3,852 matches
-
păsări. Da, acum văd, poate sunt japonezi care fac ritual secret. —Spioni? — O, nu, ha, ha, nu spioni. Turiști japonezi. În al Doilea Război Mondial, aici a fost bătălie faimoasă, foarte violentă, groaznică. Acest loc era poziție cheie și pentru japonezi și pentru KMT pentru că e intrare importantă În Birmania pe care voiau s-o ocupe. Wendy nu mai Înțelegea nimic. —KMT? —Armata Kuomintang, explică Marlena. —Așa. Wendy aprobă, deși habar nu avea de care parte se aflase Kuomintangul. Își Închipuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
erau comuniștii, pe când ei fuseseră naționaliștii. Așa e În liceele americane: nu se predă aproape nimic despre cel de-al Doilea Război Mondial În China, doar ceva despre Tigrii Zburători, grupul de voluntari americani, pentru că sună romantic. — Pentru că au murit japonezi aici, continuă Lulu, vin În pelerinaj... Acum Înțeleg la ce se referea Lulu. Într-adevăr, fusese o bătălie mare aici, iar japonezii suferiseră pierderi mari. Mulți căzuseră pe aceste câmpuri și acolo rămăseseră. Rudele lor vin să viziteze acest loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Mondial În China, doar ceva despre Tigrii Zburători, grupul de voluntari americani, pentru că sună romantic. — Pentru că au murit japonezi aici, continuă Lulu, vin În pelerinaj... Acum Înțeleg la ce se referea Lulu. Într-adevăr, fusese o bătălie mare aici, iar japonezii suferiseră pierderi mari. Mulți căzuseră pe aceste câmpuri și acolo rămăseseră. Rudele lor vin să viziteze acest loc În memoria membrilor familiei lor, să stea pe locul unde aceștia au fost Îngropați. Cu toate acestea, nu au voie să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
fost Îngropați. Cu toate acestea, nu au voie să facă acest lucru. Nu pot să aducă omagiu unui soldat care a Încercat să omoare chinezi pentru ca Japonia să cucerească China. China nu uită ușor. Dar nimeni nu se plânge dacă japonezii vin noaptea și fac acest lucru În liniște. Deci povestea e adevărată, dar Lulu tot se Înșela. Nu erau turiști japonezi, ci tăietoare de trestie-de-zahăr, cum spusese proprietarul restaurantului. —Umbrele de pe câmpuri, spuse Lulu, pot fi soții, fiice, fii, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
stră-străbunicul lui Walter spunea altceva. Ținând cont de ultimele lui cuvinte, murise de bucurie englezească. Fiul directorului și-a găsit și el o slujbă tot În Învățământ. A predat În școlile Înființate de misionarii care se adunaseră În Birmania după ce japonezii sărăciseră. Prin școala misionarilor Întâlnise o asistentă birmaneză cu ochi strălucitori care lucra la secția de chirurgie. Și ea vorbea o engleză impecabilă pentru că fusese adoptată de un cuplu britanic al cărui automobil accelerase fără vreun motiv aparent și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Doamne-Dumnezeule, sunt Îmbâcsite cu miros de prăjeală vechi de luni de zile. Mirosul chinezilor este mirosul pragmatismului, al lucrurilor care nu suportă amânare, iar curățenia e considerată un lux. Nu mă Înțelegeți greșit. Nu mă obsedează curățenia, nu ca pe japonezi, care se lasă la Înmuiat Într-o cadă adâncă plină cu apă aproape clocotită. N-am considerat-o niciodată o alternativă, să fii curat și fiert În același timp, cu pielea năpârlindu-ți În suc propriu, iar restul trupului decolorându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
În timp ce scruta panorama care descria un arc din ce În ce mai mare, Îi spuse Încet Saskiei: —Nu-i așa că urcușul a fost oribil? Gata să-mi dau duhul. —Uită-te În spatele tău, spuse ea. Întorcându-se, văzu pe partea cealaltă un grup de japonezi, toți cu pălării identice, urmând-o ca niște boboci de rață pe o femeie care ținea sus un steag galben. — Eu am venit pe partea aia, spuse Saskia. Harry se mai uită o dată. Și văzu drumul alternativ: o serie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
20 martie 1961 - aceeași zi cu cea în care avut loc atacul cu gaz sarin. „Pentru că la țară nu erau locuri de muncă, după ce am termiant liceul, am venit la Tokio doar cu un futon (tip de saltea folosit de japonezi ca pat)“, declară Toyoda. Nu s-a angajat aici pentru că ar fi fost pasionat de metrouri, pur și simplu o rudă i-a oferit slujba și el a acceptat. De mai bine de treizeci și patru de ani lucrează aici. Încă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
dar nu este gras. Acum mai bine de zece ani a fost diagnosticat cu diabet și, de atunci, urmează o dietă strictă. Are câțiva prieteni de pahar și mai trage și el câte o dușcă. Îi place mult sake-ul japonez. Poartă un costum gri-antracit, din trei piese, călcat la dungă. Vorbește clar și la obiect. Se mândrește cu viața sa de până acum și cu faptul că a muncit în perioada postbelică. Încă nu e timpul să se retragă, va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
am lucrat la Centrul de Bowling din Tokio. În 1952 era singurul de felul acesta centru din Tokio. Majoritatea clienților erau din trupele militare staționate aici. Americani sau civili angajați în armată. Un joc era între 250-300 de yeni. Un japonez de rând nu dădea atâția bani. De aceea era o atmosferă specifică acolo. Eu manevram aparatele din spate. Pe atunci nu existau aparate automate, cum sunt acum. Aranjam popicele cu mâna. Mi se spunea «Băiatul cu popicele». Salariul nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
ceva și rămâneam doar noi două? Dacă o să stau mereu cu ea, probabil că o să ajung exact ca mama. Așa se plictisește și copilul. După ce începe școala, o voi învăța cum să ia decizii singură.“ COȘMARUL ORB ÎNCOTRO SE ÎNDREAPTĂ JAPONEZII? 1 Ce s-a întâmplat pe 20 martie 1995 la metroul din Tokio? În dimineața zilei de 20 martie mă aflam în casa mea din Ōiso, prefecture Kanagawa. Atunci locuiam în Massachusetts, dar mă întorsesem in Japonia pentru două săptămâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
loc bun. Oare cum aș reuși să cunosc mai bine Japonia? În linii mari știam cam ce anume căutam. Trebuia să-mi golesc mintea de sentimente și, pentru a face pasul acesta spre cunoașterea profundă, să învăț ce înseamnă „conștiința“ japonezilor. De fapt, cine suntem noi ca oameni? Încotro ne îndreptăm? Mai concret, oare ce aveam de făcut? Nu știam. Trebuia să iau atitudine. Ultimul an petrecut în străinătate a fost unul crunt. Cutremurul devastator din Hanshin și atacul cu sarin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
atacul cu sarin de la metrou - două atacuri asupra Japoniei, care au zdruncinat întreaga suflare omenească. Până la urmă, extinderea proiectului despre atacul cu sarin a fost foarte folositoare pentru mine în „procesul de cunoaștere a Japoniei“. Prin intermediul interviurilor am cunoscut mulți japonezi, le-am ascultat poveștile și, prin urmare, am conștientizat ce a însemnat pentru țara mea acest atac incredibil. Dacă stau să mă gândesc acum, cred că în text s-a infiltrat și ceva din eul autorului. Pe de o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
privirile noastre Cutremurul devastator din Hanshin, din ianuarie 1995, respectiv atacul cu gaz sarin, din martie 1995, sunt două tragedii care au marcat istoria Japoniei postbelice. Nu aș exagera dacă aș spune: „S-a simțit o schimbare radicală în conștiința japonezilor, dacă analizezi perioada de dinainte și de după evenimente.“ Aceste două catastrofe vor rămâne întipărite în mintea noastră, ca două borne mari ce nu pot fi trecute cu vederea. Faptul că cele două evenimente catastrofale au avut loc unul după altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
am reușit să ne pregătim din timp. Nici măcar să să răspundem eficient nu am fost în stare. Cărțile au fost date pe față, iar sistemul „nostru“ a fost înfrânt. Cu alte cuvinte, aceasta este imaginea sau povestea pe care noi, japonezii, o împărtășeam (de fapt, pe care credeam că o împărtășim); din păcate, nici una dintre valorile noastre nu a fost eficientă în apărarea împotriva violenței care s-a abătut asupra noastră. Au trecut doi ani de zile de atunci și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
soldați care au luptat cu mult curaj (m-a uimit spiritul lor de sacrificiu) în prima linie au fost jertfiți pentru o cauză nebunească. Au trecut mai bine de cincizeci de ani, dar am fost șocat să aflu că noi, japonezii, am fost amestecați într-o luptă atât de stupidă. Acum Japonia repetă aceeași greșeală. Coșmarul nu se oprește aici. În cele din urmă, Marele Stat Major al Armatei nu a făcut o cercetare amănunțită a cauzelor înfrângerii din Nomonhan (au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Aflase deja care erau membrii. Probabil că făcuseră rost de o listă cu toate numele. A fost un interogatoriu cam anapoda. M-au întrebat: «Poți să calci pe o poză a lui Asahara Shōkō?», de parcă eram în epoca Edo, când japonezii călcau pe poza lui Iisus. Atunci mi-am dat seama cât de înspăimîntătoare poate fi poliția. În 1995 am fost din nou interogat, atunci când un avion a fost deturnat în Hokkaidō. «Trebuie să știi ceva!» Veneau tot timpul. Aveam impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
le puneam în fața altarului. Nu numai că le pregăteam, dar trebuia să le duceam și să le aranjăm în camera cu altar. Apoi le împărțeam samanilor. Meniul era stabilit de superiori. Cred că avea la bază valoarea nutritivă pe care japonezii o consideră astăzi necesară. Din punctul acesta de vedere nu erau probleme. Gustul? Uneori serveam și oameni din afară, iar ei spuneau că era cam fadă. Dacă era prea bună, exista temerea că te vei atașa de ea. Nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
o împărtășim cu toții. Dacă ne îndreptăm atenția către sentimentul acesta general al ființelor umane, atunci nu ni se va părea o nimica toată faptul că aceia care au probleme în familie sunt atrași de Aum. - Stați puțin. Considerați că toți japonezii au viziuni despre sfârșitul lumii? Nu pot să generalizez atât de ușor. Totuși, cred că în fiecare japonez există o viziune apocaliptică, o frică inconștientă, insesizabilă cu ochiul liber. Toți japonezii care s-au eliberat deja de vălul întunericului, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
va părea o nimica toată faptul că aceia care au probleme în familie sunt atrași de Aum. - Stați puțin. Considerați că toți japonezii au viziuni despre sfârșitul lumii? Nu pot să generalizez atât de ușor. Totuși, cred că în fiecare japonez există o viziune apocaliptică, o frică inconștientă, insesizabilă cu ochiul liber. Toți japonezii care s-au eliberat deja de vălul întunericului, sunt amenințați de aceste viziuni apocaliptice, dar mai sunt cei care încă sunt acoperiți de văl. Dacă acest văl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
sunt atrași de Aum. - Stați puțin. Considerați că toți japonezii au viziuni despre sfârșitul lumii? Nu pot să generalizez atât de ușor. Totuși, cred că în fiecare japonez există o viziune apocaliptică, o frică inconștientă, insesizabilă cu ochiul liber. Toți japonezii care s-au eliberat deja de vălul întunericului, sunt amenințați de aceste viziuni apocaliptice, dar mai sunt cei care încă sunt acoperiți de văl. Dacă acest văl le-ar fi smuls brusc și ar pătrunde trăirile abisale, sentimentul de teamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
iar această idee a apropierii apocalipsei mi-a fost inflitrată adânc în conștiință prin intermediul informațiilor apărute în mass-media. Nu numai eu am această părere. Nu vreau să reduc totul la o teorie a generație mele, dar sunt convins că majorității japonezilor de atunci i se indusese ideea că anul 1999 reprezintă sfârșitul lumii. Eu calculam că voi avea treizeci și doi de ani. Mă gândeam că n-o să îmbătrânesc în societatea asta grea. În sufletul meu clocoteau niște simțăminte negre. Cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
pricina. Discuția decurgea fără probleme în direcția atacului. Tactica asta nu a mers. Kawai: E normal să mai întâmpini și piedici. Nu contează sarinul, ci până unde s-a ajuns. Mi-a lăsat un gust amar: „Iar au făcut-o japonezii!“. Murakami: Așa e. Este subiect de discuții și acum, continuă și acum de nu știu câți ani în fiecare zi. Cu toate că inhalaseră sarin și erau amețiți, majoritatea s-a dus așa la firmă. Au avut o răbdare incredibilă. Cu toate că nu mai era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
au trecut prin asta în timp ce se îndreptau către muncă, adică a fost un fel de accident de muncă, nu au primit nici un ajutor din partea firmelor. Ba chiar mulți au fost dați afară pentru că nu mai erau capabili de muncă. Kawai: Japonezii au tendința de a elimina lucrurile supărătoare. Lumea îi condamnă pe cei din secta Aum, dar se pare că nici victimele nu au scăpat. Până și victimele sunt considerate „niște personaje ciudate“. Aum a făcut un lucru de neiertat, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Tehnologiei a intervenit în acest sens este o schimbare majoră. Murakami: E un lucru bun. Nici mie nu mi-a plăcut școala. Cu ceva timp în urmă s-a făcut o statistică pe care am citit-o: îi punea pe japonezi să aleagă cuvântul care le place. Pe locul patru sau cinci era cuvântul „libertate“. Pentru mine acesta este primul. În topul lor se afla: „perseverență“, „efort“. Kawai: Hahaha. Așa se pare. „Răbdarea“ este primordială. Eu m-am resemnat. Sunt un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]