1,661 matches
-
prea mai citesc - cu excepția homosexualilor. Concluzia: din moment ce puținii cititori sunt educați, cosmopoliți și beneficiază de timp, nu văd de ce orice carte bine scrisă să nu fie de interes. Se citesc autori chinezi, indonezieni, sud-africani - de ce nu și români? Pudibonderia și iritantele clișee morale, care caracterizează societatea americană și care ne împiedică să conversăm deschis despre lucrurile imprevizibile, incontrolabile, cu adevărat misterioase, cum sunt sexualitatea și moartea."
Anamaria Beligan: „La urma urmei, nu suntem decât suma poveștilor noastre. De rest se alege praful.“ by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/6828_a_8153]
-
masoneria autohtonă - nouă mișcare pe piață, noul trend din lumea teatrală, din școala de teatru - să se pună în mișcare și să-și impună prea multele mediocrități și nonvalorile adăpostite sub așa o haină impunătoare. Voi reveni la acest subiect iritant. Cel puțin. Într-o seară, am urcat, ca și în altele, în podul unei case frumoase din București, așezată la o răspîntie de drumuri, avînd o intersecție și cu Mîntuleasa. Acolo este LaScena, se știe. Nu ai cum să te
După douăzeci de ani. Varianta feminină by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7855_a_9180]
-
modului în care mintea se realizează pe ea însăși. Într-adevăr, se poate vorbi de mișcarea noetică-erotică spre Dumnezeu. Se naște astfel întrebarea: trebuie eradicată dorința sau trebuie educată, pentru ca sufletul să obțină uniunea cu Dumnezeu? Istoricul acestei întrebări este iritant și pestriț. S-ar părea că Sfântul Grigorie de Nyssa se înscrie în mod clar în tradiția pedagogiei. Ceea ce ridică dificultăți în calea uniunii sufletului cu Dumnezeu este și parte a ceea ce face posibil acest deziderat, permițând sufletului să escaladeze
Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
jug, prin latinul iugum, vine de la sanscritul yoga - legătură...). Postura este umană, cei doi bărbați poartă pe umeri povara care-i leagă, mai chinuitoare decât un jug, inventat de om tocmai pentru a înlesni tracțiunea animală. Un prim inconfort extrem de iritant, cel care i-a atelat împreună nu a ținut seama de diferența lor de talie: ,, Omul ar trebui/ să fie în față. E mai înalt...” Drumul e în pantă, alunecos și istovitor. Cine ești, omule...?” ar vrea să știe naratorul
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
atrag nici astăzi ierarhiile literare, categorizările valorice care rămân în urma unui cronicar adevărat, cum nu am fost niciodată. Am preferat să nu scriu despre cărțile care mi s-au părut proaste, decât să scriu negativ (am desființat doar cărți absolut iritante). În vremurile vitrege ale timpului fragmentat, când copiii erau foarte mici, lecturile „cu fircăleli“ direct pe cărți mi se potriveau foarte bine, scriam cronici cu pasiunea cu care cei talentați ar fi scris un roman. În general scriam ușor și
Poveşti cu scriitoare şi copii by Mihaela Ursa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1783]
-
în considerare așa cum medicul, pentru a-l vindeca pe pacient, trebuie mai întâi să se aplece asupra bolii lui. ANDREI PLEȘU OBSCENITATEA PUBLICĂ Titlul ales pentru această culegere exprimă convingerea autorului că împestrițarea de azi a realităților autohtone are o iritantă dimensiune obscenă, adică o strânsă afinitate cu psihologia nerușinării: nerușinare în politică, nerușinare în publicistică, nerușinare în moravuri, în comportamentul public, în discurs, în modul de a (nu) gândi. Nu e vorba de pornografie propriu-zisă, care, în anumite condiții, poate
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
conotațiile de tehnicism și anglicism pentru care, de altfel, este preferat de unii vorbitori ( și respins de altii). Folosirea să e supusă judecății de gust: termenul apare că precis și modern ( pentru unii), dar că inutil, snob, marcat de prețiozitate, iritant ( pentru alții). Mărturisim că ne plasăm mai curînd în a doua categorie.
“Locatie” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13743_a_15068]
-
ca în timpul boalei să i se ofere suplinirea catedrei lui Conțescu și îmi închipui că te va ruga să intervii pe lângă Conțescu însuși. Ioanide ridică mâinile spre mozaicul din plafon ca de o calamitate ridicolă, iar Dan Bogdan își reluă iritantul rictus ironic, care acum se explica prin aceea că acesta, trăit în atmosfera meschină a consiliilor profesorale și avid de propuneri și litigii, găsea lucrul foarte legitim. Dacă un profesor nu-și poate ține cursul, e firesc să fie suplinit
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
neputință s-o facă să înțeleagă că necesitatea unui lucru nu comandă mijloacele de achiziție. Doamna Ioanide suferea de ilogicitate într-anume punct al gândirii; mai mult, Ioanide credea că n-avea putința de a înregistra unele judecăți. Era tot atât de iritant impenetrabilă pe acea porțiune a spiritului ca și Butoiescu. Astfel, Ioanide, ca s-o dizloce din punctul mort al sofismului, se pierdea în exemplificații. - Scumpă madam Ioanide, să zicem că mă dă afară de lașcoala de Arhitectură, că e șomaj, că
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
faza de pipăire, formîndu-se guvernul definitiv, Ioanide va milita cu siguranță. Nu asta constituia plictiseala cea mai mare. Răsfoindu-și proiectele, Pomponescu încercă un sentiment de oboseală și descurajare. Proiectele i se păreau banale sau înzorzonate, descoperea în ele cusururi iritante, pe care, dacă ar fi fost mai tânăr, le-ar fi eliminat. Acum nu mai avea entuziasm. Invidia din nou pe Ioanide. Condiția de a izbuti într-o artă e de a avea un suflet mereu tânăr și de a
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
un om încă însurat. Îndoiala atârnă și ea în cumpănă. Deci Gonzalv porni acțiunea de divorț, cu hotărârea fermă de a face toate întîrzierile posibile, ca să nu rămână mistificat de Conțescu. Acesta, din partea lui, uzând și el de o încetineală iritantă, părea totuși de bună-credință, și Gonzalv îl însoți în persoană la minister, la secretarul general, când geograful solicită înființarea cât mai grabnică a unei conferințe pe lângă catedra sa, luîndu-se ca argument vechea decizie a consiliului, sprijinită acum printr-un memoriu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
asemănare izbitoare. Cu siguranță. Totuși, nu pot spune că aceste două ocupații au aceleași origini. Împărtășesc similitudini, dar, în același timp, sunt diferite. Discuția cu ei mi-a atins niște corzi sensibile și m-a făcut să simt acele asemănări iritante.“ - citat apărut în Bungei Shunjū numărul din aprilie 1996, „Un cuvânt înainte. Post-Undeground.“) Murakami: A fost un sentiment puternic. Dacă mă concentrez și cobor în adâncul propriei existențe, observ că scrierea unui roman și ceea ce se cere de la religie au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
rămas probabil în manuscris. Lecturat de mine, în urmă cu mai bine de un deceniu, textul acelei ample narațiuni relevă în autorul ei un observator atent al cadrului social transfigurat, adică omul care știa să accepte, cu detașarea înțeleptului, lunecarea iritantă a mizerabilului în sublim. Cât privește ediția de acum, a cărții intitulată, duios, Sorin și Sorina (prenumele minunaților săi copii) - este o culegere de schițe și povestiri, al căror univers exaltă actul pur al vieții. Destinată copiilor, cartea cu acest
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
indicațiilor „Tovarășei”, care trebuia să le aprobe personal și, bineînțeles, nu le prea aproba. Cum de Îmi dăduseră totuși simpaticii mei urmăritori pașaportul? Ori compartimentul turistic nu știa de invitația de la Berlin și conta pe „rămânerea definitivă” În Occident a iritantului cuplu, ori existase comunicare Între compartimentele Securității, dar, conștienți că Tovarășa va tresări, scârbită, fie și doar la auzul ciudatului meu nume, polițiștii deciseseră o subtilă manevră de evitare a canalului „cultural”, aprobând, pur și simplu, pașaportul turistic, cu speranța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
nouă zi, mă Întâmpină coroana de frunze a copacului. Un bun acord cu timpul. Îl privesc, Îmi reamintesc lecția pe care mi-o propune. Stabilitatea, statornicia unui echilibru venind din interioritatea naturii Înseși. Mă uit la ceas, aștept. O dependență iritantă, poate, un subterfugiu. Ar trebui, poate, să depindem doar de noi Înșine. Să nu așteptăm nimic, să ne fim suficienți nouă Înșine. Sau să ne mulțumim cu mesajul mut al fiecărei dimineți, cerul, vrăbiile, copacul din curte... În fața ferestrei veghează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Ea micuță și slabă, el depășind-o cu un cap și jumătate. Dispăreau În camera de dormit, după care ea revenea ușurată, consolată, optimistă. Dacă nu exista antisemitismul feroce al nazismului, dr. Antal n-ar fi dobândit niciodată acea importanță iritantă: ori mama era trădătoare, ori antisemitismul era o eroare.” Apoi, mai era și sănătatea șubredă a tânărului nazist. Puștiul „plăpând, anemic”, scutit de durele eforturi ale pregătirii paramilitare, devenise un exclus, un contemplativ. Adică „rușinea” clasei. Tratat ca infirm, batjocorit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
zilei Doctorul deveni - Marele câștigător...! Ultima rostogolire a zarurilor, În care gazda Își juca ultima șansă, atinse un dramatism greu de imaginat. Vreme de o jumătate de oră, zarurile fulgerate cu violență de ambii jucători Își urmau nestingherite traectoria, refuzând iritant să ofere satisfacția Învingătorului. Suma era exorbitantă!! Se juca pe viață ori moarte...! La un moment dat, Gică picior de lemn avu zarurile. Le Învârtea În mână, parcă dorind să le imprime voința sa...! Mai privi odată Îndelung la zaruri
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În cazuri extreme, chiar și nevasta...!! Deci, norocosul, este obligat să accepte condițiile impuse, În caz contrar viața lui va fi În mare pericol...! Cunoscând aceste aberante reguli, Doctorul nu avea cale de mijloc. Răspunse cu o stăpânire de sine iritantă. „Sincer vorbind, nu mă pricep la case...Totuși, cât ceri pe ea...?” „Te rog să-mi permiți să fac o mărturisire: cu o zi Înainte Gironda a fost de acord s’o vindem, ca după aceea să ne cumpărăm alta
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
aștepte prea mult și ochii somnoroși ai prietenei sale, Îl cercetară cu atenție. „La ce oră ai venit aseară...??” Tony Pavone se stăpâni cu greu să nu zâmbească auzind această eternă Întrebare ce i se amplifica În urechi suficient de iritant. Încercă s’o calmeze vorbindu-i cu un ton indiferent. „Puțin după miezul nopții...! Am fost sigur, abea te culcaseși... Tu mă cunoști, om cu bune maniere, n’am vrut să-ți deranjez somnul...!” Carla Îl contră violent. „Ceasul tău
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ori din imensitatea de necupris a spațiului cosmic, avu ideia să se apropie, așezându-se pe un scaun fantomatic, În aplauzele altor specii de reptile cu capete diforme care valsau În jurul său În acordurile unei alte melodii plăcute și totuși iritante...! Apoi, programul de virtuozitate fiind terminat, reptilele făcură o pauză privindu-l cu ochii lor puternic dilatați, Îngrozitor de congestionați după care dispăreau În abisul Întunecos...! Era sigur, acest spectacol Îi este cunoscut și, privind la o altă sumedenie de reptile
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În serios. „Destul de piperată nota de plată, spune drept: ai adunat și data zilei de astăzi...? Ospătarul făcu o plecăciune. „Aveți Încredere, domnule...!” Șeful Șantierului Își umplu singur paharul, aruncând În zeflemea nota de plată În mijlocul mesei În timp ce se scormonea iritant de mult prin buzunare din care dădu la iveală același pumn de mărunțiși Încercând să numere zâmbind și, privind chiorâși la nota de plată, ridicând la Înalt nivel tensiunea nervoasă, devenind ridicol! Cunoscându-i procedeul lipsit de logică, de amuzament
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
rosti numărul de cifre vom face confruntarea să-ți dovedesc: cunosc adevărul...!” Și fără a mai aștepta confirmarea lui Tony Pavone, scrise cifrele Întorcând hârtia pe dos, privindu-l Într’o așa manieră cu ohii lui spălăciți de un verde iritant Încât, părea hotărât să-l hipnotizeze. „Pierdeți timpul...!” „Nici dacă insist...?” Tony Pavone păstra tăcere Însă, Lct.Col.Tudose Își pierdu răbdarea, Întorcând hârtia. „Ei bine...?” Tony Pavone făcu un efort de voință să nu se trădeze.Lct.Col.Tudose
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ai Îmbrăcat la costum domnule inginer, s’a ivit la orizont o nouă cucerire...?” Tony Pavone nu răspunse imediat. Din simplă curiozitate Își Înâlță privirea către el, fulgerător examinându-l. Nici o schimbare, era același dezordonat cerșetor. Ochii de un verde iritant picau urdorile din ei, dantura jumătate lipsă iar ce mai putea fi numiți dinți erau Încărcați neglijent cu resturi de mâncare,gălbejiți de fumatul excesiv În timp ce extremitățile celor două buze persista jenant urme de sos de mâncare, mai mult pudră
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ușa masivă din metal intrând Înăuntru, În timp ce Liberul șef de cameră strigă un puternic,”Atențiune”...! obligând arestații să stea nemișcați În poziție de drepți În timp ce unul din gardieni Începu să-i numere. Ușile fură zăvorâte din nou cu același zgomot iritant iar șeful de cameră făcu unele precizări. „Nimeni nu are voie să se atingă de paturi. Nici pe cimentul umed și rece nu vă permit să vă lungiți...! Eventual ce-i mai bătrâni, se pot lungi pe sub paturi...! până la servirea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
aflat singur despre ruletă și s-a dus singur să se vândă. Bănuiesc că patronul care l-a angajat a fost foarte fericit să facă rost așa de simplu de un ruletist, fiindcă de obicei erau necesare demersuri lungi și iritante, tocmeli penibile cu cei care-și scoteau sufletul la mezat. La început, orice vagabond cerea luna de pe cer și îți trebuia destulă abilitate să-l convingi că viața și sângele lui nu prețuiesc cât tot universul, ci doar un anumit
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]