6,022 matches
-
vierme printre cadavre, muribunzi și încăpățânați. Își lăsă She'le'ri bine înfipte, unul în pieptul unui soldat, iar celălalt în gâtul unui Gardian, și își scoase sabia. Aceasta scânteia în trei culori, fiecare dominând la rândul ei câteva secunde lama: roșul sângelui, cenușiul primejdiei și negrul trădătorului. Se înfurie când își dădu seama că din cauza lui Govar avea acum problema asta și că mai mult ca sigur mai erau și alte grupări de Gardieni și soldați care cercetau măruntaiele pământului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
dar Împăratul era prea aproape. Îl omorî pe cel din fața sa și nu mai avea decât un om între el și Govar. Văzu văpăi care se apropiau de ținta sa. Corvium îl ciopârți din două mișcări pe locotenent și trecu lama neagră prin trădător chiar atunci când era pe cale să tragă și ultimul cartuș. Se simțea ciudat de împlinit. Govar își căscă ochii a surpriză și uimire. Nu-i venea să creadă că avea înfiptă în el o bucată de metal rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ura neostoită a Liviei. Nedumerirea îi încolțește din nou în suflet. De ce s-o fi înverșunând atâta împotriva fiului Scriboniei? Că doar nu l-a favorizat niciodată excesiv. Oricum, nici pe departe cât pe fiii ei. O fulgerare ca o lamă de cuțit îi străpunge inima. Bănuiește cumva...? Picături de sudoare încep să i se prelingă pe frunte. Le îndepărtează cu un gest smucit. Trebuie să acționeze, să facă ceva îna inte de a fi prea târziu. Din prag, se întoarce
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
arcuit, care o sabie dreaptă, care una încovoiată. După ce-i observă însă cu atenție, își dă seama că scutul face întotdeauna pereche cu spada, iar tracii se apără numai cu paveze mici, rotunde sau pătrate, și mânuiesc doar săbii cu lama scurtă, toate curbate, uneori chiar de la mijloc. Cei cu plasă de pescuit posedă drept unice arme un trident și un pumnal. Dacă au cască pe cap, atunci nu poartă apărătoare la picioare. Interesant, reflectează. Parcă înadins sunt echipați incomplet, nici
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Cărțile Sibiline. Un demagog ieftin, gata oricând să toarne paie pe foc, dacă prin asta își poate face capital electoral. Migrena a mai dispărut. Răsuflă ușurat și se sprijină mai comod pe perne, când tresare dintr odată, înfiorat. Ca o lamă de cuțit, cuvintele lui Nerva îi sfârtecă creierii, și așa dureroși. I-a spus că vrea să se sinucidă. Își rotește privirea, buimac. Mizantropie de bețiv? Că alte motive n-ar prea avea. O arsură în coșul pieptului îl face
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
un suspin disperat lui Tiberius. Calvarul bărbieritului începe. O tiranie de care nu-i chip să scape. În spatele lui Lygdus se profilează deja siluetele celor doi frizeri, înconjurați de ajutoarele lor. Imediat, Panthagathus, bărbierul principal, începe să ascută briciul, o lamă de fier extrem de fragilă. Acesta e defectul ei cel mai mic, oftează nefericit Tiberius. Se simte aidoma unui animal pregătit pentru tăiere. Degeaba îl tot freacă Panthagathus de piatra zgrunțuroasă adusă tocmai din Spania și îl umezește întruna cu salivă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de sânge de liliac. — Pune și puțină pudră de viperă, îi sugerează Panthagathus. Se va desprinde mai ușor. Resemnat, Tiberius închide ochii și se lasă pe mâna lor. Odată bărbieritul terminat, Antiohus, înarmat cu o foarfecă de fier ale cărei lame clămpănesc amenințător, începe să mai scurteze șuvițele de păr ce cad peste urechi. — Ajunge! se impacientează la un moment dat Tiberius Nero, aruncând o privire fugară în cele două oglinzi pe care Lyg dus i le ține la înălțimea capului
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
multe ori drept birou, pentru că se află lângă bibliotecă. Spre deosebire de celelalte încăperi de la parter, care nu au nici o fereastră spre stradă, lumina irizată a soarelui pătrunde aici printr-o deschizătură mare în zid. Zăbrelele fixe din marmură sunt umplute cu lamele subțiri de piatră translucidă, mică și sticlă colorată, aranjate în forme geometrice. Tiberius se așază, își sprijină cotul pe masă și-l îndeamnă: Spune repede, că n-avem timp. Mă așteaptă o zi grea. Seianus lasă pentru o secundă capul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Oare eu I-am fost de prisos sau oare I-am stat în cale? Însă Domnul Iisus a încercat și El în timpul vieții Sale disperarea care mă cuprinde pe mine acum. Pe cruce, a strigat cu glas mare: „Eloi, Eloi, lama sabactani?”. Fără îndoială că în clipa aceea, Iisus nu mai știa care era voia Domnului, la fel ca mine acum. Însă, chiar înainte de a-Și da duhul, Iisus Și-a învins disperarea. Și atunci I-a închinat lui Dumnezeu ultimile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
i-a zis Iisus: Vulpile au vizuini și păsările cerului cuiburi; dar Fiul Omului n-are unde-Și odihni capul.” Evanghelia după Marcu, cap. 15, versetul 34: „Și la al nouălea ceas a strigat Iisus cu glas mare: Eloi, Eloi, lama sabactani?, care se tălmăcește: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?”. Evanghelia după Luca, cap. 23, versetul 46. Evanghelia după Ioan, cap. 11, versetul 50: „Care nu vă gândiți că este în folosul nostru să moară un singur om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pasă? Cel mai bine e să faci trei pase și să Închei cu o media. — Bine, spuse Paco, dar atacă-mă direct. Hua, torito. Hai, tăurașule. Plecându-și capul, Enrique se aruncă asupra lui și Paco răsuci șorțul chiar când lama cuțitului Îi trecu pe lângă pântece, lamă care era pentru el cornul adevărat, negru și neted, cu vârful alb, și Enrique, care trecu pe lângă el și se Întoarse pentru a ataca din nou, era chiar trupul masiv, fierbinte și Însângerat al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
faci trei pase și să Închei cu o media. — Bine, spuse Paco, dar atacă-mă direct. Hua, torito. Hai, tăurașule. Plecându-și capul, Enrique se aruncă asupra lui și Paco răsuci șorțul chiar când lama cuțitului Îi trecu pe lângă pântece, lamă care era pentru el cornul adevărat, negru și neted, cu vârful alb, și Enrique, care trecu pe lângă el și se Întoarse pentru a ataca din nou, era chiar trupul masiv, fierbinte și Însângerat al taurului care tropăi pe lângă el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
duse piciorul stâng În față puțin mai mult decât ar fi trebuit, și cuțitul nu mai trecu pe lângă, ci intră ușor În el, ca Într-o ploscă de vin din piele, și de deasupra și din jurul neașteptatei rigidități interioare a lamei de oțel Înfipte-n carne țâșni un șuvoi fierbinte, și Enrique țipa „Ay! Ay! Stai să-l scot! Stai să-l scot!“ Și Paco se prăbuși și mai mult peste scaun, ținând Încă șorțul În mâini, iar Enrique trăgea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
lui Nick. Îi adusese cu el și pe băiatul său, Eddy, și pe un alt indian, Billy Tabeshaw. Ieșind din pădure, intrară pe poarta din spate, Eddy cărând pe umăr fierăstrăul lung. I se bălăbănea pe umeri când mergea și lama scotea un sunet melodios. Billy căra două țapine și Dick ținea sub braț trei topoare. Dick se-ntoarse și Închise poarta. Ceilalți doi și-au continuat drumul spre malul lacului, unde erau buștenii, Îngropați În nisip. Buștenii căzuseră de pe plutele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
sabia din muleta, se poziționă În dreptul cornului ciobit din stânga, lăsă muleta În jos de-a curmezișul corpului său astfel Încât sabia ținută În mâna dreaptă să Întruchipeze la nivelul ochilor semnul crucii și, săltându-se pe vârfuri, ținti de-a lungul lamei sabiei umflătura dintre umerii taurului. Corto y derecho, se aruncă asupra taurului. Simți o lovitură și se trezi luat pe sus. Apăsă pe sabie când se Înălță și trecu peste taur, dar sabia Îi zbură din mână. Căzu la pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Plec singur, spuse băiatul. Nu mă atingeți. Ies singur. Asta se Întâmpla pe la cinci după-amiaza, cu o zi Înainte. — Și ce s-a Întâmplat? Întrebai. — Păi pe la unu noaptea l-am internat pe tânăr pentru că s-a automutilat cu o lamă. — S-a castrat? — Nu, spuse Doc Fischer. Nu știa ce Înseamnă să te castrezi. — S-ar putea să moară, spuse doctorul Wilcox. — De ce? A pierdut prea mult sânge. — Bunul doctor Wilcox, aici de față, colegul meu, era de gardă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
atenția celor care se uitau prea insistent. De ce credeți că au Început perșii să facă acest lucru? — Ca să-și arate apartenența la clasa superioară, spunea cineva. —Ca să-și Îndrepte picioarele către ceruri? se aventura un altul. — Ca să ascundă pumnale cu lama Întoarsă, Își dădea cu părerea altcineva. Mă tem că răspunsul este mult mai puțin fascinant de-atât, le spuneam eu Înainte de a le dezvălui fascinantul amănunt: Vârfurile Întoarse le ridicau tivurile fustelor lungi ca să nu se Împiedice În timp ce parcurgeau lungile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
egrete. După cum Încercase să explice proprietarul restaurantului, erau țărani birmanezi, mai exact femei, Îndoite de spate, Îmbrăcate cu bluze În culori pastel și ciorapi lungi și groși de culoarea pielii care să le protejeze de lipitori și muchiile tăioase ca lama ale tulpinilor de trestie-de-zahăr. Lucrau pe câmp, tăind trestia cu niște cuțite lungi și ascuțite. Zbang, și vârfurile cu flori liliachii cădeau secerate. Cu fiecare lovitură de cuțit, mai Înaintau zece centimetri. Decembrie și primăvara târziu sunt cele două perioade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
trib, longyin-uri, mai frumoase decât cele purtate de membrii tribului. Marlena și Vera Învățau de la bunica gemenilor cum să facă ață din bambus bătut până se desfăcea În fâșii subțiri, cu care să Împletească bluze. Bennie se bărbierea cu o lamă ascuțită de un bărbat chior. Ceilalți Își lăsaseră barbă. Într-o dimineață, Moff și Heidi Împrumutară două macete de la Pată Neagră, Își luară bețele de urcat pe munte și se afundară În pădurea tropicală să caute mâncare. Voiau muguri proaspeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și explicații sigure. într-o noapte, s-a strâns o ceată formată din mahalagii înarmați până-n dinți, căci omului când îi e frică se adună în haite și se înarmează, chiar și atunci când cauza fricii nu poate fi suprimată de lama vreunui cuțit. Au spart cu topoarele ușile și au năvălit înăuntru. O duhoare pestilențială de vegetație în descompunere le-a oprit pentru o clipă înaintarea. Tălpile tăbăcite și ghetele scâlciate s-au afundat în grosimea și moliciunea covoarelor persane. Au
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
că era noapte, dar mi-a venit în minte imaginea mergătoarei pe funie care-și ține echilibrul cu ajutorul unei umbrele. Apoi, când ne-am apropiat unul de altul, am văzut că de fapt ținea pe umăr câteva coase ale căror lame despicau vântul, șuierând. Când am ajuns față în față, mi-am dat seama că nu aveam loc să trecem amândoi, am luat-o cumva în brațe, încercând să schimbăm locurile și i-am simțit trupul fierbinte în palmă. Podul se
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
-o cumva în brațe, încercând să schimbăm locurile și i-am simțit trupul fierbinte în palmă. Podul se legăna tare, scârțâind și aerul vibra parcă de dangăt de clopote, dar când mi-am ridicat privirea am văzut că de fapt lamele coaselor se ciocneau între ele deasupra capului meu. M-a privit în ochi și parcă mi-a șuierat ceva de genul: "Ia ssseama la coassse... Sssunt assscuțite șșși nu șșștii când...". Apoi a trecut cumva prin mine. Totul a durat
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
va necăji. Nu va cunoaște dragostea de femeie, da' din ea va pieri. Va putrezi, da' nu în pământ, după datină. Nu-și va da duhul de bătrânețe, da' nici de boleșniță, nici de rană de pușcă, da' nici de lamă de cuțit. Hârdăul cu murdărie îi va fi și scăpare și mormânt... Rosti frazele ca pe o osândă, nezorită, cu voce înceată și hodorogită, astfel că nimeni nu înțelesese ce a bolborosit Sempronia, iar câteva babe au crezut doar că
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Kayuk, care se apropia cu catârul, astfel că nu putu să vadă ce se întâmpla în acea clipă. Auzi doar niște zgomote, urmate repede de strigăte: un șuierat sinistru și imediat un nechezat și un strigăt răgușit, apoi fluieratul unei lame în aer și o bufnitură surdă. Răsucindu-se, îl văzu pe bagaudul mai tânăr ducându-și mâinile la gâtul străpuns de o săgeată, în vreme ce calul său se năpusti deodată înainte. După câteva momente, băiatul cădea în iarbă, la marginea cărării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
o mână o creangă ce îi venea pe frunte și își reținu cu greu un strigăt de surpriză. Fără îndoială, acela era Waldomar! Waldomar cu fiul său! Făcu spontan un gest de protest, dând să se întoarcă spre Balamber, dar lama rece a unei săbii ce îi înțepă gâtul în dreptul carotidei îl imobiliză. — Ssst! făcu Khaba, ducându-și un deget la buze și împungându-l cu arma. Aflat în imposibilitate de a se mișca, Audbert nu putu decât să se supună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]