1,650 matches
-
așa că trebuia să se transforme cu toții în Cenușărese, să se înghesuie în metrouri sau în autobuze. Acolo urma să aibă parte de onorabila tradiție a hărțuirii sexuale sau a vomitatului spasmodic. Zăpada forma un strat gros. Erau cu toții înfofoliți în jachete groase și făceau cu mâna către camerele TV, etalându-și nasurile degerate. Dacă nu aș fi fost așa de îngrozită de ceea ce urma să fac, aș fi găsit timp să-i compătimesc, mai ales că mă aflam într-un loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
28 Cauțiunea fusese fixată la jumătate de milion de dolari. Avocatul lui Brad Gordon o plăti. Brad știa că erau banii unchiului lui, dar măcar era liber să plece. În timp ce ieșea din sala de judecată, puștiul cu aspect ciudat, în jachetă Dodgers, se apropie de el și îi spuse: — Trebuie să stăm de vorbă — Despre ce? — Ți s-a înscenat totul. Știu exact cum s-a întâmplat. — Da? — Da. Trebuie să stăm de vorbă. Puștiul rezervase o sală de interogatoriu, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
atunci când maimuța avea să fie redescoperită, în fine, atenția presei avea să fie și mai mare. Mai ales pentru că Gorevici avea intenția să facă mai mult decât să înregistreze maimuța vorbitoare. Voia să o prindă, vie. Își încheie strâns gulerul jachetei, ca să se apere de ploaie, și așteptă. Era după-amiază târziu și începuse să se întunece. Gorevici moțăia, când auzi o voce joasă și gravă, care spuse: — Alors. Merde. Deschise ochii. Se uită la Hagar, care stătea alături. Acesta negă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
îl făceau să semene cu un diavol. Un diavol dat dracului. Intenția lui era să aibă un aspect intimidant și reușea asta. Se întoarse spre valiza de pe pat. În ea împachetase o salopetă cu emblema Con Ed pe piept, o jachetă de sport țipătoare, un costum italian negru elegant, o jachetă de motociclist pe spatele căreia scria MORI ÎN IAD“, un trening de velur, un ghips de picior detașabil, un Mossberg 590 cu țeavă scurtă și două Parabellum negre, de 45
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
dracului. Intenția lui era să aibă un aspect intimidant și reușea asta. Se întoarse spre valiza de pe pat. În ea împachetase o salopetă cu emblema Con Ed pe piept, o jachetă de sport țipătoare, un costum italian negru elegant, o jachetă de motociclist pe spatele căreia scria MORI ÎN IAD“, un trening de velur, un ghips de picior detașabil, un Mossberg 590 cu țeavă scurtă și două Parabellum negre, de 45. Pentru acea zi, se îmbrăcase într-un sacou sport de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Domnule Burnet. — Și îl cunoști pe geniul nostru în tehnică, Jimmy Maxwell. Watson făcu semn cu capul spre un tânăr de vreo douăzeci de ani, care stătea în fundul camerei. Puștiul avea ochelari groși cu rame din baga și purta o jachetă Dodgers. Ridică privirea de la laptopul lui și îi făcu semn cu mâna lui Burnet. — Ce mai faceți? — Bună, zise Burnet. — Te-am rugat să vii pentru că aproape am terminat toată afacerea, spuse Watson, foindu-se pe scaunul lui. Doamna Maurer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
tu ? Mă privește. OK, am să Încerc. Oftează adânc și pornim iar pe trotuar. — Singurul lucru bun În weekendul ăsta, adaugă În clipa În care ajungem la colț, e că mi-am terminat bluza. Ce părere ai ? Își scoate mândră jacheta și se Învârte, iar eu mă uit la ea preț de câteva clipe, neștiind ce să zic. Nu e vorba că nu mi-ar plăcea lucrurile croșetate... OK. Ba ăsta e adevărul, nu Îmi plac deloc lucrurile croșetate. Și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Nu-i așa ? Îmi zâmbește fericită. Și am făcut-o atât de repede ! O să-mi fac și fustă asortată. — Bravo, spun stins. Ești foarte talentată. — Ei, nu e mare lucru. Plus că-mi și place. Zâmbește modestă și-și pune jacheta. — Dar zi de tine, adaugă În timp ce traversăm. Ai avut un weekend plăcut ? Pariez că da. Pun pariu că iubitul tău s-a purtat ca la carte și a fost super romantic. Pariu că te-a scos În oraș sau ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
care Își dorește așa tare ca tine să avanseze În carieră... Pleacă mai departe, clătinând din cap. Cum e posibil ca ziua mea să fi fost deja atât de dezastruoasă, Înainte de a apuca măcar să stau jos ? Îmi trântesc geanta și jacheta pe scaun, mă grăbesc Înapoi pe coridoare spre lifturi și apăs pe butonul Sus. O clipă mai târziu, liftul se oprește la unu cu un ping, și se deschid ușile. Nu. Nu. E ca un vis urât. Jack Harper se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
ochii pe un articol intitulat „Cum să-ții Întreții garderoba“. — Ce să faci ? — M-am gândit să mă uit să văd dacă Îmi lipsește vreun nasture, dacă mi s-a desfăcut vreun tiv, zic, citind articolul. Și să-mi perii toate jachetele cu o perie de haine. — Ai așa ceva ? — Atunci cu o perie de păr. — Aha. Ridică din umeri. Bine. Fiincă mă Întrebam dacă n-ai cumva chef să ieșim. — Ooo ! Revista Îmi alunecă pe podea. Unde ? — Ghici ce am ! Ridică din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
cunosc numele ! Trecem de alte câteva coloane, spre o Încăpere extrem de bogat decorată, În care se mai află Încă vreo trei cupluri. În dreapta noastră e o pereche și, În timp ce trecem pe lângă ea, o femeie platinată, Între două vârste, cu o jachetă aurie, Îmi surprinde privirea. — Bună ! zice. Rachel ! — Poftim ? Mă uit În jurul meu, nedumerită. La cine se uită ? La mine ? Se ridică de pe scaun și vine spre mine, clătinându-se ușor și mă sărută pe obraz. Ce mai faci, draga mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
brusc de cei care vorbesc. Când ajung lângă ușa departamentului de marketing, trag aer În piept adânc, după care intru, Încercând să-mi iau cel mai relaxat aer de care sunt În stare. — Bună dimineața la toată lumea, spun, scoțându-mi jacheta și punându-mi-o pe scaun. — Emma ! exclamă Artemis pe un ton sarcastic și Încântat. Măi să fie ! Bună dimineața, Emma, spune Paul, ieșind din birou și măsurându-mă din priviri. Ești OK? Da, sunt bine, mulțumesc. — Dorești cumva să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
o monedă de două coroane, nouă și lucioasă. îmi voi aminti asta cât voi trăi. în cealaltă valiză mama împachetase hainele mele. Cămăși, lenjerie, două perechi de pantaloni de golf și pantaloni lungi, cămășile de noapte din flanel, ciorapii. Și jacheta în carouri cu guler de blană, pe care să mi-o pun când vor veni frigul și zăpada. înfășurată în cămășile de noapte, mai era acolo și reproducerea după „Penitența Sfântului Ieronim“, de Georges de la Tours, ca și cum acesta, pus în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
melodia pe care presupun că o fredonează. Geraldine și mașina ei se potrivesc de minune. Ambele sunt strălucitoare, șic, au exterioare lucioase și motoare care torc. Geraldine s-a aranjat superb, ca de obicei. Poartă un costum bleumarin frumos croit, jacheta abia îi atinge coapsele, iar reverele dau la iveală o bluză de mătase albă. Pe cap are o pereche de ochelari negri de soare, care îi scot în evidență trăsăturile, iar în mână ține languros și sexy o țigară, scoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
alături de părinții săi, în ziua absolvirii. Poartă cu mândrie roba și boneta academică, iar o privire rapidă aruncată părinților lui ne arată de unde moștenește Ben fizicul frumos. Mama lui este înaltă, slabă și soignée. Poartă o fustă crem strâmtă, o jachetă marinărească și pantofi crem, înalți și cu toc marinăresc. Pe cap poartă o pălărie - una de marcă, una pe care multe femei visează s-o aibă. Tatăl lui Ben este mult mai bătrân decât soția sa. E înalt, atrăgător, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
seriale din Marea Britanie. Oricât de ieftină ar părea, e fotografia de care Ben este extrem de mândru, pentru că este vorba despre Laurie, una dintre cuceririle lui. Dar povestea asta o păstrăm pentru mai târziu. Ben stă întins pe pat, mototolindu-și jacheta de la costum, pe care a aruncat-o pe cuvertură când a ajuns acasă de la muncă. Dar e un semn bun: de vreme ce știm, după ce i-am inspectat dormitorul, că Ben nu este un nătâng, putem presupune acum că nu e nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Și iată, internetul e la picioarele ei. Unde să se ducă, pentru început? Ce să facă? Încearcă să-și aducă aminte ce au învățat-o la curs... ― Hei, ce rapidă ești. Mă întorc și-l văd pe Ben, firește, fără jachetă, cu mânecile cămășii suflecate și gropițele pe fază. ― Voiam să văd dacă aș putea să mă descurc de una singură. ― Mă tot gândesc să încerc și eu, dar n-am avut timp. Te superi dacă mă alătur? Dacă mă supăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
închipuie lovită de gastroenterită, care este o boală urâtă - nu pe-atât de urâtă încât să fie cu adevărat amenințătoare, însă suficent de urâtă încât s-o facă să piardă cantități imense de greutate. Se vede intrând în costume mici, jachete strânse pe corp, fuste scurte care să-i atingă doar coapsele. Se vede întâlnindu-se nas în nas cu Ben Williams, care de-acum a plecat de la Kilburn Herald, la fel cum a făcut și ea. Se vede mergând spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
de marcă bună, după care se uită în jur, în căutarea celui mai confortabil loc unde să stea, și se îndreaptă către canapeaua din spate. Arată ușor nepotrivit locului în costumul său bleumarin, dar se cufundă în canapea, își așază jacheta de-a lungul spetezei și răsuflă cu zgomot. Bun loc, se gândește el, uitându-se în jur. Ia o gură de bere, își scoate cartea din buzunar și se lasă pe spate, un cot sprijinit pe brațul canapelei: o mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
la birou încercând să mă opun impulsului de a sări prin încăpere. Mă scuzați, care Brad? Vine și Ben, dar de cum îl văd în celălalt capăt al camerei știu că vine să anuleze totul. Cum știu? Nu și-a pus jacheta pe el, mânecile îi sunt suflecate și pare tensionat și îngrijorat. Rahat. ― Ești gata? întreb eu nervoasă, știind foarte bine că urmează să spună că nu vine. ― Îmi pare foarte rău, Jemima, spune Ben, și dacă e să îl cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
tu. Ce porți acum? (nu mă refer la lenjerie intimă <g>, ci la care e stilul tău). Rahat. Mă uit la mine, la ce port. Pantaloni elastici negri și o imensă și voluminoasă bluză portocalie. ― O bluză Armani, tastez eu. Jachetă asortată, fustă scurtă și pantofi crem. Trebuie să arăt tare când apar pe sticlă. ― Hmm. Pari genul meu. Eu port vechea mea pereche de Levi’s, o bluză de polo de un albastru pal, marca Ralph Lauren (se potrivește cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
rânjetul răutăcios. Nu e de la ziar și nici n-am mai văzut-o până acum. Poate e vreo prietenă de-a lui Ben. Mă opresc din vorbit și o privim toate trei în tăcere, când Diana ia o scamă de pe jacheta lui Ben - un gest mult prea intim pentru un simplu șef. ― Poate că-l place, adaug eu, întrebându-mă cum se va sfârși această stranie conversație. ― Ar vrea ea să fie așa de norocoasă! spune Sophie cu indignare, înainte să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
fiind un ciudat, un outsider, unul care nu inspiră încredere. Așa că trăiește în blugii ei, iar dacă ea și Brad ies seara în oraș, își asortează blugii cu un body crem, o curea din piele de crocodil maronie și o jachetă. A stat de una singură la o masă lungă cu piedestal de lemn din Marmalade și a răsfoit Outlook-ul - ziarul local din Santa Monica - cât a mâncat trei salate, încercând să nu pară disperată să vorbească cu cineva. A fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
piele. Puneau accentul pe hainele mulate, dacă înțelegeți ce vreau să spun. în zilele bune, îți puteai da seama clar care dintre ei fusese circumcis. Erau complet imuni la moda vehiculată de lumea dimprejurul lor. Costume Tommy Hilfiger, pălării Stussy, jachete Phatpharm, genți Diesel, pantofi de skateboard Adidas sau lucruri de la Timberland - cred că băieții nici măcar nu avea habar că toate chestiile astea există. Deși oricine altcineva, cu preferințe similare în materie de haine, ar fi știut. Singurul lucru pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
un tip oribil. Dar, de la distanță, nu arăta rău deloc. Bine bronzat și cu un păr suspect de negru, Dermot putea fi descris ca fiind genul de bărbat „care se îngrijește“. Era îmbrăcat cu o cămașă de blugi, cu o jachetă din piele gen bluzon și cu o pereche de pantaloni cu talia ridicată care îi ajungeau aproape pe piept - unul din trucurile pe care bărbații plinuți le folosesc într-o încercare inutilă de a-și ascunde burțile proeminente. După felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]