2,723 matches
-
ca biciuit. — Ce-ți veni? îi replică pe un ton ofensat. Rana nu e adâncă și abia mi-am ars-o. Balamber renunță să-și mai convingă prietenul, căci, insistând să aibă mai multă grijă de el, l-ar fi jignit înaintea celorlalți războinici. Cântări iute ce avea de făcut. O sută din neamul Hiung-nu muriseră în ziua aceea, adăugându-se la mulți alții căzuți mai înainte în apropiere de Augusta; ținând cont de răniții care nu erau în stare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mai întâi curte? în orice caz, un lucru era sigur: tentativa sa precipitată de seducție fusese un pas greșit. Confuz, alese să se retragă imediat. Cum vrei! îi spuse, ridicând mâna ca s-o calmeze. Nu intenționam deloc să te jignesc... Noapte bună! Se răsuci să plece spre cortul său, iar ea nu-i răspunse, nu-l reținu. Dar, după câțiva pași, ceva în el se răzvrăti: nu-i plăcea să se despartă astfel de ea, să trebuiască să poarte cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
drumul pe care venise puțin mai înainte. Ba da: o merita din plin. Cum putuse să se poarte așa cu Lidania? După tot ce se întâmplase! Uitând că îi era dator, o ignorase multe zile la rând, iar acum o jignise iremediabil cu manierele lui necioplite de soldat și cu aroganța rangului său, pe care acum și-o regăsise. Se purtase prostește și... Din spatele său, un pas iute și aproape alergând prin noroiul uscat, apoi o mână ce se așeză pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Derutat, Sebastianus își mută privirea de la bagaud la Etius, apoi din nou la cel dintâi, și întrebă: — Dar... în schimbul a ce? Ce aștepta de la Atila nebunul ăsta? Pentru moment, Divicone se întunecă la față, de parcă ar fi fost și el jignit într-o oarecare măsură de modul cum vorbise Sebastianus despre acela care până acum câteva zile fusese căpetenia sa; la rândul lui, scărpinându-și gânditor barba crescută de mai multe zile, aruncă o privire întrebătoare la Magister militum, iar acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Ajunge! Tonul lui Sebastianus devenise acum cât se poate de dur. Misiunea noastră e prea importantă ca să ne permitem să ne certăm între noi, și cu atât mai puțin pentru niște prostii. Aici nu ne îndoim de nimeni și nu jignim pe nimeni, e limpede? Metronius păru să șovăie pentru un moment; părea muncit de impulsuri felurite și contradictorii; apoi ridică din umeri. — Ei bine, da, sigur! exclamă. Pe urmă, întorcându-se spre soldat, desfăcu brațele împăciuitor: — Hai, Maliban, spuneam numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
impulsuri felurite și contradictorii; apoi ridică din umeri. — Ei bine, da, sigur! exclamă. Pe urmă, întorcându-se spre soldat, desfăcu brațele împăciuitor: — Hai, Maliban, spuneam numai așa, glumeam doar. Nu m-aș îndoi niciodată de tine, nici nu te-aș jigni vreodată pe tine ori neamul tău. încuviințând cu gravitate, alanul își luă mâna de pe sabie. în momentul acela, Vitalius arătă cu degetul spre moară și anunță: — Divicone! Uite-l acolo, se întoarce! Veniră cu toții pe cărare. Divicone sosi, lăsându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
un gest de nerăbdare. — Aaah, tăietori de gâturi și dezertori: uite cine sunt ei! Oameni care fug! Metronius roși ușor, dar își înăbuși iritarea ce i-o stârneau cuvintele acelea disprețuitoare, care, de fapt - firește, fără intenția lui Etius -, îl jigneau mai întâi pe el. — Cu îngăduința ta, Eminentissime, cred că nu curajul le lipsește acelor oameni, ci mai degrabă organizarea și armamentul. Și chiar n-am văzut soldați mai dornici de luptă ca ei. Sunt în rândurile lor predicatori creștini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Dar unde? Pe drum? În păpușoi? Oriunde l-aș fi aruncat, îl putea găsi un țăran. Și o cracatiță în păpușoi fiind, fără nici o îndoială, un eveniment unic pe întreaga planetă, zvonul ar fi ajuns în sat și aș fi jignit de moarte pe negustorița din Oșlobeni, depreciindu-i comerțul pe toată Valea Cracăului. Și parfumul de cracatiță plutea pătrunzător și fără sfârșit în aerul răcoros al înserării. - S-o îngropăm! hotărî Adela într-o fulgerare genială. Am înhumat cadavrul într-
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
iarăși și mi-l întinse. Dacă n-ar fi vărsat întîiul pahar, ar fi dat dovadă de creștere rea, și dacă ar fi pus și vreo intenție sentimentală, ar fi dat dovadă de vulgaritate. Și, totuși, m-am simțit profund jignit de procedarea ei, ca de un gest făcut anume să pună distanță între noi, să ridice o barieră, spre a opri ostentativ orice atingere cât de indirectă cu ea, cu viața ei. Și era atât de femeie gospodina cu tulpanul
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
apartamentul lor e atât de strâmt, și dacă lumea o să înceapă să năvălească cu zecileă înțelegeți ce vreau să spun. Doamna Silsburn n-a răspuns nimic și eu nu m-am uitat la ea ca să văd cât de serios fusese jignită de remarca doamnei de onoare. Îmi aduc aminte, totuși, că am fost impresionat într-un chip ciudat de tonul doamnei de onoare când s-a scuzat pentru mica ei gafă cu „unchii și mătușile țicnite“. Fusese o scuză sinceră, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
intuiție, am fost „Otrăvit!!”. Doctora holbă ochii la el. Se așeză pe un scaun În fața lui, examinându-l mai cu atenție. Ochii roșii, demostra evident o intoxicare alcoholică, În timp ce fața, tremurăturile mâinilor confirmau cu certitudine acest diagnostic. Ca să nu-l jignească, Își propuse să-l consoleze zâmbind: „Atunci când mănânci cu poftă, se poate Întâmpla oricui. În mod sigur, ai făcut alergie...!” „Ce alergie, doamnă doctor...!” - interveni Nando. „Dumneata nu Înțelegi...? Acest om e bolnav, nu vedeți cum Îi tremură mâinile...? Și
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
legii avu răbdare să-l asculte, ca după aceea să i-o trântească fără menajament. „Îmi pare rău domnule, peștele a fost comestibil...!!” Stupoare! Tony Pavone rămase fără grai. Efectiv, nu mai știa ce atitudine să adopte pentru a nu jigni. Dacă și la acest organ legislativ unde omul necăjit Își caută dreptatea se minte, unde să se mai adreseze? Cu vocea sugrumată de indignare reuși să Îngâne o Întrebare la adresa nimănui. „Oare eu sunt nebun și oamenii Își bate joc
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
apoi izbugni În râs, silabisind. „Am fost beat...!! Așa de beat Încât, tramvaiul În care mă aflam mă putea duce chiar și În fundul iadului...!!” „Eram sigur...” - Vru să spună Tony Pavone dar se răzgândi de teama de-a nu-l jigni. „Îmi amintesc ca prin vis, reluă el tramvaiul se cam hâțâna...!! Îți imaginezi, nu am dat atenție faptului. Abea dimineață, când soția și copilul s-au Întors din dormitorul improvizat În stradă am realizat din spusele lor și, de la comunicatele
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de la locul de muncă plus o sumedenie de solicitanți cari doreau reparații la locuințele lor, iar pentru a-l conrupe Îi introduceau prin buzunare sume de bani deloc neglijabile dar vizibil jenat, Tony Pavone Îi restituia cu diplomație fără a jigni, se auzi strigat de Șeful Șantierului. „Lasă totul baltă...Vino urgent la mine...!” Contrariat, promise tuturor o Întoarcere rapidă și, hotărât să refuze orice altă intervenție venită de la vre’un beneficiar cu Înalte relații ce Își făcea aproape zilnic apariția
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
a Întărit imaginea valorii tale care deja Încep s’o apreciez. Am avut În cercetări penale o grămadă de muritori de rând care dacă am ridicat puțin vocea le ei, nu mai pridideau acuzându-se singuri...!” Tu Însă m’ai jignit profund, iar iertarea mea nu se va Întrezări niciodată...! Ai insultat un ofițer superior care te poate aresta imediat...! Am să te urmăresc până ce te voi strivi, nemernicule...!” Tony Pavone, văzu negru În fața ochilor. „Cu suta de mii lei, cum
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
spunând că era scandalos să Întrerupi o prelegere așa de bună. Îl conduse pe ușă, În jos pe niște scări, și el se trezi pe Broadway pe 116th Street. Brusc afară din universitate. Înapoi În oraș. Și nu era atât jignit personal de eveniment, cât de voința de a jigni. Ce pasiune de a fi real. Dar real era de asemenea brutal. Și acceptarea excrementului ca standard? Extraordinar! Tinerețe? Laolaltă cu ideea de potență sexuală? Toată această militare-sex-excrement, explozivitate, abuzivitate, rânjire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de bună. Îl conduse pe ușă, În jos pe niște scări, și el se trezi pe Broadway pe 116th Street. Brusc afară din universitate. Înapoi În oraș. Și nu era atât jignit personal de eveniment, cât de voința de a jigni. Ce pasiune de a fi real. Dar real era de asemenea brutal. Și acceptarea excrementului ca standard? Extraordinar! Tinerețe? Laolaltă cu ideea de potență sexuală? Toată această militare-sex-excrement, explozivitate, abuzivitate, rânjire de colți, urlet de maimuță barbară. Sau ca maimuțele-păianjen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
În lume-Înțelept-neprovincial-mintal diversificat-inteligent-tînăr-la-suflet dintre vechii refugiați și cu adevărat interesat de fenomenele noi. Oare nu se sforțase puțin ca să merite această considerație? Nu se pusese la bătaie, nu jucase jocul, nu jucase pe refugiatul bătrân copt? Dacă da, atunci era jignit de sine. Și, da, așa era. Dacă auzea lucruri pe care nu dorea să le audă, era o paralelă - În autobuz văzuse lucruri pe care nu dorise să le vadă. Dar nu se dusese el de zeci de ori la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
cu obiceiurile ce țineau de toaletă, tot ca un băiețaș, adesea Îi transmitea lui Sammler pe vreme caldă (poate nasul lui Sammler era hipersensibil) un miros ușor necurat de la spate. Cea mai vagă urmă de neglijență fecală. Aceasta nu-l jignea pe unchi. Era pur și simplu observat, de un sistem de Înregistrare deosebit de delicat. De fapt, Sammler avea Înțelegere pentru tânăr. Wallace pica În categoria Shula. Exista chiar și o asemănare de familie, mai ales la ochi - rotunzi, Întunecați, mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Fusese dirijat de la Cracovia la Londra, de la Londra În Pădurea Zamosht și În cele din urmă la New York. Un rezultat al acestei istorii era că Își formase obiceiul condensării. Era specialist În vederile succinte. Și din perspectivă succintă, Angela Își jignise tatăl muribund. Acesta era supărat, iar ea voia ca Sammler să intervină În favoarea ei. Poate că Elya avea să o taie din testament și să doneze banii unor instituții de binefacere. Făcuse donații substanțiale Institutului Weizmann. Acel Think-tank, cum Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
adus cu mine niște lucrări din alte materiale, spuse Eisen. Trânti cu zgomot greutatea pe masa de sticlă: geanta se deschise. — Ai făcut niște prespapieruri. — Nu sunt prespapieruri. Le poți folosi și așa, tată-socrule, dar sunt medalioane. Nu Îl puteai jigni pe Eisen pentru că era atât de Încântat de realizările sale. Ca și cum ar fi inhalat o aromă rară, Începu să Închidă ochii și să-și arate acele oase fără seamăn, dinții, și cu ambele mâini Își netezi buclele după urechi. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
investit emoțional foarte mult În tine. Probabil că mai toată afecțiunea lui s-a Îndreptat către tine. Dacă ai putea cumva să vezi asta și să Îi Întorci sentimentele... — Unchiule Sammler! Era furioasă. — A. Te-ai supărat. Firește. — M-ai jignit. Ai tot Încercat până acum. Ei bine, acum ai reușit - m-ai jignit, unchiule Sammler. — Nu asta era intenția. Doar cred că sunt lucruri pe care toată lumea le cunoaște și trebuie să le cunoască. — Pentru numele lui Dumnezeu, Încetează. — O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
a Îndreptat către tine. Dacă ai putea cumva să vezi asta și să Îi Întorci sentimentele... — Unchiule Sammler! Era furioasă. — A. Te-ai supărat. Firește. — M-ai jignit. Ai tot Încercat până acum. Ei bine, acum ai reușit - m-ai jignit, unchiule Sammler. — Nu asta era intenția. Doar cred că sunt lucruri pe care toată lumea le cunoaște și trebuie să le cunoască. — Pentru numele lui Dumnezeu, Încetează. — O să-mi văd de treabă. Duci o viață foarte specială În camera aia sumbră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
tatăl Shebei fusese Ronald Taylor, economistul de la Cambridge, care murise cu cinci ani în urmă, la puțin timp după ce refuzase un OBE1. (Motivația oficială fusese că nu era de acord cu sistemul de decorații, dar ziarele speculaseră că se simțise jignit pentru că nu-i oferiseră un titlu nobiliar.) — Mă tem, Teresa, am întrerupt eu conversația, că tatăl doamnei Hart se numea de fapt Ronald. Și nu a „inventat inflația“, cum spui tu, ci a elaborat o teorie importantă conform căreia există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
înainte să-mi arăt bunăvoința față de Sheba. Am lăsat cu bună știință ca toate sentimentele mele calde să se înăcrească până la dispreț. Din când în când, trebuie să recunosc, am ajuns până acolo încât am cedat dorinței de a o jigni copilărește. Tușeam ca pentru a-mi masca râsul atunci când Sheba vorbea cu cineva. Sau, când intra în cancelarie, făceam o mutră din care toată lumea înțelegea că nu eram de acord cu vestimentația ei. Odată, când îi atârna tivul la spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]