2,068 matches
-
de prea mare mirare), iar noi nu reușim să arătăm europenilor cît suntem de culturali... Dar, de fapt, ce să arătăm? Un teatru în veșnic șantier, a cărui conducere nici măcar cînd erau bani nu reușea să-i cheltuiască, nemaivorbind de jalnica prestație a trupei; o filarmonică aflată în reparații de douăzeci de ani aproape și nu se termină nimic, ea fiind pasată de-a lungul timpului de la Consiliul Județean la Primărie și retur, nemaivorbind de faptul că proprietar asu-pra clădirii e
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
Harietei 111 franci, contra chitanță 285, așa că Eminescu nu era "pieritor de foame". Nici starea lui fizică", nu era așa de rea cum o descria Bădescu: "Zilele sale nu mai sunt decît o tristă și dureroasă licărire a vieții, o jalnică și sfîșietoare agonie... Orice speranță de bine, după diagnoza medicilor din Viena, pare o esagerată ilusiune"290. Starea aceasta e contrazisă categoric de scrisoarea Harietei din 12 septembrie: "Mihai se află destul de bine, doctoru Isac n-a venit încă din
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
decât un erotism hiperrealist și obsesiv, dezumanizat, văduvit de dimensiunea relațională cu celălalt. Logoreea emancipatoare și hedonismul cultural și-au dat mâna pentru a ruina conținutul afectiv al sexualității, reducând-o la nivelul unei deprinderi tehniciste, la niște relații contractuale jalnice și depoetizate, golite de imaginație și de afect 48. În vreme ce „dezerotizarea lumii” și impersonalitatea raporturilor cu semenii câștigă teren, faza III îi transformă pe oameni în purtători ai carenței de iubire, în automate incapabile să lege între ele relații afective
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
în acest univers tragic, decât cea a lui Darius, bunăoară, al cărui eidolon răspunde chemărilor perșilor înfățișându-se dinaintea lor? Dacă umbra lui Darius apare deasupra mormântului său, e pentru că s-a ridicat din lăcașul ei de veci la auzul „jalnicelor tânguieli, evocatoare ale celor morți”, tânguieli atât de sfâșietoare, încât au izbutit să facă pământul să crape și să-l lase pe răposatul rege „să răzbească la lumina zilei”, căci s-a supus și le-a dat ascultare. Ritualul invocării
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
drumuri, pândește trecerea pe acolo a vreunui pescar pe care l-ar putea înfuleca, după ce l-ar azvârli în Infern cu o lovitură de măciucă. Atunci când apare Asahina, acesta nu-l cruță pe Emma de un comentariu batjocoritor la adresa înfățișării jalnice a regelui subpământean, iar Emma încearcă în zadar să-i vină de hac ciomăgindu-l. Printr-o răsturnare de roluri, Asahina va fi până la urmă cel care, povestindu-și propriile fapte de bravură din timpul revoltei lui Wada și vrând
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
exprimă preferința pentru aceste locuri aflate departe de zarva mulțimii, pentru aceste zone mărginașe, zone-limită. Obscuritatea și pustietatea pădurii („this shadowy desert, unfrequented woods”) creează un spațiu al melancoliei, unde Valentin se destăinuie: Însingurat îmi cat aici aleanul În cântec jalnic de privighetori, Atât de potrivit durerii mele1. Refugiu al melancolicului, desigur, numai că pădurea este totodată și un loc al violenței, al dezlănțuirii instinctelor primare: Silvia, căzută în mâinile proscrișilor, este salvată de Proteus, care însă așteaptă și el să
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
maldăr de rămășițe și de obiecte”, teatrul lui Kantor este, inevitabil, și un teatru al strigoilor, care „încep să trăiască din nou”, „încep o a doua viață”, dar care au uitat totul din cea de dinainte, nemaifiind în prezent decât jalnicii posesori ai „câtorva crâmpeie de amintiri tragice și deznădăjduite”. Așa arată personajele ce ne vor înfățișa un fel de a doua ediție a lumii nouă, spectatorilor dintr-o epocă anterioară „acelei nopți” atât de sinistre... („noaptea aceea”, ne amintește Kantor
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
ar trebui să ne ferim să le desconsiderăm”. Textul lui Schulz continuă apoi cu un frumos pasaj ce evocă tânguirile omuleților de ceară închiși în barăcile din iarmaroace, care dau astfel glas suferinței unor vieți încătușate pe vecie în temnița jalnicelor lor trupuri. Căci în aceste făpturi neînsemnate, disprețuite și atât de „ieftine”, se ascunde patetismul sfâșietor al unei materii siluite, brutalizate. Modelul manechinului, modelul figurii de ceară oferit de Kantor actorului aparține, așadar, unei culturi marginale, admise „la limită” și
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
cincisprezece zile, înainte de a întrerupe școala, în fiecare seară când se întorcea de la liceu și în toate diminețile înainte de a pleca la școală, Thomas plângea, incapabil să-și controleze amplificarea anxietății. Într-o zi, mama, ea însăși speriată de starea jalnică în care se afla fiul său, s-a enervat și a început să-l lovească, să-l pălmuiască, „pentru a-l face să reacționeze”, spune ea. Această manifestare pulsională stă la originea consultației. Thomas este un adolescent înalt și solid
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
sculpturile reprezentând efebi purtători de torțe? Pentru ce atâția muzicieni lâncezind lângă țiterele lor sub plafoane cu despărțituri? Care-i utilitatea stofelor prețioase, a țesăturilor brodate cu purpură? Niște deșertăciuni... Deșertăciunea comediei umane... Deșertăciunea războaielor și a piepturilor bombate... Deșertăciunea jalnicelor divertismente ale unor oameni concentrați asupra accesoriului și uitând esențialul... Indivizii angajați pe acest drum greșit se înșală, dar Lucrețiu manifestă milă și înțelegere: ei nu știu ce fac, nici de ce se comportă astfel, deoarece ignoră că învățăturile lui Epicur i-ar
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
care îl despărțea de apartamentele reginei-mamă. Spion prin natura și vocația lui profesională de prim-ministru uns cu toate alifiile, Polonius i se arăta publicului în plină exercitare a obișnuitei lui îndeletniciri, iar publicul percepea, literalmente, josnicia omului și nimicnicia jalnică a faptei lui. Un înalt demnitar pitit după o perdea... pe care un prinț îl înjunghie dintr-o regretabilă eroare! Aici, ca și în alte situații similare, vizibilitatea supraveghetorului mărește impactul prezenței sale și provoacă reacțiile mult mai clare, mai
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
Ea rămâne prizoniera unor informații deseori superficiale sau a unor neadevăruri consemnate cu grijă. Prizoniera unor nimicuri, unor fleacuri, dar care ar putea fi oricând bune la ceva. Într-adevăr, retrospectiv, exact asta te și îngrozește: faptul că derizoria turnătorie, jalnica pâră ar putea deveni în orice clipă act de acuzare. Lectura proceselor staliniste ne confirmă analiza: detaliul scris riscă să devină în fiecare moment un argument de care procurorul se va servi pentru a da o aparență de legalitate unei
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
elefantului, devorată de cei hrăpăreți, Înghițită de cei lacomi, amestecată și Întemnițată În tot ce există, legată de duhoarea Întunericului”77. Revelația făcută de Isus, totuna aici cu Arborele Cunoașterii 78, Îi Îngăduie lui Adam să ia cunoștință de starea jalnică În care se află. Povestea este continuată de Ibn al-Nad@1@m, după un tipar pe care l-am Întîlnit deja În scrierile gnostice. Arhontele, care este tatăl Evei, Își dorește propria fiică și are raporturi sexuale cu ea. Aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
soarbe puterea din lupta și munca plină de avânt a maselor, din sprijinul unanim al Întregului popor, din elanul nesecat cu care lucrează oamenii muncii pentru construirea vieții noi. Totodată, nu trebuie să uităm că există În țara noastră epave jalnice ale vechilor clase exploatatoare, rămășițe ale fostelor grupări reacționare și fasciste, care se leagănă și acum În speranța că mersul istoriei ar putea fi Întors și că România ar putea să fie readusă În starea de robie și Înapoiere pe
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
și acum În speranța că mersul istoriei ar putea fi Întors și că România ar putea să fie readusă În starea de robie și Înapoiere pe care a cunoscut-o În vremea regimului burghezo-moșieresc. Să fie siguri toți acești strigoi jalnici ai trecutului, toți cei pe care poporul nostru i-a aruncat În lada de gunoi a istoriei, că visurile lor vor rămâne și pe viitor deșarte și că mâna poporului muncitor și a statului său democrat-popular nu va șovăi nici
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
Gheorghiu-Dej, eliberarea din domiciliu obligatoriu a sârbilor deportați de pe frontiera vestică a țării. Eliberarea acestora nu se putea face fără eliberarea tuturor celorlalți deportați În condiții similare. Cei Întorși acasă aveau să-și recupereze casele - de obicei, Într-o stare jalnică și, evident, goale -, dar nu și pământurile și celelalte bunuri lăsate la plecare. Satele noi din Bărăgan nu au rămas nelocuite. Conform Deciziei Consiliului de Miniștri nr. 337 din 11 martie 1954, ele Începuseră să fie populate de deținuții politici
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
28); suferă (25); supărare (17); supărat (13); copilul (9); suspină (9); descărcare (8); mult (8); bebeluș (7); tare (7); suferi (6); jale (5); mama (5); fericire (4); lăcrima (4); ochi (4); apă (3); bucurie (3); dor (3); în hohote (3); jalnic (3); regret (3); sentiment (3); suspina (3); urla (3); amar (2); se descarcă (2); fată (2); femeie (2); geme (2); iubire (2); lăcrimează (2); necaz (2); nefericire (2); nefericit (2); sensibil (2); slăbiciune (2); zîmbește (2); abstinență; acțiune; alintat; animal
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
paradis” (6 martie 1967 Ă 68). Altundeva: „Sper să nu mor înainte să revăd Șanta” (27 aug. 1973 Ă 216). De asemenea: „Simt o nevoie fizică să văd copaci, iar cei pe care-i văd în Paris au un aer jalnic și totodată fals. E incredibil cât de vie a rămas în mine imaginea Sibiului” (18 martie 1975 Ă 264). Sunt locuri la care Cioran revine obsesiv și dureros în scrisorile sale. De fapt, Sibiul și toate celelalte întruchipează provincia, neantul
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
-mi totodată puținele iluzii privind șansa mea de a fi liber, privind libertatea în general. La ce bun să te umfli în pene când ești la cheremul câtorva grade de Umiditate ori Uscăciune? ți-ai dori o robie mai puțin jalnică, și zei de altă anvergură” (I, 93-94). Aceeași frustrare peste ani. E 15 ianuarie 1971: „Eu și meteorologia. Doar Maine de Biran a mai trăit cu o asemenea intensitate tragedia de a trebui să îndure în spiritul său fluctuațiile de
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
cu pesimism... Groparul:... În pușcărie mi-am dat seama că ceea ce împiedică pe om să fie liber, este prea mare dragoste pentru viața lui... Dorința de a trăi cu orice preț face din noi niște ființe penibile... niște căzături miorlăite... jalnice... Acolo am văzut pe unul care de frica morții... adică de dragul vieții, a mîncat căcat... Un caraliu îl ținea cu pistolul... și a mîncat, domnule... Octav: (după o pauză) Tu dacă... ai fi mîncat? Groparul:... Da... dar fii sigur că
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
din străinătate... fugiți... bani... silă... bani... frică... (simultan, Gh. P. unu spune:...fiul meu... și eu despre tine... Oh, nevastă-mea... colegii...) am luat bani... (pe toate aceste replici, amîndoi ajung să se miște în genunchi, în patru labe, tîrîndu-se, jalnici...; primul care se ridică e Gh. P. unu; îți reface cît de cît ținuta și se îndreaptă către public, într-o atitudine de solist de operă după ce și-a cîntat aria...) Gh. P. doi: (încă pe jos) Ei, ce dracu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
toate paginile... goale..., goale-goluțe... fără nici un cuvînt pe ele..., fără nici o virgulă... nici un punct..., fără... Fir-ai al dracului și tu, Gh. P. doi... Ia să-l vedem și pe ăsta... Hai sictir, ramolit nenorocit, circar de doi bani, cabotin jalnic ce ești! Îmi joci mie scheciuri despre demnitate și curaj, mă tragi tu de limbă, cu dosarul deasupra capului..., mă scamator de bîlci... Îmi faci mie farse?! Ei, lasă că-ți arăt eu ție farsă! O să-ți placă, ai răbdare
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
recentul Ana, se cuvine privit, fără urmă de îndoială, ca o superbă profesiune de credință. Un film poliedric, de o frumusețe vrăjită, cu imagini care îți taie respirația, cu sensuri ascunse străfulgerând între replici aparent banale, cu personaje simbol și jalnice fantoșe. Mai cinematografic ca niciodată, mai profund și mai sarcastic ca oricând, cineastul își descarcă disperarea existențială într-un magnific eseu despre viață și moarte, despre iubire carnală și iubirea absolută care transgresează frontierele făpturii, despre ideal și ratare, despre
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
vii irump și se zdrobesc." ...și încolo nimic". Teatrul din teatru l-am priceput întotdeauna fie ca pe o supraexpunere a ideii de eliberare absolută (dar nu înțeleg nimic!), fie ca pe expresia vieții ca simulare și minciună (un truc jalnic). Pe deasupra, am avut mereu bănuiala că e un truc periculos. Dacă "ăsta-i tot teatrul...și încolo nimic", atunci chiar așa o fi... La sfârșit, în foaier, m-am întâlnit cu câțiva actori și le-am spus: "De ce vă jucați
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
prin cunoașterea detaliată a unor oameni de la vârf, scene și episoade tipice pentru un climat toxic, ceea ce îl face să scrie cele mai radicale, caustice pagini care au radiografiat vreodată această instituție: "iunie 2005. Conferința Națională a Scriitorilor. Cea mai jalnică și degradantă adunare/adunătură la care am asistat! (...) o cloacă inexpugnabilă, oripilantă sub aspect etic". O adevărată obsesie vituperantă are George Mirea față de personajul N. Manolescu, căruia i se acordă aproape 10 pagini (114-115, 191-196, 348-350). Este vorba de o
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]