1,394 matches
-
au reușit totuși să rezolve multe probleme constituționale și să promoveze reforme în colaborare cu principii germani. Succesele și eșecurile Parlamentului de la Frankfurt au fost dezbătute vreme de zeci de ani de istorici ai Germaniei și au contribuit la explicațiile istoriografice ale construirii națiunii germane. O opinie ce a apărut după 1918 și a adunat numeroși adepți după cel de-al doilea război mondial a fost aceea că așa-numitul eșec al liberalilor germani din Parlamentul de la Frankfurt a condus la
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
grup nu și-a dezvoltat niciodată un program autonom de modernizare. Mai recent, alți istorici (marxiști) s-au opus acestei idei, susținând că Germania nu a avut de fapt un "Sonderweg" cu totul diferit de drumurile altor națiuni, o idee istoriografică denumită excepționalism. În schimb, acest nou grup de istorici susține că momentul 1848 a adus realizări concrete ale politicienilor liberali; multe dintre ideile și programele lor au fost ulterior incorporate în programele sociale ale lui Bismarck (de exemplu, asigurarea socială
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
secolului al XIX-lea. Până la sfârșitul anilor 1990, acest punct de vedere a devenit cel general acceptat, deși unii istorici încă mai consideră analiza "Sonderweg" utilă în înțelegerea perioadei național-socialismului. Nici reprezentanții punctului de vedere majoritar nu-și fondează explicațiile istoriografice într-o altă optică decât tot pentru înțelegerea perioadei naziste: Eley, de ex., consideră că teza "drumului aparte" (sau a "căii distincte") a fost avansată de către școala de tendință liberală de istorie, pentru a scăpa capitalismul și liberalismul de vina
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
din cartea întâi a lui Moise ("Facerea"), 38 Matei ori 27 după Luca. Dimensiunile corăbiei, prezentate în Biblie, erau următoarele: lungimea de trei sute de coți, lățimea de cincizeci de coți iar înălțimea de treizeci de coți, dimensiuni care, conform cercetărilor istoriografice, echivalau cu . Conform surselor biblice, construcția a fost realizată cu ajutorul așa zisului "lemn gofer". Existența și provienența acestui material necunoscut ingineriei maritime este pusă sub semnul întrebării de către cercetătorii biblici. Comentatorii Bibliei spun că potopul a avut loc în jurul anului
Arca lui Noe () [Corola-website/Science/304827_a_306156]
-
Central al PCR. Ilie Ceaușescu devine cunoscut ca istoric militar, publicând volume despre istoria militară a românilor. El a condus mai mulți ani Institutul de Istorie Militară și l-a influențat pe fratele său Nicolae în stabilirea Protocronismului ca doctrină istoriografică a României și ca parte a sistemului național de propagandă. De exemplu, el a pretins că poporul român a fost dintotdeauna același încă din vremuri străvechi, fiind foarte puțin influențat de către alte popoare (romani, slavi, tătari) etc.: ""Este binecunoscut faptul
Ilie Ceaușescu () [Corola-website/Science/305621_a_306950]
-
Schimbări conceptuale ale istoriografiei românești în problema Basarabiei la începutul secolului al XX-lea, p. 19-26. 52. Romică ȘTEFĂNESCU - Atitudinea Partidului Comunist din România față de Conferința de la Viena. Dizolvarea Partidului Comunist din România, p. 27-32. RECENZII ȘI PREZENTĂRI 53. „Opțiuni istoriografice”, anul II-VI, Iași, 2001-2005, Buletinul Asociației Tinerilor Istorici Ieșeni și al Alianței Studenților Români (Iulian PRUTEANU-ISĂCESCU), p. 33. 54. Moshe Idel, Golem, traducere de Rola Mahler-Beilis, Editura Hasefer, București, 2003 (Artur P. RUTEANU), p. 33-36. 55. Vladimir Tismăneanu, Stalinism
Chronos (revistă) () [Corola-website/Science/305970_a_307299]
-
Hasefer, București, 2003 (Artur P. RUTEANU), p. 33-36. 55. Vladimir Tismăneanu, Stalinism pentru eternitate. O istorie politică a comunismului românesc, traducere de Cristina Petrescu și Dragoș Petrescu, postfață de Mircea Mihăieș, Polirom, Iași, 2005 (Mircea ZAHACINSCHI), p. 36-38. 56. „Opțiuni istoriografice”, anul VII, Iași, 2006, Buletinul Alianței Studenților Români și al Asociației Tinerilor Istorici Ieșeni (Iulian PRUTEANU-ISĂCESCU), p. 38-39. 57. Țara Făgărașului: Istorie. Etnografie. Antropologie, editor și coordonator Gheorghe Roșculeț, Editura Universității „Transilvania”, Brașov, 2006 (Lucian-Valeriu LEFTER), p. 39-40. 58. Ethnic
Chronos (revistă) () [Corola-website/Science/305970_a_307299]
-
din perioada clasică, scrie: ""Cessavit deinde ars"" ("după aceea arta a dispărut"). Totuși, un număr de opere ale artei grecești dintre cele mai cunoscute, ca "Venus din Milo", grupul "Laocoon" sau "Victoria din Samothrace", aparțin tocmai acestei epoci. Noi metode istoriografice precum și descoperiri arheologice recente au permis o apreciere mai corectă a bogăției artistice din era elenistică. Evenimentul crucial care a determinat apariția culturii elenistice a fost criza politică a orașelor-state ("polis") gecești. În urma campaniilor militare ale lui Alexandru cel Mare
Arta elenistică () [Corola-website/Science/314636_a_315965]
-
invazie în vremea Faraonilor Merneptah (cca 1213-1203 î.Hr.) și Ramses al III-lea (cca 1186-1155 î. Hr.), ulterior Popoarele mării (sau Popoarele Nordului) retragîndu-se probabil în insulele mediteraneene, unde ulterior s-au sedentarizat. Începând cu secolul al XI-lea î.Hr. referirile istoriografice cu privire la ei se răresc considerabil, până la dispariție. „Popoarele mării” este un termen modern, folosit pentru prima dată de Emmanuel de Rougé atunci când a tradus reliefurile templului mortuar al lui Ramses al III-lea de la Medinet Habu. Din 1881 egiptologul francez
Popoarele mării () [Corola-website/Science/314391_a_315720]
-
este situat pe teritoriul localității Hârșova, județul Constanța. Castrul a fost întemeiat de Traian în anul 103 pe locul unei așezări dace. În secolul X sau XI, bizantinii construiesc aici o cetate. Cu toate că este atestată din punct de vedere istoriografic în majoritatea documentelor antichității romane și romano-bizantine (Καρσουμ-Carsum, mijlocul secolului al II-lea, la Ptolemeu din Alexandria; Carsio,secolul al III-lea, în Tabula Peutingeriana; Carso, secolele III-V, în Itinerarium Antonini; Καρσω-Carso-Carsus, mijlocul secolului V, la Priscus Panaites; Καρσος-Carsos
Castrul roman Carsium () [Corola-website/Science/314436_a_315765]
-
Cartea Dacii este o lucrare istoriografică a lui Hadrian Daicoviciu despre istoria și civilizația geto-dacă. Cartea, apărută în 1965 la Editura Științifică, București, are 262 de pagini și include texte, hărți, fotografii de urme și piese arheologice și în natură, schițe arheologice. Perioada de timp la
Dacii (scriere) () [Corola-website/Science/323421_a_324750]
-
referă în mod concret acoperă o întindere de peste 1000 de ani, începând cu sec. VII, VI î.e.n. și terminând cu sec. V, VI e.n. Limbajul folosit este destul de accesibil, dar lucrarea este destul de competentă pentru a fi considerată o lucrare istoriografică de înaltă calitate, mai ales prin bogăția de date adunate și întrebuințate de autor pentru a reliefa complexa civilizație a dacilor.
Dacii (scriere) () [Corola-website/Science/323421_a_324750]
-
a lui Carol al II-lea; pregătirea actului de la 23 august 1944; înscenările făcute de comuniști împotriva partidelor istorice, în particular, împotriva Partidului Național Țărănesc), fapt care i-a permis, ulterior, să dea informații inedite, să corecteze erori factuale ori istoriografice, interpretări greșite sau tendențioase ale istoriei și politicii interbelice, din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, din perioada postbelică și din cea comunistă . Astfel, o mărturie a lui Corneliu Coposu din perioada statului național legionar arată că Partidul Național
Iuliu Maniu () [Corola-website/Science/297342_a_298671]
-
a artei paradigmatice și esențialiste, model ce a fost perpetuat până în secolul al XIX-lea. Pornind de la operă să, Viețile pictorilor, sculptorilor și arhitecților (1550), mi-am propus să schițez modul în care s-a construit și reluat acest model istoriografic și cum, într-un sens mai larg, cultura Renașterii a contribuit la formularea eurocentrismului secolului al XIX-lea. [caption id="attachment 2719" align="aligncenter" width="567"] Irina Botea, stop cadru din instalația video Ouț of the bear[/caption] Modelul umanist al
Istoriografia de artă și canonul occidental () [Corola-website/Science/296074_a_297403]
-
-și transforme chiar înfrîngerea în victorie („...că știindu-se căzut gios se rădica deasupra învingătorilor”); c) sentimentele poporului la moartea lui Ștefan (jalea, intrarea în legendă à domnitorului); d) participarea naturii la durerea generală; e) o scurtă și precisă informare istoriografică. Cronica lui Ureche este prima scriere din literatura română care se depărtează de stilul bisericesc. Arta scriitorului se valorifică îndeosebi în capacitatea de a creiona portrete. "„Adevăratul dar al lui Ureche este... portretul moral. Aici el creează, sintetizează, fiindcă izvoadele
Grigore Ureche () [Corola-website/Science/297577_a_298906]
-
la evenimentele din cursul acestui mileniu există două teorii, care par mai degrabă întemeiate pe pretenții naționaliste decât pe adevărurile istorice. Cele două teorii se exclud reciproc și sunt în mod obsesiv reamintite, încât au dobândit un caracter anecdotic. Literatura istoriografică pentru public abordează din lipsă de surse veridice, destul de succint perioada regatului gepid din Panonia care s-a extins și în Vest-Transilvania, fondat după înfrângerea hunilor sub Ellak, fiul lui Attila, de o confederație rebelă condusă de regele Ardarich și
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
al unei formațiuni statale cu teritoriu destul de mare). Cronicile cele mai vechi păstrate, a lui Anonymus și a lui Símon de Kéza (circa opt decenii mai târziu), chiar dacă s-au inspirat din izvoare interne, regale arpadiene (după cum a stabilit exegeza istoriografică maghiară, v. de exemplu la istoricii Pál Hunfalvy, Bálint Hóman), tratează evenimente (reale sau fictive) petrecute cu trei secole înaintea epocii lor. Ceea ce, potrivit diverșilor istoriografi, mărește marja de eroare. Dar Amonymus aducea mărturii clare în sprijinul priorității și continuității
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
fost notate în culegerile de texte care prezintă viața și faptele regilor norvegieni. Din punctul de vedere al istoricității, respectiv al ficționalității faptelor relatate, saga islandezilor se situează între saga istorice (saga regale, ale episcopilor etc.), în care predomină intenția istoriografică, și saga cavalerilor, „saga mincinoase”, în care ficțiunea nu este limitată de constrângerile raportării la evenimente istorice concrete. Saga islandezilor au un caracter hibrid, fiind un amestec de istoriografie și ficțiune în proporții variabile, putând fi considerate precursoare ale romanelor
Saga () [Corola-website/Science/298231_a_299560]
-
pe terenurile depopulate ale orașelor de lângă Singidunum (Belgrad astăzi); acest lucru a fost făcut prin ordinul lui "Anastasius Caesar" undeva între 29 iunie și 31 august 512. Dar, după o generație, acest "regat" minor a dispărut din evidențele istorice. Înregistrările istoriografice indică faptul că herulii au servit în armatele împăraților antici bizantini ( Imperiul Roman de Est) pentru un număr de ani, în special în campaniile lui Belisarius, când mare parte din teritoriul vechilor romani, inclusiv Italia, Siria, și Africa de Nord au fost
Heruli () [Corola-website/Science/319602_a_320931]
-
Blekinge și Värend, două districte unde femeile aveau drepturi egale de moștenire cu frații lor. Unele familii nobile suedeze din zonă, de asemenea, pretind a fi urmașii herulilor întorși. Ar trebui remarcat faptul că astfel de identificări nu sunt acceptate istoriografic pe scară largă. De asemenea, s-a sugerat că herulii întorși au fost primii care au colonizat Islanda. Niciun "heruli" nu este menționat în cronicile anglo-saxone, francilor sau nordicilor, deci se presupune că au fost cunoscuți în nord și vest
Heruli () [Corola-website/Science/319602_a_320931]
-
puține burse i-au fost dedicate lui. La începutului secolului al XX-lea, Priestley a fost adesea descris ca un om de știință conservator și dogmatic care a fost, cu toate acestea, un reformator politic și religios. Într-un eseu istoriografic, istoricul Simon Schaffer cele două portrete dominante ale lui Priestley: primul îl înfățișează ca „un inocent jucăuș” care s-a dat peste descoperirile sale; al doilea îl portretizează ca pe un nevinovat, precum și un „strâmb” pentru neînțelegerea implicațiilor bune ale
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
al libretului operetei "Lăsați-mă să cânt" de Gherase Dendrino (1954), reprezentată în România, Germania, URSS Austria, Belgia, Olanda, Bulgaria, Cehoslovacia etc. Ca muzicolog a publicat peste 100 de volume (în limbile română, engleză, germană, rusă, bulgară, japoneză) cu caracter istoriografic, monografic, lexicografic, epistografic, precum și ediții de critică muzicală, muzicologie-comparată, antologii, ghiduri. Cele 14 volume dedicate lui George Enescu (în română, engleză, rusă, japoneză, bulgară), precum și lexicoanele "Compozitori și muzicologi români" (1965), "Muzicieni români" (1970), "Muzicieni din România", vol. 1-10 (1989-2012
Viorel Cosma () [Corola-website/Science/315410_a_316739]
-
de la Podu Înalt (10 ianuarie 1475) și au dorit să prezinte o imagine a lui Ștefan cel Mare în conformitate cu discursul istoric al epocii. Istoricul Ciprian Plăiașu a considerat că filmul este plin de „clișeele și erorile istorice consacrate de discursul istoriografic aprobat de PCR”. El apreciază că ideea românismului, susținută de Ștefan cel Mare, este falsă și nu își are locul în contextul veacului al XV-lea, iar expresiile folosite de voievod precum „sunt voievod român”, „Țara Românească este țară soră
Ștefan cel Mare - Vaslui 1475 () [Corola-website/Science/326971_a_328300]
-
Din carte se poate înțelege că ea a fost așternuta în scris de scribul sau, Baruh ben Nerya, după dictare din gură lui Ieremia. Cartea, după câte se pare, a fost redactată din mai multe suluri, conținând profeții și relatări istoriografice și autobiografice și posibil, a suportat redactări ulterioare, până la elaborarea versiunii definitive a canonului Bibliei. Structura cărții nu respectă ordinea cronologică. După câte se pare, în afară versiunii din tradiția canonica ebraică, Massora, mai există și altă versiune, care a
Ieremia (carte) () [Corola-website/Science/323557_a_324886]
-
restituie atmosfera specifică epocii. Gane a lăsat și un roman istoric, Rădăcini (1947), fără prea mult ecou (Perpessicius îi consacră, totuși, o recenzie favorabilă), și o piesă de teatru, "Phrynea", rămasă în manuscris. Mai merită menționată ampla și substanțiala lucrare istoriografică "P.P. Carp și locul său în istoria politică a țării" (I-II, 1936), cu unele capitole, cum ar fi cel dedicat Junimii, de interes documentar.
Constantin Gane () [Corola-website/Science/326580_a_327909]