1,484 matches
-
aporii insolubile. Soluția lui va fi să considere spațiul și timpul ca subiective, transferând astfel problema existenței în sfera lucrului în sine. Încât, se poate spune că Immanuel Kant "a evitat problema existenței"622. Pentru a ieși din această capcană kantiană și a intra în problema existenței, Mihai Drăgănescu alege o soluție originală: "admiterea unei "coordonate în plus", în afară de spațiu și timp"623. Aceasta este ortoexistența: "rațiunea noastră aplicată existenței ne duce la obligativitatea ieșirii din această existență, la recunoașterea a
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
de noi625. Kant a limitat foarte mult puterea de cunoaștere a rațiunii în ceea ce privește existența. Antinomiile erau dovada limpede că rațiunea nu poate produce o cunoaștere autentică atunci când încearcă să treacă de limitele lucrului în sine. Mihai Drăgănescu respinge această severitate kantiană: "Știința modernă, contrar poziției adoptate de Kant, alungă și îndepărtează lucrul în sine, rămânând încă posibilă, la noi adâncimi, interpretarea kantiană, dacă nu am avea o viziune filozofică concepând cognoscibil "ultimul lucru în sine". Ceea ce nu putem ști astăzi, putem
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
poate produce o cunoaștere autentică atunci când încearcă să treacă de limitele lucrului în sine. Mihai Drăgănescu respinge această severitate kantiană: "Știința modernă, contrar poziției adoptate de Kant, alungă și îndepărtează lucrul în sine, rămânând încă posibilă, la noi adâncimi, interpretarea kantiană, dacă nu am avea o viziune filozofică concepând cognoscibil "ultimul lucru în sine". Ceea ce nu putem ști astăzi, putem totuși ști mai în profunzime mâine. Fenomenul presupunea pe vremea lui Kant o captare de suprafață de către simțurile omului; astăzi, cu ajutorul
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
redă realitatea lucrului în sine. Fenomene din ce în ce mai profunde ne duc în adâncimea lucrurilor și existenței și ultimul fenomen, cel mai profund disponibil astăzi, lasă în spatele lui doar ceea ce nu cunoaștem încă. Nu putem admite în nici un caz (...) lucrul în sine kantian, căci acesta presupune, ca un reflex într-o oglindă, o limită a rațiunii noastre. Or, automat, și această limită trebuie să se schimbe în rațiunea noastră cu cât mergem de la un strat de fenomene la altul mai profund"626. În
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
un reflex într-o oglindă, o limită a rațiunii noastre. Or, automat, și această limită trebuie să se schimbe în rațiunea noastră cu cât mergem de la un strat de fenomene la altul mai profund"626. În această situație, și antinomiile kantiene sunt reinterpretate. De exemplu, ideea atomilor era pentru Kant o idee a rațiunii pure, o idee despre lucrul în sine, care intra în teza antinomiei calității. Atomismul, însă, a intrat în sfera cunoașterii ca idee științifică, făcând să dispară antinomia
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
bine observă un comentator, Blaga venea în direcția unui curent de gândire ce cuprindea toate domeniile și în care "investigația căuta un nivel de profunzime și de complexitate pentru care logica aristotelică și rațiunea carteziană Blaga consideră că și transcendentalismul kantian deveniseră insuficiente, improprii chiar. Noua problematică științifică, artistică, larg filosofică, avea nevoie de structurile gândirii antinomice"722. Din acest punct de vedere, filosoful din Lancrăm este considerat "unul dintre principalii defrișători ai căilor spirituale pe care se pare că a
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
are o ancorare în realitate, ceea ce înseamnă că legile ei nu sunt apriorice 786. Încercările de logică non-aristotelică pleacă, în opinia lui Bachelard, de la faptul că această fizică a obiectului oarecare, care stă la baza logicii aristotelice și logicii transcendentale kantiene, "este fizica unui obiect care a păstrat o specificitate (...) implicată atât în intuiție cât și în cunoașterea discursivă, atât în forma sensibilității externe cât și în forma sensibilității interne". Este vorba de "specificitatea localizării geometrice euclidiene", respectiv "specificitatea substanțială" sau
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
a secolului al XX-lea este remarcată la sfârșitul acestui secol, în dezbaterile cu privire la resursele raționalității. Calvin O. Schrag, profesor american de filosofie, o ia în considerație în legătură cu teoria sa despre raționalitatea transversală. În cartea Resursele raționalității, Schrag reia ideea kantiană a unei critici a rațiunii, refăcând, într-un alt context, demersul dual al acestuia: de respingere a rațiunii, față de metafizica dogmatică, respectiv de apărare a rațiunii, față de acuzele scepticismului 823. Miza criticii sale este depășirea celor două poziții filosofice extreme
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
3: La connaissance de la connaissance, Éditions du Seuil, Paris, 1986. Morin, Edgar, La Methode, tome 4: Les Idées, Éditions du Seuil, Paris, 1991. Morin, Edgar, La téte bien faite, Éditions du Seuil, Paris, 1999. Negulescu, P.P., Istoria filosofiei contemporane. Criticismul kantian, vol. II, Editura Moldova, Iași, 1997. Nicolescu, Basarab, Noi, particula și lumea, Editura Polirom, Iași, 2002. Nicolescu, Basarab, "Ștefan Lupașcu un model de gândire, un premergător. Basarab Nicolescu de vorbă cu Horia Bădescu", în Jurnalul literar, nr.15-18, 2000. Nicolescu
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
noțiuni filosofice 4. Metafizică și religie, Yves Cattin • Marile noțiuni filosofice 5. Munca și tehnica, Denis Collin • Marile opere ale filosofiei antice, Thierry Gontier • Marile opere ale filosofiei moderne, Thierry Gontier • Marile probleme ale eticii, Christine le Bihan • Proiectele filosofiei kantiene, Viorel Cernica În pregătire: Jean Calvin. Providența, predestinarea și estetica simbolului religios, Mihai Androne 1 Sergiu Al-George, Arhaic și universal, Editura Eminescu, București, 1981, capitolul 3. 2 Teodor Dima, "Comentarii la "Cunoașterea luciferică"" (I), în Analele Științifice ale Universității "Al.
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Joja, "Adevăr formal, contradicție și sofisme în istoria logicii", în op. cit., p. 12). 31 Solomon Marcus, op. cit. pp. 14-15. 32 În volumul Roland Posner, Hans-Peter Reinecke (eds), Zeichenprozesse: Semiotische Forschung in den Einzelwissenschaften, Athenaion Wiesbaden, 1977, pp. 109-128. 33 Antinomiile kantiene pot fi așezate în scheme de acest tip, dacă se iau în considerație și demonstrațiile pe care filosoful german le indică pentru fiecare în parte. Rezultă, în felul acesta, că asumarea unei teze implică opusul acesteia și invers, într-o
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Gheorghe Enescu, Dicționar de logică, p. 268). 36 Cf. Anton Dumitriu, "Știință și cunoaștere", în Eseuri, Editura Eminescu, București, 1986, pp. 27-28. 37 Ibidem, p. 28. 38 De exemplu, Petre Botezatu distinge între "sensul modern de paradox logic" și "înțelesul kantian" al antinomiei, acela de "prezență simultană a două teze contradictorii ce par să fie egal de justificate" (Petre Botezatu, Valoarea deducției, Editura Științifică, București, 1971, pp. 168-169). 39 Acest sens pare să fie susținut și de etimologia termenului "contradicție", care
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
două propoziții opuse, dintre care una este evident falsă; b) contradicțiile aparente, provenite din nedeterminarea limbajului; c) autocontradicțiile, de genul "Toate propozițiile sunt false" (Gheorghe Enescu, op. cit. p. 55). 47 În acest sens, raporturile ce dau structura logică a antinomiilor kantiene sunt de contrarietate (Cf. Gheorghe Enescu, "Analiza logică a antinomiilor kantiene", în Paradoxuri, sofisme, aporii, p. 89). 48 Cf. Petre Botezatu, Introducere în logică, vol. 1, Editura GRAPHIX, 1994, pp. 80-81. 49 Alexandru Petrescu, op. cit., p. 66. 50 S-a
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
aparente, provenite din nedeterminarea limbajului; c) autocontradicțiile, de genul "Toate propozițiile sunt false" (Gheorghe Enescu, op. cit. p. 55). 47 În acest sens, raporturile ce dau structura logică a antinomiilor kantiene sunt de contrarietate (Cf. Gheorghe Enescu, "Analiza logică a antinomiilor kantiene", în Paradoxuri, sofisme, aporii, p. 89). 48 Cf. Petre Botezatu, Introducere în logică, vol. 1, Editura GRAPHIX, 1994, pp. 80-81. 49 Alexandru Petrescu, op. cit., p. 66. 50 S-a spus, în acest sens, că Blaga "și-a construit sistemul în
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
125 Alexandru Petrescu, op. cit., p. 160. 126 Lucian Blaga, "Eonul dogmatic", în op. cit., pp. 269-270. 127 Ibidem, p. 270. 128 Ibidem, p. 272. 129 Ibidem, p. 270. 130 În filosofia românească, se poate vedea Gheorghe Enescu, "Analiza logică a antinomiilor kantiene", în op. cit. 131 Lucian Blaga, "Eonul dogmatic", în op. cit., p. 271. 132 Ibidem, p. 272. 133 Ibidem, pp. 272-273. 134 Ibidem, p. 272. 135 Ibidem, pp. 295-296. 136 Vasile Frăteanu, "Lucian Blaga, un model metafizic", în vol. Eonul Blaga. Întâiul
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
în ea totul, într-o armonie care să facă să dispară orice deosebire, orice opoziție. O astfel de substanță superioară, atât sufletului ca subiect, cât și lumii ca obiect, nu poate fi decât Dumnezeu. (P.P. Negulescu, Istoria filosofiei contemporane. Criticismul kantian, vol. II, Editura Moldova, Iași, 1997, pp. 48-49). 264 Immanuel Kant, op. cit., p. 367. 265 P.P. Negulescu, op. cit, p. 59. 266 Immanuel Kant, op. cit., pp. 372-374. 267 Ibidem, pp. 372-373. 268 Ibidem, p. 374. 269 Ibidem, p. 417. 270
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
vedea Mircea Flonta, "Modelele științei și evoluția problematicii teoriei cunoașterii", în Analele Universității București, 1971. 278 Lucian Blaga, "Eonul dogmatic", în op. cit., p. 271. 279 În legătură cu acest lucru, în filosofia românească se poate vedea Gheorghe Enescu, "Analiza logică a antinomiilor kantiene", în Paradoxuri, sofisme, aporii, Editura Tehnică, București, 2003. 280 Lucian Blaga, "Eonul dogmatic", în op. cit., p. 271. 281 Lucian Blaga, " Despre conștiința filosofică", în op. cit., pp. 76-77. 282 Mircea Flonta, Kant în lumea lui și în cea de azi, Editura
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
moralității 2.1. Extinderea sferei moralității. Noțiunea de comunitate morală Dezbaterea despre etica mediului ridică problema delimitării sferei moralității. Cum o delimităm? O putem face fie pe baza unor principii și reguli, așa cum se întâmplă în etica deontologică de tradiție kantiană, dar și în teoriile contractualiste, fie pe baza unor valori, inclusiv de tip utilitarist, fie pe baza virtuților etice, caz în care vom recupera tradiția aristotelică, în fine, pe baza unor criterii ce au legătură cu limbajul moral și judecățile
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
tribalitate sau rasă nu au nici un fel de relevanță în raport cu sfera moralității. De fapt, chiar în interiorul comunității umane sfera moralității a fost extinsă până a devenit coextensivă cu această comunitate prin recunoașterea netemeiniciei unor asemenea delimitări. Nici teza de sorginte kantiană că numai un agent rațional este un agent moral și are, drept urmare, statut moral, nu se susține, deoarece copiii mici, bătrânii senili sau adulții cu probleme mintale severe ar fi lăsați în afara sferei moralității. La fel stau lucrurile și în
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
proprietăți și nu altele. În funcție de criteriile pe care le stabilim recunoaștem dreptul unei entități de a aparține sau nu domeniului moralității. Bunăoară, utilitarismul hedonist ia durerea drept criteriu, utilitarismul preferințelor ia în considerare nevoi și dorințe, iar etica de tip kantian acceptă în comunitatea morală numai ființe raționale autonome. Criteriile de mai sus sunt consonante cu poziția teoretică generală specifică individualismului etic. Există teoreticieni ai mediului care resping individualismul și propun alternativa holistă sau o perspectivă pluralistă, demers posibil prin acceptarea
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
noastre care au efecte asupra animalelor nu au drept temei faptul că le afectăm într-un fel sau altul pe acestea, ci faptul că prin acțiunea asupra lor afectăm alți agenți morali. Prin această concluzie Regan se reîntoarce la ideea kantiană a datoriilor indirecte expusă mai sus. După Regan, teoriile datoriei indirecte nu sunt speciiste deoarece prin asemenea teorii nu trasăm granițele moralității exclusiv pe baza unor criterii biologice. Nu trasăm granițele moralității prin raportare la specia umană, ci cu ajutorul distincției
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
statul", paragraful "Constrângeri și animale"222. Nozick analizează problema existenței unor limite în acțiunile noastre asupra animalelor pornind de la eventuala recunoaștere a unui statut moral al acestora. Analiza conceptuală propusă de Nozick surprinde limitele teoretice ale oricărei teorii de inspirație kantiană sau utilitaristă și duce spre un minimalism neconvenabil adepților teoretizării extinse. Nozick propune să ne imaginăm următoarea situație. O persoană are plăcerea să pocnească din degete, dar, din anumite motive, acest gest duce la moartea a 1000 de vaci. Ar
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
dacă avantajele totale sunt mai mari decât pierderea provocată animalelor. Acest utilitarism negativ poate fi sintetizat prin binecunoscuta expresie a lui Orwell, "toate animalele sunt egale, dar unele animale sunt mai egale decât altele". Dacă încercăm să-i răspundem moralistului kantian care caută un statut special pentru oameni, atunci îi vom putea spune că animalele și utilitarismul reprezintă o poziție intermediară între persoane și pietre, pe când utilitaristului negativ îi vom răspunde că maximizarea fericirii unor viețuitoare prin folosirea altora trebuie înlocuită
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
așa cum susține Rawls; - drepturi bazate pe ideea că generațiile viitoare vor avea cam aceleași interese, nevoi și drepturi, așa cum susțin A. Baier, G. Pletcher, E. Partridge. 2. Drepturile generațiilor viitoare sunt drepturi in rem care presupun datorii imperfecte în sens kantian. 3. Avem datorii față de generațiile viitoare și putem vorbi despre diferențe de grad între aceste datorii, comparativ, în primul rând, cu datoriile pe care le avem față de contemporanii noștri, dar generațiile viitoare nu au drepturi. Obligațiile pe care le avem
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
faptul că s-a săvârșit o faptă prevăzută în codul penal. Pentru a recunoaște responsabilitățile pe care le-am avea față de generațiile viitoare, trebuie să le acordăm acestor generații drepturi in rem. Drepturile in rem implică datorii imperfecte în sens kantian, deoarece nu știm dacă generațiile viitoare vor exista cu adevărat, ceea ce limitează dispoziția noastră de a le acorda resurse și beneficii. Dacă luăm în considerare distincția dintre drepturi pozitive și drepturi negative, atunci vom constata că situația drepturilor pozitive este
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]