5,860 matches
-
meu de la piept, adăugă el, văzând surprinderea de pe chipul bătrânului. În scurtul răgaz pe care îl avusese la dispoziție în minte îi încolțise un plan. Dacă reușea să îi trimită pe cei doi la peștera bestiei, poate că ar fi izbutit să scape. Nu trebuia de cât să îi determine să deschidă capacul capcanei de sus. Mai departe era treaba duhului pe care îl ținea captiv în cilindrul metalic. Nu avea nici o îndoială, inspectorul acela despre care vorbea Pop, era mort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
trandafiri roșii și frunze verzi, de parcă l-a și făcut țăndări cu alicele minuscule care au țîșnit deodată din ambele țevi (pac-pac), pentru că vînătorul l-a ochit Înainte să apuce să se ascundă după ușițele năpădite de trandafiri agățători, abia izbutind să zică de trei ori cucu; acele ceasuri arătau orele trei, prăvălia tîrgovețului arădean Rosenberg se deschisese doar cu cîteva clipe Înainte, dar cumpărătorul nostru, sau poate posibilul cumpărător, intrase primul În prăvălie În acea după-amiază. Lăsă, așadar, pușca (zicem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
a identificat editura care publicase romanul ca fiind o casă de doi bani, cunoscută, eventual, pentru tomurile sale culinare, de croitorie și de alte arte casnice. Proprietarul chioșcului de cărți uzate i-a povestit că romanul abia apăruse și că izbutise să smulgă două recenzii În două ziare din provincie, pe aceeași pagină cu anunțurile mortuare. Pe scurt, criticii Își vărsaseră tot năduful și Îi recomandaseră Începătorului Carax să nu-și părăsească slujba de pianist, Întrucît În literatură era limpede că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
de memoria lui În fiecare colțișor. Ca și cum acea dezolare nu i-ar fi fost de-ajuns, s-a apucat să angajeze un individ care să cerceteze ce se alesese de tata. După mai multe luni de investigații, tot ceea ce a izbutit să recupereze investigatorul a fost un ceas de mînă spart și numele bărbatului care Îl ucisese pe tata În șanțurile castelului Montjuïc. Se numea Fumero, Javier Fumero. Ni s-a spus că acest individ, și nu era singurul, Începuse ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
că nu-i nevoie să Înțelegi un lucru ca să-l simți. CÎnd rațiunea devine capabilă să Înțeleagă cele Întîmplate, rănile din inimă sînt deja prea adînci. În seara aceea de Început de vară, umblînd prin amurgul amăgitor a Barcelonei, nu izbuteam să-mi șterg din gînd povestirea Clarei despre dispariția tatălui ei. În lumea mea, moartea era un fel de mînă anonimă și de neînțeles, un vînzător la domiciliu care lua cu sine mame, cerșetori sau vecini nonagenari, ca și cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
eu, profesorul Higgins al dumitale. Bernarda, al cărei apetit literar se Îndestula cu Foaia de Duminică, Îl privi chiondorîș. — Uitați-vă, oi fi eu săracă și neștiutoare, da-s cumsecade. Barceló nu era tocmai George Bernard Shaw, Însă, cu toate că nu izbutise a-și Înzestra pupila cu dicția și cu șarmul lui don Manuel Azaña, strădaniile sale sfîrșiră prin a o rafina pe Bernarda și prin a o deprinde să se poarte și să vorbească În felul unei dudui provinciale. Avea douăzeci și opt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cu coastele desenîndu-i-se pe sub piele și cu sînii tresăltîndu-i de dorință. Profesorul de muzică m-a Înșfăcat de guler și m-a tîrÎt afară din Încăpere. Mi-am simțit picioarele cum abia ștergeau pardoseala și, oricît am Încercat, n-am izbutit să mă eliberez din strînsoarea lui Neri, care mă căra ca pe-un colet prin seră. — Sufletul am să ți-l stîlcesc eu ție, nenorocitule, bîiguia printre dinți. Mă duse tîrÎș pînă la ușa apartamentului și, ajunși acolo, o deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
primeau manuscrisele lui Carax În spaniolă. Dacă erau traduceri sau originalul, Îi era totuna. Idiomul favorit al lui Cabestany era acela al pesetei, de restul Îl durea În cot. Cabestany se gîndise că, poate, printr-o lovitură a norocului, va izbuti să introducă vreo cîteva mii de exemplare din Carax pe piața spaniolă. — Și a izbutit? Isaac se Încruntă, turnîndu-mi Încă puțin din poșirca lui Întremătoare. — Mi se pare că din cea mai tare, Casa roșie, a vîndut vreo nouăzeci. — Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
favorit al lui Cabestany era acela al pesetei, de restul Îl durea În cot. Cabestany se gîndise că, poate, printr-o lovitură a norocului, va izbuti să introducă vreo cîteva mii de exemplare din Carax pe piața spaniolă. — Și a izbutit? Isaac se Încruntă, turnîndu-mi Încă puțin din poșirca lui Întremătoare. — Mi se pare că din cea mai tare, Casa roșie, a vîndut vreo nouăzeci. — Dar a continuat să-l publice pe Carax, deși pierdea bani, am observat eu. — Așa e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
citea romanele lui Carax. Nuria suferă de o slăbiciune pentru cauzele pierdute. De mică aduna animăluțe de pe stradă și le aducea acasă. Cu timpul, a Început să adopte romancieri blestemați, poate pentru că taică-su Încercase să devină romancier și nu izbutise niciodată. — Se pare că o cunoașteți foarte bine. Isaac Își vîntură zîmbetul de drăcușor șchiop. — Mai bine decît crede ea. E fiica mea. Mă Înghițiră tăcerea și Îndoiala. Cu cît mai multe auzeam din acea poveste, cu atît mai pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
bîigui ceva neinteligibil. Tata, fără să-și abandoneze zîmbetul, Îl conduse spre portal și, practic, trebui să-l tîrască pe scări În sus pînă la apartament, În timp ce eu Închideam prăvălia. Cu multă oratorie și adoptînd o tactică de Învăluire, am izbutit să-l vîrÎm În cadă și să-l despuiem de zdrențe. Gol, părea o fotografie din război și tremura ca un pui jumulit. Avea semne adînci la Încheieturi și la glezne, iar torsul și spatele Îi erau acoperite de cicatrice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
dea prin minte pentru a-l achiziționa la un preț convenabil. Folosindu-se de papagal, se strecura prin bibliotecile particulare ale unor ducese pe de bulevardul Pearson și ale unor diletanți din clubul de călărie, asumîndu-și Întotdeauna identități fictive, și izbutea ca acele cărți să-i fie ori dăruite, ori vîndute pe o nimica toată. Transformarea cerșetorului În cetățean exemplar părea miraculoasă, una din acele istorii cum le plăcea să povestească preoților din parohiile sărace, spre a ilustra nesfîrșita milostenie a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
dă În stradă? am Întrebat eu. Portăreasa tăgădui. — Are o ferestruică, o răsuflătoare care dă spre luminator. Am Împins ușa. Un puț de beznă ni se deschise dinainte, impenetrabil. Lumina slabă din spatele nostru ne precedă ca o adiere care abia izbutea să scrijelească umbrele. Fereastra ce dădea spre curtea interioară era acoperită cu paginile gălbejite ale unui ziar. Am smuls foile și o săgeată de lumină vaporoasă străpunse bezna. — Doamne Iisuse Hristoase, murmură portăreasa lîngă mine. Încăperea era infestată de crucifixe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
anunță că voia să i se spună Robert Louis Stevenson, după toate aparențele un străin. Pălărierul Îl anunță că foarte cu greu avea să ajungă cioplitor În piatră. Avu atunci certitudinea că fiul său era, pur și simplu, nerod. Adesea, neizbutind să adoarmă, Antoni Fortuny se tot răsucea În pat de mînie și de frustrare. În adîncul inimii, Îl iubea pe băiatul acela, Își spunea el. Și, cu toate că nu merita, o iubea și pe femeiușca aia care Îl trădase Încă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Se crăpa de ziuă și un firicel de purpură sfîșia norii și se presăra pe fațadele micilor palate și ale marilor case senioriale care flancau bulevardul Tibidabo. Tramvaiul albastru se tîra alene prin semiîntuneric. Am alergat după el și-am izbutit să mă cațăr pe platforma din spate, sub privirile severe ale controlorului. Cabina din lemn era aproape goală. Doi călugări și o doamnă În doliu, cu pielea cenușie, se legănau adormiți În acel du-te-vino al caleștii cu cai nevăzuți. — Merg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
o fîntînă sau un heleșteu din care se ridica o mînă Întinsă, arătînd către cer. După cîteva clipe, am priceput că era vorba de o mînă din piatră și că mai existau și alte membre și siluete, pe care nu izbuteam să le disting, scufundate În fîntînă. Mai Încolo, printre vălurile de bălării, se zărea o scară din marmură crăpată și acoperită de moloz și de frunze uscate. Norocul și gloria familiei Aldaya Își schimbaseră de mult adresa. Locul acela era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
am fost obligați să asistăm, neputincioși, la geniala lovitură tactică, care a constat în a-i pune pe asediați să-i ajute pe votanții noștri să-și ducă boarfele în casă, așa ceva, domnii mei, numai un creier machiavelic putea să izbutească, cineva care rămâne ascuns în spatele cortinei și manipulează marionetele după bunul său plac, știm cu toții că întoarcerea înapoi a acelor oameni a fost pentru noi o dureroasă necesitate, dar acum trebuie să ne pregătim pentru o dezlănțuire mai mult decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
autentic și că ei își frecaseră coatele de el, au început să apară în revistele din Franța și din America o serie de articole, amintirile unuia, aprecierile altuia, care au adăugat la notorietatea lui Strickland curiozitatea publicului - fără însă a izbuti s-o satisfacă pe deplin. Subiectul era generos și în impozanta sa monografie harnicul Weitbrecht-Rotholz a reușit să înșire o listă remarcabilă de autorități în materie. Neamul omenesc are o apetență înnăscută pentru mit. Pasiunea pentru mituri pune stăpânire cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
sigur în amintirea omenirii pentru că și-a întins pelerina dinaintea Reginei Fecioare pentru ca aceasta să pășească pe ea, mai degrabă decât pentru că a purtat numele flotei englezești în țări nedescoperite până atunci. Charles Strickland a dus o viață obscură. A izbutit să-și facă mai degrabă dușmani decât prieteni. Așadar, nu este ciudat că cei care au scris despre el și-au împletit amintirile firave cu o fantezie bogată, și este evident că puținul care se știa despre el era destul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
înțesată de oameni. Eram prezentat unei celebrități după alta și cuvintele amabile pe care le spuneau despre cartea mea mă făceau să mă simt îngrozitor de stânjenit. Aveam senzația că toți așteaptă de la mine să spun lucruri inteligente, iar eu nu izbuteam să găsesc nici o vorbă de spirit decât după sfârșitul petrecerii. Încercam să-mi ascund jena servind oaspeților ceștile cu ceai și tartine cu pâine cu unt, destul de prost tăiate. Nu voiam, să mă bage nimeni în seamă, pentru a putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
puțin adânci și înșelătoare dacă puteam să obțin măcar o schimbare - o schimbare și emoțiile neprevăzutului. VIII Recitind lucrurile pe care le-am scris despre cei din familia Strickland îmi dau seama că par destul de lipsite de substanță. Nu am izbutit să le imprim nici una dintre caracteristicile acelea care fac personajele unei cărți să existe, să aibă o viață proprie, adevărată. Și întrebându-mă dacă vina este a mea, îmi scormonesc creierii ca să-mi amintesc idiosincrasiile care ar putea să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
e umflată de plâns. Pielea ei - de obicei cam palidă - era acum pământie. — Ți-l amintești pe cumnatul meu, nu? L-ai cunoscut aici la noi chiar înainte de vacanță. Ne-am dat mâna. Eram atât de intimidat, încât n-am izbutit să spun nimic, dar dna Strickland m-a salvat. M-a întrebat ce am mai făcut peste vară, și primind această mână de ajutor am izbutit să încropesc o brumă de conversație până când ni s-a adus ceaiul. Colonelul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
chiar înainte de vacanță. Ne-am dat mâna. Eram atât de intimidat, încât n-am izbutit să spun nimic, dar dna Strickland m-a salvat. M-a întrebat ce am mai făcut peste vară, și primind această mână de ajutor am izbutit să încropesc o brumă de conversație până când ni s-a adus ceaiul. Colonelul a cerut un whisky cu sifon. — Ți-aș recomanda și ție unul, Amy, spuse el. — Nu, prefer un ceai. Ăsta a fost primul semn care sugera că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
să vii cu mine. Îți place absintul? — Îl pot bea. Atunci vino. Și-a pus un melon care nu mai fusese periat de mult. Putem cina împreună. Știi, îmi datorezi o masă. — Firește. Sunteți singur? Mă măgulea satisfacția că am izbutit să plasez foarte firesc întrebarea aceea extrem de importantă. — A, da. De fapt n-am mai vorbit cu nimeni de trei zile. Știi, franceza mea nu e chiar strălucită. În timp ce coboram scările înaintea lui, mă întrebam ce s-o fi întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cărți la club? — Întocmai. De ce nu i-ai spus? — Am preferat să păstrez taina. — Dar știi să pictezi? — Deocamdată nu, dar o să învăț. Tocmai de aceea am venit aici. La Londra nu puteam obține ceea ce doream. Poate că aici o să izbutesc. — Ți se pare posibil ca un om să realizeze ceva când pornește pe un drum nou la vârsta dumitale? Majoritatea oamenilor se apucă de pictură la optsprezece ani. Pot învăța mai repede decât când aveam optsprezece ani. Dar ce te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]