1,485 matches
-
Așa cum am v]zut, aceast] concepție asupra imparțialit]ții a fost preluat] în multe teorii etice necontractualiste, f]r] a fi nevoie de instrumente speciale pentru a o exprimă. Într-adev]r, exist] un soi de perversitate ciudat] în folosirea contractualismului kantian pentru a exprima ideea egalit]ții morale. Conceptul v]lului ignorantei încearc] s] evidențieze ideea c] ceilalți conteaz] pentru ei înșiși, nu numai ca parte a propriului nostru bine. Acest lucru este f]cut ins] impunând o perspectiv] din care
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
angajamentelor morale care o preced]. Poate fi, de asemenea, dup] cum spune Whewell, „o form] convenabil] de exprimare a Adev]rurilor Morale” (1845, p. 218), dar nu ap]r] și nici nu genereaz] aceste adev]ruri. Evaluarea ultim] a contractualismului kantian depinde deci de angajamentul fâț] de idealul egalit]ții morale și de obligația natural] care îl determin]. Pentru hobbesieni, aceste idealuri nu au nici un fundament. Contractualismul kantian pretinde c] exprim] Adev]rurile Morale în timp ce hobbesianismul le neag] existența. A vorbi
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ap]r] și nici nu genereaz] aceste adev]ruri. Evaluarea ultim] a contractualismului kantian depinde deci de angajamentul fâț] de idealul egalit]ții morale și de obligația natural] care îl determin]. Pentru hobbesieni, aceste idealuri nu au nici un fundament. Contractualismul kantian pretinde c] exprim] Adev]rurile Morale în timp ce hobbesianismul le neag] existența. A vorbi despre obligații morale naturale este destul de ciudat din moment ce aceste presupuse valori morale nu sunt vizibile și nici testabile. Nu exist] nici un fel de egalitate moral] natural] care
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în consecinț], nici kantianismul nu are nici un fundament. Aceast] obiecție explic] în mare parte atractivitatea contractualismului hobbesian, deoarece pare s] ofere un r]spuns acceptabil scepticului moral (deși face acest lucru sacrificând pretenția la statutul de moral] real]). Totuși, contractualismul kantian nu este mai vulnerabil la aceast] acuz] decât orice alt] teorie moral]. Kantienii folosesc o abordare particular] de determinare a principiilor morale, dar aproape toate filosofiile tradiționale occidentale împ]rt]șesc asumpția potrivit c]reia exist] principii care genereaz] obligații
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
acțiune este satisfacerea unei dorințe proprii. Dac] acțiunile morale nu îndeplinesc acest criteriu, atunci nu am nici un motiv s] întreprind astfel de acțiuni. Aceast] teorie a raționalit]ții se poate dovedi adev]rât] chiar dac] exist] norme morale obiective. Contractualismul kantian poate oferi o teorie adev]rât] a moralei, fiind în același timp singură perspectiv] intelectual] care nu are nici un efect motivațional. Din contr], teoriile de inspirație hobbesian] ofer] agentului un motiv suficient de puternic pentru a-i p]să de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
nu vorbesc despre drepturi morale pot simți nevoia unui criteriu universal aplicabil pentru determinarea statutului moral. De exemplu, utilitariștii au nevoie s] știe care entit]ți au interese ce trebuie avute în vedere în determinarea utilit]ții morale, în timp ce deontologii kantieni trebuie s] știe care lucruri trebuie tratate că scopuri în sine și nu doar ca mijloace pentru atingerea scopurilor altora. Au fost propuse mai multe criterii pentru determinarea statutul moral. Cele mai obișnuite includeau viața, senzitivitatea (capacitatea de a avea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
nu fi v]ț]maț. Deși libertarienii au identificat aspecte importante ale moralei - noțiunile de libertate individual] și autonomie - se poate spune c] aceștia le-au exagerat pan] în punctul în care aceste aspecte constituie întreaga moral]. 3) Modific]ri kantiene Este posibil s] venim în întâmpinarea obiecției de mai sus prin modificarea viziunii libertariene. O cale pentru a face acest lucru este aceea de a încorpora principiul kantian cum c] „este greșit din punct de vedere moral că oameni s
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în punctul în care aceste aspecte constituie întreaga moral]. 3) Modific]ri kantiene Este posibil s] venim în întâmpinarea obiecției de mai sus prin modificarea viziunii libertariene. O cale pentru a face acest lucru este aceea de a încorpora principiul kantian cum c] „este greșit din punct de vedere moral că oameni s] trateze alți oameni doar că simple mijloace pentru scopurile lor proprii” (vezi capitolu 14, „Etică lui Kant”, pentru discutarea acestui principiu și baza să în etică kantian]). O
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
principiul kantian cum c] „este greșit din punct de vedere moral că oameni s] trateze alți oameni doar că simple mijloace pentru scopurile lor proprii” (vezi capitolu 14, „Etică lui Kant”, pentru discutarea acestui principiu și baza să în etică kantian]). O astfel de abordare este realizat] de c]tre Raymond Belliotti în „A philosophical analysis of sexual ethics” [O analiz] filosofic] a eticii sexuale] (1979). Maximă lui Kant sugereaz] c] indivizii sunt culpabili dac] își obiectualizeaz] victimele: dac] îi trateaz
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
din perspectiv] strategic]. Realizarea ei este nerecomandat] pentru c] nu este spre binele pe termen lung al unei persoane sau pentru c] este ofensiv] în raport cu gusturile noastre ori pentru c] ne distrage de la acțiuni mai valoroase. 4) Critică modific]rilor kantiene Criticile acestei abord]ri se concentreaz] pe un num]r de posibile sl]biciuni: nu cumva aceast] viziune reduce sexul la acelasi calcul rece, cu linie tras] la sfârșit, endemic unor tranzacții corporatiste? De ce este aplicabil domeniul contractelor unei arii
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
nu este în mod necesar însoțit] de exploatare, de transformarea în produs comercial și de lipsă consimt]mântului informat. v. Epilog Poate c] cea mai convig]toare poziție asupra moralei sexuale este una bazat] pe modelul libertarian modificat de maximele kantiene, dar care s] acorde o atenție deosebit] sensibilit]ții marxismului clasic fâț] de coerciția economic] în definirea „exploat]rii” și de preocup]rile feminismului fâț] de semnele opresiunii masculine. Aceast] abordare poate r]spunde unora dintre criticile enunțate mai devreme
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
că alții s] ne fac] și s] ne iubim vecinii că pe noi înșine. Este, de asemenea, implicit în maximă lui Bentham: „Fiecare s] se socoteasc] unul, și nimeni mai mult de unul” (citat în Mill, 1861, capitolul 5). Metodă kantian] pe care o contur]m este în concordant] cu o form] de utilitarism (deși, trebuie s] ad]ug]m, nu exact în formă lui Bantham, deoarece aceea este în termeni de pl]cere, pe când teoria lui Kant este în termeni
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
silogisticii; Fenomenul și nimicul. Proiectul fenomenologic concept și aplicații; Situațiile existențiale; Răstiri către sine. Încercări de ideologie polifonică; Răstiri către cei de-o seamă cu sine. Încercări noi de ideologie polifonică. La Editura Institutul European au mai apărut: Proiectele filosofiei kantiene; Cetatea sub blocada ideii. Schiță fenomenologică a istoriei gândirii politice; Filosofie românească interbelică. Perspectivă fenomenologică (ed. a II-a); Filosofia umanului. Personalism energetic și antropologie kantiană (ed. a II-a). Viorel Cernica, Judecată și timp. Fenomenologia judicativului (c) 2013 Institutul
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Încercări noi de ideologie polifonică. La Editura Institutul European au mai apărut: Proiectele filosofiei kantiene; Cetatea sub blocada ideii. Schiță fenomenologică a istoriei gândirii politice; Filosofie românească interbelică. Perspectivă fenomenologică (ed. a II-a); Filosofia umanului. Personalism energetic și antropologie kantiană (ed. a II-a). Viorel Cernica, Judecată și timp. Fenomenologia judicativului (c) 2013 Institutul European Iași, pentru prezenta ediție INSTITUTUL EUROPEAN Iași, str. Grigore Ghica Vodă nr. 13, O. P. 1, C.P. 161 euroedit@hotmail.com.; www.euroinst.ro Descrierea
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
intuiției intelectuale / 142 3.1.2.4. Corectitudinea gândirii și constituirea silogismului prin operația de mediere / 149 3.1.2.5. Practică dialectică și corectitudine / 159 3.2. Analitică transcendentală și dialectică transcendentală la Kant / 163 3.2.1. Ipostaza kantiană a dictaturii judicativului / 163 3.2.1.1. Introducere / 163 3.2.1.2. Logică generală și logică transcendentală / 165 3.2.1.3. Adevărul din perspectiva logicii transcendentale / 171 3.2.1.4. Statutul de judecată și cunoștința veritabilă
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
anumite "structuri", "forme", "paternuri", "dispoziții", "capacități", "condiții" etc. ale preluării și prelucrării în fond, ale reconstrucției filosofice care, deși pot părea uneori "primite" (asemenea veritabilelor dispoziții habituale, în sens aristotelic), alteori par a fi "native" (asemenea "facultăților" sufletești, în sens kantian). În legătură cu ultima chestiune, formulez următoarea ipoteză: aceste "structuri", "forme", "paternuri", "dispoziții", "capacități", "condiții", funcționale în sensul preluării și prelucrării "subiective" a unui obiect, sunt primite prin învățare (sau inițiere), au, cu un termen aristotelic, statutul de héxis, "dispoziție habituală", ceea ce
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
acum nu poate fi spus decât atât: ideologia reprezintă ipostaza împlinită a dictaturii judicativului, adică topos-ul în care, deși sunt activate toate regulile acesteia, nu se ivește nici o reacție de contestare, delimitare, negare, în genere, de critică (în sens kantian, de cercetare a condițiilor de posibilitate a unui fapt) față de dictatura judicativului în întregul ei sau față de anumite reglementări ale sale; sunt posibile numai reacții ale unei ideologii față de altă ideologie: doar atât. Ideologia polifonică, a cărei formulă ar putea
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
admite, de exemplu, o facultate a minții noastre în stare să pre-ia, deodată, "lucrul", pentru a-l exprima întocmai: simplele date senzoriale devin indicii pentru un "obiect", constituit ca atare de noțiune, în context judicativ. Sau putem socoti valabil scenariul kantian al constituirii cunoștințelor prin contribuția formelor a priori ale facultății de cunoaștere, de fapt, a apercepției originar transcendentale, a categoriilor "aplicabile" la "obiecte" prin schemele temporale ale imaginației; sau scenariul fenomenologic al "umplerii intuitive, al "sintezei" și al "ideației" (Heidegger
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cunoașterii integrale (cum spune Kant, al cunoștinței care, deși pornește de la condiționat, ajunge, cu ajutorul rațiunii, la necondiționat) este imposibilă, dacă luăm în seamă o perspectivă temporală (cronologică) rezonabilă, adică limitată; ea exprimă, de fapt, o imposibilitate absolută (semnalată în scenariul kantian prin ideea imposibilității experiențiale a unui "obiect" al Ideilor rațiunii). Cealaltă ideea cunoștinței "desăvârșite", încheiate, ceea ce corespunde gândirii-positum împlinite (un intelect omniscient ar putea-o realiza, pentru că ea se exprimă în legătură cu obiecte-positum (date) ca atare, iar un asemenea intelect îi
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sus. Kant tematizează în filosofia sa enunțul sintetic S este P: epistemologic, demersul critic are sensul dovedirii posibilității judecății sintetice a priori, adică a unei specii din genul acestui enunț. Așa încât, relația judicativă este reperul logic fundamental, matricea sistemului categorial kantian 43; identitatea rămâne doar un simplu criteriu de distingere a judecăților analitice de cele sintetice. Hegel, de asemenea, constată că judecata nu poate fi forma gândirii care să exprime adevărul: "forma propoziției, sau, mai precis, a judecății, este improprie să
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
lucrurilor devenite obiect de cunoaștere judicativă: el vorbește despre constituirea obiectuală originară, aceea a Trupului. A lăsa logos-ul să rămână în urma lucrurilor, trecute, ca obiecte de cunoaștere, în orizont judicativ, înseamnă a bloca tocmai constituirea obiectuală originară; în termeni kantieni, înseamnă a lucra constitutiv cu principii regulative ale intelectului.45 Experiența schițată mai sus, de trecere în "tărâmul deschis vederii", nu este posibilă, așadar, folosind instrumentele și tehnicile din orizontul dictaturii judicativului; de altminteri, odată consumată, ea poate fi recunoscută
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
mathesis universalis. Metoda de constituire a ierarhiei în cauză, odată descoperit fenomenul coparticipării conștiinței (prin actele sale) și obiectului ei (intențional) la orice fapt de cunoaștere, la structura oricărei cunoștințe, coparticipare condiționată de unitatea conștiinței (un fel de "eu gândesc" kantian, ca apercepție originară), devine "fenomenologie". Teoria pură a multiplicității încheie, cumva, planul de discurs al părții principale (și principiale) a lucrării, instituind un sens "final" pentru orizontul de cercetare al logicii pure: stabilirea "formei" unui domeniu alcătuit din "obiecte ale
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
științific sau ideologic. Pe de altă parte, ele sunt socotite, îndeobște, discipline logice, din unele motive arătate în subcapitole anterioare, dar și fiindcă sunt prezente în structura logicii clasice de tip aristotelic sau în cea a logicii transcendentale de origine kantiană. Din această ultimă perspectivă, trebuie să admitem că logica are o legătură necesară cu filosofia, fiindcă îi oferă acesteia condițiile formale de constituire a discursului: reguli de exprimare și utilizare a presupozițiilor, de punere în anumite raporturi a conceptelor, de
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
De aceea, atunci când timpul nu va mai avea puterea de a semnifica de fapt, de a timporiza -, de a-și impune sensul, aplicația își va restrânge ea însăși spațiul, așa cum se va întâmpla, de exemplu, în discuția despre dialectica transcendentală kantiană, în orizontul căreia timpul își pierde funcția constitutivă, iar reducția pe care o îngăduie o asemenea situație nu mai este cea propriu-zis judicativă, ci aceea non-judicativă. E drept, și aceasta din urmă poate avea ca "obiect" al său aceeași dictatură
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cercetarea în spațiul topicii (dialecticii) este faptul că regulile privind temeiurile oricărei științe (desigur, și ale filosofiei) sunt constitutive discursului, așadar că ele nu sunt doar regulative. Ele devin elemente formale, totodată "temeinice" (cumva, a priori, apoi "transcendentale", în înțeles kantian), ale rostirii filosofice. Am folosit termenii "dialectică" și "topică", în acest context, ca și cum ar fi sinonimi; așa vor fi folosiți și mai departe, acest mod fiind cel mai acceptabil, potrivit lui Aristotel și comentatorilor lucrărilor sale de logică; dar o anumită
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]