KorAP: Find »[drukola/base=jack & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...54 55 56 ...268 >

6,700 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453

pentru un eveniment al companiei lui, Îi explic. În mod normal, se servește Pepsi, dar recent unul dintre angajații lui a băut un Panther Cola, și i s-a părut atât de bun... — Că a trebuit să se reprofileze, termină Jack fraza. „Îmi permit să adaug că sunt extrem de plăcut surprins de toate aspectele legate de colaboararea cu compania dvs. și că am Început să port costumul de sport Panther, care este, vă spun cu toată sinceritatea, cea mai confortabilă vestimentație

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
care nu se plictisea niciodată să le facă. Bate ușor cu degetul În scrisoare. Pot s-o păstrez ? — Sigur că da, spun, ușor mirată. El o Împăturește și o pune În buzunar, iar pentru câteva clipe e tăcere. — Deci, spune Jack Într-un final. Ridică capul și mă privește cu o expresie ilizibilă. Te-ai despărțit de Connor. Îmi sare stomacul. Nu știu ce să zic. — Deci. Îmi Înalț bărbia, sfidătoare. Te-ai hotărât să mai stai. — Da, păi... Își Întinde degetele și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
să spun că i-am dat papucii lui Connor pentru el, nu ? Ei bine, n-am de gând să spun așa ceva. În nici un caz. — Și eu la fel, Încuviințez. Tot cu filialele europene. Fără să vrea, În colțul gurii lui Jack se formează un surâs. — Am Înțeles. Și... ești OK ? — Da. De fapt, sinceră să fiu, mă bucur din plin de libertatea de a fi din nou singură. Deschid larg brațele, gesticulând. Știi cum e, libertatea, flexibilitatea... — Foarte bine. Păi atunci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
bine să păstrăm discreția. Deci, să zicem... mâine seară ? Ești de acord ? — Mâine seară e perfect. — Vin și te iau de acasă. Trimite-mi adresa ta pe e-mail. La opt ? — La opt e foarte bine ! Când ies din biroul lui Jack, Sven Îmi aruncă o privire, ridicând din sprânceană, dar eu nu zic nimic. Mă Întorc În departamentul de marketing, făcând eforturi uriașe să-mi păstrez calmul și să nu mi se citească absolut nimic pe față. Dar Încântarea din sufletul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
să nu mi se citească absolut nimic pe față. Dar Încântarea din sufletul meu nu are margini și nu reușesc deloc să-mi șterg surâsul care Îmi cuprinde fară voia mea chipul. O, Doamne. O, Doamne. Ies În oraș cu Jack Harper. Pur și simplu... nu-mi vine să cred. Ei hai, pe cine păcălesc eu aici ? Știam că o să se Întâmple asta. În clipa În care am auzit că nu s-a Întors În America, am știut. DOISPREZECE N-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
cei din casele de peste drum au Început deja să se uite la ea curioși. Și, fără veste, mi se face extrem de frică. Ce fac ? E o lume despre care nu știu absolut nimic. Când stăteam pe scaune alăturate În avion, Jack și cu mine eram doar doi oameni aflați la același nivel. Dar uite-ne acum. Uite În ce lume trăiește el - și uite În ce lume trăiesc eu. — Lissy, spun cu glasul pierit. Nu vreau să mă duc. Ba da

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
a zis Jemima. Să ai o seară frumoasă. Mă Îmbrățișează strâns. Sună-mă dacă poți. — Te sun. Mă mai privesc o dată În oglindă, apoi deschid ușa și pornesc pe scări. Deschid ușa de la intrare și În pragul ei se află Jack, În sacou și cravată. Îmi zâmbește, și toate temerile mele dispar ca niște fluturi. Jemima se Înșeală. Nu sunt adversara lui. Sunt cu el. — Bună, zice, cu un surâs călduros. Arăți foarte bine. — Mersi. Apăs pe mânerul portierei, dar un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
Mă simt ca o prințesă. Mă simt ca un star de cinema. Mă așez pe scaunul de pluș, Încercând să nu mă gândesc cât de diferită e mașina asta de toate mașinile În care am intrat vreodată. — Stai bine ? zice Jack. Da ! Foarte bine ! Vocea mea e doar un scâncet nervos. — Emma, spune Jack. O să ne distrăm de milioane. Îți promit. Ți-ai băut lichiorul pre-Întâlnire ? De unde știe... A, da. I-am spus-o În avion. — Da, adevărul e că da

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
așez pe scaunul de pluș, Încercând să nu mă gândesc cât de diferită e mașina asta de toate mașinile În care am intrat vreodată. — Stai bine ? zice Jack. Da ! Foarte bine ! Vocea mea e doar un scâncet nervos. — Emma, spune Jack. O să ne distrăm de milioane. Îți promit. Ți-ai băut lichiorul pre-Întâlnire ? De unde știe... A, da. I-am spus-o În avion. — Da, adevărul e că da, recunosc. — Mai vrei puțin ? Deschide barul și văd o sticlă de Harvey’s

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
restaurant din Mayfair În care n-am mai fost niciodată. De fapt, nici nu sunt sigură că am mai fost vreodată În Mayfair. E un cartier de megalux, așa că ce să caut eu aici ? — E un local oarecum privat, murmură Jack În timp ce traversăm o curte cu coloane. Nu prea știu mulți de el. — Domnule Harper, domnișoară Corrigan, spune un bărbat În costum Nehru, care apare ca din pământ. Poftiți vă rog, pe aici. Uau ! Îmi cunosc numele ! Trecem de alte câteva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
cinci metri. Și, când mă uit spre partenerul ei, văd că nici acesta nu e Într-o stare mai bună. Cred că vă Înșelați, spun politicoasă. Nu sunt Rachel. — A ! Femeia se holbează mai bine la mine. Apoi privește spre Jack și pare că tocmai i-a căzut brusc fisa. A ! A, Înțeleg. Sigur că nu ești tu. Îmi face cu ochiul. Nu ! zic Îngrozită. Nu Înțelegeți. Chiar nu sunt Rachel. Sunt Emma. — Emma. Sigur că da ! Dă din cap conspirativ

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
Chiar nu sunt Rachel. Sunt Emma. — Emma. Sigur că da ! Dă din cap conspirativ, a aprobare. Păi bine atunci, vă doresc o seară frumoasă ! Și mai sună-mă când ai chef. Se Îndreaptă cu pași Împleticiți spre masa ei, iar Jack mă fixează Întrebător. — Vrei să-mi spui ceva ? — Da, zic. Femeia aia e mangă. În clipa În care Îi Întâlnesc privirea, nu-mi pot reprima un mic chicot, și Îl văd cum mustăcește. Deci ce facem, ne așezăm ? Sau mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
Dacă zici tu. Te rog, nu te grăbi. Ești sigură că domnul acela În vârstă de acolo nu e bunicul tău ? — Nu prea cred... — Cred că ar mai trebui să-ți spun că n-am nimic Împotriva folosirii pseudonimelor, adaugă Jack. Eu Însumi mă recomand adesea cu numele de Egbert. Pufnesc În râs, dar fac eforturi și-mi Înăbuș râsul. E un restaurant select. Lumea deja se uită la noi ciudat. Suntem conduși la o masă din colț, de lângă șemineu. Un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
șemineu. Un chelner Îmi trage scaunul să mă așez și-mi flutură un șervet pe genunchi, În timp ce altul Îmi toarnă apă, iar altul Îmi oferă o chiflă. Același lucru se Întâmplă și de partea cealaltă a mesei, unde se află Jack. Șase persoane dansează În jurul nostru, servindu-ne ! Vreau să-i surprind privirea lui Jack și să râd, dar el nu pare absolut deloc impresionat, de parcă toate astea ar fi un lucru absolut normal. Poate că pentru el chiar e normal

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
pe genunchi, În timp ce altul Îmi toarnă apă, iar altul Îmi oferă o chiflă. Același lucru se Întâmplă și de partea cealaltă a mesei, unde se află Jack. Șase persoane dansează În jurul nostru, servindu-ne ! Vreau să-i surprind privirea lui Jack și să râd, dar el nu pare absolut deloc impresionat, de parcă toate astea ar fi un lucru absolut normal. Poate că pentru el chiar e normal, am o revelație subită. O, Doamne. Poate că are un valet care Îi face

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
Așa, zic, după ce tot personalul care ne servește dispare. Ce bem ? Am cântărit deja din ochi băutura din paharul femeii În auriu. E roz și paharul e decorat cu bucățele de pepene și arată absolut delicios. Am comandat deja, spune Jack cu un zâmbet, În clipa În care unul dintre chelneri aduce o sticlă de șampanie, o deschide cu zgomot și Începe să toarne. Îmi amintesc că, atunci când eram În avion, mi-ai spus că Întâlnirea perfectă ar Începe, după tine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
mi-ai spus că Întâlnirea perfectă ar Începe, după tine, cu o sticlă de șampanie care ar apărea la masa ta ca prin farmec. — A, zic, Înăbușindu-mi un vag sentiment de dezamăgire. Ăă... Da ! Așa am zis. — Noroc ! spune Jack și Își ciocnește ușor paharul de al meu. — Noroc ! Iau o Înghițitură și, trebuie să spun, e o șampanie delicioasă. Pe bune. Seacă și delicioasă. Mă Întreb cum o fi băutura aia cu pepene. Termină. Șampania e perfectă. Jack are

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
spune Jack și Își ciocnește ușor paharul de al meu. — Noroc ! Iau o Înghițitură și, trebuie să spun, e o șampanie delicioasă. Pe bune. Seacă și delicioasă. Mă Întreb cum o fi băutura aia cu pepene. Termină. Șampania e perfectă. Jack are dreptate, ăsta e modul perfect de a Începe o Întâlnire. — Prima dată când am băut șampanie aveam șase ani... Încep. — La tanti Sue, spune Jack zâmbind. Și ți-ai dat jos toate hainele și le-ai aruncat În iaz

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
delicioasă. Mă Întreb cum o fi băutura aia cu pepene. Termină. Șampania e perfectă. Jack are dreptate, ăsta e modul perfect de a Începe o Întâlnire. — Prima dată când am băut șampanie aveam șase ani... Încep. — La tanti Sue, spune Jack zâmbind. Și ți-ai dat jos toate hainele și le-ai aruncat În iaz. A, da, spun, oprindu-mă brusc. Da, ți-am spus, nu-i așa ? Așa că n-am să-l mai obosesc cu anecdota asta din nou. Iau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
de șampanie și Încep să mă gândesc repede la alt lucru pe care l-aș putea zice. Ceva ce nu știe. Oare există așa ceva ? — Am comandat o cină extrem de specială, care cred că va fi foarte pe placul tău, spune Jack, cu un zâmbet. Totul pregătit special, doar pentru tine. — Dumnezeule ! spun, luată prin surprindere. Ce... extraordinar ! O cină special pregătită, doar pentru mine ! Uau. E incredibil. Doar că... jumătate din distracția mersului la restaurant constă În partea cu alegerea mâncării

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
fiu, aproape că Îmi place mai mult să aleg mâncarea decât s-o mănânc. Oricum. Nu contează. O să fie perfect. E perfect. OK. Hai să Începem o conversație. — Și ce-ți place să faci În timpul tău liber ? Îl Întreb, iar Jack ridică din umeri. — Ies În oraș. Mă uit la baseball. Îmi repar mașinile... — Ai colecție de mașini de epocă ! Așa e. Uau. Eu... chiar... Îhm... — Urăști mașinile de epocă. Zâmbește. Îmi amintesc. La naiba. Speram că poate a uitat. — Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
dar Îmi intră greșit și Încep să tușesc. O, Doamne, acum am Început să Împroșc peste tot cu șampanie. Și am lacrimi În ochi. Și toate celelalte șase persoane din cameră s-au Întors să mă privească. — Ești OK ? spune Jack alarmat. Bea niște apă. Îți place Evian, da ? — Ăă.. da. Mersi. Of, la naiba. Nu-mi prea place să recunosc că s-ar putea ca Jemima să aibă perfectă dreptate. Dar ar fi fost mult mai ușor dacă aș fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
spun Încântată „Vai, ador mașinile de epocă !“ Oricum. Nu contează. În timp ce-mi dau apa pe gât, În fața mea apare ca din senin o farfurie cu ardei copți. — Uau ! spun plăcut surprinsă. Îmi plac la nebunie ardeii copți. — Știu. Jack pare destul de mândru de sine. Ai zis În avion că ardeii copți sunt felul tău de mâncare preferat. Serios, așa am zis ? Mă uit la el ușor mirată. Doamne. Nu-mi amintesc deloc chestia asta. Vreau să spun, da, așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
asta. Vreau să spun, da, așa e, Îmi plac ardeii copți, dar n-aș fi zis niciodată... Așa că am sunat la restaurant și i-am rugat să-i facă special pentru tine. Eu nu mă prea Înnebunesc după ardei, adaugă Jack, În clipa În care În fața lui apare o farfurie cu scoici, altfel aș fi mâncat și eu. Mă holbez la farfuria lui. O, Doamne. Scoicile astea arată de mori. Ador scoicile. — Bon appetit ! zice Jack bine dispus. — Ăă... da ! Bon

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
prea Înnebunesc după ardei, adaugă Jack, În clipa În care În fața lui apare o farfurie cu scoici, altfel aș fi mâncat și eu. Mă holbez la farfuria lui. O, Doamne. Scoicile astea arată de mori. Ador scoicile. — Bon appetit ! zice Jack bine dispus. — Ăă... da ! Bon appetit. Iau o gură de ardei copți. Sunt delicioși. Și a fost extrem de drăguț din partea lui că și-a amintit. Dar nu mă pot opri să nu mă uit la scoicile lui. Îmi plouă În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]