
evrei - unii cu funcții de partid, alții activând În universități sau având profesii liberale - erau indiferenți față de propria origine, iar unii, suficient de naivi Încât să creadă că indiferența lor e Împărtășită de toți polonezii. Dar ei reprezentau o țintă irezistibilă pentru oricine urmărea accesul la putere În cadrul partidului și popularitatea demagogică În țară9. Nu lipsea decât ocazia, oferită În iunie 1967 de „războiul de șase zile” dintre Israel și vecinii săi arabi. Sprijinul sovietic pentru cauza arabă a autorizat critici
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Nevoia de rezistență, de luptă îi reînnoiește puterile secătuite și el pornește spre alte vămi. În schimb, în romanul Linia de plutire există numai învinși, oameni înecându-se în inerție, stereotipie („uniformizare”, după cum spune prozatorul), în neîmplinire. Puterea inerției este irezistibilă, e hăul care înghite omul, factorul care îl depersonalizează și îl transformă într-un naufragiat, într-un obiect rătăcit în niciunde. Linia de plutire prezintă radiografia provincialismului ca mentalitate și fenomen social: închistare, incultură, dublată de agresivitate, interes meschin față de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289438_a_290767]
-
eminesciene, ca de altfel În toate situațiile analitice, nu obiectul, faptul În sine, aspectul sau Întâmplarea constituie centrul gravitațional al substanței lirice intrată În sfera preocupărilor, ci semnificațiile majore ale creației, acea teribilă vibrație interioară pusă În mișcare de o irezistibilă nevoie de exteriorizare. Ori Eminescu avea ceva de spus. Atitudinile, trăirile simpatetice ori empatetice, aspirațiile subiective specifice geniului constituie cheia demersului cognitiv și, de ce nu, capacitatea de receptare venită din disponibilități interioare individuale, semnificantul, după ultimele teorii textualiste. Poezia (În
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]