2,595 matches
-
i se înmoaie brusc avântul. — Îmi pare rău de matale, unchiule, nu ești sănătos la cap. Chiar îl întristează atâta sminteală. O vede mergând mână-n mână cu moartea - tremurul și zbaterea disperată care precede înțepeneala de pe urmă... Banii, cruzimea, lăcomia și iarăși foamea, foamea de peștele prins în ac, zbătându-se pe tăvălitura de paie tocate și pe urmă în tigaia bătrânului, ca să-l sature... Și el, Rafael, s-ar fi putut agăța în acele undiței, iar după aceea ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și totodată să se amăgească, încă-i bine... Păi, cum dracu’ să nu fie bine? Plimbări, petreceri la greu... De câte o zi onomastică, de un Paști sau Crăciun, lui Velicu îi venea iar la-ndemână să calce-n gura lăcomiei și să nu mai ajungă la nevastă-sa acasă. Se descurca țăranca aia și fără el, dacă nu cumva chiar i-o fi fost mai bine și o fi fost mai liniștită sau și-o fi făcând și ea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
o tarabă lăsată de izbeliște de către vânzător pentru douăzeci de secunde, dragostea mea, ești eficientă, și ea că-ți închipui dac-aș fi avut o traistă la mine cum aș mai fi făcut-o pă treabă... Ba bine că nu; lăcomia nu-i bună, măcar că pare să ne pună-n mișcare. Lăcomia, frica, curiozitatea, dragostea mea, după cum ți-am mai spus - astea trei, da, ele ne activează, dar tot ele ne sug, ne năruie, ne risipesc în cele patru zări... Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
dragostea mea, ești eficientă, și ea că-ți închipui dac-aș fi avut o traistă la mine cum aș mai fi făcut-o pă treabă... Ba bine că nu; lăcomia nu-i bună, măcar că pare să ne pună-n mișcare. Lăcomia, frica, curiozitatea, dragostea mea, după cum ți-am mai spus - astea trei, da, ele ne activează, dar tot ele ne sug, ne năruie, ne risipesc în cele patru zări... Să nu uiți: tot ce nu putem duce în mână, în sân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
pică fața. — Fugi de-aici! exclamă ea. Cum a fost? Lui Naomi n-au vrut să-i povestească prea multe. Avea tâmpla zdrobită, am spus eu, cântându-i În strună fără pic de rușine. — Era mult sânge? Întrebă ea cu lăcomie. Prietenul meu cumpără toate revistele În care se relatează cazuri de crimă. O să fie super impresionat când o să-i povestesc de asta. Nu sângerase prea mult, am dezamăgit-o eu. Când am găsit-o eu, Începuse deja să se coaguleze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
am zis nedumerită. — În legătură cu gusturile lui, scumpo! exclamă el, ridicându-și ochii spre ceruri. Asta numesc eu minimalism: lipsa de siguranță. Sau lenea intelectuală. Dar nu trebuie să fac o tânără Încântătoare ca tine să aștepte În hol, nu? Câtă lăcomie din partea mea. Intră, rogu-te, și ia-ți ceva de băut. Felice e deja aici. M-a condus Într-o cameră de zi foarte mare, care cuprindea cele două Încăperi dinspre stradă, unite și legate printr-o boltă centrală, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
nebunească risipă! Râde. Peste nedumerirea profundă a lui Khayyam Începe să plutească un zâmbet palid. — Nu doresc nimic altceva decât să-mi continui modestele cercetări la adăpost de nevoie. Să am de băut și de mâncare, un acoperiș și veșminte, lăcomia mea nu merge mai departe. — Drept adăpost, Îți ofer una dintre cele mai frumoase case din Isfahan. Eu Însumi am locuit acolo În vremea construcției acestui palat. Ea Îți va aparține, Împreună cu grădinile, livezile, covoarele, servitorii și servitoarele ei. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Nizam mănâncă puțin. În seara aceea, suferă mai mult ca de obicei, pieptul Îi e În flăcări, măruntaiele parcă i-ar fi strânse de mâna unui căpcăun invizibil. Se străduiește să se țină drept. Malik Șah stă alături, Înghițind cu lăcomie tot ce-i aleg vecinii. Uneori strecoară o privire piezișă către vizirul său, pesemne crede că acestuia Îi e teamă. Pe neașteptate, Întinde mâna spre un platou cu smochine negre, o alege pe cea mai dulce, i-o oferă lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
se plimbă pe pieptul gol, întârziind asupra prosopului roșu, sentimentele negative s-au acumulat în centrul energetic al trupului, semințele iadului se găsesc pe tălpile picioarelor, acolo se acumulează furia, semințele foametei se găsesc la baza coloanei vertebrale, acolo sălășluiește lăcomia, semințele invidiei se ascund în gât, iar noi vom munci pentru purificarea trupului tău, îl asigură ea, se crede că acesta este un exercițiu pe care îl primești abia după moarte, dar noi vom începe de pe acum, pentru a nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ele de dimineața până seara. E liberă toată ziua, așa că are timp să cocheteze cu tot felul de poziții cu care să te mai delecteze data următoare când o vizitezi. Când te bagi în pat lângă ea, te devorează cu lăcomie și juiseaz\ de trei ori la o repriză. Și îți spune: „Nu-i așa că am un corp superb? N-au cum să te mai satisfacă fetele tinere. Ele nu se pricep la așa ceva, nu? Cum e? Bine? A, nu-Ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
frânghii răsucite sub pielea albă de catifea, abdomenul plat și puternic, părul desfăcut pe spate. A trebuit să-mi mușc limba ca să nu-i spun cât e de minunat. Se jena foarte ușor. Mă așez confortabil în fotoliu, privind cu lăcomie la cea mai apropiată fotografie - Patrick surprins jucând fotbal în Regent’s Park, moment ce scotea în evidență frumusețea coapselor sale - și sunt absentă pentru câteva clipe, timp suficient pentru ca ticălosul de Davey să se furișeze în dormitor. Tăcere. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
extins și am avut viziuni mai complexe. Mi-l imaginam legat de scaun în apartamentul lui, cerșindu-mi îndurarea, apoi visam că mă duc la el, că-i pun țeava armei în dreptul inimii, pe piept, și că-i urmăresc cu lăcomie expresia pe care ar fi căpătat-o observând în ochii mei hotărârea de a-l ucide. Însă mereu ajungeam într-un punct în care nu-mi mai dădeam seama ce aveam să fac. Dacă-l omoram, ce rezolvam? Pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
răutate, ca să-și bată joc de toate femeiuștile prostite de reclamele din Elle sau Vogue, care se și grăbesc să-i poarte. Nevoia de consum a devenit ceva normal în societatea noastră. Se creează colecții de modă ca să ne stârnească lăcomia, și noi mușcăm imediat momeala și găsim pretextul perfect să mergem la cumpărături și să aducem ofrande și osanale la altarul Selfridges sau Harvey Nichols. Pentru câteva secunde, simt o profundă simpatie pentru forța supremă, de dincolo de lume, care m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
brusc. Ce bine că m-am abținut să-l mângâi! Vreau să mai mănânc cât e Jake plecat; nu mi-e foame, dar faptul că sunt tot timpul cu el îmi dă o stare de nervozitate, care se transformă în lăcomie.Reușesc să mă abțin numai pipăindu-mi cu ambele mâini stratul de grăsime de pe burtă și scot o carte. E un roman polițist pe care l-am luat din biblioteca tatălui lui Jake. Nu sunt atât de proastă încât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
m-am dus În baie să mă spăl pe față. M-am Întors și am pus la imprimantă mai Întâi ultimul fișier, acela scris de Belbo Înainte de fuga lui Paris. Și, În timp ce imprimanta țăcănea implacabilă, am Început să mănânc cu lăcomie și să mai beau ceva. Când imprimanta s-a oprit, am citit și am rămas tulburat; Încă nu eram În stare să hotărăsc dacă mă găseam În fața unor revelații extraordinare sau a documentului unui delir. Ce știam eu, În fond
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
moment Templierii Își dau seama că au repetat greșeala de la Ascalon. Creștinii - inclusiv templierii - au zăbovit să prade palatul sultanului, necredincioșii Își refac rândurile, cad În spatele acelei cete, deja răzlețe, de vulturi. Încă o dată, templierii s-au lăsat orbiți de lăcomie? Însă alții relatează că, Înainte de a-l urma pe Artois În cetate, fratele Gilles Îi spusese cu un stoicism lucid: „Domnule, eu și frații mei nu ne temem și vă vom urma. Dar să știți că ne Îndoim, și Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
decor, aprés, când te vor munci colicile și să performezi cât vei putea. Merci...! Pe vălul Sfintei Madone din Chartres, eu, unul, chiar că nu-mi doresc să sucombăm, fără să luptăm până la capăt, blocați aici și sabotați, demiși, din lăcomia dumitale! La amiază, avem pecetluită întâlnirea cu... El! Cu Solul. Sau, nu? Corectează-mă, rogu-te, dacă greșesc! Wa alaikum assalam! Ce lăcomie, pardon, ce lăcomie, domnule? Da'de unde! Pur și simplu, rădăcinoasele sunt antialergice, anti-fungice și fac foarte bine
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
că nu-mi doresc să sucombăm, fără să luptăm până la capăt, blocați aici și sabotați, demiși, din lăcomia dumitale! La amiază, avem pecetluită întâlnirea cu... El! Cu Solul. Sau, nu? Corectează-mă, rogu-te, dacă greșesc! Wa alaikum assalam! Ce lăcomie, pardon, ce lăcomie, domnule? Da'de unde! Pur și simplu, rădăcinoasele sunt antialergice, anti-fungice și fac foarte bine la artrită, atât și nimic mai mult. U-uuu-ahhh...! Bine, seniore, prea bine, gata, calmează-te, nu te mai năpusti și tu așa, din
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
doresc să sucombăm, fără să luptăm până la capăt, blocați aici și sabotați, demiși, din lăcomia dumitale! La amiază, avem pecetluită întâlnirea cu... El! Cu Solul. Sau, nu? Corectează-mă, rogu-te, dacă greșesc! Wa alaikum assalam! Ce lăcomie, pardon, ce lăcomie, domnule? Da'de unde! Pur și simplu, rădăcinoasele sunt antialergice, anti-fungice și fac foarte bine la artrită, atât și nimic mai mult. U-uuu-ahhh...! Bine, seniore, prea bine, gata, calmează-te, nu te mai năpusti și tu așa, din orice fleac. Temperatio
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
doar un poet..., se înmoaie Dănuț, cedându-i ștafeta Avocatului. Antichristul trebuia creștinat, ca să nu distrugă lumea! À propos, vă închipuiți dumneavoastră că sfârșitul lumii noastre, Apocalipsa din Biblie, este pe cale să se înfăptuiască, chiar în această noapte? Din cauza răutății, lăcomiei și a stricăciunii oamenilor, dar și a prostiei din capu' tont al ăluia! și Fratele îl ațintește acuzator, cu degetul, pe nefericitul de Vierme. Ăsta delirează! Își bate joc! Halal, fost magistrat! Bețivan nenorocit! pufnește disprețuitor Mânecuță. Ba sunt cât
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de la țară... Se încurcă și tăcu. ― Desigur, continuă Titu, ca să-l scape din încurcătură. Tot omul trage la căsuța lui, la pământul lui... Ceva avere ai, pămînt? ― Ba pământ nu prea avem și tare ne-ar trebui! răspunse căprarul cu lăcomie. Pe aici se tot aude că poate s-or îndura boierii și... ― Auzi, domnule Herdelea? strigă Mișu bațjocoritor. Îți place? La boieri e nădejdea lor! Să se îndure boierii! Petre Petre se uită mirat, neînțelegînd de ce batjocorește Mișu. Și zise
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ar fi fost mai bine... În sfîrșit! Chirilă Păun fierbea de durere. Când i-a povestit nevastă-sa pățania fetei, le-a bătut pe amândouă. Pe urmă i-a părut rău. Se găsea mai vinovat pe el însuși că, din lăcomia prea mare de câștig, a intrat în slujba grecului, deși le cunoștea năravurile. Simțea totuși nevoia să se răcorească într-un fel, mai ales după ce s-a întors în Amara. Mâine-poimâine va afla tot satul. Cum să iasă între oameni
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
-l izbească peste cap. Atunci băgă de seamă că Petre, strîngînd-o și sărutînd-o, se retrăsese până aproape de divanul cu plapuma boțită de pe care se sculase ea adineaori. Și, fără a-și fi ridicat fața dintre sânii ei, călăuzit numai de lăcomia instinctului, o așeză încet pe spate, de-a curmezișul canapelei, încolăcindu-i mijlocul cu un braț, iar cu celălalt sprijinindu-se. Nadina își înfipse degetele în părul lui, zgâlțâind cu furie. Deodată simți mâna lui grea ca un mai între
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de la popotă, de feluri de mâncare puse ca pentru ospăț. Fiecare mânca încet în entuziasmul general. Veselia lor venea din faptul că formau acum, din nou, un echipaj, și nu din hrana fadă oferită de "autobucătar". Numai Kane înghițea cu lăcomie bucăți mari de carne și legume. Devorase deja două porții normale și începea pe a treia. Indiferent la foamea oamenilor. Jones motanul își mânca alimentele cu delicatețe, așezat ca un rege în mijlocul mesei. Kane își ridică nasul din farfurie, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
natură divină” scrie că omul are două naturi: O natură inferioară animalică, dobândită și moștenită din evoluția înregistrată în el pe vecie, conform teoriei lui Darvin. Această natură determină instinctele: de conservare (agresivitate), de procreare și caracterele: egoism, cruzime, frică, lăcomie, viclenie. O natură divină dată de Inteligența Cosmică. Natura divină determină inteligența, judecata, înțelepciunea și puterea de a domina instinctele. Natura animalică, numită și umană, este puternică și acționează instantaneu, pe când natura divină trebuie dezvoltată. Autorul scrie „Înțelepciunea a apărut
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]