1,467 matches
-
și descrie următoarele tipuri de tulburări mintale: 1) Vesaniile sau nebunia propriu-zisă (mania, melancolia, monomania, demența). 2) Nebuniile asociate între ele (mania cu melancolia, monomania cu demența, melancolia cu demența, mania cu demența), 3) Vesanii asociate cu tulburări motorii (epilepsia, isteria, coreea, alcoolismul, pelagra). 4) Stări patologice congenitale (idioția, imbecilitatea, cretinismul). Se poate remarca în cazul nosologiei lui Baillarger, o tendință de a clasifica bolile psihice după caracteristicile exterioare care le apropie prin asemănare și mai puțin după criterii etiologice. Un
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și psihozele degenerative. 3) Nebunia morală sau nebunia impulsivă, cu două sub-grupe: a) nebunia morală: mania și melancolia, b) nebunia impulsivă: suicidul, homicidul, dipsomania, cleptomania, piromania. 4) Nebunii secundare în care sunt incluse următoarele forme clinice: nebunii nevrozice (epilepsia și isteria), nebunii infecțioase (puerperale și sifilisul), nebunii toxice (pelagra, saturnismul, alcoolismul, morfinomania). 5) Paralizia generală progresivă, sau neurosifilisul. 6) Demența primitivă, secundară și senilă. 7) Stările morbide congenitale reprezentate prin imbecilitate, idioție și cretinism. Dincolo de aspectele „modelelor clinico-nosologice” mai sus prezentate
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
infecțios (luetic), traumatic, toxic (alcoolismul) etc. II) Tulburări mixte, psihosomatice, în cadrul cărora tabloul clinic este dominat de tulburările somato-viscerale, ca o consecință a „conversiunii somatice” a tulburărilor psihice, așa cum sunt ele întâlnite în următoarele situații: a) Conversiunea somatică din cursul isteriei. b) Afecțiuni clinice sine materia, psihice, somatice sau psihosomatice, induse sugestiv fie prin imitația altor bolnavi cu care individul vine în contact, fie prin inducție din contactele repetate cu medicii (consultații medicale repetate la diferite specialități, investigații medicale, încercări terapeutice
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
se transformă direct în acte, în afara oricăror intervenții ale personalității. Acțiunea și impulsiunea afectivă care le provoacă formează un ansamblu unic și bine ordonat. c) Reacții hipobulice și hiponoice, reprezentate prin următoarele: - reacții hiponoice asemănătoare visului, - reacții hipobulice din cursul isteriei. d) Simularea și refularea sunt forme de manifestare de tip reactiv înrudite între ele. Ele sunt reacții de refugiu, legate de situațiile de frustrare ale individului. Reacțiile personalității sunt cele în producerea cărora este antrenată personalitatea în totalitatea sa, într-
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
desemna bolile psihice, pe când termenul de nevroză îl rezervă bolilor neurologice ale sistemului nervos. J. M. Charcot va descrie diferite entități patologice ale sistemului nervos central de natură organică, după modelul anterior al PGP. Celelalte tulburări nervoase, cum ar fi isteria, le consideră ca fiind boli dinamice sau funcționale, lipsite de un substrat organic cerebral. În secolul al XIX-lea în grupa nevrozelor sunt incluse bolile la care nu se poate decela o leziune organică cerebrală și care, din punct de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
tulburările recente ale vieții instinctuale; b) Psihonevrozele sau nevrozele de apărare, care au la baza lor situații conflictuale legate de dezvoltarea afectivă precoce, în special cea a sexualității infantile și în cadrul cărora delimitează următoarele forme: - psihonevrozele structurate sau de transfer (isteria de conversiune, nevroza obsesională și nevroza fobică) ale căror conflicte inconștiente sunt reactualizate grație transferului indus în cursul curei psihanalitice; - psihonevrozele narcisice, oare corespund, după S. Freud, cu PMD; - psihozele propriu-zise, reprezentate prin schizofrenie și paranoia. Un moment important este
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Clasificarea psihanalitică, așa cum a fost ea propusă de S. Freud, se axează, în special, pe manifestările și organizările nevrotice după cum se poate vedea în tabelul de mai jos: Patologie Normalitate și pseudo-normalitate Tulburări nevrotice la personalitatea ne-nevrotică. Nevroze simptomatice (isterie, nevroză obsesională, fobică) Nevroze asimptomatice (nevroze de caracter și personalități patologice) Personalități nevrotice (isterice, obsesionale etc.) Tulburări nevrotice simptomatice pentru o afecțiune organică cerebrală Stări nevrotice anxioase Manifestări nevrotice de tip reactiv O clasificare mai detaliată, care dorește să fie
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
tabloul clinico-psihiatric al nevrozelor, ne este oferită de CIM ( Clasificarea Internațională a Bolilor) și DSM (manualul american de diagnostic statistic al bolilor psihice), așa cum se poate vedea, comparativ, mai jos: CIM DSM 1) Nevroză de angoasă - panică - anxietate generalizată 2) Isterie a) cu conversie - tulburări de conversie - dureri psihogene b) cu disoluție - amnezie psihogenă - fugă psihogenă - personalitate multiplă - somnambulism 3) Nevroza fobică agorafobie cu atacuri de panică - agorafobie fără atacuri de panică - fobie socială - fobie simplă - angoasă de separație 4) Nevroză
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cursul evoluției unei boli somatice. Anxietatea este prezent constantă în cursul stărilor nevrotice. Ea constituie esențialul simptomatologiei clinice, fiind în acest caz considerată „anxietate liberă”, sau „liber flotantă”. Uneori ea se poate converti în simptome somatice (ca în cazurile de isterie) sau în unele forme de reprezentări mintale (fobii, obsesii). În aceste cazuri se vorbește de o „anxietate legată”. 2) Nevroza de angoasă Aceasta este o categorie nosologică și un concept clinic introdus de S. Freud. Sfera acesteia a fost completată
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
prin studiile lui J.M. Charcot, fiind ulterior revizuită de elevii acestuia (J. Babinski și P. Janet). Psihanaliza va aduce noi și importante contribuții în acest domeniu. Un rol important în revizuirea și precizarea cadrului clinico-psihiatric și al semnificației psihopatologice al isteriei l-au avut ideile lui J. Babinski. Acesta definește isteria sau pitiatismul ca fiind ansamblul de tulburări susceptibile de a fi reproduse prin sugestie și care, la rândul lor, pot dispare tot sub influența sugestiei sau a persuasiunii. Din punct
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
acestuia (J. Babinski și P. Janet). Psihanaliza va aduce noi și importante contribuții în acest domeniu. Un rol important în revizuirea și precizarea cadrului clinico-psihiatric și al semnificației psihopatologice al isteriei l-au avut ideile lui J. Babinski. Acesta definește isteria sau pitiatismul ca fiind ansamblul de tulburări susceptibile de a fi reproduse prin sugestie și care, la rândul lor, pot dispare tot sub influența sugestiei sau a persuasiunii. Din punct de vedere clinic nevroza isterică se caracterizează prin diferite tulburări
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
bolnav, duplicitate, mitomanie, acte de bravură alternând cu acțiuni perverse etc. (Régis, Pitres). Totul, în sfera personalității istericilor, exprimă mobilitate și contrast în planul ideilor, sentimentelor, afectelor, instinctelor și actelor (E. Régis). Majoritatea autorilor recunosc existența unei structuri mintale caracteristice isteriei (Babinski, Janet, Régis, Colin, Gilbert-Ballet). Încă din perioada adolescenței, tinerele isterice se remarcă prin trăsături particulare de personalitate. Ele au o mare vivacitate intelectuală, precocitate, impresionabilitate, tendință către cochetărie căutând să atragă atenția celorlalți asupra lor, tendință la reverie și
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
crize paroxistice, tulburări durabile de caracter și comportament. Le vom dezvolta în continuare pe fiecare dintre acestea. Simptomele somatice care apar în cursul nevrozei isterice interesează toate organele și ele sunt expresia unor dereglări neurovegetative de tipul conversiunii somatice, specifice isteriei. Se notează în toate cazurile absența oricăror atingeri organice. Simptomul de conversiune isterică este reversibil, având un caracter pur funcțional, nelezional. În cadrul simptomelor somatice menționăm următoarele tipuri de tulburări: - Tulburări de motricitate și tonus muscular, de tipul clasic al „crizei
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sfârșind la fel de brusc și urmată de amnezie postaccesuală. Mai este descris și sindromul Ganser (tulburări ale conștiinței de diferite grade până la stupoarea completă, dismnezii sau amnezie, răspunsuri absurde, diferite manifestări isterice). Făcând o sinteză a tulburărilor psihice întâlnite în cursul isteriei, J. Rogues de Fursac distinge două mari categorii de manifestări psihopatologice: tulburările mintale permanente și tulburările mintale episodice sau paroxistice. Le vom analiza în continuare: a) Tulburările mintale permanente constituie ceea ce P. Janet a numit „stigmatele mintale” și ele sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
tendințelor centripete în cazul bolilor somatice (P. Schilder). Bolile funcționale, sine materia, în cazul cărora nu sunt decelate tulburări somatice lezionale, sunt expresia unor situații conflictuale interiorizate, raportate la problemele cele mai intime ale Eului individual. Este cazul nevrozelor, ipohondriei, isteriei, sindroamelor algice de cauză necunoscută și tulburărilor psihice. Adesea, simptomele lor sunt schimbări ale imaginii corporale sub formă de senzații sau reprezentări afirmate de bolnav, în aceste cazuri, „imaginea corporală” se constituie ca un „teren” pe care se înscriu aceste
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Laignel-Lavastine, J. Vinchon, J. Lhermitte, M. Ristich de Groote). O altă formă de psihoză colectivă menționată istoric este reprezentată de epidemiile convulsionare (coreomania, tarantula, săltăreții) din secolul al XVI-lea și al XVII-lea. Ele au constituit preludiul manifestărilor de isterie colectivă. Posedații convulsionari se caracterizează prin natura contagioasă a convulsiilor, senzații cenestopatice penibile cu localizare predominant utero-genitală, halucinații sau „viziuni” mistice, crize de nimfomanie și extaz, stări de angoasă (epidemiile de la Loudun și cele de la Saint-Medard etc.). Psihiatria secolul al
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
al demonopatiilor, al epidemiilor convulsionare, stări de posesiune colectivă sau de profetism, histerodemonopatii etc. Un rol important în epocă l-au avut experiențele lui A. Mesmer referitoare la magnetismul animal și observațiile clinice ale lui J. Charcot asupra hipnozei și isteriei. Ambele au adus în discuție cu această ocazie noi aspecte ale psihologiei, psihopatologiei și psihoterapiei, legate de procesul de sugestie. Psihiatria secolului XX aduce importante contribuții în cunoașterea problemei psihozelor colective, prin lărgirea cadrului și aprofundarea lui cu studiile de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
proces de regresiune globală și progresivă a funcțiilor psihice, în special intelectuale, specifice demențelor. Ipohondria: preocupare excesivă și nemotivată, cu caracter anxios privind propria stare de sănătate asociată cu impresia existenței reale a unor „boli” care nu există în realitate. Isterie: dispoziție mintală specifică, constituțională și permanentă sau accidentală și pasageră, însoțită de manifestări somatice, motorii, cenestezice, atacuri paroxistice (spasme, contracturi, convulsii) tulburări senzitivo-senzoriale și emoțional-afective, sugestibilitate crescută. Iterație: repetarea invariabilă a unui act motor sau verbal. Îndoială: suspiciune, neîncredere patologică
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Anglia Tratamentul melancoliei R. Burton (1577-1640) Anglia Anatomia melancoliei P. Zacchia (1584-1659) Italia Problemele medico-legale ale conduitei bolnavilor psihici R. Déscartes (1596-1650) Franța Les passions de l’âme. Règles pour la direction de l’esprit T. Sydenham (1624-1689) Anglia Studiul isteriei și al ipohondriei ca boli ale spiritului. Tratamentul cu laudanum G.E. Sthal (1660-1734) Germania Theoria Medica Vera. De Animi Morbis R. Goclenius (Secolul al XVI-lea) Germania Utilizează pentru prima dată, în 1590, termenul de psihologie Ch. Wolff (Secolul al
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihice („Traité de dégénerescence”, 1857) W. Griesinger (1817-1868) Germania Bolile psihice și tratamentul lor („Geisteskranken sind Gehirnkranken”) G. Robinson (1821-1875) Anglia On the Prevention and Treatment of Mental Disorders G.T. Fechner (1801-1887) Germania Elemente de psihofizică J.M. Charcot (1825-1893) Franța Isteria K. Kahlbaum (1828-1899) Germania Die Katatonie oder das Spannungs irresein (1874) W. Wundt (1832-1920) Germania Laboratorul de psihologie experimentală. Psihologia popoarelor H. Maudsley (1835-1918) Anglia The Physiology and Pathology of the Mind C. Lombroso (1836-1909) Italia Geniul și nebunia. Omul
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Extaz Fabulație Fetișism Fobie Frigiditate Frustrare Fuga Fuga de idei Gatism Glischroidie Halucinație Heautoscopie Hiperestezie Hiperstenia Hipnagogice Hipnapompice Hipoestezia Hipomanie Hipostenia Homosexualitate Iatrogenie Idee fixă Identitate Iluzie Imaginea de sine Imaturitate Impulsiune Incest Incoerență Indiferență Inhibiție Insatabilitate psihomotorie Involuție Ipohondria Isterie Iterație Îndoială Lesbianism Licantropia Lipemanie Logoclonie Logoree Manie Manierism Masochism Mânie Megalomanie Melancolie Menopauză Mentismul Mitomania Mongolism Monomanie Moria Mutism Narcisism Narcolepsie Narcomanie Negativism Neologism Nevroză Nimfomania Normalitate Nozofobie Obsesie Obtuzie Oligofrenie Onirism Oniroidie Onomatomanie Opoziție Palilalie Panică Pantofobie Paralizie
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
a cașului, fermentația vinului dată de drojdia de bere, putrezirea „bulionului de carne” dată de prezența unor bacterii, etc.. Toate acestea sunt lucruri diferite dar acest chimist nu a reușit să facă deosebirea. El în mod voit a instalat o isterie de masă legat de acest contagios viu pentru a răspîndi mai ușor metodele de vaccinare. El a folosit această isterie ca pe un vînt din pupa pentru campaniile sale de vaccinare. Au urmat numeroase campanii de strîngere de fonduri, subscripții
A fi creştin by Rotaru Constantin [Corola-publishinghouse/Science/498_a_778]
-
acestea sunt lucruri diferite dar acest chimist nu a reușit să facă deosebirea. El în mod voit a instalat o isterie de masă legat de acest contagios viu pentru a răspîndi mai ușor metodele de vaccinare. El a folosit această isterie ca pe un vînt din pupa pentru campaniile sale de vaccinare. Au urmat numeroase campanii de strîngere de fonduri, subscripții publice, ce au dus la răspîndirea acestei metode. O completare a teoriei vaccinării . Al doilea principiu al vaccinării . O altă
A fi creştin by Rotaru Constantin [Corola-publishinghouse/Science/498_a_778]
-
de cheie care se răsucește în broască, nereușind să acopere un râset de fată tânără și pașii ei către curtea din spate. Chi se ne frega pentru că nimeni nu se grăbește. De ce s-ar grăbi? E agitație fără să fie isterie, se vorbește tare, dar așa de culoare, căci limba italiană nu se descurcă fără ton și gest. Nimeni nu strigă, nu sunt reguli de circulație și nici claxoane. Și ce dacă ai pierdut trenul? Mai vine unul când o veni
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
Primele referiri la anxietate și frică se găsesc În scrierile anticilor greci, fără a fi Însă recunoscute direct ca tulburări mentale În care anxietatea să reprezinte trăsătura dominantă. Astfel Hipocrate a descris simptome de natură anxioasă, dar În cadrul melancoliei și isteriei. Filosofii Platon și Aristotel, cu toate că nu au fost preocupați de anxietatea existențială, au descris unele fenomene anxioase În termeni de frici incidentale și specifice, corelate cu anumiți stimuli. Observațiile asupra variațiilor În intensitate și durată a trăirilor subiective anxioase, aspecte
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Ileana Hâţu, Sorina Ropotă () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1475]