9,120 matches
-
este considerat un clasic în viață. Dacă "totul trebuie învățat, de la scris la murit" (Flaubert), Barnes cercetează moartea, "Nimicul", în același fel unic în care a cunoscut și viața: prin scris, cu o "disperare aristocrată" (Tim Adams) în contrapunct cu ironia care l-a făcut celebru, acea "cameră în infraroșu pentru imagini luate în întuneric". Nu cred în Dumnezeu, dar îi simt lipsa." - declarație pe cât de copleșitoare, pe atât de siropoasă din perspectiva altora, de pildă în viziunea fratelui filosof al
Julian Barnes - Nimicul de temut by Mihai MOROIU () [Corola-journal/Journalistic/6937_a_8262]
-
Unde altundeva ar fi fost mai bine să prezinți un experiment despre îndoctrinare decît în Germania cu trecutul ei nazist. Mutația nu rămîne fără urmări, lecția despre autocrație a îndrăznețului profesor de sport, Rainer Wegner (Jürgen Vogel), specializat teoretic, culmea ironiei, în anarhism, se asimilează mult mai bine și se transformă nu neapărat într-un masacru, dar într-un val de violență căreia îi cade victimă unul dintre elevi. Putem presupune însă efecte de proporții, cu adevărat maligne, dacă valul n-
Cînd vine Valul... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8129_a_9454]
-
Evocările sunt romanești, comentatorul reținând în primul rând figura lui Lucian Blaga, îndrăgostit de o fată din Urziceni, orașul de baștină al lui C. }oiu. Prozator de mare finețe, trăind și el "complexul Preda", se întâmplă că trece uneori de la ironia blândă la pamfletul vitriolant. La fel de însuflețit, scrie C. Coroiu despre Octavian Paler și volumul său Autoportret într-o oglindă spartă, expresie într-un anume sens a ratării, temă ce se regăsește și la Nicolae Breban. Scriitorul "ar fi putut să
Un comentator colocvial by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8135_a_9460]
-
ale reprezentanților "Generației 2000". Spre deosebire de nihilismul douămiiștilor, în versurile Ruxandrei Cesereanu răzbat ecouri din poezia anilor '70 (revoltele sale existențiale aduc uneori izbitor cu cele ale lui Virgil Mazilescu) și procedee formale ale liricii anilor '80 (atitudinea cerebrală, lipsa afectelor, ironia, cinismul, citatele și aluziile culturale, detașarea autorului de problematica propriu-zisă a versurilor). Parafrazele după poeții generației '70 și nu numai, sar în ochi. Poezia lehamitea începe cu un vers care trimite, voluntar sau involuntar, cu gândul, la un foarte celebru
Spleen-ul cerebral by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8143_a_9468]
-
țărancă și n'are decât paisprezece ani!...". Nu știu cât, cum credeau moderniștii, asasinează poanta poezia. Sigur e că-i asasinează mijloacele. Ce să mai scrii despre amorul nemuritor, după așa sfîrșit de poemă? Sfîrșit de carte - ce carte! mic depozit de ironie gentilă, licărind ademenitor și viclean, ca ochii treji ai unei figuri îmbătrînite. Un sonet în paisprezece poezii, înviind forma fixă cu însăși revolta împotrivă-i. Unu și Doi nu se adună, nu se scad, între ele nu intră nici o aritmetică
Linia de pornire by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8155_a_9480]
-
Mirel Palada a răspuns noului atac lansat de Andrei Pleșu spunând că așteaptă ca acesta din urmă să scrie o carte despre el. Iar se preocupă Pleșu de persoana mea fizică și instituțională. Văd că iar e orb la culorile ironiei. Săracul, dânsul crede că "scrim" a fost scris instinctiv sau instinctual, fără un minim control de la Academia creerului meu din dotare. Ce oameni serioși, dar tristi! Câtă acribie... Mai am un pic și scoate Pleșu volum de eseuri separat despre
Scenariul lui Mirel Palada despre Andrei Pleșu by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/81641_a_82966]
-
Mirel Palada a răspuns noului atac lansat de Andrei Pleșu spunând că așteaptă ca acesta din urmă să scrie o carte despre el. Iar se preocupă Pleșu de persoana mea fizică și instituțională. Văd că iar e orb la culorile ironiei. Săracul, dânsul crede că "scrim" a fost scris instinctiv sau instinctual, fără un minim control de la Academia creerului meu din dotare. Ce oameni serioși, dar tristi! Câtă acribie... Mai am un pic și scoate Pleșu volum de eseuri separat despre
Scenariul lui Mirel Palada despre Andrei Pleșu by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/81640_a_82965]
-
decenii. O sinteză a filosofiei și a creației sale, în care lumea lăuntrică se revarsă aluvionar în lumea de afară, în care este angajat totul, de la sensibilitatea evanescentă, de factură extrem-orientală, la revoltă și la denunț, la sarcasm și la ironie, la fragilitatea semnului și la fermitatea opacă a tonului, de la inocența copilului și a sălbaticului și pînă la exuberanța imaginarului medieval, de la șarja caracterologică și pînă la expansiunea cosmică a unui eros polimorf, este recent apăruta sa carte de autor
Un artist revoltat: Alexandru Trifu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7048_a_8373]
-
felceri, între cel care-și supraveghează reacțiile și cei care nu știu decât să le stimuleze prin tortură. Relatarea câtorva din numeroasele, dar neprecizatele, ședințe de interogatoriu e pur și simplu savuroasă. Remușcările lui Vianu nu fac decât să accentueze ironia disproporției: "Am folosit o armă nepermisă, și nu îmi face plăcere s-o povestesc: fiindu-mi greu să dorm după câte o zi de excitație și luptă autodefensivă, luam la culcare un somnifer. O idee îmi venise, care mi-a
Un epilog by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7058_a_8383]
-
nu a participat doar în prima ediție Megastar ci și în a6-a. Mai mult ea s-a clasat pe locul 3 la Festivalul de la Mamaia și a cântat cu Mihai Trăistariu în diferite emisiuni. Cristina Bondoc la Megastar Ca o ironie a sorții, Andi Moisescu le-a spus celor două că merită să ajungă în finală. Andra abia a putut vorbi la finalul numărului lor, iar cu vocea plină de emoții, Mihai Petre a spus că i-a plăcut la nebunie
Cristina Bondoc de la Megastar a cântat la Românii au talent - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/70623_a_71948]
-
Vremea, în 1000 de exemplare (cel peste care m-aplec e, trecut puțin de jumătate, numărul 506), semnate de autor, lîngă un portret al lui făcut de Alfons Walde (pictor, cu osebire, al munților din Tirol). Ca simplă, nevinovată - oare? - ironie, o Wikipedie nemțească, în limba în care Bonciu ar trebui să fie, cît de cît, cunoscut, transcrie titlul sus-pomenit ca Lada cu nuci (!). Practic, gospodărește. Bine i-ar fi prins, poate, lui Bonciu, în singurătățile nebătute de pas omenesc, o
Carne și vînt by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7073_a_8398]
-
neputința'n ghiară,/ Când văd un stârv în zi de primăvară/ Și simt un creator incoerent." (Amiază de April). Un creator incoerent e Bonciu însuși, ciupind strune diferite, îmbinînd și stiluri, și stări de spirit. De pildă, Arșița e o ironie comică, jucîndu-se cu clișeele, abătute de oarecari nostalgii de prospețime, ale vieții la țară: "Doi boi mărunți și leneși... Un vițel.../ Din când în când adie vânt fierbinte./ Miroase-a lapte crud și-a mușețel.// O fată duce boii și
Carne și vînt by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7073_a_8398]
-
moartea transformată în mireasă ideologică. Contrar mai tuturor abordărilor pe această temă, Luchetti reușește să arunce în derizoriu angajamentele formidabile ale generațiilor inflamate de idealuri care îi consumă, fără a adopta un ton sarcastic-demascator, didascalic, de amvon, ci cu o ironie tandră, înțelegătoare care îmbrățișează nebunia vîrstei, a generațiilor de adolescenți ai anilor '60 ca pe o copilărie prelungită. Manrico este poate cel mai bun reprezentant al acestei adolescențe fulminante, romantice, iar regizorul a ales un exemplar de o frumusețe care
Dragostea și revoluția by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8082_a_9407]
-
eșecului înregistrat în al doilea război mondial de fascismul mussolinian. Istoria nu este prezentă atît traumatic, cît printr-o serie de nostalgii inerente, cu resuscitarea unor figuri damnante, devenite simple marote pentru tinerii catehizați la școala angajamentului politic. De o ironie grandioasă este măcelărirea operei lui Beethoven, Oda bucuriei, de către junii comuniști, cu libretul grotesc-fabulos: "Mao, Lenin, Stalin, mărșăluiesc în drum spre soarele răsare etc", aceasta după un discurs inflamat al lui Manrico care se întrece în apoftegme: "Arta singură e
Dragostea și revoluția by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8082_a_9407]
-
prepoziție, e chiar titlul textului prefațator și argumentativ din În genul... tinerilor, pus - ca întreaga carte - în filiație maioresciană. Despărțirea junelui autor de tânăra generație din care, formal, face parte se observă încă din startul, din preliminariile maratonului său parodic. Ironii devastatoare la adresa colegilor de generație și a unor nume consacrate de pe scena literară autohtonă avem și în Nu al lui Eugen Ionescu, apărut tot în 1934. Ionescu e însă în război cu toată lumea, inclusiv cu propriile teze avansate pe parcursul deconstrucțiilor
Un burghez incomod by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8094_a_9419]
-
pension,/ ziceau/ Oh! și se prăpădeau cu firea și criticii îl lăudau./ Mai ales Lucian boz" (pp. 142-143). Cine a citit volumașul lui Bogza va râde suplimentar. Absolut toate mărcile lirismului său programatic-șocant sunt prezente aici, în actualizări desigur îngroșate. Ironia sorții va face ca peste jumătate de veac, în anii '80, vechiul avangardist să ducă, ritualic, flori la statuia lui Eminescu din fața Ateneului; iar fostul său deconstructor parodic să scrie o carte întreagă, extrem de laudativă, despre el... Revenind la momentul
Un burghez incomod by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8094_a_9419]
-
rest, o face: intră energic și dezinvolt în jocul codificării și decodificării culturale, destructurând și legitimând totodată, cu parodiile lui, textele și stilurile originale. Este o relație mutuală, dacă nu o secretă complicitate între subiectul sagace și obiectul multiplu al ironiei, relație sesizată de către tânărul Steinhardt. Păcat că reciproca n-a fost valabilă. Receptarea meschină, în epocă, a unei asemenea cărți delicioase dovedește că tinerii noștri străluciți din elita interbelică erau prea furioși, prea hotărâți și prea orientați ideologic pentru a
Un burghez incomod by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8094_a_9419]
-
în SEX. seX-Files? Iar pe un afiș cu un OZN mare și convingător încît și lui Arghezi i s-ar fi împlinit dorința, "Vreau să te pipăi și să urlu: Este!" se află chiar subtitlul filmului, "I Want to Believe". Ironia și autoironia sunt semne bune dacă sunt adecvate genului, și dacă sunt prinse convenabil în context fără a bruia registrul utilizat ceea ce nu prea este cazul. Este clar că Chris Carter a intrat într-o fază reflexivă a carierei sale
EX-Files - sfîrșit de etapă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8103_a_9428]
-
ce ne atrag în joc și ne fac să-l continuăm pe cont propriu, găsim în volumașul lui Horia Gârbea o Addenda cu texte de publicistică mai risipită. Cu o sincopă (în articolul dedicat revistelor glossy cu și despre femei, ironia este gripată), și aceste pagini interesează și plac. Adevărat detectiv în decodarea unor expresii populare licențioase, autorul pătrunde și în lumea virtuală, a chat-ului și messenger-ului, studiind cu atenție noile jargoane. Seriozitatea nu mai e însă jucată, ci maximă
Un joc de societate by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8116_a_9441]
-
de Schubert și îl Ťcriticăť dirijând în contratimp cu mișcări categorice. Nu îmi inspiră deloc fragilitate și duioșie, ci forța unei entități care beneficiază de avantajul Necunoscutului. Când îl strig pe numele lui omenesc, îmi zâmbește de sus, cu o ironie devastatoare, ca să simt întreaga mea lipsă de fantezie. Indiferent ce mi se va întâmpla în viitor, aceste zile de iarnă (2007, n.a.) vor rămâne pentru mine sub semnul întâlnirii, pentru prima dată, cu o creatură inexplicabilă." (pp. 202-203). Avem aici
Un joc de societate by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8116_a_9441]
-
Iași", reunite în volumul S'avem pardon!. Note civile (sic!) oferă cititorului importante prilejuri de meditație într-o manieră cât se poate de agreabilă pentru el. Publicistul Alexandru Dobrescu este un fel de Paul Zarifopol ieșean. Șarjele sale mustesc de ironie și sarcasm, dar nu scapă nici o secundă din ochi problematica foarte serioasă care le-a generat. Cele mai multe dintre editorialele sale se referă la climatul cultural actual din capitala Moldovei - deloc unul dătător de optimism -, dar nu sunt omise nici scandalurile
Punctul pe i by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8118_a_9443]
-
numirea ieșeanului Cristian Adomniței, absolvent al Facultății de Construcții, în fruntea Ministerului Educației și Cercetării. Sperietura editorialistului este cu atât mai mare cu cât noul ministru își anunțase încă de la începutul mandatului intenția de a reforma domeniul educației. Scrie cu ironie Alexandru Dobrescu: "Și eu am planuri de reformare a transporturilor și a agriculturii. Vecinul meu, preotul, are proiecte de reformare a industriei de armament, iar unchiul lui, strungar la pensie, și-ar dori să reformeze diplomația. Norocul e că nici
Punctul pe i by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8118_a_9443]
-
pentru ca interesantul său contraargument să devină doar pretextul unei emoționante evocări literare. Cartea lui Alexandru Dobrescu este o încercare, aș zice disperată, de a introduce limpezime și criterii morale într-o societate românească debusolată, incapabilă să își regăsească reperele. Dincolo de ironia, uneori foarte contondentă, autorul pledează pentru teme fundamentale cum ar fi impostura "revoluționarilor" de carton, instituția demisiei de onoare, necesitatea menținerii exprimării elevate, indiferent de nivelul interlocutorului, civilizația polemicii, corupția care roade precum rugina la temelia societății românești actuale, lipsa
Punctul pe i by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8118_a_9443]
-
se desparte de perspectiva acestuia referitoare la legăturile omului cu divinitatea, prezentate în Nostalgia Paradisului, precizînd că în vreme ce opera lui Crainic aparține teologiei, a sa aparține filosofiei. E prima obiecție capitală pe care Blaga o aduce vechiului camarad, cu o ironie ce divulgă o incompatibilitate: "Crainic nu are nicio îndoială că cel mai asiduu colaborator al geniului patristic a fost Dumnezeu însuși. În posesia acestui criteriu, pe care îl crede absolut, Crainic va desfășura deci problematica filosofiei și a esteticei cu
Polemica lui Blaga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8117_a_9442]
-
măcar că încă mai sunt îndoieli până azi, din cauza diferenței tranșante de "stil", pe linia dicțiunii patetic-poematice. Însă nu se ține seama de natura contradictorie a scrisului său, între spirit critic și melancolie, paseism și iluminism, tradiție și înnoire, lirism și ironie, moderație și avânt... În vremea lui, scriitorul atât de rezervat s-a impus, într-un cerc restrâns, ca exponent al curentului național-popular și, precum zice, ca un "ostaș al propășirii". Mai cunoscut în timpul său pe traseul ideologic, observator al lucrurilor
Alecu Russo, spiritul critic și contemplația by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/6949_a_8274]