2,169 matches
-
și după aceea să revin la o viață normală. Însă, în Aum am descoperit o gândire budistă total nouă pentru mine. Pot să spun că publicația Aum m-a ajutat să mă pun pe picioare când eram într-o stare jalnică. Cred că era decembrie 1988 când m-am dus la dojo-ul Setagaya, am devenit membru și am putut vorbi cu unul dintre iluminații credincioși. Mi-a dat mai multe sfaturi. Mi-a spus că ar trebui să particip la seminarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
văd lovite-n alții, Când lovești însă în mine... Petru Vodă-i iertător. * 2306 Sosesc acu din Putna. S-au întîmplat minune Și nici mult nu cred încă să mai trăiască, Doamne. În miezul nopții astăzi s-auzi un cântec jalnic: Călugării treziți-s din negrele chilii, Biserica o văd ei că toată-i luminată, Iar vechiul clopot Buga, sună cu glas de-aramă, Părea cumcă la slujbă călugării îi cheamă. Ei pleacă, merg cu toții și intră-n sfântul chivot, Nici o
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-ncheiase de mult ruga, Doar suna adânc și dulce și din vreme-n vreme Buga, Clopotul lui Ștefan Vodă, ce când vremile se schimbă, Mișcă neatins de nime, rar, profetica sa limbă. Pe atunci trecuse-un suflet peste-al morții jalnic vad, Cel din urmă din Mușatini sta întins pe crengi de brad, Tânăr... mândru și cuminte înainte-ne-l văzum, Coperit de crengi de dafini și de-al candelelor fum; Tu, luând de pe-a ta frunte uriașa, neagra cască
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
279} VÎNTUL (bariton) Plâng, Frâng Crengi uscate, Trec, Plec Ramuri, Bat în geamuri Cu-a mea mână fermecată. Eu mă uit printre ferestre Cum încunjur oameni masa Și cu degete măiestre Eu li spariu toată casa. Când ca lupul urlu jalnic Când ca mîța-ncet eu miaun Și trezesc din vis motanul Care toarce sub un scaun. Sunt Vânt, Plâng, Frâng Sperios vo creang-uscată IZVORUL (tenor) Izvor, Din munte cobor, Când vântul vo ramură armă Fac larmă! (Cerul se coboară, Armonie, Schimbare
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
și dă drumul pe mare) (se-nsenină, s-aude glas de corn ) REGELE SOMN Răsună corn de aur și împle noaptea clară Cu chipuri rătăcite din lumea solitară A codrilor... în cârduri veniți, genii șagalnici, Ce-acum împleți pământul cu sunetele jalnici, Acum ascunși în umbră sau tupilați sub foaie Pișcați picioarele-albe a fetelor bălaie. Și zimbrii zânei Dochii pe frunți cu stemă mare Și voi, cai albi ai mării cu coame de ninsoare... Învie codru! Duhuri cu suflet de miresme Zburați
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
În taină e amoru-ți... și-n vecinic întuneric Va rămânea ființa-mi pentru-al tău ochi himeric. Urmează-mă în luntrea ce dusă e de lebezi Pe undele oceanici ce furtunoase, repezi, Ne-or duce-n depărtare... N-auzi un jalnic țipet? Răsună lung din noaptea străvechiului Egipet. (Ei intră-n luntre. Aceasta e trasă de lebede... CĂLUGĂRUL șade țiind de mână CHIPUL, ce stă în picioare) REGELE SOMN Nu știi cine e dînsa? Un capăt e de ață Din sufletul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
trecutu-n viață, să văd româna dramă Cum din mormânt eroii istoriei îi cheamă, Și muzica română chemând din munții-n nouri, Din stelele căzînde, din văile-n ecouri, Din brazii ce suspină l-a iernei vijelie, Din fluierul cel jalnic, din buciumu-n câmpie Chemând doina română, a inimelor plângeri, A sufletului noapte, a dorurilor stingeri. Romînu-n trecut mare, e mare-n viitor Și tu vrei ca poetul să fie trecător? Pe-a țărei sale țărmuri să n-aibă ce să
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de unul singur în fundul grădinii și am ieșit după o săptămână triumfător, însoțit de niște sunete incredibile. Io mergeam cu plugul mic. Cu încă vreo trei speriați. Să strângem bani. Cu plugul mare mergeau flăcăii neînsurați, de fapt, cei mai jalnici indivizi ai satului, și doar ei aveau dreptul să dea cu biciul. Noi i-am fi concurat și trebuia să facem liniste. De obicei, să vezi plugul mare era o priveliște destul de deprimantă. Costume naționale închiriate de la primărie, combinate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
de la zdup. Ce anume? vrea să știe Gulie. Scaunul cu rotile al Bătrînului, zice Roja făcîndu-i cu ochiul. Nu simți ranchiuna asta dintre noi, Curistule? Războiul ăsta psihologic care o să ne consume, zice Roja mai potolit, printre sughițuri, trocul ăsta jalnic, cu alte cuvinte lasă-mă să mi fac mendrele, iar eu o să-mi țin gura, tu cu dosarele, noi cu acțiunea, o să ajungi mare dacă o să fii pe fază, acuma se fac urzelile, de pe o zi pe alta lașii națiunii
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
gînd să faci compromisuri, se gîndește, dînd pe gît o dușcă zdravănă. Prin fața ochilor închiși i se perindă diferite peisaje, îi defilează o sumedenie de personaje. I se pare că vizionează o piesă de teatru prost montată într-un decor jalnic. De ce se spune oare că răbdarea și tăcerea sînt virtuți, începe să se întrebe, a realizat ceva dacă pînă acum doar a tăcut și a așteptat? Siguranță, Securitate, Armata Regelui, Armata Poporului, același rahat, se gîndește, cine o fi uitat
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
zid și v-aș împrăștia creierii și măruntaiele pe jos. Acolo v-aș lăsa să putreziți, să vă roadă cîinii vagabonzi oasele și să vă ciugulească ciorile. Au loc pe puțin treizeci de arestări, oamenii sînt înghesuiți în niște dube jalnice cu eșapamentele praf, se vede că primii care-și fac apariția pe Magheru sînt tot milițienii, cîteva sute de tinerei cărora de-abia le-au dat tuleiele, conduși de niște cadre bătrîne trecute prin viață, dar nici n-au apucat
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
moderată în sentimente. Ce ciudat, zise Tușica, simțea că i se întîmplă și ei același lucru, ăsta trebuie să fie motivul care le făcea să vadă mult mai limpede ce se întîmpla în jur, să-și dea seama de situația jalnică în care se găseau. Nu există nici un exemplu mai bun ca ăsta care să demonstreze că fericirea depinde doar de sentimente. Cu atît mai ușor le va fi să le dea papucii, să-și ia adio, mai mult ca sigur
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cu melițatul în public. Pun pariu că majoritatea dintre ei își petrec jumătate din timp în fața oglinzii zgîindu-se, numărîndu-și dinții, scoțînd limba sau dîndu-și ochii peste cap pînă îi apucă amețeala. Degeaba încercase să-l facă să uite de situația jalnică în care intrase, folosindu-se de tot felul de trucuri din astea, vorbind în dodii doar, doar o să reușească pînă la urmă să-l facă să zîmbească. Nu izbutise nici în ruptul capului. Mai mult ca sigur că intrase într-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
să se trezească, să-și dea seama că de patruzeci de ani încoace se află într-o extremă a istoriei și că în Europa probabil că doar rușii, al căror model l-am urmat, se află într-o stare mai jalnică decît a noastră. Nu mai putem continua să ne lăsăm conduși după aceleași idei bolșevice și totalitare care ne-au dezumanizat, ne-au făcut să ne urîm unii pe alții. Cu atît e mai trist cînd te gîndești că cel
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
dintr-o țesătură simplă, o bluză albă care-i acoperea gâtul și o pălărie neagră cu boruri bretone Întoarse În sus de jur Împrejurul capului. — Bună dimineața, i-am răspuns cât de amabil am putut În mahmureala mea care semăna cu mieunatul jalnic al unui cotoi. Dumneavoastră trebuie să fiți secretara mea temporară. Eram norocos să fac rost de o femeie ca secretară, iar aceasta arăta pe jumătate acceptabil. — Frau Protze, se prezentă ea și dădu mâna cu mine. Sunt văduvă. Îmi pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
dulăpior de colț, scoase sticla de șnaps și turnă cu grijă, dar din belșug. Dându-mi un pahar, adăugă: — Să-ți spun ceva. Dacă nu erau toți cei care beau, țara asta ar fi fost cu adevărat Într-o stare jalnică. Își ridică paharul: — Să Închinăm pentru cât mai multe băute și pentru frustrarea de a avea o Germanie condusă eficient de național-socialiști. — Pentru mai multe băute, am răspuns, privindu-l cum bea, aproape cu prea multă recunoștință. Avea un chip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Mutschmann, un spărgător de seifuri. — Și tu crezi că acest Mutschmann ar putea să fie cel care a deschis seiful lui Pfarr, nu-i așa? — Atât el, cât și Bock fac parte din aceeași frăție de care aparținea și proprietarul jalnicului hotel pe care tocmai l-am vizitat. — Dar dacă Bock este Într-o frăție cu Mutschmann și Tillessen, atunci ce caută să lucreze la construirea de șosele? — Asta e o Întrebare foarte bună. Am ridicat din umeri și am adăugat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
am avut stupefianta confirmare a unor zvonuri pe care le considerasem fanteziste sau rău intenționate. Aflu dintr-un număr al României literare despre atribuirea premiilor literare pe anul 1984 și constat că, Într-adevăr, susținătorii revistei Săptămâna au avut un jalnic câștig de cauză asupra drepturilor statutare ale Uniunii noastre. Semnificația acestei Împrejurări dezonorante pentru viața noastră literară depășește, desigur, cu mult, importanța, altminteri relativă, a oricărui premiu literar. Revoltător, fără precedent În perioada postbelică românească, faptul discriminatoriu și anticultural al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
fapt, progresul. A alege o existență dependentă de mizerie - o viață de limitări (precum cea a lui Bérenger: Nu mă pot obișnui cu viața») - este opțiunea unui laș. Nu este vorba de «păstrarea integrității sau identității». Bérenger nu conservă decât jalnica existență pe care o detesta și care, firească, pentru el, Întoarce spatele șansei de renaștere.” Profesorul grăbise, stânjenit, lectura ultimelor fraze. Cunoștea deja textul, era Îngrozit că ar putea rămâne iarăși pe gânduri, ca la prima lectură. „Nu mă pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
de un chip cunoscut la care să apeleze. Se disprețuiește pe sine atunci când se simte slabă și neajutorată. Ea chinuie vocea de fetiță-care-strigă-după-ajutor dinăuntrul ei, o chinuie ca și cum i-ar fi cel mai mare dușman. Continuă să o chinuie până când jalnica voce se transformă în picături de gheață și formează un cristal dur. Un cristal care nu se topește niciodată. Îmi vând toate lucrurile și-mi cumpăr un bilet de tren până la Beijing. Caut de lucru ca actriță. Trebuie să încerc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
distribuit în fiecare comună, fabrică, campus sau stradă, mi-am pus temelia conducerii. La ordinul meu, studenți, muncitori și țărani pun autoritățile la încercare. La mitinguri, recit la microfon poezia lui Mao: Curajoșii pruni de iarnă înfloresc în zăpadă. Numai jalnicii crini se văicăresc și mor înghețati! Opoziția nu dă semne de renunțare. Vicepreședintele Liu își organizează propriile grupuri de contraatac. Mesagerii săi sunt numiți Echipa de Lucru. Scopul lor este de a stinge „incendiile” - de a o distruge pe Doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
atât de entuzismată că ridic glasul. Actorul de pe scenă crede că țip la el și își înghite replicile. Yu se află în Casa de Oaspeți din Beijing în momentul de față, îmi șoptește la ureche Chun-qiao. E într-o stare jalnică. Nu a avut ocazia de a-și da jos uniforma de închisoare și miroase ca o oală de noapte. Trimiteți-l încoace! După o jumătate de oră, apare Yu Hui-yong. În clipa în care Doamna Mao Jiang Ching dă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
fac cercetări. Îl privi pe bărbatul din fața ei. Bine dichisit, ar fi putut fi medicul care dă sfaturi la televizor, la emisiunea matinală. Ea era o complicație pentru el, asta dacă se obosea s-o vadă. Probabil că o considera jalnică, din toate punctele de vedere. Ceva din creierul ei reptilian îl ura. Se înalță în câmpurile inundate. În stufăriș e un val, o legănare. Iar durere, apoi nimic. Când simțirea revine, se îneacă. Tata îl învață să înoate. Curenți în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Îi atinse ușor cu dosul degetelor arămiul de monedă nouă al părului ei. Un experiment de naturalist. —Mai ții minte când te verificam cât de bine știi speciile? Ea stătea nemișcată, sub mâna lui. —Uram chestia asta. Eram așa de jalnică. Mâna lui se ridică, să arate spre un plop de-abia îmbobocit. Ceva stătea pe o creangă, ceva mic, bălțat cu galben și la fel de încordat cum se simțea ea. Un nume pe care nu-l știa. Numele n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
el. Țâșnește pe ușă imediat ce Barbara o deschide. Până să apuce să facă vreo mișcare, animalul cel drăgălaș s-a suit pe el, gudurându-se. E ridicat pe picioarele din spate, cu botul spre cer, scoțând scâncetele și urletele alea jalnice. Asta-i chestia cu câinii. Nu există om pe lume care să merite primirea pe care orice câine știe s-o facă. Actrița Karin iese pe ușa șoferului. Plânge și râde în același timp. Ia uite, spune ea. Ai zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]