1,917 matches
-
în Biblie „unsul lui Dumnezeu” (). Mai departe sunt numiți unși regele Solomon (), preoții evrei (), profetul Isaia (), Templul evreiesc și ustensilele lui (), pâinea nedospită (), unși conform ritualului de ungere a lui Saul (). Totuși conceptul de Mesia eliberator este foarte important pentru iudaism, Talmudul afirmând: „Lumea a fost creată... doar de dragul lui Mesia”. Evreii îl așteptau pe Mesia să-i elibereze de sub jugul ocupației străine, el fiind fie un conducător politico-militar din neamul lui David fie un personaj divin venit din ceruri. În
Mesia () [Corola-website/Science/297832_a_299161]
-
mișcării hasidice Chabad-Lubavitch este Mesia și va fi revelat cât de curând. În neo-șabetaianism sunt șase Mesii: Șabetai Țvi, Nathan de Gaza, Iacob (Yakov Leib) Frank, Sri Ramakrishna, Carl Gustav Jung și Lawrence G. Corey (Reb Yakov Leib HaKohain - YaLHaK). „Iudaism mesianic” înseamnă de fapt creștinism, conform unei decizii a Curții Supreme a Israelului. Vezi prin urmare mai jos. În creștinismul tradițional Mesia este Isus Hristos (, ), cuvântul grecesc Hristos (în românește Unsul) fiind traducerea cuvântului ebraic Mesia (). Pentru Davidieni Mesia este David
Mesia () [Corola-website/Science/297832_a_299161]
-
În data de 16 septembrie 1919, Hitler i-a adresat superiorului său, căpitanul Karl Mayr, o scrisoare cu poziția oficială propusă de el, în care apare explicit, în limba germană, expresia ""Entfernung der Juden"" (înlăturarea evreilor). În scrisoare Hitler descrie iudaismul ca rasă, nu ca religie, care s-a conservat prin ""mii de ani de endogamie"", principalul obiectiv urmărit de adepți fiind ""banii și puterea"". Hitler a precizat clar: ""Nu vreau niciun evreu în țara în care trăiesc eu și nu
Holocaust () [Corola-website/Science/297775_a_299104]
-
99% din belaruși știu să citească și să scrie. Ortodoxismul este religia practicată de 80% din populație. Catolicismul este răspândit mai ales în vest, existând și diferite culte protestante (datând în special din timpul ocupației Suediei protestante). Alte minorități practică iudaismul și alte religii. Mulți Belaruși au trecut la Biserica Ortodoxă Rusă după anexarea de către Rusia a zonelor belaruse din Uniunea Polono-Lituaniană. Ca urmare, Biserica Ortodoxă Rusă este principala organizație religioasă ca număr de aderenți. Minoritatea romano-catolică din Belarus, care constituie
Belarus () [Corola-website/Science/297847_a_299176]
-
este fie termenul prin care se face referire la divinitatea supremă a celor trei religii monoteiste avraamice: iudaism, creștinism, islam, fie un termen sinonim cu acela de „divinitate, zeitate, zeu/zeiță”. În general se poate determina la care dintre cele două sensuri se face referire într-un text prin faptul că în prima sa accepțiune termenul este scris
Dumnezeu () [Corola-website/Science/297907_a_299236]
-
în toate), suveranitate (are voință proprie), omnipotență (atotputernic), omniștiință (atotștiutor), omnibenevolență (atotiubitor) și ubicuitate (omniprezent). In Islam, Dumnezeu poartă numele de Allah. Mahomed, întemeietorul ei, arată că Allah este același cu Dumnezeul biblic. De asemenea, Isus apare în revelațiile lui. Iudaismul este cea mai veche religie abrahamică, având însă un număr mai redus de credincioși. Iudaismul, centrat pe existența unui Dumnezeu revelat lui Moise, a jucat un rol esențial în păstrarea identității naționale a poporului evreu și formarea Statului Israel. Înainte
Dumnezeu () [Corola-website/Science/297907_a_299236]
-
In Islam, Dumnezeu poartă numele de Allah. Mahomed, întemeietorul ei, arată că Allah este același cu Dumnezeul biblic. De asemenea, Isus apare în revelațiile lui. Iudaismul este cea mai veche religie abrahamică, având însă un număr mai redus de credincioși. Iudaismul, centrat pe existența unui Dumnezeu revelat lui Moise, a jucat un rol esențial în păstrarea identității naționale a poporului evreu și formarea Statului Israel. Înainte și în cursul perioadei monarhice, evreii au cunoscut fenomenul monolatriei. Atât dovezile arheologice cât și
Dumnezeu () [Corola-website/Science/297907_a_299236]
-
în sensul modern); citită în baza celor 4 tradiții ale formării Pentateuhului; o citire globală, dar din perspectiva credinței. Nu trebuie trecut cu vederea că figură lui Abraam este prezentă (și nu oricum) în toate cele trei tradiții religioase monoteiste: iudaism, creștinism și islam. Până la jumatatea sec. al XIX-lea se pleca de la sincronizarea datelor biografice ale lui Abraham cu cele ale lui Hammurabi, rege în Babilon prin 2000 î.e.c., care era identificat cu ’Amraphel, rege în Sin’ar, împotriva
Avraam () [Corola-website/Science/297908_a_299237]
-
Gn 25,7-11). Amintirea lui a rămas și a fost vie în toate veacurile următoare în mijlocul poporului ales, care de la el a moștenit și numele și - mai ales - promisiunea mesianica. Figură lui Abraham este prezentă în cele trei culte monoteiste: iudaism, creștinism și islamism. Aceste trei culte, deopotrivă celebrează eminenta sfințenie a lui Abraham, care este considerată sub trei aspecte: Iudaismul vede în Abraham prietenul intim al lui YHWH, cu care Domnul încheie alianță; creștinismul vede în el atât modelul ce
Avraam () [Corola-website/Science/297908_a_299237]
-
el a moștenit și numele și - mai ales - promisiunea mesianica. Figură lui Abraham este prezentă în cele trei culte monoteiste: iudaism, creștinism și islamism. Aceste trei culte, deopotrivă celebrează eminenta sfințenie a lui Abraham, care este considerată sub trei aspecte: Iudaismul vede în Abraham prietenul intim al lui YHWH, cu care Domnul încheie alianță; creștinismul vede în el atât modelul ce credință autentică cât și pildă de caritate prin excelență; islamismul vede în figură lui Ibrahim (Abraham) „campionul monoteismului”. Tradiția iudaica
Avraam () [Corola-website/Science/297908_a_299237]
-
este primul și modelul patriarhilor, slujitorul lui YHWH, prietenul său, adevăratul părinte al lui Israel (ecoul acestei mărturisirii se regăsește și în Evanghelii: „Pe Abraham îl avem de tată!” (cf. ...), meritelor lui se datoreaza darurile oferite de YHWH. Acestor elemente, Iudaismul adaugă și alte elemente, inspirate de ideiile religioase ale timpului, care de la sublinierea alegerii lui Abraham merg până la a afirma cu emfaza că „lumea a fost creată pentru Abraham” (cf. Bonsirnen, ...) și că de la patriarhul Abraham Dumnezeu tratează lumea cu
Avraam () [Corola-website/Science/297908_a_299237]
-
contribuit la a face din figură lui Abraham una din temele preferate ale gândirii creștine contemporane. Cea de-a treia mare tradiție religioasă monoteista, îi conferă lui Abraham un loc deosebit de important: musulmanii pun creștinismul sub numele lui ’Isă (Isus); iudaismul sub numele lui Mūsa (Moise), iar pentru ei îl rezervă pe millat Ibrahīm (patriarhul Abraham). Lui Abraham îi sunt dedicate 25 de sure (suwre) (peste 250 de versete, în care Abraham este numit de 69 de ori). Nu este așadar
Avraam () [Corola-website/Science/297908_a_299237]
-
numitele „sărbători fericite”. acestea sunt zilele de penitență națională, din care bineînțeles că nu lipsește Iom Kipur, prezentată în rândul sărbătorilor de primul rang. Urmează apoi o serie de sărbători numite „mici”, întrucât nu sunt atât de coercitive ca celelalte: Iudaismul contemporan mai cunoaște - cum e și firesc - o serie de sărbători\zile de memorie, care chiar dacă nu sunt strict religioase, pentru poporul Alianței nu pot fi total rupte de credința și existența sa de popor consacrat. Aceste sărbători\zile de
Calendarul ebraic () [Corola-website/Science/297962_a_299291]
-
toate postulează existența unor "spirite bune și rele", întrucât la majoritatea dintre ele găsim și "credința în vrăjitoare"; unele dintre aceste religii vorbesc de altfel explicit în textele lor sacre despre vrăjitoare, cum este cazul, de exemplu, cu creștinismul și iudaismul (În Biblie, în "Ieșire" mai exact (Exod 22:18), dumnezeul evreilor și creștinilor cere acestora să ucidă vrăjitoarele: "Pe vrăjitoare să n-o lași să trăiască".). Dar mai mult, există de asemenea numeroase exemple în care credincioșii creștini manifestă credința
Religie () [Corola-website/Science/296516_a_297845]
-
în sacrificii, prezicerea viitorului, profeția, ghicitul și astrologia. "Superstiția magică" este credința în deochi, amulete, talismane, vrăjitoare și lycantropie (credința în existența oamenilor ce se pot transforma în lupi). Și în această categorie găsim deci credința în vrăjitoare, prezentă în iudaism și creștinism și deja comentată anterior.. În acest sens, merită adăugat, poate, faptul că această credință în existența vrăjitoarelor a antrenat sacrificarea inutilă a mii și mii de victime omenești, în așa-numitele "vânători de vrăjitoare". Mark Twain spunea: "Mult
Religie () [Corola-website/Science/296516_a_297845]
-
Ioudaïsmos", derivat din limba ebraică: יהודה, "Yehudah", „Iuda”; în ebraică: יַהֲדוּת, "Yahadut", caracterele distinctive a iudaicului "eáqnov"), cunoscut și sub numele de religie mozaică (după principalul profet evreu, Moise) este religia poporului evreu. Preceptele iudaismului au stat la baza religiilor monoteiste creștinism și islam. Termenul "iudaism" își are originea în numele regatului Iuda, țara tribului Iuda—descendenții celui de-al patrulea fiu al patriarhului Iacob (secolul XVIII - finele secolului XVII î.Hr.) -- cu capitala la Ierusalim, lăcașul
Iudaism () [Corola-website/Science/296541_a_297870]
-
ַהֲדוּת, "Yahadut", caracterele distinctive a iudaicului "eáqnov"), cunoscut și sub numele de religie mozaică (după principalul profet evreu, Moise) este religia poporului evreu. Preceptele iudaismului au stat la baza religiilor monoteiste creștinism și islam. Termenul "iudaism" își are originea în numele regatului Iuda, țara tribului Iuda—descendenții celui de-al patrulea fiu al patriarhului Iacob (secolul XVIII - finele secolului XVII î.Hr.) -- cu capitala la Ierusalim, lăcașul Marelui Templu. Istoria iudaismului este împărțită în trei perioade: 1. Perioada
Iudaism () [Corola-website/Science/296541_a_297870]
-
baza religiilor monoteiste creștinism și islam. Termenul "iudaism" își are originea în numele regatului Iuda, țara tribului Iuda—descendenții celui de-al patrulea fiu al patriarhului Iacob (secolul XVIII - finele secolului XVII î.Hr.) -- cu capitala la Ierusalim, lăcașul Marelui Templu. Istoria iudaismului este împărțită în trei perioade: 1. Perioada Templului din Ierusalim; 2. Perioada talmudică; 3. Perioada rabinică (din secolul al VI-lea până în prezent). ul ortodox contemporan s-a format pe baza mișcării fariseilor (pirushim) din perioada Macabeilor. Iudaismul contemporan nu
Iudaism () [Corola-website/Science/296541_a_297870]
-
Templu. Istoria iudaismului este împărțită în trei perioade: 1. Perioada Templului din Ierusalim; 2. Perioada talmudică; 3. Perioada rabinică (din secolul al VI-lea până în prezent). ul ortodox contemporan s-a format pe baza mișcării fariseilor (pirushim) din perioada Macabeilor. Iudaismul contemporan nu are o instituție sau personalitate, acceptată universal, care ar avea autoritatea dreptului, învățăturii sau puterii. Sursele dreptului (Halaha) ale iudaismului contemporan sunt: Tanahul (Tora scrisă) și Talmudul (Tora orală). Halaha reglementează aspectele vieții evreilor care nu sunt reflectate
Iudaism () [Corola-website/Science/296541_a_297870]
-
VI-lea până în prezent). ul ortodox contemporan s-a format pe baza mișcării fariseilor (pirushim) din perioada Macabeilor. Iudaismul contemporan nu are o instituție sau personalitate, acceptată universal, care ar avea autoritatea dreptului, învățăturii sau puterii. Sursele dreptului (Halaha) ale iudaismului contemporan sunt: Tanahul (Tora scrisă) și Talmudul (Tora orală). Halaha reglementează aspectele vieții evreilor care nu sunt reflectate în codurile penale sau civile din sistemul secular, ci servesc doar ca ghid obligatoriu pentru cei aparținând aceluiași curent religios. Iudaismul este
Iudaism () [Corola-website/Science/296541_a_297870]
-
ale iudaismului contemporan sunt: Tanahul (Tora scrisă) și Talmudul (Tora orală). Halaha reglementează aspectele vieții evreilor care nu sunt reflectate în codurile penale sau civile din sistemul secular, ci servesc doar ca ghid obligatoriu pentru cei aparținând aceluiași curent religios. Iudaismul este o religie monoteistă, bazată pe principii și etică, incluse în Biblia ebraică (Tanah), precum au fost, în continuare, explorate și explicate în Talmud și în alte texte. În conformitate cu tradiția evreiască, iudaismul începe cu Legământul dintre Dumnezeu și Abraham. În timp ce
Iudaism () [Corola-website/Science/296541_a_297870]
-
ghid obligatoriu pentru cei aparținând aceluiași curent religios. Iudaismul este o religie monoteistă, bazată pe principii și etică, incluse în Biblia ebraică (Tanah), precum au fost, în continuare, explorate și explicate în Talmud și în alte texte. În conformitate cu tradiția evreiască, iudaismul începe cu Legământul dintre Dumnezeu și Abraham. În timp ce iudaismul a fost rareori monolitic în practică, el întotdeauna cu înverșunare a fost monoteist în teologie, deși Tanahul amintește perioade de apostazie de la iudaism printre israeliți. Într-un documentar al BBC, dr.
Iudaism () [Corola-website/Science/296541_a_297870]
-
este o religie monoteistă, bazată pe principii și etică, incluse în Biblia ebraică (Tanah), precum au fost, în continuare, explorate și explicate în Talmud și în alte texte. În conformitate cu tradiția evreiască, iudaismul începe cu Legământul dintre Dumnezeu și Abraham. În timp ce iudaismul a fost rareori monolitic în practică, el întotdeauna cu înverșunare a fost monoteist în teologie, deși Tanahul amintește perioade de apostazie de la iudaism printre israeliți. Într-un documentar al BBC, dr. Francesca Stavrakopoulou, lector principal la Universitatea din Exeter, specializată
Iudaism () [Corola-website/Science/296541_a_297870]
-
Talmud și în alte texte. În conformitate cu tradiția evreiască, iudaismul începe cu Legământul dintre Dumnezeu și Abraham. În timp ce iudaismul a fost rareori monolitic în practică, el întotdeauna cu înverșunare a fost monoteist în teologie, deși Tanahul amintește perioade de apostazie de la iudaism printre israeliți. Într-un documentar al BBC, dr. Francesca Stavrakopoulou, lector principal la Universitatea din Exeter, specializată în studii biblice ebraice, declara: „Biblia nu era o sursă de încredere, ea nu ne spune adevărul despre acești oameni din antichitate [adică
Iudaism () [Corola-website/Science/296541_a_297870]
-
controlul total al statului și sprijinul populației în scopuri expansioniste, această ideologie fiind consemnată în Deuteronom. Halpern afirmă despre reforma bazată pe Deuteronom că nu e vorba de invenție de tradiție, ci dimpotrivă, de un refuz radical al tradiției. Istoric, iudaismul a accentuat credința în revelația divină și în acceptarea versiunilor Torei scrise și orale ca esență fundamentală de bază a convingerilor. Iudaismul nu are o autoritate centralizată care expune dogmele religioase. Aceasta a dat naștere la multe formule în ceea ce privește anumite
Iudaism () [Corola-website/Science/296541_a_297870]